Calcă-l pe nervi, fii indiferentă!

Calcă-l pe nervi, fii indiferentă!

Vara asta a destrămat cam multe povești de dragoste, iar bloggerițele au început să-și verse dorul și neputința pe blogurile lor. Cred că se ia acest obicei nociv. Aparent a-ți scrie sentimentele pe blog este un soi de terapie, însă dacă Făt-Frumos citește, mai bine nu mai scrii. Alexandra îl ridică în slăvi pe ex și chiar crede cu tărie că nu o să mai cunoască un bărbat mai extraordinar decât el, Ana își scrie de zor dorul și mărturisește că l-ar suna, dar de fapt așteaptă să o sune el, Raluca încearcă din răsputeri să îl întoarcă în viața ei prin textele ei.

Până nu de mult la fel făceam și eu. Încă am moment în care aș scrie despre el romane. Am făcut chiar un blog întreg despre el, cu toate acestea, privesc aceste fete din afară și îmi dau seama că băieții aia nu merită nici măcar un regret din partea lor. Este mai mult decât evident faptul că au fost părăsite și tot ele plâng și suferă. Nu e bine! Nu îi mai transformați în nemuritori pe blogurile voastre. Scrisul este un cuțit cu două tăișuri. Există posibilitatea ca masculul să realizeze ce femeie deosebită a pierdut, însă odată ce te-a părăsit, e clar că nu te-a iubit suficient de mult și nu merită să-l primești înapoi. De ce ai face-o?! Din dragoste? Care dragoste dacă el a ales să plece?!

Fetelor, în esența dragostea este ușoară. Nu înseamnă suferință sau luptă, ci echilibru, liniște, pace, siguranță și frumos. Nu puteai face nimic mai mult. Nu ai greșit voit. NU aveai cum să îl păstrezi sau să îl oprești. El a ales să plece sau să te părăsească pentru altă femeie. A făcut o alegere, iar tu trebuie să respecția asta. Ești o femeie puternică, poți să treci peste această dezamăgire. Decepția asta te călește. Nu-i hrăni egoul scriind despre el. Îi plesnește inima văzându-se prin ochii tăi, iar femeile care te vor urma vor avea de suferit mai mult decât tine. De ce? Pentru că l-ai transformat în buricul pământului, iar el se va comporta ca atare. El nu este centrul Universului. Tu ești centrul vieții tale. Tu ești actrița principală în filmul vieții tale și meriți un bărbat complet, care să te iubească deplin. Eu vă știu, vă cunosc și vă spun cu mâna pe inimă că n-ați pierdut nimic. Să nu plângeți după asemenea iubiri. Asta nu e iubire, e doar o poveste din care înveți.

„Sunt atât de recunoscătoare că m-ai făcut să simt, să cunosc dragostea, să mă descopăr și să învăț să iubesc cu toată ființa. Mi-ai colorat viața, m-ai făcut să zâmbesc, m-ai făcut să trăiesc și m-ai făcut să mă simt femeie. M-ai făcut să visez, m-ai făcut să cred că dragostea adevărată există, că nu este doar un basm și că oamenii nu se găsesc întâmplător, că nu există coincidențe și nici povești trăite în zadar.”

Recunoașteți replicile? Aparent sunt afirmații de femeie resemnată, dar știi că nu este așa. Te învârți în cerc. Implori tacit întoarcerea lui. Te încăpățânezi să idealizezi acea poveste și fără să-ți dai seama, te lipești și mai puternic de trecut. Scriind și descriind astfel povestea voastră nu înseamnă că ți-ai învățat lecția sau că ai luat partea bună a relației eșuate. În realitate încă îl iubești și te macină pe dinăuntru faptul că nu mai este cu tine. Îi simți lipsa și-i duci dorul cu toată ființa. Și e normal să fie așa, dar nu mai scrie despre asta. Nu-l mai umfla în pene chiar dacă a devenit sursa ta de inspirație. Nu merită. El știe oricum că l-ai primi înapoi oricând, dar uite, nu vine. El a mers mai departe și a pus punct relației voastre.

Prin aceleași stări am trecut și eu și am adoptat toate tacticile posibile pentru a-i smulge câteva reacții cu articolele mele. De câteva ori am și reușit. M-am convins de niște lucruri, mi-am obținut finalul după care tânjeam și acum s-a așternut liniștea în sufletul meu. Dar îmi amintesc fiecare articol pe care l-am scris despre el și pentru el și fiecare stare care m-a încercat atunci când scriam, îmi amintesc dorul sfâșitor pe care îl simțeam și golul care mă apăsa. Îl visam noaptea și mult timp am sperat la un mesaj din partea lui. Țineam telefonul lângă mine, însă în zadar. Atât de multă vreme am sperat că o să mă caute. Îmi amintesc până și tâmpeniile pe care i le-am spus și de care mă rușinez acum. Uneori parcă aș vrea să-mi șterg din memorie toate cretinitățile pe care am fost în stare să i le zic sau să i le scriu, însă nu pot și-mi dau seama că am învățat din greșeli și m-am maturizat mai mult decât îmi place să recunosc.

Așa că, dacă știi că el citește, nu mai scrie despre el. Calcă-l pe nervi, fii indiferentă. Oprește-te și nu îți mai face rău. Deși pare că ți-e mai bine după ce publici un articol, de fapt te afli într-un cerc vicios.

P.S. Nu îl manipula voit! Nu ține! 

Sharing is caring!