Atracție fizică versus conexiune mentală

Atracția fizică fără conexiune mentală e precum un chibrit aprins în ploaie!

Habar n-am cine a zis citatul, dar l-a nimerit, cred eu! Când vorbim doar de atracție fizică, vorbim de fapt de curiozitate și de sex – sex de curiozitate sau descărcare sexuală și nimic mai mult. Este adevărat că oamenii se plac la început datorită „ambalajului”, însă, dacă nu ajung să realizeze niciodată o conexiune mentală, nu vor reuși să treacă la un nivel superior. Relația aia este sortită pieirii. Nu este musai o pierdere de vreme pentru cei doi, poate să iasă o aventură memorabilă, însă aproape niciodată o dragoste cât pentru o viață întreagă.

Atracția fizică fără conexiune mentală este aidoma diferenței dintre a face sex și a face dragoste. Faci sex cu un om pe care îl placi. Te bucuri de plăcerea fizică. Poți să fii afectuos și implicat atunci când întreții un raport sexual, însă la sfârșit… nicio emoție, nicio amintire care să-ți furnice pielea. Pe când atunci când faci dragoste, o faci cu un om pe care nu doar că îl placi, dar ții la el și se simte altfel, total altfel. La mijloc sunt sentimente, simplele gesturi de afecțiune devin adevărate demonstrații de tandrețe, iar implicarea specifică ție, pe care o manifești cu oricare alt partener sexual, devine pură pasiune. Iar focul pe care toți îl numesc orgasm sau ejaculare, reprezintă mai mult de atât. Reprezintă punctul culminant al simțirilor dintre cei doi.

Și de ce să nu fim sinceri, odată ce-ai făcut dragoste, nu vei mai privi la fel sexul. Oricât de pricepuți, de potenți și de apți au fost partenerii anteriori sau vor fi partenerii ulteriori, vei vedea că nu mai e același lucru. De ce? Pentru că acolo a fost mai mult decât o atracție fizică, a fost o conexiune sentimentală și mentală. Conexiunea face diferența. Nu atracția fizică. Nu pofta. Nu priceperea. Nici măcar tehnica. Dar ca să poți să trăiești așa ceva, trebuie să cunoști partenerul.

Trăim în secolul vitezei. Oamenii nu mai au răbdare să se cunoască. Bărbații nu se mai străduiesc să seducă, ci încearcă să impresioneze. Iar femeile cedează, de cele mai multe ori, prea ușor. Au acea mentalitate greșită – de ce să mai pierd vremea?! Dacă aștepți nu înseamnă că pierzi vremea. Ba din contră, vă oferiți răgazul necesar de a vă cunoaște și de a vă conecta, de a vă atașa unul de altul. Abia după ce s-a realizat conexiunea mentală și emoțională poți face dragoste. Abia când simți că arzi de dorință, de nerăbdare, când tremuri de fiecare dată când te sărută sau când îți atinge mâna din greșală, când îți tresare inima numai când îi simți mirosul sau căldura corpului, atunci poți să faci dragoste. Nu mai trăim în 1900 toamna, dar tocmai de aceea oamenii de la acea vremea rămâneau împreună o viață. Pentru că aveau răbdare și pentru că era mai important să ajungă să se cunoască, să se cucerească și să se iubească. Abia după ce îndeplineau aceste trei criterii se bucurau și de conexiunea trupească. Și oricât de nepricepuți erau, oricât de atehnici sau de stângaci, simțeau contactul sexual ca pe un eveniment unic. De fiecare dată unic!

Tu cât de mult ești dispus/ă să aștepți?

Sharing is caring!