Există prietenie între un bărbat și o femeie? Sunt ferm convinsă că nu există iubire fără prietenie. Acolo unde există sentimente sincere, există și prietenie. Omul pe care îl iubești nu este doar partenerul tău de viață și de sex, este și cel mai bun prieten al tău. Este omul cu care poți vorbi ca în oglindă. Este cel căruia îi poți spune ORICE, fără teamă și fără jenă. Este omul în fața căruia poți renunța la orice mască. Este cel față de care NU ai secrete. Nu simți nevoia să îi ascunzi nimic. Nu concepi să îi fii infidel/ă.
Prietenul nu te judecă, dar nici nu te îndeamnă să persiști în prostie. Este vocea conștiinței tale.
Prietenia înseamnă încredere, devotament, reciprocitate, naturalețe, afecțiune, căldură. Prietenia este, probabil, cea mai frumoasă relație interumană, cea mai sinceră și mai trainică dintre toate. Prietenul este și familia pe care o alegi tu, cu bună știință, asumat și din toată inima.
Totuși, există prietenie SINCERĂ între un bărbat și o femeie?
Prietenia poate fi fundația oricărui tip de relație. O mamă poate fi prietena fiicei sale. Un tată poate fi prietenul cel mai bun al fiului său. Un iubit și iubita sa pot fi și prieteni. Soția și soțul său pot fi prieteni. Mătușa poate fi cea mai bună prietenă pentru nepoata ei. Așadar, prietenia poate exista oriunde și în orice relație, mai puțin într-o relație de… iubire pe ascuns.
Amanții nu pot fi prieteni. Aici nu există prietenie!
Când prietenia devine un motiv pentru a face sex, aceea este de fapt o relație toxică în care unul se folosește de celălalt pentru ceva. Mai devreme sau mai târziu, unul din cei doi „prieteni” care se bucură de momentele lor de intimitate, vor avea de suferit. Respectivele partide de sex se transformă în niște pastile de slabire a rațiunii. Îți slăbești psihicul și te lași dominat de plăcere, dorință și pasiune. Dar nu cinstit, ci viclenește! Cu cât ai parte de mai multe partide de amor pe ascuns, cu atât crezi că vrei mai mult acea persoană doar pentru tine. Și de aici începe joaca de-a cine îndrăgostește pe cine prefăcându-se în prietenul ideal.
Când prietenia este doar o mască a infidelității, atunci aceea nu este prietenie, ci un teatru.
Un teatru pe care îl joci din mai multe motive:
- Simți nevoia de afecțiune.
- Simți nevoia de iubire.
- Te-ai îndrăgostit de acea persoană și crezi că sexul bun o să o îndrăgostească și pe ea.
- Sau îți place acea persoană, dar nu atât de mult încât să ai o relație de cuplu asumată cu ea.
- Sau speri că într-o zi să ai o relație de cuplu cu persoana cu care te joci de-a prietenia și faci sex ocazional. Vrei acea persoană, dar pentru că ea încă nu te vrea, îți aștepți rândul pentru a deveni perechea lui/ei oficială.
Trezește-te la realitate!
Când masca prieteniei ascunde sexul pe furat, acea relație nu o să aibă șanse să reziste pe termen lung. Și odată ce treci cu acea persoană de barierele unei relații firești și normale de prietenie, cu greu mai poți îndrepta o legătură pe care ai degradat-o în ultimul hal transformând-o într-un amantlâc. În trecut nu te poți întoarce pentru a corecta lucruri. Așadar, fie sunteți iubiți și prieteni, fie sunteți amanți și vă jucați de-a prietenia.
De ce amantlâcurile NU se pot bucura și de o prietenie frumoasă?
Pentru că amantlâcurile se bazează, în general, pe minciuni, pe ascunzișuri, tertipuri, escapade și evadări dintr-o realitate nu prea frumoasă. A fi amanta cuiva, înseamnă a spera la o relație deplină pe care nu o să o trăiești, probabil, niciodată cu acea persoană. A fi amantă înseamnă să te bucuri de compania unui bărbat pe care îl placi cu toată ființa ta, dar care nu o să fie niciodată al tău, probabil.
Ca amantă n-ai prea multe opțiuni și nici prea multe de făcut: trebuie să-i fii alături când își dorește, trebuie să îl asculți, trebuie să îl ajuți, trebuie să îl iubești necondiționat, trebuie să îi fi sprijin, trebuie să îl distrezi, trebuie să îl faci fericit. Ei bine, dacă faci toate astea nu înseamnă că ești prietena lui. Înseamnă că ești amanta lui și speri ca într-o zi să vadă iubirea și devotamentul pe care i le oferi. Ca amantă aștepți, speri, suferi și înghiți toate porcăriile fără prea mare drept de apel. De ce fără drept de apel? Pentru că dacă deschizi gura… ți-e frică de posibilitatea de a-l pierde. Și nu te părăsește pentru că este un om rău, ci pentru că el deja trăiește cu tine relația pe care și-o dorește. Atât vrea, atât trăiește!
Prietenia nu rănește și nici nu se folosește de oameni!
Așadar, odată ce am conchis împreună la începutul articolului că prietenia se bazează pe sinceritate și reciprocitate, atunci înseamnă că prietenia este la polul opus amantlâcului. Când te culci cu un om pe ascuns și vă leagă o sumedenie de minciuni, atunci nu trăiți o prietenie, ci o poveste cu mai multă sau mai puțină iubire… care o să înceteze în ziua când unul nu o să-i mai satiafacă nevoile celuilalt.
Când ți-e rușine sau teamă să-i împrătășești celuilalt gândurile sau experiențele tale, pentru că știi că faptele și gândurile tale îl vor răni și tu vei suferi o pierdere, înseamnă că nu sunteți prieteni, ci vă jucați de-a prietenii pentru a masca povești obscene, lucruri cu adevărat dureroase și, uneori, chiar josnice!
