Lasă bărbatul să fie bărbat dacă vrei să ai o relație fericită!

lasa barbatul sa fie barbat

Lasă bărbatul să fie bărbat dacă vrei să ai o relație fericită cu un bărbat admirabil. Altfel, în încercarea ta de a-l dresa, te vei trezi lângă un partener marionetă sau lângă un partener narcisist. Și crede-mă, nu îți dorești o relație cu o păpușică cu care să faci TU ce vrei, dar nici cu un narcisist care să facă ce vrea din tine. Ca să ai o relație sănătoasă, deplină, frumoasă, împărtășită și de lungă durată, trebuie să-i dai Cezarului ce-i al Cezarului, adică să-l lași să fie bărbat.

De fiecare dată când încerci să îl castrezi sau să îl protejezi, nu faci altceva decât să îl îndepărtezi de la natura lui de bărbat adevărat. Băi, și când spun bărbat adevărat, mă refer la acel mascul alfa cu cojones, care e capabil atât să iubească o femeie, să o protejeze, să o respecte, să o satisfacă și să o întrețină, dar și să o stăpânească.

Știu, te zgârie pe retină acel „să întrețină femeia” însă, scuză-mă că îți spun, bărbatul care este incapabil să întrețină financiar o familie, nu și-a încheiat formarea de bărbat, încă nu este bărbat. Mai are de mâncat mămăligă. Trebuie să mai dea din coate câțiva ani.

Știu că și femeia trebuie sau poate contribui financiar în familie, dar gândește-te la varianta în care ea trebuie să stea acasă cu copiii, pentru că nu are cine să aibă grijă de ei. Ce faci?! Stai tu acasă și o trimiți pe ea la muncă?! Un mascul alfa nu va face asta. Bărbatul merge la muncă pentru că asta e menirea lui, asta e vocația lui, această atribuție se află în ADN-ul bărbatului: SĂ FACĂ BANI, iar femeia merge la muncă doar dacă dorește să se dezvolte și din punct de vedere profesional.

Bărbatul face bani, femeia asigură iubirea și armonia în familie!

Amintește-ți ce ai citit la istorie, acum enșpe mii de ani bărbații plecau la vânătoare și se întorceau acasă cu hrană, iar femeile rămâneau în peșteri să protejeze copiii și să gătească mâncarea. Ce s-a schimbat de atunci? Mai nimic. Bărbatul nu mai vânează pentru hrană, ci face bani, iar femeia stă acasă cu copiii doar dacă dorește sau nu are încotro. Altfel merge și ea la muncă.

Puteți să strâmbați din nas până mâine dimineață, însă cu cât femeile devin mai puternice din punct de vedere financiar, cu atât bărbați rămân mai fără cojones. Când femeia preia responsabilitatea de a face bani sau face mai mulți bani decât bărbatul ei, în timp, dacă el nu ține pasul cu ea și nu evoluează împreună cu ea profesional, financiar și spiritual, o să ajungă să-l considere inferior.

Și uite așa femeia nu mai admiră bărbatul și sfârșește prin a-l goni din patul ei. Căci da, asta se întâmplă. Când nu îți mai admiri bărbatul, nu îl mai vrei în preajma ta, nu mai simți atracție sexuală, nu mai ai ce vorbi cu el și tot ce face te enervează. Tot ce-ți dorești este să îl faci să se schimbe, să îl faci mai puternic, mai motivat, mai ambițios, mai dat naibii, mai pe măsura ta! Și cu cât se străduiește mai tare femeia să schimbe bărbatul, cu atât îl castrează mai tare și îl face mai inutil.

Așa că STOP! Lasă bărbatul să fie bărbat și fă acest lucru încă de la începutul relației. Cocoloșindu-l, alintându-i cojonesul drept, întreținându-l, nelăsându-l să decidă, ferindu-l de responsabilități, nu faci altceva decât să îl îndepărtezi de la statutul lui de bărbat.

Lasă bărbatul să fie bărbat astfel:

Lasă-l să achite nota de plată.

Dacă te vrea, te iubește și dorește să petreacă timp de calitate cu tine, achită și nota de plată. Și crede-mă, te va invita undeva doar dacă îl ține buzunarul. Asta nu înseamnă că trebuie să profiți, să îi ceri bani sau să îl pui să îți cumpere chestii scumpe. Fii decentă, dovedește-te a fi modestă și fată de casă, dar nici nu-l învăța cu năravul de a împărți nota de plată jumate-jumate. Azi împărțiți nota jumate-jumate și mâine o să te pună să plătești doar tu, iar poimâine o să sfârșești întreținându-l. Un astfel de bărbat dorești?!

Lasă-l să fie galant, seducător și protector.

Nu știu cu ce fel de bărbați ai avut de-a face, dar dacă este un domn și e genul care îți deschide ușa, îți așază scaunul sau îți oferă sacoul lui, nu-l respinge oricât de penibil te-ai simți. Tu rămâi o femeie puternică și independentă chiar dacă îl lași pe el să te protejeze și să te răsfețe.

Lasă-l să vorbească, ascultă-i și respectă-i opiniile și dorințele.

Dacă ești bossy și ai impresia că tu știi cel mai bine, îl castrezi. Lasă-l să spună ce are de spus și acceptă o părere chiar dacă nu ești neapărat de acord cu ea. Bărbații merg la amante pentru a avea cu cine vorbi, pentru a fi ascultați și iubiți, nu neapărat pentru a-și îndeplini fanteziile sexuale. Bărbații cu amante sunt bărbați neapreciați, nefericiți și umiliți. Sigur, nu vorbim de infidelii patologici, ci de aceia care au fost întotdeauna fideli dar devin infideli pentru că nu sunt fericiți.

Lasă-l să decidă, să-și asume responsabilități și riscuri.

Și ce dacă nu-i ies planurile și afacerile, lasă-l să încerce, lasă-l să se străduiască, lasă-l să aibă obiective și să se lupte pentru a le îndeplini. Îl poți susține, îl poți ajuta, dar nu îi critica deciziile. Sigur, dacă e genul păgubos, care merge din eșec în eșec, atunci trebuie să reevaluezi un pic situația. Un bărbat adevărat întâi își asigură familia din punct de vedere financiar și abia apoi face diverse investiții.

Nu te comporta cu el de parcă i-ai fi mamă.

Nu-l handicapa făcând toate treburile casnice pentru el, împărțiți atribuțiile în casă chiar dacă el nu le face perfect ca tine. El gătește, tu speli vasele. El dă cu aspiratorul, tu dai cu mopul și tot așa. Nu îl certa pentru fiecare mărunțiș și nu îl transforma în copilul tău. El nu este copilul tău, ci bărbatul tău. Tu nu ești servitoarea lui, ci partenera lui de viață. Iar dacă timpul nu îi permite să te ajute în casă, atunci ai grijă să aprecieze și eforturile tale.

Respectă-i pasiunile și hobby-urile chiar dacă nu îți plac.

Nu trebuie să împărțiți aceleași pasiuni și hobby-uri pentru a fi fericiți. Nu trebuie să îți placă tot ce îi place lui. Dacă el vrea să meargă la fotbal o dată pe săptămână, chiar dacă acele 3 ore ți-ar plăcea să le petreacă cu tine, nu e cazul să-l faci dependent de tine și nici tu nu trebuie să devii dependentă de el. Tu ieși cu fetele sau mergi la masaj, el merge la fotbal. Tu pleci la mare cu prietenele, el merge la pescuit. Nu sunteți siamezi ca să petreceți TOT timpul împreună.

Iubește-l, respectă-l, admiră-l și încurajează-l!

Bărbații înfloresc și devin mai motivați și mai ambițioși dacă femeile își manifestă iubirea și admirația. Cu cât pari mai îndrăgostită de el și mai atrasă de el din punct de vedere sexual, cu cât pari mai mândră de el, cu atât atenția și acțiunile lui se vor îndrepta mai mult către tine. Tot ce o să facă va fi pentru a te face fericită. Toată munca și strădania lui vor fi pentru ca voi să fiți fericiți. 

Și bineînțeles, nu-i mai refuza sexul care îi place atât de mult.

Înțeleg că te doare capul, că n-ai chef, că ești obosită sau preferi mai mult să dormi decât să faci sex cu bărbatul cu care ești deja de 10 ani, însă dacă nu lași bărbatul să  fie bărbat, nici el nu va mai gravita în jurul tău. Un bărbat nedorit se va simți respins. Simțindu-se umilit și respins, nu se va ascunde sub nisip ca struțul, ci își va îndrepta privirea în alte părți.

E simplu, sunteți împreună sau separat. Nu există cale de mijloc! Lasă bărbatul să fie bărbat dacă vrei să ai o relație fericită! 

S-ar putea să îți placă și articolul: Relația toxică și minciunile favorite care o cosmetizează!

Relația toxică și minciunile favorite care o cosmetizează!

relația toxică

Relația toxică este ușor de identificat, însă doar dacă nu ești implicat într-o astfel de legătură. Din afara cerului vicios, omul poate observa toxicitatea, neregulile și suferința, însă când faci parte dintr-un astfel de cuplu, foarte greu vezi realitatea, iar dacă reușești totuși să conștientizezi că trăiești o iubire otrăvitoare, rareori găsești puterea de a tăia răul de la rădăcină. Cei mai mulți oameni merg pe principiul rău cu rău, dar mai rău fără rău și aleg să treacă cu vederea neregulile pătimite și lipsa de reciprocitate în care trăiesc. Astfel fac ca durerea să fie tolerabilă în timp în speranța că într-o zi partenerul se va trezi și va oferi acea iubire deplină pe care fiecare dintre noi o merităm…

Ei bine, durerea nu ar trebui să fie un sentiment tolerabil. Suferința nu ar trebui să facă parte din rutina ta zilnică. Teama nu ar trebui să te însoțească la fiecare pas. Și cu toate acestea, pentru că nu consideri că meriți mai mult, înduri tot ceea ce pățești și alegi să supraviețuiești, în loc să trăiești cu toată ființa.

Astfel, femeile dezvoltă un mecanism de apărare care le determină să reziste într-o relație toxică pe termen lung. Mecanismul de apărare sunt scuzele pe care le găsesc partenerului și minciunile pe care și le spun pentru a nu părăsi partenerul, dar mai ales pentru a se asigura că nu sunt părăsite. Știi, teama de abandon și frica de singurătate sunt două metehne extrem de puternice care ne conduc viața amoroasă și relațiile. Cu cât sunt mai vii teama de abandon și frica de singurătate, cu atât mai predispuse suntem să trăim povești nocive și iubiri otrăvitoare.

Iată care sunt miniciunile preferate pe care ți le spui pentru a cosmetiza relația toxică în care te afli:

Nu este un bărbat chiar atât de rău. Nu mă bate, nu mă înjură, nu mă jignește. Faptul că nu mă iubește la fel, nu îmi acordă atenția pe care o doresc sau afecțiunea după care tânjesc, nu îl fac să fie un bărbat rău.

Nu e sănătos să te mulțumești cu firimiturile pe care ți le aruncă un bărbat. Acest lucru conduce la blocarea ta din punct de vedere sentimental. A-l accepta pe el așa cum este, înseamnă să îți refuzi șansa de a cunoaște bărbatul potrivit ție. Relația toxică îți dă de furcă… 

Decât singură, mai bine cu el! Cine se mai uită la mine la vârsta mea? Cine să mă mai ia cu un copil? Știi cum e, rău cu rău, dar mai rău fără rău.

Această afirmație denotă că nu ai absolut deloc stimă de sine și iubire de sine. Singurătatea este de preferat în locul unui bărbat care nu te iubește, nu te apreciază și nu îți răspunde EGAL la afecțiune, așa cum meriți.

Și el îmi acceptă mie defectele și prostiile, e normal să las de la mine. Așa arată relația toxică?!

Atunci când defectul lui te doare, te umilește, te înjosește și te face să te simți insuficientă, nedemnă și neiubită, atunci defectele lui nu sunt tolerabile și nu trebuie să le accepți. De cele mai multe ori spunem unei traume defect, însă în realitate în spatele defectului se află o traumă acută.

Îi greșesc adesea, nu știu să mă port cu el, de aceea se supără.

Chiar îi greșești sau doar te face să te simți vinovată pentru fiecare cuvânt, gest și acțiune a ta? Chiar îi greșești sau doar obișnuiește să dea vină pe tine pentru tot ceea ce nu funcționează ok în viața lui?! Dacă tu ești vinovată de toate relele lumii în ochii lui și are grijă să îți spună asta la fiecare pas, atunci poate că este un tip care nu își asumă responsabilitatea pentru propria viață, pentru propriile greșeli și pentru propriile defecte.

Îl provoc, de aceea mă pedepsește.

Dar cine este el să te pedepsească? Tatăl tău sau Dumnezeu? Nimeni nu are voie să te „pedepsească”, nu ești un copil pe care să îl corecteze cu bătaia sau cu vorba. Ești o femeie în toată firea, iar în relațiile mature și reciproce, pedepsele nu sunt firești… bătaia cu atât mai puțin.

Oare de ce m-am supărat pe el?! Până la urmă nu mi-a făcut nimic grav! Eu am exagerat, altfel nu s-ar fi enervat pe mine și nu ne-am fi certat. Nu cred că relația toxică este definiția legăturii noastre.

Și uitarea este un mecanism de apărare. Faptul că „uiți” ce îți face este tot un fel de a-i găsi scuze pentru a merge înainte cu relația. Amintește-ți… dacă nu te-ai fi supărat atât de rău pe el, nu v-ați fi certat, nu l-ai fi „părăsit”. Plus de asta, nu cumva a manipulat situația în favoarea lui, astfel încât tot tu să te simți vinovată?! Gândește-te bine și deschide ochii.

Trăiesc și eu clipa, nu mă implic sentimental, nu îmi fac speranțe cu el!

Dar de ce trebuie să trăiești doar clipa?! De ce să nu ai o relație adevărată? Faptul că accepți să fii într-o relație cu iz de aventură denotă cât de mult îl placi și cât de mult ești capabilă să lași de la tine doar pentru a fi cu el. Dacă îl înveți că se poate și așa, o astfel de relație o să ai. Nu o să îți acorde peste noapte o relație exclusivistă. Nu, tu s-ar putea să devii a doua. De ce? Pentru că știe că ești capabilă să accepți și rolul de amantă.

Exagerez când îi cer să fie fidel! Nu mă pot supăra pe el pentru că este infidel, până la urmă el nu mi-a promis nimic și nu și-a luat angajamentul față de mine de a fi fidel.

Nu ți-a promis că va fi fidel, însă în momentul în care un bărbat se culcă cu o femeie, bărbătesc este să își asume angajamentul respectului față de acea femeie. Sigur că trăim în 2020 și a face sex cu cineva nu înseamnă să intri într-o relație cu acel cineva, însă când contactul sexual devine o practică obișnuită între voi, îți datorează respect. Iar dacă el nu îți poate oferi respectul de a fi singura femeie din viața lui, atunci ar trebui să ai tu respect față de tine pentru a nu accepta așa ceva.

Îi cer mai mult decât îmi poate da, sunt sufocantă, el este un spirit liber.

A fi un spirit liber nu este o scuză. A fi într-o relație nu înseamnă să renunți la tine, ci să împărtășești cu celălalt ceea ce ești. Faptul că simți că ești sufocantă este un răspuns la neimplicarea lui și indisponibilitatea lui emoțională. Dacă simți că trebuie să îi ceri, înseamnă că nu e dispus să ofere. Bărbatului nu trebuie să ceri, când iubește o femeie este capabil să îi ofere și luna de pe cer și o va face din propria inițiativă. 

O fi el cum o fi, dar e tare bun la pat. Sexul e dat naibii. Sexul mă ține legată de el. Compatibilitatea sexuală n-are nimic de-a face cu relația toxică!

Compatibilitatea sexuală îndrăgostește, iar scuza sexului o folosești pentru a-ți masca sentimentele. Tu de fapt îl iubești, de aceea și dorești să faci sex cu el și îl consideri compatibil ție. Ai putea găsi oricare alt bărbat doar pentru sex, dar nu este de ajuns, nu-i așa?! Sexul fără sentimente nu prea are farmec, nu?

Știu că are momente când nu mă mai bagă în seamă deloc, însă și când mă caută mă face să mă simt cea mai importantă femeie din viața lui.

Dacă atunci când revine în viața ta nu se poartă frumos, cum ar mai putea crede că o să îl primești înapoi de fiecare dată când are el chef să revină?! A se purta frumos și special cu tine în scurtele voastre momente de „fericire” semnifică prețul pe care el îl achită pentru a se asigura că oricând și întotdeauna vei fi disponibilă lui.

Mi-a zis de la bun început că nu poate fi fidel, nu îi pot imputa nimic.

Și totuși escapadele lui te macină, nu-i așa?! Nu îți mai este de ajuns prezența lui, vrei să știi că ești singura femeie din viața lui. Te anunț că îl iubești și nu vei rezista pe termen lung într-o astfel de relație. Iar dacă totuși te încăpățânezi să rămâi, pregătește-te să ajungi din om neom. Infidelitatea lui o să te fărâme, o să te facă se te consideri insuficientă și incompletă. Însă reține un lucru, infidelitatea lui nu are legătură neapărat cu tine, ci cu el. Stă în natura firii lui să se culce cu enșpe femei pentru că… este pustiu și incapabil să iubească sincer o singură femeie. De ce ai vrea un asemenea bărbat în viața ta?! De ce ai da atât de multă putere unui bărbat nepotrivit ție?

Știam că are iubită / nevastă, nu îi pot reproșa nimic, nu îi pot cere să o părăsească pentru mine, nu ar fi corect. Relația toxică nu este genul de relație pe care o visam, însă nu am găsit pe altcineva mai bun.

Într-adevăr nu ar fi corect față de iubita / nevasta lui și nici nu este o idee bună să îți clădești fericirea pe nefericirea celeilalte femei, însă nici tu nu trebuie să suferi. Lui îi este excepțional cu două femei, însă tu ocupi cel mai dureros loc din această ecuație. Cele mai importante zile din viața ta le vei petrece singură deoarece el sărbătorile le va celebra cu cea oficială. Când vei avea mai multă nevoie de el, el nu va fi acolo pentru tine. Tu ești ultima opțiune în prioritățile lui, chiar dacă în pat te face să te simți cea mai specială femeie. Sexul nu îți contorizează corect relația.

El a fost sincer cu mine, m-a lăsat să aleg dacă îl pot accepta așa, altfel sunt liberă să plec. Nu mă forțează să fiu cu el.

Nu te forțează, însă în egoismul lui, te ține legată de el, se folosește de tine și te tratează ca pe un obiect. Tu poți fi sursa lui de lumină în cele mai întunecate momente, însă când îi este bine, când este fericit, te mai cheamă alături de el?! Când fericirea și-o trăiește în altă parte, iar durerea cu tine… nu ești decât un pansament, mantaua de ploaie, umbrela de rezervă!

Nu am dreptul să îi cer ceva, mi-a explicat foarte clar că el oferă atât cât simte. Nu pot să îi impun, altfel se va îndepărta.

În iubire nu ceri, nu pretinzi, nu impui. Cu toate acestea, trebuie să îți spui părerea clar și răspicat, trebuie să ai principii și standarde, altfel iată… vei ajunge să primești colțuri de pâine aruncate peste gard atunci când stăpânul va avea chef și își va aminti de tine. Respectul pe care tu ți-l acorzi îl vei primi și de la ceilalți.

Nu îi place munca și nu prea duce bani acasă, însă se poartă frumos cu mine. Chiar dacă îl întrețin, știu că mă iubește și avem o relație specială.

Dacă tu ești ok cu asta, foarte bine. Dacă îl întreții din banii tăi și din munca ta, iar tu îți asumi asta, este alegerea ta. Dar nu îl întreține din banii părinților tăi, nu este corect față de ei. În plus, ești sigură că te iubește? Ești sigură că nu stă cu tine pentru bani? Fă o încercare, taie-l de la porție, determină-l să își asume responsabilitatea pentru situația lui financiară și vezi ce se întâmplă. Îți mai rămâne alături?

Este implicat în tot felul de afaceri dubioase și neortodoxe, însă asta nu ne afectează cu nimic relația. Nu mă afectează cu nimic.

Sunt extrem de multe femei care sunt iubitele sau soțiile unor bărbați cu practici „profesionale” neortodoxe. Chiar dacă pare că nu te afectează cu nimic, de fapt ești complicea lui și îi încurajezi acțiunile ilegale. Dacă se va întâmpla ceva cu el, s-ar putea să fii și tu trasă la răspundere. Faptul că tu tolerezi asemenea practici denotă că și moralitatea ta poate fi pusă la îndoială. El trebuie să știe că ai nevoie de un bărbat cu care să ai o relație sigură. El trebuie să știe că ai nevoie de un bărbat drept, iar dacă nu îți poate oferi o viață liniștită și sigură, poate că ar trebui să te gândești ce se va întâmpla cu viitorii voștri copii în cazul în care el va avea probleme serioase. Chiar vrei o astfel de viață de familie?!

Are el niște excentricități sexuale, însă prefer să îl satisfac decât să îl pierd. Relația toxică implică și compromisuri din punct de vedere sexual?

Excentricitățile sexuale nu sunt de judecat. Fiecare face ce vrea în intimitate. Însă dacă plăcerile lui sexuale le încalcă pe ale tale și generează în tine sentimente neplăcute precum durerea, rușinea, sentimentul de vinovăție și insuficiență, atunci sunteți complet incompatibili din punct de vedere sexual. Când faci astfel de compromisuri, îți compromiți sinele. Gândește-te, ce plăcere poate simți o fată normală cu un bărbat care practică BDSM-ul?! Crezi că în timp loviturile vor deveni pentru ea excitante?! Nu! Nu suntem în 50 Shades of Gray, el nu e Christian, iar tu nu ești Anna. Nu trăiești un film, ci o realitate care îți provoacă repulsie sau te cutremură.

Este un tată bun, nu îl pot părăsi doar pentru că nu ne mai înțelegem. 

Copiii tăi au nevoie de o mamă fericită. Fii un exemplu pentru ei. Arată-le că fericirea este posibilă și trebuie urmată, obținută și întreținută. Când ești posomorâtă, tristă, umilită, nefericită și îmbufnată le arați copiilor tăi că așa arată o viață de familie, iar ei nu vor înțelege ruptura voastră, ci vă vor lua drept un model al normalității. Voi nu trăiți normal. Copiii tăi vor crește mai sănătos cu niște părinți divorțați, dar fericiți, decât cu voi căsătoriți, dar detestându-vă, poate!

Acestea sunt doar câteva din scuzele pe care le invocăm pentru a rămâne în relații toxice și pentru a păstra în viața noastră bărbați care nu ne fac și nu ne vor face niciodată fericite.

Relație toxică e când te minte. Relație toxică e când te bate. Relație toxică e când te jignește și te umilește. Relație toxică e când se folosește de tine. Relație toxică e când te ignoră. Relație toxică e când te înșală. Relație toxică e când te ține de amantă. Relație toxică e când te ține ascunsă. Relație toxică e când te mănâncă de bani. Relație toxică e când nu te respectă. Relație toxică e când nu îl interesează de tine și nu e alături de tine atunci când ai mai mare nevoie de el. Relație toxică e când te caută pentru că are nevoie de ceva de la tine. Relație toxică e când te obligă să fii altfel decât ești. Relație toxică e câte te manipulează și te joacă pe degete pentru a face doar ce vrea el.

Relația toxică este sursa nefericirii tale!

Relație toxică e atunci când ești o distracție pentru el. Relație toxică e atunci când plăcerile lui sexuale sunt mai presus de tine. Relație toxică e atunci când îți zboară creierii, îți nimicește stima de sine, te face să crezi că ești ultima femeie de pe pământ și chiar se mândrește cu asta. Relație toxică e atunci când te face să crezi că fără el o să mori singură, pentru că nu se va mai uita nici dracu’ la tine. Relația cea mai toxică este atunci când… te afli în brațele lui și nu ai niciodată certitudinea zilei de mâine. Și de a doua zi, relația toxică va adânci în tine senzația de vid și sentimentul de abandon. Pentru că asta îți face în fiecare clipă petrecută cu el, se asigură că te abandonezi și îl adopți pe el ca singură entitate cu adevărat importantă în viața ta!

Dar nu e așa! El e un narcisist, iar tu ești dependentă de el. Ești într-o relație toxică, iar acest fapt real te va face să te simți insuficientă și nedemnă pentru oricare alt bărbat. De aceea nu renunți la el. Crezi că e unicul și ultimul care se va mai uita la tine și se va îndura să te atingă. Însă te înșeli amarnic!

Doare, nu? Urlă-ți prostia de a fi cu un astfel de bărbat primitiv, care nu te apreciază și nici măcar nu conștientizează cât de specială și valoroasă ești. Ești într-o relație abuzivă! Cum poți ieși dintr-o relație toxică? Dă-ți două palme și părăsește-l! O să simți că se rupe ceva în tine, însă doar așa vei fi liberă!

Caută și primește în viața ta omul potrivit!

Dacă vrei să fii și tu fericită…  

 

Luna plină, complicea mea în nopțile de chin și dor!

luna plina

Luna plină este complicea mea în nopțile de chin și dor. Dacă s-ar putea, mi-aș trăi întreaga viață noaptea și ziua aș dormi. Luna plină mă inspiră.

As long as we are under the same moon, my hope will last forever… or… at least, we see the same moon… mă gândeam… Dar nu! Adevărul este că speranța, deși moare ultima, moare! De ce moare? Pentru că trebuie să moară și moare în principal de ciudă. De ciuda neîmplinirii. Speranța nu-i veșnică. Ea moare odată cu inocența noastră. Se fărâmă, știi?! Își dă duhul! De ce?

Pentru că meticulos fiind, ai avut grijă cu o precizie chirurgicală să se întâmple asta. Nu-s de piatră. Până și iluziile mele se năruie. Până și visurile mele se sting. Până și soarele meu apune. Până și speranțele mele sunt zdrobite de bătaia faptelor și nefaptelor tale.

Stai potolit, nu te împăuna. Nu sufăr. Nu zbier. Nu mă doare. Nu sângerez. Îmi las gândurile să curgă într-o înșiruire de propoziții cu prea mult sens. Când speranța moare, se instalează claritatea. Când durerea se risipește, îmi găsesc cuvintele și puterea de a mă exprima. Asta fac, scriu în amintirea a ceea ce a fost cândva și ceea ce ar fi putut fi, dar nu a fost și nici nu va fi.

Luna plină este singura mea confidentă loială!

Nu te speria. Sunt în București. Mi-e atât de bine, nici nu-ți imaginezi ce bine mă simt. Sunt într-o cameră de hotel elegantă. Îmi știi gusturile. Singură. Dar aș fi putut să nu fiu singură. După multe pahare cu vin. Le-am pierdut numărul. Am sărbătorit. Cum, nu știi ce?! S-au împlinit 120 de ani de la 1900 toamna. Și s-a mai întâmplat ceva. Mi-am satisfăcut moftul de a-mi sărbători libertatea emoțională. Psihic sunt legată de multe traume, însă emoțional rămân fidelă doar artei mele: scrisul.

Ce fac eu în camera asta de hotel? Întâi ghicește unde sunt. Nu sunt eu frumusețea întruchipată însă… sunt la etajul… sus, foarte sus! Sunt pe balcon, tolănită pe un fotoliu, cu picioarele pe balustrada balconului, încrucișate, că n-am de ce să le țin crăcănate, în sutien și în chiloți. Privesc luna. Țigara e într-o mână, paharul cu vin în cealaltă. Asta am vrut să fac în seara asta: să îmi beau mințile și să privesc luna plină.

Am vrut să fiu singură. Am vrut să încetez din a mai fi fiica mamei mele, nepoata bunicii mele, verișoara verilor mei, prietena prietenilor mei, angajata de succes, psihologul cuiva, confidenta lui sau amanta ăluia. Am vrut să fiu eu și sufletul meu singuratic, incapabil să se mai conecteze cu cineva la acel nivel profund, atins de noi. Deși… fie vorba între noi, în clipa asta iubesc de-mi pocnesc urechile. Dar e veșnica poveste it’s not you, it’s me… it’s not your fault, is mine! Really, boss?! This is bullshit și n-am de gând să-l înghit!

Luna plină este singurul meu sfătuitor obiectiv!

Vezi că s-au inversat rolurile?! Acum tu ești confidentul meu. Ție îți spun decepțiile mele. În fond, tu fiind cea mai aprigă decepție a mea, ar trebui să ai o opinie obiectivă despre viața mea și fanteziile din mintea mea. Spune-mi tu, de ce sunt eu de neiubit?! Chiar vreau să îmi răspunzi la asta.

E atât de răcoare și de plăcut. Îmi place frigul pe pielea mea veșnic fierbinte. Tu lipsești de aici. Stau și mă întreb… uneori mă întreb și stau… dacă aș fi pusă în fața faptului împlinit și ai apărea în fața mea, oare aș îndrăzni să îmi trăiesc cu tine idealul?! Când mă confrunt cu tine, nu sunt cea mai loială femeie. Parcă îmi topești valorile și principiile de la care nu fac rabat în viața de zi cu zi. Dar mi se pare firesc, în lumea în care mă atragi tu nu există reguli sau standarde, ci doar degradare și emoții inimaginabile.

Am început să tremur. Răcoarea mă înjunghie din toate părțile, dar n-am de gând să mă clintesc de aici. Rămân cu luna mea plină și cu vinul care devine mai rece în pahar cu fiecare minut care trece. Tu mai lipseai de aici. Să mă pui cu fundul pe balustradă, să mă săruți cu poftă și să îmi spui că asta e clipa în care mă dăruiesc ție și renunț la liniștea mea viitoare… sau cobor și plec, renunțând definitiv la tine. Să te aleg pe tine ar fi ca și cum m-aș arunca de la balcon de la etajul… whatever, nici nu contează. Adrenalină, bucurie, extaz și buuuummmm, țăndări pe asfalt… imediat ce aș ieși din mâinile tale.

Luna plină este singura mea legătură cu tine!

Crezi că aș mai avea puterea să raționez dacă aș lua contact cu tine?! Simplul fapt de a fi cu fundul pe acea balustradă rece din beton, cu picioarele încolăcite în jurul tău, mirosindu-ți umărul parfumat și strângându-te în brațe… m-ar determina să ridic puțin din fund în sus, pentru ca tu să mă eliberezi din acești chiloți vitregi. Crezi că mi-ar fi frică de picaj?! Nu… m-aș lăsa pe spate, în voia sărutărilor tale și a degetelor tale dibace care îmi vor cerceta fiecare bucățică de piele umedă. Da, vreau să trăiesc pericolul de a mă penetra cu putere la o asemenea înălțime. Și ce dacă vom fi văzuți sau auziți?! Te aștept de o viață să mă… oare chiar e atât de degradant să te am?!

Și da, m-aș încredere în puterea brațelor tale…  pentru că m-ai ține strâns de mijloc și ți-ai face loc între pulpele mele cu dibăcie. Astfel, mi-ai scoate primul geamăt mai vocal. Și dacă va fi să-mi dai drumul, măcar s-o faci după ce trăiesc climaxul. Nu înainte… ca de obicei. Și știu că tot ce-mi voi dori va fi să te cuprind în mine cu toată ființa mea. M-aș ține strâns de umerii tăi, căci spiritul de supraviețuire n-ar pieri nici în asemenea condiții, însă n-aș putea să te privesc în ochi, așa că te voi săruta cu forță în avalanșa împletirii noastre… pentru unii imaginea noastră ar părea violentă, pentru mine însă ar fi exact sălbăticia de care aș avea nevoie… pentru a renunța la tine definitiv.

Pentru a consuma ceea ce nu a fost consumat.

Simt răcoarea cum mă strânge, dar nu mi-e frig. În brațele tale pot să ardă și cele mai vechi păcate ale mele. Și știu că voi pierde controlul, însă fie vorba între noi, nu l-am avut niciodată. Sunt pierdută. Tu nu ești bărbat, ești mai mult de atât. Ești spirit și mă domini până în măduva oaselor. Chiar dacă gemetele mele vor răsuna, tu vei fi vinovatul. Mă voi agăța de gâtul tău cu disperare și mă voi lăsa în voia ta și a simțurilor. Plăcerea asta de moment o să mă coste scump. Tu nu mă iubești, ci doar implantezi în mine un viitor dor care mă va însoți până în ultima clipă a vieții mele.

Dar știi ce, după mine potopul! Chiar nu mai contează ziua de mâine!

At least, we see the same moon, isn’t it?!

Cea mai mare dorință dintre toate păcatele ești TU!

Cea mai mare dorință dintre toate păcatele ești tu!

Cea mai mare dorință dintre toate păcatele… ești TU! Nu știu cum poți sta atât timp departe de mine… fără să te gândești la mine… fără să vorbești cu mine… când tu mi-ai împânzit, acaparat și otrăvit fiecare moleculă a ființei mele…. până la cea mai fină particulă din mine.

Dar e firesc… pentru tine sunt doar o fantasmă a minții tale, o plăsmuire a imaginației. Pe când eu te simt în vintrele mele mai viu și mai puternic decât niciodată. Numește-o iubire. Numește-o obsesie. Numește-o disperare. Numește-o cum vrei. Nu îmi mai pasă ce crezi despre mine.

Dacă vreun sfânt sau vreun spirit malefic m-ar întreba care este cea mai fierbinte și aprigă dorință a mea, i-aș mărturisi că tu ești! Brațele tale sunt! Buzele tale înșelătoare și pătimașe sunt! Patul tău este locul unde aș vrea să trăiesc cea mai importantă noapte din viața mea. Cea mai mare dorință a mea ești TU!

Cea mai mare dorință a ta care este?

Și dacă aș avea dreptul la îndeplinirea unei singure dorințe, aș putea cere multe. Aș putea cere sănătatea deplină. Aș putea cere nemurirea. Însă nimic din toate acestea nu mi-ar garanta fericirea. Așa că te-aș cere pe tine pentru o singură, întreagă și unică noapte.

De ce doar pentru o noapte? Pentru că mai multe ar spulbera magia. Mai multe ne-ar banaliza. Mai multe ne-ar irosi povestea, iar noi trebuie să rămânem incredibili. Tu trebuie să rămâi în mintea mea ca fiind idealul, pedeapsa mea karmică, muza mea, chinul meu interior și suferința care îmi insuflă puterea de a urca mai sus și mai sus în viață. Înțelegi paradoxul? Pentru unii durerea înseamnă moarte, pentru mine dorul e o flacără care alimentează energia vieții mele. Cine-aș mai fi eu fără tine?!

Sunt egoistă. Sunt egoistă până în măduva oaselor. Mă folosesc de tine pentru a scrie. Mă folosesc de tine pentru a evolua spiritual. Mă folosesc de tine pentru a mă dezvolta personal. Mă folosesc de tine pentru a crește profesional. Mă folosesc de tine pentru a-mi ascuți simțurile și pentru ca mintea mea să devină din ce în ce mai ageră. Cea mai fierbinte fantezie a mea ești TU!

Cea mai fierbinte fantezie a ta care este?

Știi, distrugerea pe care ai semănat-o tu asupra mea m-a făcut să fiu și mai extraordinară decât eram deja. Asta dacă extraordinarul ar putea fi mai extraordinar.

Tu n-ai nevoie de respectul meu, ci de sufletul meu. Sufletul meu este singura certitudine din viața ta, te asigur. Poți pierde multe în viață, dar nu pe mine. Iar eu n-am nevoie de mila ta, am nevoie de atingerea ta. Atingerea ta e sursa nemuririi mele.

Vreau ca atunci când îmi vei strânge sânul stâng, să îmi smulgi cu el și inima din piept. Nu mai am nevoie de ea după ce vei părăsi patul în care, cu zâmbetul pe buze, îmi voi lăsa pe pernă orice urmă de speranță în ceea ce te privește. Imediat ce te voi avea, voi ști că te-am pierdut definitiv.

Așa că hai, fă-mă bucăți. Desfă-mi ființa în mii și mii de bucățele. Depărtează-mi coastele și vino. Smulge-te din pieptul meu! Mângâie-ți obrazul mincinos de sânii mei. Privește-mă în ochi și mușcă-mi buzele care au tremurat de dor atâta amar de vreme. Sfâșie-mă fără milă. Sărută-mă de parcă în acest sărut s-ar afla ultima suflare a lumii. Asigură-te că îți inspir mirosul și îl sigilez în plămânii mei definitiv. Ca să am ce plânge mai târziu. Cel mai puternic regret al meu vei fi TU!  

Cel mai puternic regret al tău care este?

Strânge-mă cu putere în brațe și domină-mă! Te primesc între coapsele mele nerăbdătoare. Simpla atingere a bărbăției tale de zona tainică și umedă dintre picioarele mele îmi provoacă puternice tresăriri în corp. Am tendința de a mă încorda. Plăcerea mea se amestecă în secret cu frica. Tu nu știi. Nerăbdarea mea se amestecă în grabă cu dorința ca această clipă să rămână eternă.

Mă cuprind spasmele musculare, îmi simt pântecele cum se contractă și se dilată… te simt pe tine viguros în interiorul meu. Dansezi cu mine. Intri și ieși încet din visele mele. Îmi cuprinzi chiar și cel mai întunecat colț al minții. Mă frământ sub tine și îmi scapă gemete nefirești. Mă încolăcesc în jurul tău și încetez să mai fiu eu. Unghiile mele sunt înfipte în carnea ta și te sărut de parcă de buzele tale atârnă viața mea.

Degetele tale de pianist de succes îmi mângâie pielea apoi, cu o iscusință de demon bătrân, aplici presiune pe punctele mele tainice pe care le torturezi fără milă. Te strâng cu putere și te implor să te înduri de mine și te oprești, spre disperarea mea, și îți împingi mâna pe gâtul meu, mă imobilizezi și mă amăgești cu sărutările tale. Mă străpungi cu forță. Perfecțiunea bărbăției tale creează minuni în trupul meu.

Cel mai grav păcat al tău care este?

Este clar, inima mea atârnă neputincioasă în dinții tăi. Mâinile tale mă țin strâns și mă trag spre tine, făcându-mă să explorez un extaz multiplicat, de o intensitate neînchipuită. Prezența ta este tulburătoare, însă atingerea ta este cu adevărat marcantă. Chiar dacă pielea mea nu se învinețește, știu exact unde ai poposit cu trupul, mâinile, degetele și gura ta. Am memorat fiecare contact… totul e tatuat cu cerneala eternității. Pe pielea mea ai așternut păcatul iubirii neîmplinite! Cel mai grav păcat al meu ești TU!

Exaltarea mi-a distrus orice urmă a rațiunii. Starea de beatitudine amplifică plăcerea pe care o implantezi în mine și care îmi invadează pântecele chinuit. Într-o altă viață ne vom reîntâlni și vei fi tatăl băiatului meu, în această viață rămâi doar bărbatul pe care l-am adorat cel mai mult pe lumea asta.

Îmbrățișează-mă și taci… speranța mea va muri odată cu plecarea ta, iar din cenușa ei se va naște un dor nemărginit.

Cea mai mare dorință dintre toate păcatele…

vei fi TU!

Egoul rănit urlă de fiecare dată când nu ești în acord cu nevoile mele!

egoul ranit

Egoul rănit urlă de fiecare dată când nu ești în acord cu nevoile mele, dorințele mele și planurile mele cu tine! Știi gheara aceea din piept puternică? Ei bine, nu e durere. Este egoul rănit care realizează că tu nu vrei să iei parte la scenariul pe care eu l-am creionat cu tine… din tine… pentru mine. Mi-am făcut o fantezie în cap în ceea ce te privește și oricât m-aș strădui, tu mereu îi depășești granițele. Faci tu ce faci și zdrunci fantezia, îi zobești colțurile și o determini să mi se scurgă printre degete. Să-ți fie rușine!

Dar știi, egoul rănit este foarte înșelător. Când mă lovești de zidul respingerii, de bariera nevoilor neîmplinite, am impresia că se sfârșește lumea. Zici că-mi sfâșii carnea și mi-o dai la câini, iar eu nu pot face altceva decât să privesc neputincioasă cum fiarele mă devorează. Dar totul este în imaginația mea. Am o imaginație dezvoltată și un ego mai mare decât îl au oamenii obișnuiți. De vină nu ești tu, ci eu, experiențele trăite, educația mea și toate porcăriile tâmpite pe care părinții, școala, Biserica și telenovele mi le-au insuflat.

Mă apucă disperarea când îmi simt egoul rănit.

O disperare din aceea nebună, soră cu cea a celor care își pierd averile la aparate. Ai jucat vreodată la păcănele? Ai pierdut vreodată o sumă importantă de bani la jocurile de noroc? Fix aia e senzația. Furie, disperare, confuzie, nefericire, dezgust de sine… de parcă ai vrea să se deschidă pământul pentru a te înghiți. Într-un cuvânt, te simți umilit, un nenorocit care face umbră pământului degeaba. Cam asta este povestea și cu egoul rănit din dragoste.

Dar nu din prea multă iubire pentru călău, pentru cel care mă rănește, ci din prea multă dragoste pentru fantezia din capul meu. Probabil că tu, dragul meu cititor, crezi că sunt schizofrenică. Dar nu este așa… dacă ești bărbat, îți va fi greu să mă înțelegi. Dacă ești femeie… s-ar putea să te regăsești în ceea ce scriu eu acum.

Lucrurile sunt cât se poate de simple. Îl văd și îmi place. Cumva, și el este atras de mine. Lucrurile evoluează. Descopăr compatibilitatea sexuală cu el și o senzația de bine în compania lui. Emoția începe să atingă cote din ce în ce mai înalte. Fiecare întâlnire, gest și cuvințel conduc la crearea unui atașament față de acel bărbat. Evident că se instalează starea de îndrăgostire. Sexul bun îndrăgostește.

Încep să îl idealizez și să cred despre el că este bărbatul potrivit pentru mine.

Cu cât înaintez mai mult în aceste idei și întâmplări mai mult sau mai puțin emoționante, cu atât gândirea mea, de femeie completamente enamorada, se deformează mai mult. Odată deformată gândirea și realitatea se distorsionează. Și în loc să îi văd problemele, defectele, incapacitatea de a se angaja într-o relație exclusivistă, indisponibilitatea emoțională sau chiar retardul emoțional, încep să îi găsesc scuze.

Și cu cât scuzele sunt mai mari… cu atât ia amploare și fantezia din capul meu. Încep să mi-l doresc pe el și să îl percep ca fiind unica formă posibilă de iubire pentru mine. Îl doresc pe el, un el pe care îl condider perfect pentru mine, dar care, în toată nebunia mea, conștientizez că nu răspunde nevoilor și dorințelor mele. Iar el nu e prost, conștient sau inconștient, vrând sau nevrând, se opune scenariului meu prin diverse acțiuni ale sale.

Însă scenariul meu nu poate fi fărâmat atât de ușor. Așa că mă întrec pe mine însămi și încerc să te îndes în cutiuța dorințelor mele. Te înghesui în cutiuța fanteziei mele și mă chinui să te fac să accepți să iei parte la scenariul meu și chiar am pretenția de a-mi demonstra că te simți bine. Însă starea de bine nu este decât un fior de moment… o simulare de dragul meu sau un răspuns forțat la ceea ce eu pretind de la tine.

Scenariul meu te brutalizează și te epuizează!

Toată treaba asta e epuizantă. Când obosești începi să te lupți cu mine, iar respingerea scenariului meu conduce la rănirea egoului meu. Egoul rănit nu poate fi asociat cu iubirea. Iubirea nu are nimic de-a face cu egoul. Ego = egoism.

Te vreau și punct. Nu mai contează dacă mă vrei și tu. Te vreau eu și încerc să te fac să accepți condițiile, nevoile și dorințele mele. Cam așa se traduce încercarea mea de a seduce, cuceri și de a fi pe termen lung cu un bărbat nepotrivit, prin egoism, falsitate și multe alte tertipuri la care femeile apelează pentru a-și atinge scopul. În esența nu vrem răul cuiva, credem că vrem binele propriu și mai avem proasta impresia că femei mai bune decât noi nu există. Nu există femeie mai bună, există femeie potrivită și femeie nepotrivită. Există femeie compatibilă și femeie incompatibilă.

Egoul meu te cere pentru că ești butonul prin intermediul căruia toate slăbiciunile mele ies la suprafață cu scopul de a fi dizolvate și rezolvate. Egoul rănit îmi dezvăluie adevărata fire și natură. Când egoul meu ajunge franjuri realizez că… stima mea de sine este încă mult sub nivelul unei femei sănătoase, că acționez egoist, că acționez impulsiv, că încă apelez la tertipuri, că încă mă tem de abandon, că încă apelez la compromisuri care îmi compromit relațiile, că încă nu m-am vindecat de prostul obicei de a cumpăra bărbatul prin fel și fel de acțiuni măgulitoare pentru el, că încă mă consider nedemnă și insuficientă, că încă sunt dispusă să rabd, să tac, să înghit, să închid ochii și să ocup planul secund doar pentru a-mi îndeplini fantezia, care n-are deloc legătură cu realitatea, de a avea o conexiune specială și desăvârșită cu bărbatul pe care eu îl plac și îl vreau.

Nu e nimic special într-o astfel de poveste.

Nu e nimic real într-o astfel de poveste. Nu e nimic palpabil într-o astfel de poveste. Nu este nimic de durată într-o astfel de poveste. Nu e iubire într-o astfel de poveste, ci doar un ego rănit, sub forma unui semnal de alarmă care îți spune că e vremea să pui stop, să îți reevaluezi propria persoană cu scopul de a te vindeca de prostiile care… aproape de fiecare dată… te bagă în același gen de relație. Este același tipar. Alt bărbat, dar cu aceeași pălărie. Dacă lecția ta este prețuirea de sine, atunci vei întâlni doar bărbații care, prin neiubirea lor, te vor obliga și chinui să înveți și să îți însușești iubirea de sine.

Asta nu transformă bărbatul respectiv într-o scârbă. Nu! Din punct de vedere karmic, tu l-ai cerut și l-ai programat să apară în viața ta pentru a te ajuta să îți înveți lecția. Și acum o să-mi spui, dar de ce trebuie să doară? Pentru că întunericul reflectă lumina. Nu ai cum să descoperi binele până nu cunoști răul. Nu ai cum să descoperi fericirea până nu cunoști durerea. Nu ai cum să te bucuri de sănătate dacă nu ai știut niciodată ce înseamnă boala. Îți place sau nu, tipul respectiv, nenorocitul care te-a marcat, ți-a făcut un favor… un favor pe care tu l-ai cerut în viața ta!

Când îți vei însuși lecția prețuirii de sine o să apară și bărbatul potrivit… atunci se va încheia și ciclul relațiilor toxice, nefericite și fanteziste.

Până atunci, folosește egoul rănit și transformă-l în învățătorul tău personal. Pune pe hârtie ce simți, exact acelea sunt punctele pe care trebuie să insiști pentru a ajunge la o variantă a ta mai bună. Scrie… egoul rănit îmi arată că iubitul meu / amantul meu / soțul meu / prietenul meu mă face să mă simt prost, să mă simt umilită, să mă simt neiubită, să mă simt nefericită, să mă simt insuficientă, să mă simt nedemnă, să mă simt nebună, etc.

Și acum o să spui: Bine, ok! Mă transform într-o cârpă pentru el! Cum să fac să nu mai fiu o cârpă? Cum să fac să îi fac față? Cum să fac să nu mai sufăr? Cum să fac să nu îmi mai fie frică de el sau de singurătate? Cum mă poți învăța tu toate aceste lucruri când tu, dragă Dama, încă te lupți cu propriul tău tipar repetitiv al relațiilor toxice?

Renunțarea la frică este calea, iar egoul rănit se va dizolva!

Egoul rănit ți-a dictat: nu trăiești iubire, ci este încă o cale prin care ești forțată să evoluezi spiritual și să dobândești iubirea de sine. Cât timp nu o să ai iubire de sine, nu o să poți avea cu un bărbat o relație împărtășită și deplină, nu o să experimentezi iubirea divină. Gândește-te, de ce te-ar iubi el dacă tu nu te iubești și consideri că nu meriți ceva mai bun?! Calea este RENUNȚAREA LA FRICĂ. Teama de singurătate, teama de abandon și tumoarea din capul tău care te face să crezi că nu meriți mai mult te mențin în această relație toxică.

Calea este să îți înfrunți frica și să acționezi în relația cu el contrar a ceea ce făceai de obicei. Îi acceptai toate condițiile fără să clipești, chiar dacă acest lucru însemna să suferi tu? Încetează să mai faci asta! Ce dacă te părăsește! Să te părăsească! Astfel îți vei da șansa de a cunoaște bărbatul potrivit ție. Și nu te teme că ai deja o vârstă, un copil sau că nu ieși atât de mult încât să cunoști un alt bărbat. O să apară. Cu siguranță o să apar.

Iar când o să apară un nou bărbat, ține-te fermă pe poziții. Nu mai accepta bălării. Nu îl accepta cu iubită / nevastă. Nu îl accepta fără serviciu dacă asta presupune să îl întreții tu. Nu accepta să îți dea dragoste cu lingurița. Nu accepta să îi fie rușine cu tine. De la primele semne apărute, spune-ți punctele de vedere astfel încât să nu fie nevoie să îți irosești ani de zile cu un bărbat care nu o să se schimbe. Nu se schimbă. Dacă te respectă, o va face din prima clipă. Dacă te vrea deplin și cu toată ființa lui, o va face din prima secundă. Nu în timp. Când un bărbat te poziționeză pe un loc dureros pentru tine, e vremea să pleci.

Eșecurile mele sunt învățăminte pentru tine! Egoul rănit se află în slujba ta!

Și eu sunt o femeie ca toate celelalte, este firesc să eșuez. Dar eșecurile nu mă doboară și nici nu mă îngroapă în depresie. Folosesc neîmplinirea pentru a scrie, iar cu durerea îmi șlefuiesc propriul spirit. Sufletul meu este precum o cameră plină cu smoală uscată și închegată de zeci de ani. Acum, prin fiecare eșec, în loc să mai torn o găleată de smoală pe podeaua sufletului, iau șpaclul și încep să curăț. Cu greu, de mână, dar o fac… curăț smoala. Și fac asta de ani de zile. Mă străduiesc să ajung la o variantă a mea mult mai bună.

Depresia ta e o molimă de care suferim amândoi!

Depresia ta este o molimă de care suferim amândoi

Depresia ta e o molimă de care suferim amândoi! Depresia ta mă doare, mă chinuie și îmi fură nopțile de somn! Se spune că iubirea vindecă, nu și a mea! Nu în cazul tău. Adevărul este că nu te pot alina și dacă nu am puterea de a te alina, înseamnă că nu te pot face fericit.

Dacă nu te pot face fericit… sunt și eu nefericită, să știi. Pentru că depresia doare. Și nu te doare doar pe tine, cel depresiv, mă doare și pe mine, cea care te iubește și îți poartă de grijă. Depresia nu te afectează doar pe tine, ci pe toți cei din jurul tău. Cine te iubește, suferă. Mamă, tată, frate, soră, prieten, iubită, amantă… indiferent cine… cine te iubește, suferă. Și asta nu pentru că tu îi faci să sufere, ci pentru că depresia ta este ca o molimă care împânzește și acaparează toate persoanele din jurul tău.

Spiritul nu ne abandonează niciodată în suferința noastră și nimeni nu suferă singur. Cel care jelește „de unul singur” este înconjurat și îmbrățișat de către o familie ocrotitoare, de ghizi spirituali, îngeri și ființe care au plecat, a căror dragoste pentru noi este transcendentă. Corpurile mor, iubirea nu moare! (din cartea Suflete Curajoase de Robert Schwart)

Depresia ta este o molimă de care suferim amândoi!

Să n-ai impresia că suferi „de unul singur”, suferim și noi cu tine! Ne doare și pe noi! Doar că depresia ta ne împiedică se ne apropiem. Depresia ta este nimicitoare, dacă pe tine te distruge, pe noi ne toacă mărunt. Depresia ta ne respinge. Depresia ta este violentă și nedreaptă. Depresia ta ne îndurerează și ne face să ne simțim neputincioși. Depresia ta ne umple de furie și urlăm pe interior. Tu știi? Dacă am avea o putere, ți-am lua de pe umeri întreaga povară.

Ai impresia că nimeni nu te vede? Crezi că te mai poți preface mult? Ai impresia că nimeni nu te cunoaște?! Crezi că nimănui nu-i pasă?! Te înșeli. Tuturor ne pasă de tine, doar că suntem neputincioși în fața depresiei tale. O ții atât de strâns de gâtul tău încât te-a orbit. Tu nu mai vezi, nu mai auzi și nu îți mai pasă. Dumnezeu cu mila, nu-i așa?! Dacă de tine nu te doare sufletul, ai încetat să îți mai pese și de noi?!

Aș putea spune că nu e vina ta că suferi, însă aș minți. Alegerile tale te-au condus aici. Unele alegeri au fost nesăbuite, altele așa au fost să fie. Nu te învinovățește nimeni pentru ce ai săvârșit, însă asumă-ți responsabilitatea pentru prezentul tău. Asumă-ți responsabilitatea pentru viitorul tău, iartă-te și mergi mai departe. Iar dacă nu poți de unul singur, cere ajutorul! Sunt aici! Suntem aici și vrem ca împreună cu tine să învingem suferința, chinul și deznădejdea în care te afli.

Depresia ta este un ștreang cu care ne spânzuri pe amândoi!

Aproape că ai aruncat armele la podea și te-ai predat în fața deznădejdii. Acum așteaptă-te ca depresia să te tăvălească prin toată mocirla asta care îți provoacă atâtea răni și te seacă de puteri. Dacă vrei să renunți la ceva, trebuie să renunți la ego și să te desprinzi de trecut. Doar iertarea și acceptarea te vor scăpa din ghearele depresiei.

Te autosabotezi. Te chinui. Te jignești. Te umilești. Te urăști. Ești furios pe tine însuți. Ești incapabil să te ierți. Până când toate acestea? Încetează să îți mai bați joc de tine. Încetează să îți mai irosești viață. Încetează să mai înaintezi în acest proces prin care te sinucizi puțin câte puțin în fiecare zi. Nu poți? Cere ajutorul!

Depresia ta este o molimă de care suferim amândoi!

Dacă vrei să învingi ceva pe lumea asta, începe cu depresia! Startul e acceptarea situației, apoi iertarea de sine! Prin voință vei ajunge să te reîndrăgostești de tine, să te iubești și să te prețuiești. Însă pentru aceste lucruri, ai un drum în față pe care trebuie să îl parcurgi. Mai lung sau mai puțin lung. Întrebarea mea este, vrei să mergi cu mine în această călătorie a vindecării de sine? Mă lași să îți fiu ghid, conștiință, prietenă și om care te iubește și-ți vrea binele? Dacă nu… îți spun că depresia ta ne va înjunghia în continuare pe amândoi și nu-mi doresc să aflu de pe Facebook că nu mai ești! Nu vreau să trec prin ce treci tu! Ai fi capabil să-mi faci asta?! Te rog să nu…

Vreau să fii fericit, dar nu vreau să te văd cu ochii mei!

vreau sa fii fericit, dar nu vreau sa te vad cu ochii mei

Vreau să fii fericit, dar nu vreau să te văd cu ochii mei! Fericirea ta este o strângere de inimă pentru mine! Doare, știi?! Realizezi, oare? Nu cred că ai cum! Probabil că sunt egoistă! De fapt… cu siguranță sunt egoistă. Dar poți să mă condamni? Nu sunt de condamnat. Nu s-ar umfla pipota în mine văzându-te super-happy cu altcineva, posibil cu jumătatea ta! Văzându-te fericit este ca și cum mi-aș declara că n-am fost suficient de bună. Iar acest sentiment este chinuitor. Știi cântecul ăla, ce are ea și nu am eu?!, ăsta-i feelingul. Psihologii ar numi relația noastră ca fiind clasica nepotrivire de caracter, ăia mai spirituali ar spune că e o relație karmică din care trebuie să învăț.

Ce să învăț?! Fericirea ta este o lecție de necitit pentru mine! Ce să învăț?! Să iubesc necondiționat? Nu vreau să aud despre iubirea necondiționată și despre ideea aceea tâmpită care spune atunci când iubești un om, îl lași liber, îl lași să fie fericit! Păi te las să fii fericit și vreau să fii fericit, însă nu vreau să fiu martora fericirii tale. Am fost incapabilă să te fac fericit, știu. Am știut din prima clipă. Iar când făceam partea din aceeași ecuație, când gândurile noastre erau aliniate și sentimentele păreau să fie împărtășite, nefericirea ta mă determina să fiu și eu nefericită.

Vreau să fii fericit, dar nu vreau să te văd cu ochii mei!

Rațiunea îmi spune că incapacitatea mea de a te face fericit nu are legătură cu mine, ci cu tine. Inima, din păcate, îmi dictează că am fost insuficient de bună pentru tine. De fapt nu inima, cred că acel demon care încă te menține în viața mea, într-un fel sau altul. Încă te țin strâns cu dinții. Dar cu cât strâng mai tare din dinți, cu atât simt că te pierd mai mult. Te-am pierdut din momentul în care am realizat că împreună cu mine ai fi incomplet, mutilat, chinuit, înjumătățit și… evident, nefericit. N-am vrut să treci prin așa ceva chiar dacă întrega mea ființă te dorea… până la adânci bătrâneți.

Ți-am spus că nu vreau să mă mărit, dar pe tine te-aș fi luat acasă! Nu am făcut-o pentru că… știam că fericirea ta este în altă parte și nu cu mine. Știi, iubirea nedorită sufocă și otrăvește. Am încercat să-ți dau iubire în doze mici, am crezut că te poți obișnui cu otrava, am crezut că o vei tolera în timp, am încercat să o îndulcesc, să-ți determin trupul, mintea și sufletul să ingereze sentimentele mele cu iz de Verde de Paris. Ai fost curajos o perioadă, ai încercat, te-ai străduit și tu la rândul tău, însă ADN-ul tău este incompatibil cu otrava mea. Nu pot conviețui, nu se pot combina!

Vreau să fii fericit, dar nu vreau să te văd cu ochii mei!

Fii fericit, ești liber să iubești pe cine îți poftește inima, însă adevărul este că n-am ajuns la acel grad de acceptare încât să te pot îmbrățișa și felicita pentru realizările tale și pentru bucuria ta. Nu, sufletul meu arată ca un monstruleț ascuns în întuneric care, deși îți vrea tot binele din lume, se stafidește știind că în timp amintirile tale cu mine se vor șterge și voi fi dată complet uitării. Pentru că… de ce să nu recunoaște, chiar și cele mai impresionante povești sunt date uneori uitării. Ai putea tu, oare, să mă uiți?!

Prietena mea spune că sunt sursa ta de lumină, păi și cum ai putea să stingi flacăra aceasta care în trecut a fost sursa puterii și bărbăției tale?! Fii fericit, dar nu-mi spune, nu-mi arăta, nu mă interesează. Pentru mine nu ai trecut, prezent sau viitor. Dacă te-am iubit, am făcut-o dincolo de spațiu, timp sau carne. Dacă te-am iubit, te-am divinizat de fapt…

Fii fericit, eu o să mă prefac că nu te văd…

Captivitate… in captivitatea mintii… in captivitatea dorintelor ascunse!

captivitate

Captivitate… in captivitatea mintii… in captivitatea dorintelor ascunse!

Este 23:01 in momentul in care incep sa scriu acest articol. Cu siguranta nu dormi si nici nu ma aflu in gandurile tale. Ma intreb daca ma visezi vreodata. Ma visezi? Visele reprezinta modul subconstientului de a-si trai dorintele refulate. Daca nu ma visezi, inseamna ca nu ma doresti prea tare. De fapt, daca m-ai fi dorit, pana acum m-ai fi avut… de nenumarate ori, pana cand te-ai fi asigurat ca niciodata, in nicio circumstanta, nu te-as fi uitat.

Mi-e frica. Nu de tine, ci de ceea ce ar putea sa aduca prezenta ta reala in viata mea. Esti o relatie karmica. Nu esti nici sufletul meu pereche, nici barbatul potrivit pentru mine. Esti karma mea si sunt in captivitate! Sunt captiva in propria mea minte!

Acum o sa razi si o sa spui ca sunt nebuna. Crezi ce iti pofteste inima. Stai usor, ajungem si la erotism. Inainte sa ma las penetrata, trebuie sa ma asigur ca sunt pe deplin excitata, altfel nu simt nimic. Chiar vrei sa nu simt nimic? Ce daca ma atingi, ma saruti, pot foarte bine sa nu simt nimic. Sunt un specimen aparte.

Mie trebuie sa-mi stimulezi creierul…

Sa ma faci sa cred ca atingerea ta ajunge pana-n adancul mintii mele. Repet, nu stiu daca te iubesc cu inima, dar mintea mea te adora, e inca obsedata de tine, chiar daca nu la acelasi nivel ca in trecut.

M-ai neglijat, m-ai dezamagit si m-ai lasat prada abandonului. Asta nu e un repros, e o consecinta a respingerii tale. Cand tu ma respingeai, altcineva imi musca sfarcurile, imi hranea spiritul ludic si ma facea sa cred ca viata fara tine nu e chiar imposibila. Dar eu inca ma aflu in captivitate… in captivitatea mintii mele!

Esti karma mea pentru ca… spuneam ca m-ai invatat sa fiu puternica, dar nu e asta. E drept, dupa tine nicio suferinta nu poate fi mai mare. Am simtit abandonul tau la fel de acut ca atunci cand mi s-a spus ca nu o sa mai merg.

Cand ti se spune ca nu o sa mai mergi, ai impresia ca viata ta s-a sfarsit. Cand TU m-ai abandonat, m-ai facut sa cred ca sunt sortita singuratatii. M-am înșelat în ambele privințe! Pășesc… și nu pe calea singurătății!

Un hau imens. Un iad. O durere pe care nu o pot compara cu nimic altceva.

Dar nu puterea e virtutea mea, ci capacitatea de a ierta. Daca te-am iertat pe tine, pot ierta orice, iar asta inseamna ca ma conduc spre o viata lipsita de amaraciuni, frustrari si dureri inutile.

Mi-e frica de prezenta ta reala pentru ca e temporara. Chiar daca cred si sustin ca nu poti muri de doua ori de mana aceluiasi calau, pentru ca dispui de o inteligenta peste medie si te incadrezi intr-un tipar al carui studiu nu l-am epuizat, vei identifica tu calea de a semana furtuna acolo unde eu am sadit liniste si intelepciune.

Este 23:25 si… crede-ma, sunt al naibii de excitata. Scriind despre si pentru tine, automat mintea o ia la trap si incepe sa spere. Sunt in captivitate… in captivitatea mintii mele!

Ce sa sper? Ca intr-o zi vei creste si vei avea coa**le suficient de mari incat sa dai cu mine de toti peretii.

Stii cum mi-ai legat sufletul in trecut?! Fedeles! Mi-ai soptit „mai conteaza ziua de maine”, am zis „nu” si am stiut ca o sa ma abandonezi.

De atunci agonizez in cautarea unor emotii la fel de puternice si am ramas captiva in propria mea minte. Ma aflu in captivitate… in captivitatea propriilor dorinte intunecate.

Daca tot sunt oarba in ceea ce te priveste, leaga-ma la ochi si fa-ma sa te descopar doar cu buzele si simtul tactil.

Fumez o tigara si beau un pahar cu vin. Sunt imbracata sumar, asezata pe fotoliul din camera. Imi frec picioarele unul de altul pentru ca sunt excitata. Sunt teribil de excitata. Ma las usor pe spate, imi ridic incet camasa pe care o port si ma ating in zona intima. Sunt putin umeda si simt ca-mi pulseaza clitorisul chiar si la cea mai mica atingere. Un picior mi-l pun pe manerul fotoliului, iar pe celalalt il las sa curga in jos. Ma privesti dintr-un colt al camerei, insa eu nu te vad, sunt legata la ochi. Desfac fiecare nasture de la camasa pe care o port… e camasa ta. Miroase a tine, iar asta imi sporeste starea de excitatie.

Bajbai cu mana spre paharul cu vin, imi dezvelesc sanii, imi trag putin chilotul intr-o parte, beau o gura, apoi las sa se prelinga vin din pahar pe sanii mei, pana intre picioare.

Oh, ti-am patat camasa, iti zic.

Dar putin imi pasa. Pun paharul pe masuta de langa mine si incep sa imi ating frenetic clitorisul. Ma masturbez. Iti place sau nu, nu ma intereseaza. Sunt destul de bauta si tot ce imi doresc este sa scot din mine cele mai pacatoase dorinte.

Simt valul de placere dintre picioarele mele, simt cum orgasmul se apropie, iar tu nu zici nimic, insa iti aud pasii. Pasesti usor spre mine. Iti simt energia. Te asezi in genunchi. Nu ma atingi, insa iti simt prezenta, repiratia calda pe obrazul meu. Mainile tale incep sa imi cerceteze sanii, iar gura ta o devoreaza pe a mea. Ma cuprinzi cu mainile de solduri, tragi in jos chilotii de pe mine (sigur i-ai rupt) si incepi sa imi lingi pasarica cu o pofta nebuna. Ma musti usor, iar limba ta danseaza in cercuri de foc cu clitorisul meu. Stii unde, cat si cum sa apesi ca sa ma innebunesti.

Ma auzi cum gem, cum te implor? Indura-te de mine si ofera-mi un orgasm care sa ma transforme definitiv in sclava ta. Sunt la mana ta, acum si intotdeauna.

Vibrez toata, spasmele musculare ma cuprind si ma eliberez… intr-o placere care ma aduce in pragul lesinului.

Ma iei de mana, ma saruti cu acelasi foc si te asiguri ca acum stau in sezut. Sunt uda toata. Imi mangai fata si cu degetul mare imi framanti buzele. Te musc usor de el si imi dau jos camasa de pe mine. Imi arde fiecare centimetru de piele. Te apuc de mijloc si iti sarut abdomenul, dorind sa intru in contact cu penisul tau. Incerc sa ma ridic putin, pentru a-l stinge cu sanii, dar ma impingi la loc.

Ma iei de barba si ma ghidezi cu buzele spre falusul tau. Imi spui ca nu am voie sa il ating cu mana, ci doar cu buzele si limba.

Asa ca te las sa ma mangai cu penisul pe buze, iar eu, cand prind un moment bun, iti cuprind cu varful buzelor barbatia. Te dezmierd cu limba, insa cand mi-e lumea mai draga, te retragi si ma amagesti.

Insa eu sunt vicleana, iti mangai abdomenul, iti sarut mana, iti ling usor degetele pana cand reusesc sa iti cuprind cu toata gura mea penisul erectil. Ei, acum esti al meu. Te prind cu mainile de fese si te trag ritmic spre mine pana cand, din ce in ce mai adanc, mai apasat, mai umed si mai fierbinte, simti ca nu vrei sa ma mai opresc. Continui sa ma joc cu limba de-a lungul penisului tau, acordand atentia cuvenita si celorlalte bijuterii. Dar te cuprind iar cu gura, maresc ritmul, adancesc penetrarea pana cand… Vrei sau nu vrei, ejaculezi pe sanii mei. Gust ultimele picaturi si ti-o sarut cu aceeasi pofta ca la inceput.

Ce, gata, ai obosit? Nu, mie nu mi-e de ajuns, vreau mai mult si trebuie sa imi dai mai mult.

Nu-ti place sexul prea dragastos, stiu. Hai, fii salbatic, revino in genunchi si hai sa ne sfasiem carnea unul celuilalt. Tu invineteste-mi sanii, eu iti zgarii umerii, iar buzele noastre animalice ne vor trezi din nou simturile. Atunci ma voi lasa pe spate, imi voi pune picioarele in jurul tau si a bratelor tale si ma voi preda penetrarilor tale violente si apasate. Imi voi imagina ca acum esti tu in captivitate! Si, in toata salbaticia asta, vei gasi momente in care imi vei sopti din nou lucruri de neuitat, ma vei amagi cu sarutarile tale, imi vei mangaia obrazul si vei aluneca in mine cu tandrete si pricepere. Vei slabi ritmul si il vei accelera pana cand voi simti ca imi pierd mintile…

De cate ori sa imi pierd mintile dupa tine… ?! 

Este 00:19… Aberez… in captivitate! 

Te castrez pentru că nu te mai iubesc și nu-mi mai ești potrivit!

Te castrez pentru că nu te mai iubesc!

Te castrez pentru că nu te mai iubesc! Și știi cum o voi face?! Mișelește, fără ca tu să îți dai seama! De ce? Pentru că pot și pentru că habar n-am ce înseamnă să fiu într-o relație cu un bărbat pe care să îl consider egalul meu!

Te regăsești în paragraful de mai sus? Sunt sigură că o să negi! Conștientizezi că nu prea îl mai iubești, ai constatat că s-a schimbat și nu mai e ce-a fost, însă nu te consideri responsabilă pentru schimbarea lui negativă, nu-i așa?! Dacă ar fi devenit mai bun, ți-ai fi arogat meritele. Devenind mai nasol, te dai puțin într-o parte și spui că mama lui este de vină, că n-a știut să îl educe, să îl facă bărbat.

Nu realizezi cât rău i-ai făcut bărbatului tău, dar simți că nu mai e omul potrivit pentru tine. Cu toate acestea, tu în continuare îl castrezi, crezând că peste noapte se va transforma din broască în prinț. Ei bine, nu mai aștepta. Nu se va întâmpla. Nu va deveni bărbatul puternic după care tânjești. Culegi ceea ce ai semănat.

Te castrez pentru că nu sunt fericită!

Noi, femeile, am câștigat mult teren. Suntem puternice și independente financiar. Am ajuns să ocupăm funcții de conducere și, fie vorba între noi, dacă purtăm tocurile potrivite suntem capabile să mutăm și munții din loc. Însă ce facem cu toată această putere câștigată cu greu?! O răsfrângem asupra bărbaților noștri. Devenim autoritare și manipulatoare. Uite așa ne nenorocim bărbații care, în urmă cu ceva timp, păreau cei mai minunați de pe pământ.

Ai prins încredere în tine, foarte bine, dar nu emascula bărbatul! Când l-ai luat, ai știut cu cine ai de-a face. Faptul că acum îl consideri inferior ție, nu îți dă dreptul să îl traumatizezi și mai tare. Știu, poate că ai dreptate, poate că nu prea îi place munca, poate că nu aduce suficienți bani în casă, poate că n-are studii superioare, poate că nu provine dintr-o familie intelectuală sau prosperă, poate că nu este prea bun la pat, poate că nu este prea comunicativ, poate că nu îți oferă prea multă afecțiune, poate că nu te înțelege prea bine, poate că nu mai sunteți pe aceeași lungime de undă, poate că… nu mai este ceea ce ai tu nevoie.

Chiar dacă vrei să salvezi relația, nu vei rezolva conflictele cu el dacă devii stăpâna lui, dacă îl critici încontinuu, dacă ai pretenția ca el să facă doar ce spui tu, dacă îl jignești și îl umilești în speranța că se va trezi din adormire. Cu cât îl dojenești mai tare, cu atât mai broască va deveni.

Te castrez pentru că nu mă mai împlinește relația cu tine!

Unii bărbați se vor împotrivi și nu vor dori să fie comandați, alții vor intra sub papuc fără să facă prea multă zarvă. Orice alege el, tu oricum o să fii nemulțumită. Dacă se împotrivește, o să spui că e afurisit și că nu vrea să vă fie bine. Dacă se supune ție, o să spui că e un papă-lapte și o să-ți pierzi orice fărâmă de respect pentru el. Faptul că ești mai puternică decât el nu te transformă într-o femeie alfa, ci într-o frustrată nefericită. Nu te jignesc, însă te asigur că vei acumula frustrări și vei fi nefericită!

Nu te lăsa, continuă să îl corectezi, să îl dojenești, să îl critici și să îl jignește. Bagă-l în cutiuța ta imaginară a perfecțiunii. Îndeasă-l acolo. Ce dacă nu intră în ea. Tu străduiește-te! Cu fiecare insistență și cicălire a ta îl vei castra și mai mult, îl vei iubi și mai puțin. Și într-o zi te vei trezi spunându-i: Nu mai ești bărbatul de care m-am îndrăgostit! Păi n-are cum să mai fie când tu ai avut grijă să îl descompui puțin câte puțin, crezând că îl corectezi, crezând că îl vindeci, crezând că îl faci potrivit pentru tine.

Castrarea simbolică a bărbatului conduce la o mulțime de lucruri neplăcute pentru tine, distructive pentru el și nimicitoare pentru relația voastră. Tu, dacă ești fată deșteaptă, îl vei părăsi la un moment dat. Însă el riscă să devină alcoolic și impotent dacă nu va găsi puterea să îți facă față și să pună stop încercării tale de a-l emascula. Dacă nu e un bărbat prea răsărit, o să ajungă să te creadă și se va transforma într-un inutil pentru tot restul vieții.

Te castrez pentru că nu mai suntem potriviți!

Deconsiderările îi alterează stima de sine. Fără respect și stimă de sine personalitatea lui se va înrăutăți, iar tu o să îl placi din ce în ce mai puțin. Dacă la începutul relației stângăciile lui îți păreau amuzante, acum vor părea defecte insuportabile. Dacă la început adorai spiritul lui ludic, acum îți va părea imatur. Dacă la început îți plăcea latura lui artistică și creativitatea de care dădea dovadă, acum îți va părea un pierde-vară. Dacă la început părea șarmant cu o țigara și paharul de whisky în mână, acum îți va părea dezgustător. Dacă la început sexul cu el îți părea magic, acum vei simula orgasmul și vei invoca durerile de cap pentru a evita atingerile lui.

Așa că trezește-te, căci nu-i faci un bine criticându-l, ba chiar îl îngropi mai tare în neputința în care s-a afundat. Un bărbat strălucește în preajma unei femei care știe să îi stimuleze potențialul maxim! Așa că fie îl impulsionezi, fie îi redai libertatea. Bărbatul castrat nu e bărbat, e marionetă în mâinile tale și, fie vorba între noi, dacă ești o femeie mai libertină, vei sfârși înșelându-l. Și asta nu pentru că ești o femeie de moravuri ușoare, ci pentru că vei căuta un bărbat care să te stăpânească și care să îți îndeplinească fanteziile: atât pe cele de ordin sexual, cât și pe cele care țin de ideea de a fi într-o relație cu un bărbat perfect. Supriză! Bărbatul perfect nu există! Dar există bărbatul potrivit pentru tine!

Te castrez pentru că nu te mai iubesc… cam așa se traduce atitudinea ta față de el! Problema știi care este?! Castrarea lui n-are de-a face cu el sau cu calitățile lui, ci cu tine! Îl castrezi pentru că n-ai curaj să rupi relația, să rămâi singură o perioadă și să îți dai șansa de a întâlni bărbatul potrivit. Dă-i și lui voie să găsească femeia potrivită pentru el…

P.S. Vă recomand Karma Iubirii de Geshe Michael Roach pentru o înțelegere mai profundă a acestui subiect!

Vreau să fiu cumpărat, dar în condițiile mele, pe regulile mele!

Vreau să fiu cumpărat!

Vreau să fiu cumpărat, dar în condițiile mele, pe regulile mele! Asta aud cu fiecare acțiune a ta.

Îmi aprind o țigară. Te privesc și îmi dau seama că relația noastră s-a consumat. Am luat unul de la altul tot ce s-a putut și am oferit atât cât a considerat fiecare. Da, când vine vorba de tine am o strângere de inimă. Ești o strângere de inimă. Și încă resimt impulsul de a-ți sări în ajutor atunci când aflu că te-ai rătăcit. Rătăcirile tale ajung mereu la urechile mele. Dar tu te rătăcești prea des, iar eu nu sunt mama ta! Nu știu să fiu mamă și nici nu vreau să-ți fiu mamă.

Voi purta în amintirea mea serile sub clar de lună, sărutările furate, atingerile apăsate și confesiunile din miez de noapte, însă nu mă voi sacrifica de dragul trecutului. Nu mă voi sacrifica de dragul unei potriviri aparente. Când simt că liniștea, siguranța și integritatea mea sunt în pericol, plec. De ce să rămân? Ca să mă schimbi? Ca să mă prefac? Ca să fiu așa cum ți-ai dori chiar dacă mi-aș pierde identitatea? Nu, dragule! Nu pot! Sunt cea mai importantă persoană din viața mea! Prefer să mă păstrez întreagă și integră.

Nu există învingător sau perdant, amândoi suntem neînvingători în povestea noastră. 

Știu că mă vrei. Știu că am loc în viața ta. Însă locul e strâmt, scump și provizoriu. Nu vreau să-ți răscumpăr suferințele. Nu vrea să plătesc prețul pentru toate femeile din trecutul tău. Nu vreau să cumpăr spațiu, timp, afecțiune și atenție. Nu vreau eliberarea ta la schimb cu încarcerarea mea.

Conexiunea cu tine vine la pachet cu o luptă pe care nu vreau să mi-o asum. Nu trebuie să mă străduiesc sau să îți demonstrez neîncetat disponibilitatea și sentimentele mele. Nu trebuie să mă pui la încercare pentru a te valida ca bărbat. Nu trebuie să fiu acolo, la o simplă pocnire a degetelor. Ai greșit femeia, eu nu știu să iubesc necondiționat și nu sunt aici pentru a te vindeca prin divinizare și devotament. Oricum poți interpreta greșit idolatrizarea, iar eu nu vreau să creez un monstru.

Vreau să fiu cumpărat, dar în condițiile mele, pe regulile mele! Ei bine, surpriză! Am încetat să mai investesc timp, energie și emoție în tine.