Cândva o să îmi cumpăr bărbatul pe care mi-l doresc!

Cândva o să îmi cumpăr bărbatul pe care mi-l doresc!

 Eram în club la ziua unei prietene. Când, deodată, îl văd venind la masa noastră de mână cu o gagicuță drăguță.

– Pfff, cine-i acest zeu?! O întreb pe sărbătorită.

Ea începe să râdă și-mi spune:

– Este C., cum, nu îl știi?! Aveam impresia că îl cunoști, ți-am mai vorbit despre el. Este fostul lu’ A. (indicându-mi o fată pe care o știam) și acum e însurat cu mimoza asta. Îți place de el?

– La nebunie! De ce mimoză?!

– Eh, o să vezi tu.

Îi cunosc toți prietenii prietenei mele, însă pe C. nu îl știam și eram absolut fascinată de el. De când l-am văzut mi s-au aprins toate beculețele din corp și toate alarmele. Mi-a plăcut la nebunie. M-a atras atât de tare încât, pentru tot restul serii, am uitat de tot și de toate, de toți bărbații trecuți sau prezenți. Îl doream într-un mod obscen și m-aș fi culcat cu el chiar dacă este un bărbat însurat. În preajma lui n-am avut pic de spirit de conservare.

Tot restul serii mi l-am petrecut privindu-l, admirându-l și provocându-l, însă nici el nu s-a lăsat mai prejos. Mi-a răspuns zâmbindu-mi, făcându-mi cu ochiul, servindu-mă cu vin și fiind aproape neobișnuit de prietenos cu mine. Îmi plăcea de la felul provocator cum dansa până la modul își băga în seamă nevasta botoasă, lipsită de chef și de pasiune, care nu dorea și nici n-avea vreo intenție să se distreze. De ce se însurase cu o tristă?!

Îmi plăceau ochii lui întunecați și vicleni, buzele perfecte pe care i le-aș fi mușcat în cel mai perves mod, spatele lat și umerii de zeu, palmele cu degete lungi pe care mi le imaginam pe pielea mea dornică de el. Îl doream și îl plăcea cu toată ființa mea. Mă imaginam încolăcită în jurul lui, lăsându-mă în voia simțurilor. Mirosea ireal de frumos, iar asta m-a stârnit fantastic. M-a dat peste cap atât de tare încât a doua zi mi-am cumpărat fix parfumul pe care îl folosea el. Bineînțeles că pe mine nu are același efect, însă voiam să-l am și să-l simt pe gâtul meu.

Seara s-a încheiat cu o îmbrățișare strânsă și un sărut pe obraji. Nu l-am mai văzut de atunci, însă nici nu cred că îl voi uita prea curând. A trezit în mine o femeie pe care o credeam pierdută, o femeie pe care am încătușat-o în interiorul meu și pe care vreau să o uit. Este fără scrupule și este capabilă de orice pentru a-și trăi dorințele și pasiunile carnale. De data asta m-am abținut, dar nu pentru că așa am vrut eu, ci pentru că nu era loc de mai mult și tipul, oricât de mult îi plăcea lui flirtul cu mine și cu altele, își vedea de nevasta lui.

Cândva o să îmi cumpăr bărbatul pe care mi-l doresc… pentru o seară, pentru o perioadă sau pentru toată viața. Am obosit să mai caut fericirea sau relația perfectă și deși în prezent am parte de o legătură frumoasă care mă împlinește, măcar parțial, când sunt pusă în fața unor trăiri ca cele pe care le-am descris mai sus, știu că sunt în stare de orice compromis pentru a-mi hrăni această nevoie, aproape de nestăvilit, de a-mi trăi pasiunile și obsesiile până în pragul nebuniei. Pot merge inimaginabil de departe pentru bărbatul pe care îl doresc cu toată ființa mea și dacă am parte de el așa cum mi-l doresc, pot accepta cu ușurință rolul de amantă în viața lui.

Nu știu dacă acest adevăr mă transformă într-o femeie slabă sau puternică, nu sunt neapărat sclava propriilor mele dorințe, nu sunt vreo ahtiată după sex și nici nu tratez bărbații ca pe obiecte pe care trebuie să le posed, însă îmi recunosc slăbiciunile și, uneori, aleg să le trăiesc decât să fug de ele.

Și nu, n-aș cumpăra un bărbat cu bani, pentru că bărbații care îmi plac mie sunt potenți financiar. L-aș „cumpăra” făcând compromisuri și devenind imaginea femeii pe care el și-o dorește. L-aș „cumpăra” vânzându-i visuri, momindu-l cu ceea ce râvnește și seducându-l cu ceea ce nu a putut avea. Știu că astfel aș lua-o pe o pantă teribil de alunecoasă care, la final, m-ar arunca într-un infern inimaginabil, însă pe mine doar trăirile puternice mă fac să mă simt vie. În rest… doar exist.

Și deși e liniște și e bine când „doar exist” și mă las iubită, în adâncul sufletului meu simt lipsa unei iubiri nebunești. Dragostea care arde nu mă face fericită, însă mă trezește la viață și mă face să mă simt puternică. Iubirile de genul sunt ca un drog, cu cât iei mai mult, cu atât te simți mai extaziat, dar ești și mai aproape de distrugere și moarte!

Când îmi pierd mințile, sunt în stare să mor, tocmai de aceea evit astfel de „ispite”. Însă iată, viața ni le scoate în cale fără să le cerem.

Sharing is caring!