11 iulie

11 iulie. Ai furat această zi și n-o să mi-o înapoiezi niciodată. Nu-ți reproșez nimic. Acest articol nu îl scriu pentru a-ți face reproșuri, ci pentru a-ți spune că te iert. Te-am iubit pentru amândoi, pentru că tu nu te iubeai suficient sau chiar deloc, acum te iert pentru amândoi. Pentru că știu că tu nu ai puterea să te ierți. Știu că te simți vinovat, știam amândoi că nu ești insensibil. Nu ești un nemernic, chiar dacă în ultima seară ai jucat acest rol. Aproape că ți-a ieșit. Aproape că m-ai convins. Aproape că m-ai făcut să mă îndoiesc.

Însă timpul mi-a limpezit mintea și știu că ai adoptat cea mai nefericită tactică pentru a mă vindeca de tine. De parcă sentimentele mele pentru tine erau o boală. Nu au fost niciodată o boală, dar ți-a fost mai ușor să crezi asta. Am știut cine ești, cum ești, pe cine iubești, de unde vii și încotro te îndrepți. Ți-am văzut toate defectele și calitățile. Dar spre deosebire de tine, eu am văzut în tine acea lumină pe care tu te chinui cu toată forța să o stingi. Pentru că ai impresia că bunătatea te face slab. Din contră, bunătatea te face om. Dar tu nu vrei să mai fi om, pentru că nu vrei să mai doară. N-o să oprești durerea cu întunericul. Timpul îmi va da dreptate. Te afunzi din ce în ce mai tare în durere, în frustrare și în sentimente de vinovăție și neîmplinire. Tu ai încercat să mă vindeci și nu ți-a ieșit. Eu am încercat să te salvez și nu mi-a ieșit. Și nu voiam să te salvez pentru mine, voiam să te salvez pentru tine. Ca să fii tu bine, ca să-ți găsești calea. N-am putut să mă rup la timp de tine, pentru că nu mi-ai dovedit niciodată cu adevărat că nu mă mai vrei în viața ta. Întotdeauna ai lăsat o portiță. Până acum, când mi-ai trântit ușa în nas cu violență. A durut și m-ai speriat. Dar a trecut!  

Dar eu mi-am asumat toate aceste lucruri, mi-am asumat și mi-a plăcut să țin la tine, să fiu lângă tine, să te ajut, să te susțin, să te ascult, să te fac să râzi și chiar să te enervez. Nu regret absolut nimic. Dacă aș da timpul înapoi, aș face la fel. Crezi că mi-ai adus numai rele, dar mi-ai oferit și multe bune. Mi-ai dat încredere în mine, chiar dacă ai ținut cu tot dinadinsul să furi încrederea când ai plecat. N-ai reușit să-mi smulgi încrederea și stima de sine. Sper că această confesiune să-ți aducă alinare. Cele șase luni s-au scurs altfel pentru amândoi. Ne-am domolit puțin singurătățile. Aveai nevoie de mine. Aveai nevoie de mine ca de aer. Îți mai amintești?! Așa mi-ai spus: „Am nevoie de tine ca de aer”.

Nu te urăsc nici măcar acum. Încă nu cred despre tine grozăviile pe care mi le-ai îndrugat. M-ai mințit și crezi cu tărie că ai făcut-o pentru binele meu. Cât de mult ai putut greși crezând că sunt ca toate femeile și voi ajunge să te detest. Ți-am zis de o mie de ori că eu nu sunt ca toate femeile. Dar n-ai vrut să mă crezi. M-ai catalogat greșit. M-ai mințit când ai arătat că nu-ți pasă. Cu o singură minciună crasă, câteva povești și o femeie inventată, ai crezut că poți șterge toate adevărurile pe care mi le-ai spus de-a lungul a șase ani. N-am uitat nimic, de asta nu te pot crede un nemernic. Seara aceea a fost prea reală. Nu te-ai prefăcut. Afecțiunea ta n-a fost forțată. Ceea ce am simțit amândoi n-a fost un fals, n-a fost un film regizat de tine. În seara aceea m-ai iubit și te-am iubit. N-ai regizat nimic. În noaptea aceea ai fost tu. Adevăratul tu. Doar că acum ai ales să te ascunzi. Pentru că „tu”, cel vulnerabil și tandru, nu trebuie să mai apară. Ești în siguranță ascuns și nu te pot învinovăți. Rămâi ascuns dacă așa îți este mai bine. Accept! Te eliberez. De fapt te-ai eliberat singur în cel mai urât mod. Dar știm amândoi noi nu uităm nimic, cu atât mai puțin amintirile frumoase și lucrurile bune. M-ai marcat, dar te-am marcat și eu. Și știi bine.

Când ne-am certat, în acea seară, m-ai împins la limită, m-ai făcut să-mi ies din fire, m-ai făcut să plâng, m-ai făcut să râd ca o isterică, nevenindu-mi să cred până unde ai fost în stare să ajungi, m-ai făcut să te jignesc și să-ți reproșez. Îmi pare rău. Aceea n-am fost eu. Aceea a fost femeia rănită care nu se aștepta la o asemenea lovitură de grație. Nu ți-aș face niciodată rău, să nu te îndoiești de asta. Cândva ți-am promis că orice ar fi, nu voi spune nimănui ceea ce mi-ai povestit. Mi-am îndeplinit promisiunea și o să țin pentru mine toate confesiunile tale. Pentru că știu că nu a existat persoană în care să ai mai multă încredere.

Dacă mi-am pierdut ceva, mi-am pierdut încrederea în tine, dar asta tot nu mă face să te urăsc. Pentru că ura nu mă caracterizează. Și chiar dacă ar fi mai ușor să te urăsc, nu pot și nici nu vreau. M-aș înjosi, m-aș umili urându-te. Pentru ce să te învinovățesc?! Pentru ce să te urăsc? Că nu m-ai iubit la fel?! Că n-ai mai suportat felul meu de a fi?! Că m-ai umilit? Că n-ai știut cum să gestionezi situația?! Nu te pot învinovăți că ai acționat imatur. La cât de mult ai suferit în ultimii trei ani și la cât de mult te-a marcat ea, n-aveai cum să iei o decizie înțeleaptă și frumoasă. N-aveai cum să alegi calea ușoară, ești radical, tai răul de la rădăcină, pentru că așa ai fost învățat. Dar ai văzut și tu încă o dată, pe pielea ta și pe a mea, că tehnica asta de „vindecare” nu dă roade.

Te-am iubit pentru amândoi, astăzi te iert pentru amândoi. Mă iert și pe mine pentru tot ce-am făcut greșit, pentru tot ce n-am făcut și pentru tot ce-aș fi putut să fac. Cu acest articol închei povestea noastră. Odată pentru totdeauna. Sper să îți găsești calea. Sper să îți găsești echilibrul. Sper să fii bine. Sper să-ți găsești liniștea sufletească. Sper să fii fericit. Sper să găsești o femeie care să-ți redea ceea ce prima ți-a furat, iar eu nu am știut să-ți ofer. Sper să revii pe calea cea bună și sper să înțelegi, mai devreme sau mai târziu, că ești minunat! Dă-ți voie să crezi că ești minunat. Doar așa vei ieși din durere și vei învăța să apreciezi viața și iubirea celor din jur. Trebuie să crezi în tine, cu aceeași forță cu care am crezut eu! Poate că sunt nebună, poate că sunt penibilă, însă încă nu am nicio îndoială în privința ta și încă mai cred că te poți salva. Dar trebuie să o faci singur!

Să nu faci nimic necugetat indiferent de cauză! Și nu-ți mai frânge inima singur, voit și intenționat!

P.S. Să știi că eu m-am liniștit! 🙂

Sharing is caring!

2 thoughts on “11 iulie

Comments are closed.