Bărbatul e dator să încerce…

Bărbatul e dator să încerce, dar femeia este responsabilă să spună NU.

barbatul e dator sa incerceDe fiecare dată când mă duc în acel loc îl văd. Îl văd, îmi zâmbește, mă salută, mă întreabă ce mai fac și apoi se așează la o altă masă. Se așează într-un loc de unde să mă poată privi în voie. Nu știu de ce îmi zâmbește, nu știu de ce mă privește cu insistență. Nu știu nici măcar de ce mi-a trimis cerere de prietenie pe facebook, după atâția ani în care nu am mai vorbit. Chiar dacă am avut o poveste împreună, aceasta nu se va mai repeta. A fost odată. Povestea mea și-a lui, pe care aș vrea să mi-o șterg din memorie, n-a fost nici urâtă, nici frumoasă. Ne-a fost binișor împreună. Am trăit niște clipe care mi-au adus bucurie, dar și multă dezamăgire. M-a făcut să râd. Era spontan. Era vesel. Era atent și era pupăcios. Era afectuos. Era genul acela de bărbat după care întorc fetele capul și se întrebă cum o fi în intimitate. Dacă mă întrebi, nu știu cum l-am sedus. Știu doar că mi-a plăcut din prima clipă și mi-am spus că el va fi al meu. A fost. N-a trebuit să mă străduiesc prea mult. A picat ușor în ițele țesute de mine. L-am vrut. Cred că a fost doar un capriciu. Un capriciu care m-a costa. La fel cum costă orice moft și bucurie de scurtă durată.

Nu pot să spun că l-am iubit cu adevărat. Nici măcar nu îmi mai amintesc ce am simțit pentru el. Au trecut ani de atunci. Știu doar ce s-a întâmplat și faptul că el a reușit să scoată la suprafață cele mai urâte părți ale mele. M-a înșelat. L-am prins în fapt cu cea mai bună prietenă a mea. L-am suprins cum o săruta cu pasiune. Avea mâinele-i agere pe sub fusta ei. Nu voi putea uita niciodată imaginea lui, cu pantalonii în vine, având acea expresie animalică pe chip. Era înfierbântat. Acum îl înțeleg, atunci am înnebunit și le-am făcut un scandal monstru. Pe ea nu am mai văzut-o din acea seară, nici nu vreau să o mai văd vreodată în fața ochilor. Însă cu el încă mă mai întâlnesc. Niciodată voit și niciodată cu plăcere. Chiar dacă îmi zâmbește, chiar dacă nu mai simt nimic pentru el, rămâne un tip care mi-a trădat încrederea. Care n-a știut să își țină pantalonii pe el, chiar dacă eram în camera alăturată și-aș fi putut oricând să îi surprind. Și chiar am făcut-o. Atunci mi-aș fi dorit să nu îi fi văzut vreodată. Însă acum sunt recunoscătoare. Ce aș fi făcut dacă nu îl prindeam în fapt? Cât aș mai fi continuat? Cu câte femei m-ar fi înșelat fără să știu?

N-am fost niciodată o femeie fatală și am fost de multe ori cea din umbră, cea de care nu știa nici vântul și nici pământul, însă atunci când te știi singura femeie din viața unui bărbat și te trezești dintr-o dată în postura de femeie înșelată, nu-i ușor. Orice femeie, oricât ar fi de puternică, ar fi făcut o scenă. N-am plâns. Am început să râd isteric și i-am aplaudat. Eram în stare de șoc. EA, cea mai bună prietenă, urma să îl primească înăuntrul ei pe EL, cel căruia îi spuneam „iubitul meu” de câteva luni.

Concluzia: Din acea seară mă feresc să-mi mai prezint iubiții prietenelor. Femeile, oricât ar fi de neprihănite, dacă plac un bărbat, se transformă în niște adevărate hiene. Nu spun că prietena mea a fost singura vinovată, dar spun că era singura care ar fi putut să spună NU. Dacă ea nu voia, acel moment nu ar fi avut loc. Și dacă femeia nu ridică coada, bărbatul nu își bagă nasul. Bărbatul e dator să încerce, însă femeia este responsabilă să refuze. Dacă vrea să refuze dar n-a vrut.

Sharing is caring!