Aerobicul este la fel de bun ca… *exul!

Aerobicul este la fel de bun ca *EXUL

Aerobicul este la fel de bun ca… *exul! Sau chiar mai bun!

Ne întâlnim în fiecare joi după-amiază. De la ora 18. Azi amândouă am ajuns prea devreme. Eu la masaj, ea la aerobic. Este frumoasă, încrezătoare, demnă și, clar, este o femeie puternică. Cu toate acestea, îmi dau seama că este singură. De ce o veni la sala de fiteness?! Arată bine. Trupul ei este armonios. Sâni fermi, talie subțire, fund bombat, picioare fine. Vine de plictiseală? Vine la agățat? Vine pentru că îi place să facă mișcare? Nici nu contează. Îmi dau seama că e singură. Nu își verifică telefonul din 5 în 5 minute. Își savurează țigara în liniște, la fel ca mine.

Se așează lângă mine pe treapta de la intrare. Își stinge țigara, dar aprinde imediat alta. Așa că o întreb:

– Nu obosești mai repede de la fumat?

– Ba da, dar nu vin la aerobic ca să slăbesc sau ca să depun un efort prea solicitant sau susținut.

– Dar?

– Vin să mă distrez, vin pentru a fi în sânul oamenilor, vin să ascult muzica, vin să fac mișcare într-un ritm plăcut. Vin pentru a-mi menține sănătatea fizică și psihică. Vin pentru că altfel, probabil, aș înnebuni.

– Înțeleg, așadar beneficiile aerobicului sunt multiple. Cum de ai ales Aerobic Cluj, pari o femeie care are parte de multe alte activități. De ce n-ai mers la dans, de exemplu? De ce aerobic?

– L-am descoperit de curând, îmi spune. Am rămas singură după doi ani de relație cu un bărbat infidel. Exact, femeia slabă și bărbatul infidel, cuplul perfect când vorbim de umilință, degradare, durere, nefericire, lipsă de respect și lipsă de iubire: și de sine și în relație. Așa că l-am trimis la naiba, iar acum încerc să mă redescopăr. Știi, aerobicul este la fel de bun ca sexul. Vin și la dans, afro dance, tabata, step dance. Îmi place sala asta. Vin aproape în fiecare seară pentru câte o oră. Este plăcerea mea vinovată.

– Aerobicul este la fel de bun ca sexul?! Îi spun eu râzând.

– Exact! Vin la aerobic o oră. Ascult muzică. Fac mișcare. Oamenii îmi zâmbesc, eu le zâmbesc. Antrenorii ne insuflă putere și încredere în noi. Sportul este la fel de bun ca sexul. Când se încheie ora de aerobic hormonii fericirii îmi mișună prin corp. Automat încep să mă simt mai bine, mai energică, mai puternică, mai fericită și așa mai departe. Mă simt eliberată. Astfel îmi mențin mintea sănătoasă și trupul armonios. Mă asigur că rămân neatinsă de depresie și că îl uit pe amărâtul care n-a știut nicio clipă să mă iubească și să mă aprecieze.

– E bine să faci tot felul de lucruri pentru tine după ce te desparți de un bărbat care te-a făcut să suferi. Astfel te vindeci, astfel te reconectezi cu propria ta persoană, iar dacă aerobicul te face să te simți bine, de ce nu?!

– Sunt și în clasa de Tae Bo. Știi ce?! Am de gând să îi tăbăcesc fundul dacă mă mai subestimează vreodată. Toate aceste activități mă determină să fiu încrezătoare și puternică. Sportul înseamnă sănătate și aspect plăcut, dar mai mult decât orice, sportul înseamnă claritate mentală. Eu n-am întâlnit amatori de sport sau sportivi depresivi.

– Ai perfectă dreptate, îi spun.

În clipa următoare ne-am ridicat și am plecat fiecare la activitatea pentru care venise: ea la aerobic, eu la masaj. Mi-a adus aminte de mine, și eu mă refugiez în ceva de fiecare dată când trec printr-o decepție. Ei îi place sportul, mie îmi place răsfățul. Ies în oraș, citesc, merg la masaj, beau un pahar cu vin, mă plimb în aer liber, ascult muzică și îmi dau voie să mă vindec. Am trecut de vârsta la care mă dădeam cu capul de pereți.

Când o relație se încheie nu mă mai simt părăsită, ci eliberată. Iubirea adevărată nu se sfârșește, înseamnă doar că n-am întâlnit-o. Așadar, cel mai bun lucru pe care poți să îl faci pentru tine atunci când rămâi singură este să accepți realitatea și să te desprinzi de atașamentul față de el. Este un atașament înșelător, în defavoarea ta. Acceptarea situației te scapă de un chin inutil. Te doare? Nu-i nimic! Asta înseamnă că încă mai ai puterea să simți. De acum este momentul să începi să te iubești pe tine și să faci lucruri bune și constructive pentru tine!

Orice îți provoacă plăcere și satisfacție te ajută să te vindeci!

Așteptare nerealistă: cine mă place, mă place așa cum sunt!

așteptare nerealistă

Așteptare nerealistă: Cine mă place, mă place așa cum sunt! Serios? Asta este cea mai proastă și mai eșuantă deviză. Și mai sunt și altele, la fel de limitative și exagerate: fiecare sac are petecul lui SAU fiecare floare are umbra ei.

Cine te place, te place așa cum ești dacă facem referire la familia ta sau la animalul tău de companie. Dar, uneori nici măcar familia nu te place așa cum ești. Pentru fiecare relație pe care o ai sau pe care dorești să o dezvolți, trebuie să depui un anumit efort, trebuie să acționezi în anumite direcții constructive pentru ca acele relații să funcționeze pe termen lung.

Iubirea de sine este direct proporțională cu încrederea în tine!

Așadar, dacă nu ai grijă de propria persoană, ai o personalitate dificilă și un caracter neplăcut, a crede că lumea trebuie să te placă și să te aprecieze fix așa cum ești reprezintă o așteptare nerealistă. În plus, această așteptare nerealistă este aducătoare de multă suferință și singurătate.

Felul în care te înfățișezi lumii reprezintă dovada de respect pe care o ai față de propria persoană. Dacă nu te iubești, te îngrijești foarte puțin sau chiar deloc. Personalitatea dificilă pe care o ai este calea spre singurătate. Iar caracterul neplăcut îndepărtează pe oricine are măcar intenția să se apropie de tine.

Așadar, dacă vrei să ai relații frumoase, armonioase și sănătoase, primul lucru pe care trebuie să îl faci este să îți îmbunătățești propria persoană. Și nu trebuie să o faci pentru ceilalți, ci pentru tine. De dragul tău, pentru a te bucura de o relație de cuplu reușită, pentru a avea prieteni și pentru a duce, în esență, o viață frumoasă.

Cine te place, te place așa cum ești?!

Nu accepta mai puțin decât vrei să trăiești!

Nu suntem născuți să fim singuri, chiar dacă mulți dintre noi ajungem singuri la un moment dat. Așadar, dacă vrei o relație, un iubit, o familie, trebuie să te schimbi. Trebuie să înțelegi ce este în neregulă cu tine și să corectezi toate acele defecte pe care crezi că le ai și care determină oamenii să stea departe de tine.

Credințele limitative, cum sunt „cine mă place, mă place așa cum sunt SAU fiecare sac are petecul său”, îți asigură singurătatea și suferința. Nu trebuie să aștepți să apară persoana potrivită care să te placă așa cum ești. Ci trebuie să îți creezi propriile oportunități de a întâlni persoana care să te vadă ca pe cel mai frumos și mai spectaculos om.

Așteptarea nerealistă îți asigură NEfericirea!

Așadar, pune-ți în valoare calitățile încă din prima secundă. Nu aștepta ca ceilalți să merite pentru a le dezvălui ceea ce ai tu mai frumos. Nimeni nu trebuie să treacă peste zidurile pe care le-ai ridicat în jurul tău. Zidurile de precauție pe care le-ai ridicat sunt măsurile tale de siguranță împotriva suferinței. Cu toate acestea, chiar dacă ai suferit cândva niște decepții, oamenii din prezent sau din viitor nu trebuie să plătească polițele alegerilor tale greșite din trecut. Căci asta ai făcut: ai ales greșit, ai creat o fantezie, iar când iluzia s-a evaportat, ai suferit. Învață lecția și mergi înainte cu încredere în tine. Încrederea trebuie să fie în tine, nu în ceilalți. Nu trebuie să ai așteptări de la ceilalți oameni, ci de la tine.

În concluzie, pune-ți în valoare atuurile și frumusețea și dă-ți voie să întâlnești oameni noi și cu potențial. Cei care nu se ridică la nivelul tău, îți vor oferi semne și semnale încă de la început. În loc să ai așteptări nerealiste de la ei, îi poți îndepărta de tine. Astfel te protejezi, eliminând din viața ta oamenii care nu sunt pe aceeași frecvență cu tine și care nu au aceleași obiective ca și tine, NU sperând sau luptându-te ca ei să se schimbe. Nu ai nicio putere asupra celorlalți, ci doar asupra ta.

Cine te place, te place așa cum ești?!

Frumusețea din interior se vede la exterior!

Cine te place, te place așa cum ești, dar trebuie să te asiguri că te înfățișezi lor în toată splendoarea ta. Alegând să trăiești fiecare clipă ca fiind cea mai bună variantă a ta, te asiguri că atragi în viața ta oameni exact ca tine. Care nu se mulțumesc cu mai puțin de cât merită de fapt. 

Nu fii mediocră. Dacă ești plinuță și nu îți place acest lucru la tine, slăbește! Urmează cure de slăbire, bea ceaiuri detoxifiante, ia pastile de slabire recomandate de nutriționist, mergi la sală, fă mișcare, adoptă un stil de viață sănătos și învață să te iubești și să te privești cu admirație atunci când ești în fața oglinzii. Sigur, sunt și bărbați cărora le plac femeile plinuțe, dar ești tu sigură că o să îl placi pe acel unic bărbat din 100 cărora le plac femeile plinuțe?! Ce faci dacă cel care te place pe tine nu te atrage? Ce faci dacă și el este plinuț și nu te încântă asta? N-ai vrea să poți alege dintr-o paletă mai diversificată de bărbați? N-ai vrea să te placă un bărbat în cea mai bună formă a ta?

Așteptare nerealistă: să crezi că fericirea pică din cer!

Nu te mulțumi cu puțin. Cine te place, trebuie să te placă pentru că ești extraordinară. Și tu trebuie să știi că ești extraordinară, să fii perfect conștientă și satisfăcută de acest lucru. Nu folosi aceste citate, devize, proverbe, sau cum vrei să le numești, pentru a-ți masca slăbiciunile și neputința. Cine te place trebuie să te placă pentru că are absolut toate motivele să o facă, nu pentru că ești un caz special și particular.

Nu trebuie să fii reprezentanta unei minorități, ci exemplul unei majorități, a celor care se iubesc și știu să arate lumii iubirea față de propria persoană. A te iubi înseamnă a te respecta și a te pune în valoare indiferent de zi, stare, condiție, statut și așa mai departe.

Pe cât de frumoasă te simți, pe atât de puternică și fericită vei fi!

Sursă foto: inspiringtips.com

Cum devin oamenii inumani?!

cum devin oamenii inumani

Cum devin oamenii inumani?!

Îmi explodează capul, știi?! Mi se întoarce stomacul pe dos. Inima mi se strânge, iar limba mi se împleticește în gură. Mă sufoc. Mă dor plămânii în mine. Îmi piere vocea. Aproape că îmi pierd stăpânirea de sine și las loc unei stări ca de leșin.

Am îngropat atât de adânc toată umilința pe care ai sădit-o în interiorul meu încât, acum, de fiecare dată când îmi aduc aminte, conștiința îmi induce și o stare fizică de rău. Mi-e rău cu adevărat, fizic, până în adâncul măruntaielor mele. Îmi vine să vomit, dar îmi mușc buza de jos și mă abțin.

Nu zâmbi. Nu-mi pierd mințile, sunt mai lucidă ca oricând. Ce mama dracului?! Mi-am privit călăul fix în ochi. L-am înfruntat și pentru câteva minute am preluat controlul. Nu mi-a plăcut deloc ce am văzut. Unde-mi era divinul?! Unde era simbolul?! Unde era idealul? Ce ai făcut, Dumnezeule, cu el?! Pentru ce atâta chin, dor, sacrificiu și umilință? Mi-e rușine, știi?! Și mi-e ciudă! Am crezut că sunt curajoasă, dar de fapt eram naivă!

Cum devin oamenii inumani?!

Tu nu erai nici divin, nici perfect și nici intangibil pentru atingerea-mi mizerabilă. Erai doar o iluzie care se juca de-a Dumnezeu ca un amator. Dar eu am crezut în tine. Femeile te cred adesea. Cred în tine ca într-un Dumnezeu, te divinizează. Nu mă miră. Te prefaci bine. Nu e obositor să joci perfecțiunea și să îți folosești aparentele slăbiciuni ca pe niște tehnici abile de manipulare?!

Dincolo de toate măștile tale care m-au făcut adesea să tremur de frică, de parcă aveam să îmi pierd viața, am crezut că ești și tu un purtător de suflet. Îl ai, dar el este incompatibil cu mine. Am proiectat pe tine iubirea și bunătatea și… nebunia mea a negat nebunia ta.

Cu toate acestea, nu doare mai puțin. Nu mi-e rușine mai puțin. Nu sunt mai puțin umilită. Nu e mai liniște. Nu m-a atins nici pacea, ci regretul în ani de durere perpetuă. Am făcut golul tolerabil în timp. Stau și mă întreb, ce rău ți-am făcut să merit toate astea?!

Cum devin oamenii inumani?!

Dar știm amândoi că nu e vorba despre asta. La mijloc e o boală. Suferim de boli diferite. Viața a făcut ca bolile noastre să se întrepătrundă într-o poveste comună. Oare îți mai amintești cine erai?! Tu îl detești pe cel din trecut, cel bun, inocent, dulce, virgin. Eu l-am iubit nebunește, de el m-am îndrăgostit. Cel din trecut era idealul meu, cel din prezent nu este doar un simplu străin, este cel care mi-a mutilat sinele. Cum devin oamenii inumani?! Da, nu m-ai omorât. Nu fizic. Dar sufletește m-ai sfărâmat. Oare nu este și asta o crimă?!

N-am să te uit și cu siguranță nici tu nu o să poți. În momentele tale cele mai fericite eu încă exist în mintea ta. Într-un colț întunecat și ferecat bine. Nici nu trebuie să conștientizezi, eu exist acolo. Eu sunt încă vie. Am contribuit la omul care ești astăzi: minunat, dar dual, cu o latură atât de întunecată pe care doar cu mine ți-ai permis să o dezlănțui. Să fie ăsta un privilegiu?! Nu, e blestemul meu de atâția amari de ani.

Sunt proastă?! Nu-i nimic! Pot să trăiesc cu râsul tău în ceafă!

Partida bună de sex se aude ca alergatul în șlapi!

partida bună de sex

Partida bună de sex se aude ca alergatul în șlapi. E o metaforă, evident. Ceea ce vreau să scot în evidență este faptul că nu sunt o floricică firavă și, din când în când, îmi plac nebuniile, sălbăticismele, spontaneitățile și obscenitățile. Cine mă vede pentru prima dată are impresia că sunt ingenuă. Fețișoara mea nu dezvăluie șiretenia minții. Dar cine mă cunoaște cu adevărat știe ce-mi poate pielea și cât de departe pot să ajung atunci când îmi place un bărbat cu adevărat.

Pe F. l-am cunoscut în urmă cu peste 12 ani. Eram foarte tânără, n-aveam mai mult de 20 de ani, iar el era un bărbat matur, de vreo 35 de ani. L-am întâlnit prin intermediul unor prieteni și a fost dragoste la prima vedere. Fetița ingenuă îi zâmbea nerușinat lupului cel rău chiar sub nasul iubitului ei naiv. Mhm, sunt capabilă și de astfel de drăcii. N-o să-mi justific purtarea. Nu am scuză. N-am fost păcălită și sedusă. Am știut în ce mă bag și mi-am asumat acel act de trădare. Ba chiar eu am inițiat totul.

Când o femeie vrea ceva, nimic nu o poate opri!

Nu eram infidelă pentru prima dată, însă cu această ocazie am dus infidelitatea la un nivel superior: cel al perversității. Iubitul era prezent, iar eu îmi foloseam ochii și personalitatea debordantă pentru a stârni interesul bărbatului care îmi incita simțurile în acea clipă. Carpe diem, ce mama mă-sii?!

O da, asta e perversitatea supremă când la aceeași masă se află și iubitul și amantul… sau viitorul amant, cum era în cazul meu. Îți trebuie mult tupeu și puțină conștiință ca să faci asemenea lucruri. Și, adevărul este că acest gen de întâmplări te transformă. În rău, evident. Te afunzi în mocirlă până când începe să-ți miroasă urât. Și dacă ai noroc să nu intri în putrefacție de la atâta mizerie, s-ar putea spune că mai ai o șansă să îți schimbi viața. Să renunți la perversități și să începi să trăiești și corect. Mhm, până și femeile libertine își mai salvează sufletele din când în când.

Partida bună de sex se aude ca alergatul în șlapi!

Dar când ești tânăr nu prea te gândești la ziua de mâine. Vrei să trăiești. Nu te gândești la dezumanizare, înjosire, umilire sau irosire. Nici prin cap nu-ți trece că ești o micuță curvă. Mhm, folosesc acest cuvânt tabu: curvă. Cine să te învețe ce este corect și ce este incorect dacă nu chiar însăși viața?!

Scopul scuză mijloacele. Îți place tipul și te place și el. Este o alegere animalică, nimic mai mult. Nu te gândești la urmări sau repercursiuni. Lasă-l pe iubi, nu știe el. Nu-l afectează cu nimic. În ochii lui ești aceeași. Ești a lui… și a altora atunci când îți poftește inima.

Vrei sex, adrenalină, plăcere și un orgasm multiplu, dacă este posibil. De ce? Pentru că poți. Pentru că balta are atât de mult pește încât ți-e imposibil să nu te bucuri de diversitate. E interesant să vezi că te place și ăla și celălalt și alălalt. Ce contează că nu e iubire?! Îți hrănești egoul. E plăcut să vezi cum bărbații roiesc în jurul tău, chiar și doar pentru sex.

Sexul este drogul preferat al oamenilor singuri… sufletește!

Nu mi-a trebuit mult și i-am adus pe amândoi exact în punctul în care mi-l doream eu: pe iubi la el acasă și pe mine la F. acasă. Îl cunoșteam de câteva ore și deja mă aflam capră în patul lui, trăind una din cele mai sălbatice partide de sex. Atunci am realizat că o partidă bună de sex se aude ca alergatul în șlapi. Am făcut tot ce ne-a trecut prin cap. Oare de asta nu mai am eu curiozități în materie de sex?!

Știți la ce mă refer, nu-i așa?! Piele de găină. Vânătăi pe piele. Gălăgie cât cuprinde. Instincte animalice. Epuizare. Abandonare totală într-o plăcere nemaiîntâlnită până atunci. Dar nu pentru că el era vreun zeu sau eu vreo nimfomană, ci pentru că tot ce e nou, pe furat și pe ascuns incită al naibii de tare. Mi-am luat doza de adrenalină și nebunie, apoi am plecat frumușel acasă și nu m-am mai întors vreodată în acel pat al deșertăciunii.

Ce vreau să scot în evidență?

Scot la iveală o întâmplare din trecutul meu murdar în speranța că un cititor sau o cititoare învață câte ceva. Ca bărbat e bine să nu dormi în ghete crezând că iubita ta este o floricică firavă incapabilă de asemenea atrocități. Cred că trebuie să îți cunoști partenera și să nu o mai consideri o sfântă.

Sfintei tale îi place sexul murdar. Oferă-i astfel de experiențe, suprinde-o, altfel o să o învețe altul cum să stea în patru labe. O, da, și o să-i placă să fie supusa lui dacă în patul tău primește prea mult respect. Cu respectul mori de foame. Înnebunește-o, altfel o să-i zboare chiloțeii în alte zări.

Iar ca femeie trebuie să îți trăiești curiozitățile și dacă nu le poți trăi cu bărbatul tău, cu cel cu care ai o relație, atunci s-ar putea să nu fii în relația potrivită. Asta nu înseamnă că tu ești rea sau că el e prost. Înseamnă că nu sunteți pe aceeași lungime de undă și dacă simți nevoia să fugi și în alte paturi, atunci poate că ar fi mai bine să îl scutești de asemenea trădări și să îi redai libertatea.

Libertatea de a fi respectat și iubit cu adevărat de o femeie.

Și nu, nu sunt lupul moralist. Însă astfel de perversități distrug vieți. Astfel de obscenități dezumanizează și puțini mai reușesc să găsească soluția de ieșire spre calea cea bună. Nopțile pierdute, sexul cu parteneri diverși, distracțiile cu alcool și droguri, toate au repercursiuni. Și nu e corect să-l aștepți pe Făt-Frumos să vină să te salveze. Făt-Frumos merită o femeie sănătoasă, nu una care are nevoie să fie fixată și vindecată.

Nu, nimic nu justifică infidelitatea și perversitatea. Poți să-ți găsești o mie de scuze. Poți să spui că nu te satisface în pat. Poți să afirmi că ai nevoie de mai multă atenție, afecțiune și așa mai departe. Adevărul este că îți place sexul din floare în floare și partenerul tău sau partenera ta nu are de ce să suporte consecințele instabilității tale. Nu-ți place singurătatea? Păi e singura soluție de ieșire din mocirlă. Realizează că sexul cu parteneri diverși sau multipli nu au cum să umple golul.

Golul acela doar tu poți să îl umpli.

Rochii de mireasă reduceri EdenBride.ro – când Universul îmi demonstrează că vreau mai mult decât recunosc!

rochii de mireasa reduceri EdenBride.ro

Rochii de mireasă?! În articolul trecut spuneam că nu vreau să mă mărit. Că măritișul nu este pentru mine. Că nu vreau să îmi schimb numele. Că nu vreau să port același inel toată viața. Că nu vreau să îmi asum un astfel de angajament serios doar pentru că am trecut de 30 de ani și de acum nu mă mai ia de nevastă nici dracul, dar nici eu pe el. Că nu mă văd organizând o nuntă de la A la Z. Că nu sunt genul care să cumpere o rochie de mireasă de mii de lei sau mii de euro, după posibilități, pentru ca apoi să o distrugă la trash the dress. Că nu îmi plac acordeoniștii din fața blocului și că mi se pare un efort inimaginabil să fii și să reziști cu brio ca mireasă la propria ta nuntă.

Dar ce credeți?! Nici n-am publicat bine articolul anterior că-mi apare o reclamă MAAAARE cât Casa Poporului pe Facebook: ROCHII DE MIREASĂ REDUCERI! Și-mi spun, what the fuck?! Am anunțat eu că mă mărit la anul?! Nu! Și atunci cum or fi dedus algoritmii Facebook că eu aș fi interesată de o astfel de reclamă?! Păi simplu! Corespund criteriilor: femeie singură de peste 30 de ani, din România, care a publicat pe Facebook un articol care folosește următoarele cuvinte cheie: măritiș, nuntă, căsătorie, rochie de mireasă, nevastă, etc.. Mă mai mir?! Nu mă mai mir!

Știi vorba aceea: ce semeni aia culegi.

Și mă împinge păcatul să accesez magazinul online de rochii de mireasă la reducere. Și ce crezi?! Îmi pică fața efectiv. Mi se topește inima când văd asemenea splendori și-mi dau seama că refuzând cu vehemență să trăiesc acest eveniment al vieții – nunta – îmi impun un blocaj. O da, sunt genul care analizează și forma firului de iarbă. Caut un sens în orice. Poate că despic prea mult firul în 4, însă astfel ajung să îmi analizez corect prostiile din cap.

Rochia de mireasă perfectă există!

De ce refuz eu să mă mărit? Pentru că mă tem de suferință. Ce face frica? Limitează calitatea vieții. Ce pierd din cauza faptului că mă tem să îmi iau un astfel de angajament? S-ar putea să ratez cea mai frumoasă poveste de dragoste, doar pentru că eu nu sunt capabilă să las garda jos, să mă dăruiesc unui bărbat întru totul și să recunosc că nu sunt cu nimic mai specială față de alte femei – în adâncul sufletului meu și eu îmi doresc ca un bărbat să vrea să ajungă cu mine în fața altarului.

Și eu îmi doresc o poveste cu happy end!

Nu știu dacă a fost mâna destinului faptul că mi-a apărut în fața ochilor sintagma rochii de mireasă reduceri EdenBride.ro, dar un lucru este cert: trebuie să renunț la limitarea pe care mi-o impun. Decât să spun nu vreau să mă mărit, mai bine admit față de mine însămi că da, vreau să mă mărit cu bărbatul potrivit. Așa că dacă omul potrivit o să apară, o să îmbrac și rochia aceea minunată de mireasă.

Nu trebuie să ai un corp perfect ca să îmbraci o rochie de mireasă. Nu trebuie să fii înaltă sau slabă ca să porți cu atitudine o rochie de mireasă superbă. Nu trebuie să fii bogată ca să îți permiți o rochie de mireasă spectaculoasă. Nu trebuie să îți refuzi plăcerea de a îmbrăca o rochie de mireasă incredibilă doar pentru simplul fapt că nunta ta va fi restrânsă. Rochia de mireasă perfectă te așteaptă. Este la reducere. Îți respectă bugetul. Este realizată din materiale de cea mai bună calitate. Este creată cu atenție și migală. Are detaliile pe care le dorești și îți vine ca turnată – tailor made!

Ai probat vreodată o rochie de mireasă?

Rochii de mireasă tailor made!

Ar trebui să încerci această experiență de a proba mai multe rochii de mireasă!

Când scriu pe blog, risc să fiu un formator de opinie. Într-un mod pozitiv sau negativ – influențez oameni. Și înfluențez în mod special femeile. Pot folosi blogul ca pe un instrument de influență pozitivă sau ca pe un instrument de influență negativă. Tocmai de aceea, pentru că știu că zilnic îmi citesc blogul cel puțin 500 de oameni, îți spun să nu te mai mulțumești cu puțin.

Da, nu te mai mulțumi cu puțin. Nu te mai mulțumi doar cu statutul de concubină, iubită sau amantă. Poți fi soție. Meriți să fii nevastă. Și nu pentru că astfel îl vei „lega” pe el cu un act. Nu pentru că ai nevoie de validare. Nu pentru că așa trebuie. Nu pentru că așa îți cere egoul. Ci pentru că atunci când doi oameni se iubesc cu adevărat și sunt o familie, căsătoria devine un pas firesc.

Probează rochii de mireasă și decide-te să te măriți cu bărbatul potrivit!

Nu pentru fală și mândrie. Nu pentru darul de nuntă. Ci pentru că îți dorești să celebrați iubirea voastră și hotărârea de a rămâne împreună până la adânci bătrâneți. Un act nu te leagă, nu îți asigură viitorul, dar reprezintă o dovadă de sinceritate, un angajament pe care ți-l iei în fața persoanei iubite cu tot sufletul. Este ca și cum ai depune o declarație pe propria răspundere: Declar că te iubesc astăzi și sunt pe deplin convins/ă că te voi iubi în fiecare zi a vieții mele. De aceea mă căsătoresc cu tine. Pentru că tu ești singurul om lângă care vreau să îmbătrânesc frumos.

Nu te mai mulțumi cu puțin – mărită-te!

Nu vreau să mă mărit, dar pe tine te-aș fi luat acasă!

Nu vreau să mă mărit!

Nu vreau să mă mărit. Nu toate femeile visează să se mărite. Nici eu nu visez să mă mărit. Nu mă văd în rochie de mireasă. Mi se pare de-a dreptul penibil tot ritualul acesta al căsătoriei. Nu vreau acordeoniști în fața blocului, nu vreau să-mi cânte careva ia-ți mireasă ziua bună, nu vreau să-mi rup picioarele la vreun shooting foto în rochia aceea pompoasă de mireasă pe care, oricum, nu o să o mai îmbrac niciodată. N-aș fi capabilă să trash the dress după ce am dat o căciulă de bani pe ea. Aceste lucruri nu sunt pentru mine. Nu mă reprezintă!

O da, îmi plac nunțile, îmi place să merg la nunți, dar nu aș vrea să îmi organizez propria nuntă. Așa și mâncarea de la pomană îmi place, dar asta nu înseamnă că înmormântările mi se par distractive. Nu sunt genul. Nu m-am născut prințesă. Nu mă văd schimbându-mi numele, deși acesta pe care îl am este destul de banal, dar parcă n-aș renunța la el. Să fiu sinceră, prenumele meu și numele tău sună foarte bine, însă de ce să complicăm lucrurile?!

Nu vreau să mă mărit…

Nu mă văd femeie nefericită!

Nu cred că aș putea fi o soție în sensul clasic al cuvântului. N-aș putea fi așa cum au fost mamele noastre. Sunt admirabile, sunt de acord cu tine. Dar eu nu sunt atât de minunată pe cât sunt mamele noastre. Mă tem de angajamente pe un termen atât de lung. Nu vreau să mă simt obligată să fiu într-o relație când eu iubesc la nebunie libertatea.

Și tocmai pentru că sunt pe deplin liberă și neîngrădită îți spun că pe tine te-aș fi luat acasă și ți-aș fi făcut cafeaua dimineața. Te-aș fi luat acasă și ne-am fi schimbat viețile unul altuia. Pe cuvânt de nu aș fi făcut-o. Ți-aș fi oferit toată iubirea de care sunt capabilă și te-aș fi iubit cu bucurie și împăcare, firesc și necondiționat. Aș fi împărțit cu tine tot ceea ce am și sunt.

Nu mă văd femeie înșelată!

Și știi de ce? Nu de frică. Nu pentru că așa trebuie. Nu pentru că am 32 de ani și îmi ticăie ceasul biologic. Nu pentru că vreau să mă mărit. Nu pentru că vreau să fac copii. Nu pentru că mă presează familia. Nu pentru că sunt privită ca o femeie bătrână fără căpătâi. Nu pentru că mâine-poimâine mor și am în telefon numerele de la servicii funerare sector 1 și servicii funerare sector 6 pe apelările rapide. Ci pentru că în preajma ta sunt eu însămi… liberă!

Pentru că deși nu ți-am spus niciodată clar și răspicat, simt că tu ești singurul om pe care l-aș fi luat la mine acasă. Pentru că mă simt în largul meu cu tine. Pentru că mă simt firesc. Pentru că nu mi-e rușine. Pentru că mă iubesc în preajma ta. Pentru că mă faci mai bună și mai caldă. Pentru că mă placi chiar dacă am cearcăne, chiar dacă sunt ciufulită, chiar dacă mă doare burta. Pentru că mă înțelegi și mă ierți chiar și atunci când devin impunătoare și dominantă.

Pentru că mă apucă tremuratul de fiecare dată când mă săruți. Pentru că îmi doresc să petrec cu tine din ce în ce mai mult timp. Pentru că nu mă plictisești și pentru că mă amuzi teribil atunci când te porți ca un copil răsfățat și râzi cu gura până la urechi. Pentru că ești responsabil, harnic și muncitor. Pentru că ești săritor, altruist și blând. Pentru că iubești animalele și pentru că sari în apărarea celor lipsiți de protecție.

Nu vreau să mă mărit…

Nu mă văd sacrificându-mă!

Te-aș lua acasă pentru că mă asculți chiar și atunci când îți vorbesc despre obiectivele mele. Pentru că mă motivezi și mă ambiționezi. Pentru că mă faci să râd și să fiu mereu veselă. Pentru că ești un spirit liber și adori plimbările precum îmi plac și mie. Pentru că n-avem nevoie de multe ca să fim bucuroși. Pentru că pot fi sinceră cu tine, iar tu ești înțelegător și afectuos cu mine. Pentru că ești curajos și alintat. Pentru că nu te temi de moarte și nu îți trăiești viața cu frica în sân așa cum o fac majoritatea oamenilor. Pentru că nu te pui în pericol și îți prețuiești viața.

Pentru că mi-ai luat durerea de care sufeream de atâția ani și nu m-ai judecat niciodată pentru nebuniile și prostiile mele. Pentru că faci niște lucruri ireale cu degetele tale agile. Pentru că nu te superi niciodată cu adevărat pe mine. Pentru că deși te-am alungat de mai multe ori, ți-ai croit înapoi calea spre mine fără să invoci orgoliul.

Nu mă văd captivă!

Te-aș fi luat acasă pentru că îți ador mirosul și pentru că îmi place al naibii de tare când mă strângi în brațe. Pentru că putem vorbi despre orice, despre cele mai profunde lucruri sau despre nimicuri. Pentru că mi-ai spus cele mai ascunse secrete ale tale. Pentru că mă privești blând și îmi mângâi obrajii. Pentru că știi să fii bărbat și pentru că știi cum să mă stăpânești și să mă strunești cu un curaj nemaiîntâlnit la altcineva.

Nu, nu vreau să mă mărit, dar pe tine te-aș fi luat acasă. Nu pentru că e timpul. Nu pentru că așa este mai bine pentru mine. Nu pentru că mă simt constrânsă de împrejurări. Nu pentru că îmi suflă în ceafă frica de singurătate. Nu pentru că mă amenință frica de moarte. Ci pentru că așa simt și vreau ACUM!

Nu vreau să mă mărit…

Nu mă văd neiubită!

Soluție de backup pentru un bărbat indisponibil emoțional?! Nu, mersi!

solutie de backup pentru un barbat indisponibil emotional

Soluție de backup pentru un bărbat indisponibil emoțional? Nu, mersi! Am trăit o poveste de iubire cât pentru o viață întreagă și cunosc tiparul ăsta de la o poștă. Eu l-am creat! Eu am inventat prostia. Eu am creat cercul unei relații toxice. De la mine a pornit irosirea de sine. Dar știi ce, am dat naibii jos vălul de pe ochi.


Când proiectezi iubirea în exterior, uiți să te mai iubești pe tine. Îți pui nădejdea în EL până când rămâi fără pic de încredere în tine. Iar EL ce face cu speranța ta? Se șterge pe picioare cu ea. Ce-i pasă lui? Ți-a promis ceva? Nu! Te-a avertizat? Probabil că da! Dar a continuat să te manipuleze și să îi placă de tine îndrăgostită de el. Îndrăgostită, dar nu îndreptățită să îi ceri ceva, să îl revendici în vreun fel, să îl constrângi sau să îi reproșezi ceva. Nu ai drepturi. Ai doar privilegii – de a-l iubi și de a fi acolo când te vrea. Dar doar când te vrea!

Nu sunt suficient de bună? Nu sunt suficientă?


Și ce dacă! Caută, iubitule, iubirea oriunde oi vrea! Eu nu sunt soluție de backup pentru un bărbat indisponibil emoțional, ba chiar nedezvoltat emoțional, care își folosește empatia pentru a crea și mai mult haos în mintea mea. Sunt instabilă psihic? Ok, dar să știi că în toată dezordinea, există o ordine perfectă. Sunt perfect conștientă de fiecare pastiluță pe care mi-o dai să o îngurgiteaz.


Tertipurile astea le-am trăit deja. Au devenit ușor recognoscibile în timp. Am fumat demult etapa pe care o trăiești tu abia acum. Am avut un profesor excelent. Nu mă mai afectează. Doar că… oamenii nu se prea schimbă și nici eu nu fac excepție de la regulă.

Nu sunt soluție de backup pentru un bărbat indisponibil emoțional!


Sunt geloasă? O da! Până-n măduva oaselor, deși nu îmi place să-mi arat latura asta. Prefer să o ascund, deși mai mult mi-ar plăcea să urlu, să sparg, să arunc, să reproșez și să strig ceea ce mă deranjează. Mi-ar plăcea să îți dărâm lumea în cap, să vezi și tu cum este. Dar roata se întoarce, o să ai și tu parte de lecția vieții tale.

Nu sunt eu călăuza ta pe drumul descoperirii de sine. Nu sunt nici călăul tău, o să găsești unul cu o mai mare putere decât a mea. Eu pot doar să îți zâmbesc și să îți spun că într-o zi o să dai cu fundul de asfalt, iar eu nu o să mai fiu acolo să te sprijin, să îți spun că totul va fi bine. Și știi de ce? Pentru că m-am lepădat de rolul salvatorului. Nu l-am salvat pe EL, nu te salvez nici pe tine. Ce se va alege de tine nu este problema mea, ci ar trebui să fie principala ta preocupare. Pune-ți un semn de întrebare… toate cadavrele pe care le lași în urmă, nu sunt la pachet cu niște repercursiuni? O să vrei cândva iubirea cuiva și îți va fi refuzată!

Sky is the limit pentru amândoi!


Știi limita ta se termină acolo unde începe limita mea. Dacă începe să mă doară, n-am să fac durerea tolerabilă în timp. O să o elimin din fașă. Nu există luptă sau competiție. Există doar beneficii, riscuri și implicații. Când implicațiile depășesc beneficiile, am fugit. Nu interpreta greșit gradul meu de toleranță. I-am mai pus capăt, o pot face din nou.

Dar e drăguț când ne jucăm. Tu te prefaci că îți pasă, eu mă mint că dețin controlul și ne întâlnim undeva la mijloc. Acolo unde toate supărările mele se topesc sub palmele tale. Acolo unde fiecare nerv și încordare din corpul meu sunt dizolvate cu sărutările tale. Acolo unde sub presiunea trupului tău violența gândului meu își pierde orice putere. Acolo unde zâmbetul tău încălzește sloiul de gheață din pieptul meu. Acolo unde mângâierea ta înlătură orice urmă de pe pielea mea lăsată de infidelitatea ta.

Dar tu ești fidel doar simțurilor tale…


Oare meriți atâtea procese de conștiință din partea mea? Oare merit atâta zbatere doar pentru că tu m-ai făcut din nou să simt… lucruri?!

Există prietenie între un bărbat și o femeie?

există prietenie între un bărbat și o femeie

Există prietenie între un bărbat și o femeie? Sunt ferm convinsă că nu există iubire fără prietenie. Acolo unde există sentimente sincere, există și prietenie. Omul pe care îl iubești nu este doar partenerul tău de viață și de sex, este și cel mai bun prieten al tău. Este omul cu care poți vorbi ca în oglindă. Este cel căruia îi poți spune ORICE, fără teamă și fără jenă. Este omul în fața căruia poți renunța la orice mască. Este cel față de care NU ai secrete. Nu simți nevoia să îi ascunzi nimic. Nu concepi să îi fii infidel/ă.

Prietenul nu te judecă, dar nici nu te îndeamnă să persiști în prostie. Este vocea conștiinței tale.

Prietenia înseamnă încredere, devotament, reciprocitate, naturalețe, afecțiune, căldură. Prietenia este, probabil, cea mai frumoasă relație interumană, cea mai sinceră și mai trainică dintre toate. Prietenul este și familia pe care o alegi tu, cu bună știință, asumat și din toată inima.

Totuși, există prietenie SINCERĂ între un bărbat și o femeie?

Prietenia poate fi fundația oricărui tip de relație. O mamă poate fi prietena fiicei sale. Un tată poate fi prietenul cel mai bun al fiului său. Un iubit și iubita sa pot fi și prieteni. Soția și soțul său pot fi prieteni. Mătușa poate fi cea mai bună prietenă pentru nepoata ei. Așadar, prietenia poate exista oriunde și în orice relație, mai puțin într-o relație de… iubire pe ascuns.

Amanții nu pot fi prieteni. Aici nu există prietenie!

Când prietenia devine un motiv pentru a face sex, aceea este de fapt o relație toxică în care unul se folosește de celălalt pentru ceva. Mai devreme sau mai târziu, unul din cei doi „prieteni” care se bucură de momentele lor de intimitate, vor avea de suferit. Respectivele partide de sex se transformă în niște pastile de slabire a rațiunii. Îți slăbești psihicul și te lași dominat de plăcere, dorință și pasiune. Dar nu cinstit, ci viclenește! Cu cât ai parte de mai multe partide de amor pe ascuns, cu atât crezi că vrei mai mult acea persoană doar pentru tine. Și de aici începe joaca de-a cine îndrăgostește pe cine prefăcându-se în prietenul ideal.

Când prietenia este doar o mască a infidelității, atunci aceea nu este prietenie, ci un teatru.

Un teatru pe care îl joci din mai multe motive:

  • Simți nevoia de afecțiune.
  • Simți nevoia de iubire.
  • Te-ai îndrăgostit de acea persoană și crezi că sexul bun o să o îndrăgostească și pe ea.
  • Sau îți place acea persoană, dar nu atât de mult încât să ai o relație de cuplu asumată cu ea.
  • Sau speri că într-o zi să ai o relație de cuplu cu persoana cu care te joci de-a prietenia și faci sex ocazional. Vrei acea persoană, dar pentru că ea încă nu te vrea, îți aștepți rândul pentru a deveni perechea lui/ei oficială.

Trezește-te la realitate!

Când masca prieteniei ascunde sexul pe furat, acea relație nu o să aibă șanse să reziste pe termen lung. Și odată ce treci cu acea persoană de barierele unei relații firești și normale de prietenie, cu greu mai poți îndrepta o legătură pe care ai degradat-o în ultimul hal transformând-o într-un amantlâc. În trecut nu te poți întoarce pentru a corecta lucruri. Așadar, fie sunteți iubiți și prieteni, fie sunteți amanți și vă jucați de-a prietenia.

De ce amantlâcurile NU se pot bucura și de o prietenie frumoasă?

Pentru că amantlâcurile se bazează, în general, pe minciuni, pe ascunzișuri, tertipuri, escapade și evadări dintr-o realitate nu prea frumoasă. A fi amanta cuiva, înseamnă a spera la o relație deplină pe care nu o să o trăiești, probabil, niciodată cu acea persoană. A fi amantă înseamnă să te bucuri de compania unui bărbat pe care îl placi cu toată ființa ta, dar care nu o să fie niciodată al tău, probabil.

Ca amantă n-ai prea multe opțiuni și nici prea multe de făcut: trebuie să-i fii alături când își dorește, trebuie să îl asculți, trebuie să îl ajuți, trebuie să îl iubești necondiționat, trebuie să îi fi sprijin, trebuie să îl distrezi, trebuie să îl faci fericit. Ei bine, dacă faci toate astea nu înseamnă că ești prietena lui. Înseamnă că ești amanta lui și speri ca într-o zi să vadă iubirea și devotamentul pe care i le oferi. Ca amantă aștepți, speri, suferi și înghiți toate porcăriile fără prea mare drept de apel. De ce fără drept de apel? Pentru că dacă deschizi gura… ți-e frică de posibilitatea de a-l pierde. Și nu te părăsește pentru că este un om rău, ci pentru că el deja trăiește cu tine relația pe care și-o dorește. Atât vrea, atât trăiește!

Prietenia nu rănește și nici nu se folosește de oameni!

Așadar, odată ce am conchis împreună la începutul articolului că prietenia se bazează pe sinceritate și reciprocitate, atunci înseamnă că prietenia este la polul opus amantlâcului. Când te culci cu un om pe ascuns și vă leagă o sumedenie de minciuni, atunci nu trăiți o prietenie, ci o poveste cu mai multă sau mai puțină iubire… care o să înceteze în ziua când unul nu o să-i mai satiafacă nevoile celuilalt.

Când ți-e rușine sau teamă să-i împrătășești celuilalt gândurile sau experiențele tale, pentru că știi că faptele și gândurile tale îl vor răni și tu vei suferi o pierdere, înseamnă că nu sunteți prieteni, ci vă jucați de-a prietenii pentru a masca povești obscene, lucruri cu adevărat dureroase și, uneori, chiar josnice!

Fii grozav când iubești sau nu mai iubi deloc…

Fii grozav când iubești sau nu mai iubi deloc….

Sunt capabilă să-mi împart bărbatul cu o altă femeie. Nu mă interesează dacă sunt prima, a doua sau a treia atât timp cât eu mă simt iubită și apreciată de el. Poate să își ia din altă parte ceea ce eu nu pot să îi ofer.

Iubitule, m-am înșelat. Mi-e atât de drag de tine de mi s-au uscat călcâiele. Mi-ești drag așa cum ești. Mi-ești drag inocent. Mi-ești drag vesel. Mi-ești drag trist. Mi-ești drag vulnerabil. Mi-ești drag bogat. Mi-ești drag sărac. Mi-ești drag risipitor. Mi-ești drag nesăbuit. Mi-ești drag spontan. Mi-ești drag așa cum ești mereu, cu sângele clocotindu-ți în vene.

Mi-ești drag oricum, numai să fii. Să fii în dreapta mea, să-mi așez capul pe umărul tău și să-ți simt mirosul. Mi-e atât de dragă liniștea pe care o simt cu tine. Liniște, confort, siguranță, acceptare. Știu că tu, probabil, ești singurul care m-a cunoscut cu adevărat și m-a acceptat fix așa cum sunt. Fără să fie nevoie să mă prefac. Fără să fie nevoie să disimulez. Fără să fie nevoie să mă ascund. Dar eu nu te mai pot accepta așa…

Mi-ești drag când ești tăcut și gânditor. Mi-ești drag când ești guraliv. Mi-ești drag când ridici vocea și te enervezi. Mi-ești drag chiar și când mă pui la punct și mă cerți. Mi-ești drag când îmi spui că sunt afurisită. Dar cel mai drag îmi ești când ești blând. Îmi place să mă pierd în ochii tăi calzi. Știi, aproape că îndrăznesc să spun că nimeni nu m-a privit mai frumos decât tine.

Am fost privită cu uimire. Am fost privită admirativ. Am fost privită cu poftă. Am fost privită cu fascinație. Însă tu, iubitule, m-ai privit cu iubire. Oh, cât de frumos a fost să-mi găsesc liniștea pe pieptul tău și chinul sub greutatea trupului tău.

Se pare că m-am îndrăgostit de tine. Se pare că am ajuns să te iubesc mai mult decât am crezut vreodată. Știi, ești cea mai firească și mai sigură iubire din câte am trăit vreodată. Ești iubirea mea previzibilă deoarece am știut întotdeauna că oricâte certuri vom avea, vom găsi întotdeauna drumul unul spre celălalt. Și-am pășit mereu spre tine… și-ai pășit mereu spre mine. Până ieri!

Ieri am hotărât că nu îmi mai ești de ajuns. Vreau mai mult. Te vreau pe tine, cu totul. Nu pot să te mai împart și nu vreau să o mai fac. Nu vreau să alegi, știu că nu o să o faci. Nu vreau să sufăr, știi că am început să o fac. De ce să mă ascund?! Când voi înceta să mai fiu eu cea de care ți-e drag ție, o să ajungem să ne urâm. Și sigur nu vrem să ne lovim de acel prag. Mai bine mă izbesc singură de toți pereții acum, decât să te spânzur și pe tine odată cu mine. Am mai fost acolo. Să nu distrugem florile pe care le-am plantat împreună. Să le lăsăm să crească frumos în continuare în amintirile noastre.

Vreau să-ți pot zâmbi când o să ne revedem pe stradă. Vreau să ne putem revedea cu bucurie peste 10 ani. Nu cu resentimente. De aceea plec azi, ca să te pot strânge în brațe fără regrete peste ani.

Nu sunt pâinea lui Dumnezeu și nu mă pot sacrifica pentru a-mi păstra statutul de prietenă. Secretele tale sunt în siguranță cu mine. Mă eliberez și te eliberez și pe tine de povara sentimentelor mele. Încă nu te apasă, probabil. Poate că acum încă îți mai sunt pe plac sentimentele mele, poate că încă îți mai aduc bucurie. Dar vor deveni din ce în ce mai grele. Nu vreau să te strivesc sub ele. Iar eu nu mai sunt dispusă să îmi pierd orientarea, calea, sensul pentru un bărbat care nu mă vrea cu toată ființa lui.

Acum, la sfârșitul poveștii noastre, am un ultim gând pentru tine: fii grozav când iubești sau nu mai iubi deloc. Într-o zi vei înțelege sensul acestui gând, deocamdată nu ești pregătit să îl urmezi. O să apară femeia perfectă cu care vei putea fi grozav. Chiar dacă crezi că ai găsit-o, te asigur că n-ai întâlnit-o. Se va întâmpla cândva… când eu voi fi doar o amintire mult prea vagă.

Fii grozav când iubești sau nu mai iubi deloc, I… iubitule!