Când se despart oamenii…

Ce-mi place când se despart oamenii. Când se despart oamenii și nu mai au nimic de pierdut, se transformă în neoameni, în haite, în niște arătări care nu seamănă nici în clin și nici în mânecă cu cei care erau odată. Mi-e scârbă

Dintr-o dată bărbații devin niște nemernici, obsedați, nebuni, psihopați, screlozați, scârbe și așa mai departe. Iar doamnele, care cândva erau doamne, devin curve, puturoase, jegoase și așa mai departe. Așa vorbim despre foștii parteneri, ca despre niște gunoaie. Ideea e gunoaiele se îngroapă, nu se dezgroapă. Dacă răscolești gunoiul pute!

Cel mai dureros este atunci când se produce ruptura și foștii parteneri ajung să se bălăcărească ca la ușa cortului. Oamenii, când nu mai au nimic de pierdut devin mai răi decât dracii. Se dezumanizează complet și se transformă într-un soi de demoni capabili să spună și să facă orice pentru a-i răni pe ceilalți. Înfierbântați de nervi, de durere, de neputință sau din cauza vinovăției, ajungem să facem și să spunem niște lucruri pe care în mod normal nu le-am fi spus vreodată.

Și eu mă dezbrac de caracter! Și de mine mi-e la fel de scârbă așa cum îmi este de cei pe care îl blamez acum. Nu îi judec, știu cum este să-ți clocotească sângele în vene, să ți se întunece mintea și să ți se ia vălul de pe ochi. Știu cum este, am trăit starea de multe ori și mereu îmi dau voie să mă manifest însă, greșesc. Și la fel de tare greșești și tu atunci când ajungi să-ți târăști fostul partener prin mocirlă doar pentru a te răzbuna sau pentru a-ți elibera sufletul de durerile și frustrările pe care le-ai acumulat în timpul relației.

Dacă el a fost un nemernic, proastă ai fost tu pentru că l-ai acceptat așa. Îl vedeai, erai conștientă de cine este el și totuși te mințeai și-ți spuneai că poate se va schimba. Nu-l mai terfeli pentru că de fapt te terfelești pe tine și propriile-ți alegere. L-ai ales, ai fost cu el, ai murit cu el de gât?! Acceptă-ți trecutul și trăiește-ți prezentul cu demnitate!

Dacă ea a fost o curvă și o javră de muiere, bou ai fost tu pentru că ai acceptat-o așa. O vedeai că nu-ți merită iubirea, simțeai că-i umblă fundul sau mintea prin alte părți și totuși alegeai să închizi ochii. Nu o mai jigni pentru că o jignești degeaba. Suntem singurii responsabili pentru alegerile noastre. Fiecare dintre noi suntem răspunzători pentru faptele noastre și pentru alegerile noastre.

Dar e al dracului de greu să te stăpânești, să îți muști buzele și să nu-l faci cu ou și cu oțet. Este al naibii de greu să-ți stăpânești furia și pornirile distructive și auto-distructive atunci când suferi și tot ce ți-ai dori este să-l vezi terminat, una cu pământul. Este greu dar dacă îți asculți mereu instinctele întunecate, dacă reacționezi mereu violent unde ajungi?! Cine mai ești?!

Sharing is caring!

4 thoughts on “Când se despart oamenii…

Comments are closed.