Cum devin oamenii inumani?!

cum devin oamenii inumani

Cum devin oamenii inumani?!

Îmi explodează capul, știi?! Mi se întoarce stomacul pe dos. Inima mi se strânge, iar limba mi se împleticește în gură. Mă sufoc. Mă dor plămânii în mine. Îmi piere vocea. Aproape că îmi pierd stăpânirea de sine și las loc unei stări ca de leșin.

Am îngropat atât de adânc toată umilința pe care ai sădit-o în interiorul meu încât, acum, de fiecare dată când îmi aduc aminte, conștiința îmi induce și o stare fizică de rău. Mi-e rău cu adevărat, fizic, până în adâncul măruntaielor mele. Îmi vine să vomit, dar îmi mușc buza de jos și mă abțin.

Nu zâmbi. Nu-mi pierd mințile, sunt mai lucidă ca oricând. Ce mama dracului?! Mi-am privit călăul fix în ochi. L-am înfruntat și pentru câteva minute am preluat controlul. Nu mi-a plăcut deloc ce am văzut. Unde-mi era divinul?! Unde era simbolul?! Unde era idealul? Ce ai făcut, Dumnezeule, cu el?! Pentru ce atâta chin, dor, sacrificiu și umilință? Mi-e rușine, știi?! Și mi-e ciudă! Am crezut că sunt curajoasă, dar de fapt eram naivă!

Cum devin oamenii inumani?!

Tu nu erai nici divin, nici perfect și nici intangibil pentru atingerea-mi mizerabilă. Erai doar o iluzie care se juca de-a Dumnezeu ca un amator. Dar eu am crezut în tine. Femeile te cred adesea. Cred în tine ca într-un Dumnezeu, te divinizează. Nu mă miră. Te prefaci bine. Nu e obositor să joci perfecțiunea și să îți folosești aparentele slăbiciuni ca pe niște tehnici abile de manipulare?!

Dincolo de toate măștile tale care m-au făcut adesea să tremur de frică, de parcă aveam să îmi pierd viața, am crezut că ești și tu un purtător de suflet. Îl ai, dar el este incompatibil cu mine. Am proiectat pe tine iubirea și bunătatea și… nebunia mea a negat nebunia ta.

Cu toate acestea, nu doare mai puțin. Nu mi-e rușine mai puțin. Nu sunt mai puțin umilită. Nu e mai liniște. Nu m-a atins nici pacea, ci regretul în ani de durere perpetuă. Am făcut golul tolerabil în timp. Stau și mă întreb, ce rău ți-am făcut să merit toate astea?!

Cum devin oamenii inumani?!

Dar știm amândoi că nu e vorba despre asta. La mijloc e o boală. Suferim de boli diferite. Viața a făcut ca bolile noastre să se întrepătrundă într-o poveste comună. Oare îți mai amintești cine erai?! Tu îl detești pe cel din trecut, cel bun, inocent, dulce, virgin. Eu l-am iubit nebunește, de el m-am îndrăgostit. Cel din trecut era idealul meu, cel din prezent nu este doar un simplu străin, este cel care mi-a mutilat sinele. Cum devin oamenii inumani?! Da, nu m-ai omorât. Nu fizic. Dar sufletește m-ai sfărâmat. Oare nu este și asta o crimă?!

N-am să te uit și cu siguranță nici tu nu o să poți. În momentele tale cele mai fericite eu încă exist în mintea ta. Într-un colț întunecat și ferecat bine. Nici nu trebuie să conștientizezi, eu exist acolo. Eu sunt încă vie. Am contribuit la omul care ești astăzi: minunat, dar dual, cu o latură atât de întunecată pe care doar cu mine ți-ai permis să o dezlănțui. Să fie ăsta un privilegiu?! Nu, e blestemul meu de atâția amari de ani.

Sunt proastă?! Nu-i nimic! Pot să trăiesc cu râsul tău în ceafă!

Partida bună de sex se aude ca alergatul în șlapi!

partida bună de sex

Partida bună de sex se aude ca alergatul în șlapi. E o metaforă, evident. Ceea ce vreau să scot în evidență este faptul că nu sunt o floricică firavă și, din când în când, îmi plac nebuniile, sălbăticismele, spontaneitățile și obscenitățile. Cine mă vede pentru prima dată are impresia că sunt ingenuă. Fețișoara mea nu dezvăluie șiretenia minții. Dar cine mă cunoaște cu adevărat știe ce-mi poate pielea și cât de departe pot să ajung atunci când îmi place un bărbat cu adevărat.

Pe F. l-am cunoscut în urmă cu peste 12 ani. Eram foarte tânără, n-aveam mai mult de 20 de ani, iar el era un bărbat matur, de vreo 35 de ani. L-am întâlnit prin intermediul unor prieteni și a fost dragoste la prima vedere. Fetița ingenuă îi zâmbea nerușinat lupului cel rău chiar sub nasul iubitului ei naiv. Mhm, sunt capabilă și de astfel de drăcii. N-o să-mi justific purtarea. Nu am scuză. N-am fost păcălită și sedusă. Am știut în ce mă bag și mi-am asumat acel act de trădare. Ba chiar eu am inițiat totul.

Când o femeie vrea ceva, nimic nu o poate opri!

Nu eram infidelă pentru prima dată, însă cu această ocazie am dus infidelitatea la un nivel superior: cel al perversității. Iubitul era prezent, iar eu îmi foloseam ochii și personalitatea debordantă pentru a stârni interesul bărbatului care îmi incita simțurile în acea clipă. Carpe diem, ce mama mă-sii?!

O da, asta e perversitatea supremă când la aceeași masă se află și iubitul și amantul… sau viitorul amant, cum era în cazul meu. Îți trebuie mult tupeu și puțină conștiință ca să faci asemenea lucruri. Și, adevărul este că acest gen de întâmplări te transformă. În rău, evident. Te afunzi în mocirlă până când începe să-ți miroasă urât. Și dacă ai noroc să nu intri în putrefacție de la atâta mizerie, s-ar putea spune că mai ai o șansă să îți schimbi viața. Să renunți la perversități și să începi să trăiești și corect. Mhm, până și femeile libertine își mai salvează sufletele din când în când.

Partida bună de sex se aude ca alergatul în șlapi!

Dar când ești tânăr nu prea te gândești la ziua de mâine. Vrei să trăiești. Nu te gândești la dezumanizare, înjosire, umilire sau irosire. Nici prin cap nu-ți trece că ești o micuță curvă. Mhm, folosesc acest cuvânt tabu: curvă. Cine să te învețe ce este corect și ce este incorect dacă nu chiar însăși viața?!

Scopul scuză mijloacele. Îți place tipul și te place și el. Este o alegere animalică, nimic mai mult. Nu te gândești la urmări sau repercursiuni. Lasă-l pe iubi, nu știe el. Nu-l afectează cu nimic. În ochii lui ești aceeași. Ești a lui… și a altora atunci când îți poftește inima.

Vrei sex, adrenalină, plăcere și un orgasm multiplu, dacă este posibil. De ce? Pentru că poți. Pentru că balta are atât de mult pește încât ți-e imposibil să nu te bucuri de diversitate. E interesant să vezi că te place și ăla și celălalt și alălalt. Ce contează că nu e iubire?! Îți hrănești egoul. E plăcut să vezi cum bărbații roiesc în jurul tău, chiar și doar pentru sex.

Sexul este drogul preferat al oamenilor singuri… sufletește!

Nu mi-a trebuit mult și i-am adus pe amândoi exact în punctul în care mi-l doream eu: pe iubi la el acasă și pe mine la F. acasă. Îl cunoșteam de câteva ore și deja mă aflam capră în patul lui, trăind una din cele mai sălbatice partide de sex. Atunci am realizat că o partidă bună de sex se aude ca alergatul în șlapi. Am făcut tot ce ne-a trecut prin cap. Oare de asta nu mai am eu curiozități în materie de sex?!

Știți la ce mă refer, nu-i așa?! Piele de găină. Vânătăi pe piele. Gălăgie cât cuprinde. Instincte animalice. Epuizare. Abandonare totală într-o plăcere nemaiîntâlnită până atunci. Dar nu pentru că el era vreun zeu sau eu vreo nimfomană, ci pentru că tot ce e nou, pe furat și pe ascuns incită al naibii de tare. Mi-am luat doza de adrenalină și nebunie, apoi am plecat frumușel acasă și nu m-am mai întors vreodată în acel pat al deșertăciunii.

Ce vreau să scot în evidență?

Scot la iveală o întâmplare din trecutul meu murdar în speranța că un cititor sau o cititoare învață câte ceva. Ca bărbat e bine să nu dormi în ghete crezând că iubita ta este o floricică firavă incapabilă de asemenea atrocități. Cred că trebuie să îți cunoști partenera și să nu o mai consideri o sfântă.

Sfintei tale îi place sexul murdar. Oferă-i astfel de experiențe, suprinde-o, altfel o să o învețe altul cum să stea în patru labe. O, da, și o să-i placă să fie supusa lui dacă în patul tău primește prea mult respect. Cu respectul mori de foame. Înnebunește-o, altfel o să-i zboare chiloțeii în alte zări.

Iar ca femeie trebuie să îți trăiești curiozitățile și dacă nu le poți trăi cu bărbatul tău, cu cel cu care ai o relație, atunci s-ar putea să nu fii în relația potrivită. Asta nu înseamnă că tu ești rea sau că el e prost. Înseamnă că nu sunteți pe aceeași lungime de undă și dacă simți nevoia să fugi și în alte paturi, atunci poate că ar fi mai bine să îl scutești de asemenea trădări și să îi redai libertatea.

Libertatea de a fi respectat și iubit cu adevărat de o femeie.

Și nu, nu sunt lupul moralist. Însă astfel de perversități distrug vieți. Astfel de obscenități dezumanizează și puțini mai reușesc să găsească soluția de ieșire spre calea cea bună. Nopțile pierdute, sexul cu parteneri diverși, distracțiile cu alcool și droguri, toate au repercursiuni. Și nu e corect să-l aștepți pe Făt-Frumos să vină să te salveze. Făt-Frumos merită o femeie sănătoasă, nu una care are nevoie să fie fixată și vindecată.

Nu, nimic nu justifică infidelitatea și perversitatea. Poți să-ți găsești o mie de scuze. Poți să spui că nu te satisface în pat. Poți să afirmi că ai nevoie de mai multă atenție, afecțiune și așa mai departe. Adevărul este că îți place sexul din floare în floare și partenerul tău sau partenera ta nu are de ce să suporte consecințele instabilității tale. Nu-ți place singurătatea? Păi e singura soluție de ieșire din mocirlă. Realizează că sexul cu parteneri diverși sau multipli nu au cum să umple golul.

Golul acela doar tu poți să îl umpli.

Rochii de mireasă reduceri EdenBride.ro – când Universul îmi demonstrează că vreau mai mult decât recunosc!

rochii de mireasa reduceri EdenBride.ro

Rochii de mireasă?! În articolul trecut spuneam că nu vreau să mă mărit. Că măritișul nu este pentru mine. Că nu vreau să îmi schimb numele. Că nu vreau să port același inel toată viața. Că nu vreau să îmi asum un astfel de angajament serios doar pentru că am trecut de 30 de ani și de acum nu mă mai ia de nevastă nici dracul, dar nici eu pe el. Că nu mă văd organizând o nuntă de la A la Z. Că nu sunt genul care să cumpere o rochie de mireasă de mii de lei sau mii de euro, după posibilități, pentru ca apoi să o distrugă la trash the dress. Că nu îmi plac acordeoniștii din fața blocului și că mi se pare un efort inimaginabil să fii și să reziști cu brio ca mireasă la propria ta nuntă.

Dar ce credeți?! Nici n-am publicat bine articolul anterior că-mi apare o reclamă MAAAARE cât Casa Poporului pe Facebook: ROCHII DE MIREASĂ REDUCERI! Și-mi spun, what the fuck?! Am anunțat eu că mă mărit la anul?! Nu! Și atunci cum or fi dedus algoritmii Facebook că eu aș fi interesată de o astfel de reclamă?! Păi simplu! Corespund criteriilor: femeie singură de peste 30 de ani, din România, care a publicat pe Facebook un articol care folosește următoarele cuvinte cheie: măritiș, nuntă, căsătorie, rochie de mireasă, nevastă, etc.. Mă mai mir?! Nu mă mai mir!

Știi vorba aceea: ce semeni aia culegi.

Și mă împinge păcatul să accesez magazinul online de rochii de mireasă la reducere. Și ce crezi?! Îmi pică fața efectiv. Mi se topește inima când văd asemenea splendori și-mi dau seama că refuzând cu vehemență să trăiesc acest eveniment al vieții – nunta – îmi impun un blocaj. O da, sunt genul care analizează și forma firului de iarbă. Caut un sens în orice. Poate că despic prea mult firul în 4, însă astfel ajung să îmi analizez corect prostiile din cap.

Rochia de mireasă perfectă există!

De ce refuz eu să mă mărit? Pentru că mă tem de suferință. Ce face frica? Limitează calitatea vieții. Ce pierd din cauza faptului că mă tem să îmi iau un astfel de angajament? S-ar putea să ratez cea mai frumoasă poveste de dragoste, doar pentru că eu nu sunt capabilă să las garda jos, să mă dăruiesc unui bărbat întru totul și să recunosc că nu sunt cu nimic mai specială față de alte femei – în adâncul sufletului meu și eu îmi doresc ca un bărbat să vrea să ajungă cu mine în fața altarului.

Și eu îmi doresc o poveste cu happy end!

Nu știu dacă a fost mâna destinului faptul că mi-a apărut în fața ochilor sintagma rochii de mireasă reduceri EdenBride.ro, dar un lucru este cert: trebuie să renunț la limitarea pe care mi-o impun. Decât să spun nu vreau să mă mărit, mai bine admit față de mine însămi că da, vreau să mă mărit cu bărbatul potrivit. Așa că dacă omul potrivit o să apară, o să îmbrac și rochia aceea minunată de mireasă.

Nu trebuie să ai un corp perfect ca să îmbraci o rochie de mireasă. Nu trebuie să fii înaltă sau slabă ca să porți cu atitudine o rochie de mireasă superbă. Nu trebuie să fii bogată ca să îți permiți o rochie de mireasă spectaculoasă. Nu trebuie să îți refuzi plăcerea de a îmbrăca o rochie de mireasă incredibilă doar pentru simplul fapt că nunta ta va fi restrânsă. Rochia de mireasă perfectă te așteaptă. Este la reducere. Îți respectă bugetul. Este realizată din materiale de cea mai bună calitate. Este creată cu atenție și migală. Are detaliile pe care le dorești și îți vine ca turnată – tailor made!

Ai probat vreodată o rochie de mireasă?

Rochii de mireasă tailor made!

Ar trebui să încerci această experiență de a proba mai multe rochii de mireasă!

Când scriu pe blog, risc să fiu un formator de opinie. Într-un mod pozitiv sau negativ – influențez oameni. Și înfluențez în mod special femeile. Pot folosi blogul ca pe un instrument de influență pozitivă sau ca pe un instrument de influență negativă. Tocmai de aceea, pentru că știu că zilnic îmi citesc blogul cel puțin 500 de oameni, îți spun să nu te mai mulțumești cu puțin.

Da, nu te mai mulțumi cu puțin. Nu te mai mulțumi doar cu statutul de concubină, iubită sau amantă. Poți fi soție. Meriți să fii nevastă. Și nu pentru că astfel îl vei „lega” pe el cu un act. Nu pentru că ai nevoie de validare. Nu pentru că așa trebuie. Nu pentru că așa îți cere egoul. Ci pentru că atunci când doi oameni se iubesc cu adevărat și sunt o familie, căsătoria devine un pas firesc.

Probează rochii de mireasă și decide-te să te măriți cu bărbatul potrivit!

Nu pentru fală și mândrie. Nu pentru darul de nuntă. Ci pentru că îți dorești să celebrați iubirea voastră și hotărârea de a rămâne împreună până la adânci bătrâneți. Un act nu te leagă, nu îți asigură viitorul, dar reprezintă o dovadă de sinceritate, un angajament pe care ți-l iei în fața persoanei iubite cu tot sufletul. Este ca și cum ai depune o declarație pe propria răspundere: Declar că te iubesc astăzi și sunt pe deplin convins/ă că te voi iubi în fiecare zi a vieții mele. De aceea mă căsătoresc cu tine. Pentru că tu ești singurul om lângă care vreau să îmbătrânesc frumos.

Nu te mai mulțumi cu puțin – mărită-te!

Nu vreau să mă mărit, dar pe tine te-aș fi luat acasă!

Nu vreau să mă mărit!

Nu vreau să mă mărit. Nu toate femeile visează să se mărite. Nici eu nu visez să mă mărit. Nu mă văd în rochie de mireasă. Mi se pare de-a dreptul penibil tot ritualul acesta al căsătoriei. Nu vreau acordeoniști în fața blocului, nu vreau să-mi cânte careva ia-ți mireasă ziua bună, nu vreau să-mi rup picioarele la vreun shooting foto în rochia aceea pompoasă de mireasă pe care, oricum, nu o să o mai îmbrac niciodată. N-aș fi capabilă să trash the dress după ce am dat o căciulă de bani pe ea. Aceste lucruri nu sunt pentru mine. Nu mă reprezintă!

O da, îmi plac nunțile, îmi place să merg la nunți, dar nu aș vrea să îmi organizez propria nuntă. Așa și mâncarea de la pomană îmi place, dar asta nu înseamnă că înmormântările mi se par distractive. Nu sunt genul. Nu m-am născut prințesă. Nu mă văd schimbându-mi numele, deși acesta pe care îl am este destul de banal, dar parcă n-aș renunța la el. Să fiu sinceră, prenumele meu și numele tău sună foarte bine, însă de ce să complicăm lucrurile?!

Nu vreau să mă mărit…

Nu mă văd femeie nefericită!

Nu cred că aș putea fi o soție în sensul clasic al cuvântului. N-aș putea fi așa cum au fost mamele noastre. Sunt admirabile, sunt de acord cu tine. Dar eu nu sunt atât de minunată pe cât sunt mamele noastre. Mă tem de angajamente pe un termen atât de lung. Nu vreau să mă simt obligată să fiu într-o relație când eu iubesc la nebunie libertatea.

Și tocmai pentru că sunt pe deplin liberă și neîngrădită îți spun că pe tine te-aș fi luat acasă și ți-aș fi făcut cafeaua dimineața. Te-aș fi luat acasă și ne-am fi schimbat viețile unul altuia. Pe cuvânt de nu aș fi făcut-o. Ți-aș fi oferit toată iubirea de care sunt capabilă și te-aș fi iubit cu bucurie și împăcare, firesc și necondiționat. Aș fi împărțit cu tine tot ceea ce am și sunt.

Nu mă văd femeie înșelată!

Și știi de ce? Nu de frică. Nu pentru că așa trebuie. Nu pentru că am 32 de ani și îmi ticăie ceasul biologic. Nu pentru că vreau să mă mărit. Nu pentru că vreau să fac copii. Nu pentru că mă presează familia. Nu pentru că sunt privită ca o femeie bătrână fără căpătâi. Nu pentru că mâine-poimâine mor și am în telefon numerele de la servicii funerare sector 1 și servicii funerare sector 6 pe apelările rapide. Ci pentru că în preajma ta sunt eu însămi… liberă!

Pentru că deși nu ți-am spus niciodată clar și răspicat, simt că tu ești singurul om pe care l-aș fi luat la mine acasă. Pentru că mă simt în largul meu cu tine. Pentru că mă simt firesc. Pentru că nu mi-e rușine. Pentru că mă iubesc în preajma ta. Pentru că mă faci mai bună și mai caldă. Pentru că mă placi chiar dacă am cearcăne, chiar dacă sunt ciufulită, chiar dacă mă doare burta. Pentru că mă înțelegi și mă ierți chiar și atunci când devin impunătoare și dominantă.

Pentru că mă apucă tremuratul de fiecare dată când mă săruți. Pentru că îmi doresc să petrec cu tine din ce în ce mai mult timp. Pentru că nu mă plictisești și pentru că mă amuzi teribil atunci când te porți ca un copil răsfățat și râzi cu gura până la urechi. Pentru că ești responsabil, harnic și muncitor. Pentru că ești săritor, altruist și blând. Pentru că iubești animalele și pentru că sari în apărarea celor lipsiți de protecție.

Nu vreau să mă mărit…

Nu mă văd sacrificându-mă!

Te-aș lua acasă pentru că mă asculți chiar și atunci când îți vorbesc despre obiectivele mele. Pentru că mă motivezi și mă ambiționezi. Pentru că mă faci să râd și să fiu mereu veselă. Pentru că ești un spirit liber și adori plimbările precum îmi plac și mie. Pentru că n-avem nevoie de multe ca să fim bucuroși. Pentru că pot fi sinceră cu tine, iar tu ești înțelegător și afectuos cu mine. Pentru că ești curajos și alintat. Pentru că nu te temi de moarte și nu îți trăiești viața cu frica în sân așa cum o fac majoritatea oamenilor. Pentru că nu te pui în pericol și îți prețuiești viața.

Pentru că mi-ai luat durerea de care sufeream de atâția ani și nu m-ai judecat niciodată pentru nebuniile și prostiile mele. Pentru că faci niște lucruri ireale cu degetele tale agile. Pentru că nu te superi niciodată cu adevărat pe mine. Pentru că deși te-am alungat de mai multe ori, ți-ai croit înapoi calea spre mine fără să invoci orgoliul.

Nu mă văd captivă!

Te-aș fi luat acasă pentru că îți ador mirosul și pentru că îmi place al naibii de tare când mă strângi în brațe. Pentru că putem vorbi despre orice, despre cele mai profunde lucruri sau despre nimicuri. Pentru că mi-ai spus cele mai ascunse secrete ale tale. Pentru că mă privești blând și îmi mângâi obrajii. Pentru că știi să fii bărbat și pentru că știi cum să mă stăpânești și să mă strunești cu un curaj nemaiîntâlnit la altcineva.

Nu, nu vreau să mă mărit, dar pe tine te-aș fi luat acasă. Nu pentru că e timpul. Nu pentru că așa este mai bine pentru mine. Nu pentru că mă simt constrânsă de împrejurări. Nu pentru că îmi suflă în ceafă frica de singurătate. Nu pentru că mă amenință frica de moarte. Ci pentru că așa simt și vreau ACUM!

Nu vreau să mă mărit…

Nu mă văd neiubită!

Soluție de backup pentru un bărbat indisponibil emoțional?! Nu, mersi!

solutie de backup pentru un barbat indisponibil emotional

Soluție de backup pentru un bărbat indisponibil emoțional? Nu, mersi! Am trăit o poveste de iubire cât pentru o viață întreagă și cunosc tiparul ăsta de la o poștă. Eu l-am creat! Eu am inventat prostia. Eu am creat cercul unei relații toxice. De la mine a pornit irosirea de sine. Dar știi ce, am dat naibii jos vălul de pe ochi.


Când proiectezi iubirea în exterior, uiți să te mai iubești pe tine. Îți pui nădejdea în EL până când rămâi fără pic de încredere în tine. Iar EL ce face cu speranța ta? Se șterge pe picioare cu ea. Ce-i pasă lui? Ți-a promis ceva? Nu! Te-a avertizat? Probabil că da! Dar a continuat să te manipuleze și să îi placă de tine îndrăgostită de el. Îndrăgostită, dar nu îndreptățită să îi ceri ceva, să îl revendici în vreun fel, să îl constrângi sau să îi reproșezi ceva. Nu ai drepturi. Ai doar privilegii – de a-l iubi și de a fi acolo când te vrea. Dar doar când te vrea!

Nu sunt suficient de bună? Nu sunt suficientă?


Și ce dacă! Caută, iubitule, iubirea oriunde oi vrea! Eu nu sunt soluție de backup pentru un bărbat indisponibil emoțional, ba chiar nedezvoltat emoțional, care își folosește empatia pentru a crea și mai mult haos în mintea mea. Sunt instabilă psihic? Ok, dar să știi că în toată dezordinea, există o ordine perfectă. Sunt perfect conștientă de fiecare pastiluță pe care mi-o dai să o îngurgiteaz.


Tertipurile astea le-am trăit deja. Au devenit ușor recognoscibile în timp. Am fumat demult etapa pe care o trăiești tu abia acum. Am avut un profesor excelent. Nu mă mai afectează. Doar că… oamenii nu se prea schimbă și nici eu nu fac excepție de la regulă.

Nu sunt soluție de backup pentru un bărbat indisponibil emoțional!


Sunt geloasă? O da! Până-n măduva oaselor, deși nu îmi place să-mi arat latura asta. Prefer să o ascund, deși mai mult mi-ar plăcea să urlu, să sparg, să arunc, să reproșez și să strig ceea ce mă deranjează. Mi-ar plăcea să îți dărâm lumea în cap, să vezi și tu cum este. Dar roata se întoarce, o să ai și tu parte de lecția vieții tale.

Nu sunt eu călăuza ta pe drumul descoperirii de sine. Nu sunt nici călăul tău, o să găsești unul cu o mai mare putere decât a mea. Eu pot doar să îți zâmbesc și să îți spun că într-o zi o să dai cu fundul de asfalt, iar eu nu o să mai fiu acolo să te sprijin, să îți spun că totul va fi bine. Și știi de ce? Pentru că m-am lepădat de rolul salvatorului. Nu l-am salvat pe EL, nu te salvez nici pe tine. Ce se va alege de tine nu este problema mea, ci ar trebui să fie principala ta preocupare. Pune-ți un semn de întrebare… toate cadavrele pe care le lași în urmă, nu sunt la pachet cu niște repercursiuni? O să vrei cândva iubirea cuiva și îți va fi refuzată!

Sky is the limit pentru amândoi!


Știi limita ta se termină acolo unde începe limita mea. Dacă începe să mă doară, n-am să fac durerea tolerabilă în timp. O să o elimin din fașă. Nu există luptă sau competiție. Există doar beneficii, riscuri și implicații. Când implicațiile depășesc beneficiile, am fugit. Nu interpreta greșit gradul meu de toleranță. I-am mai pus capăt, o pot face din nou.

Dar e drăguț când ne jucăm. Tu te prefaci că îți pasă, eu mă mint că dețin controlul și ne întâlnim undeva la mijloc. Acolo unde toate supărările mele se topesc sub palmele tale. Acolo unde fiecare nerv și încordare din corpul meu sunt dizolvate cu sărutările tale. Acolo unde sub presiunea trupului tău violența gândului meu își pierde orice putere. Acolo unde zâmbetul tău încălzește sloiul de gheață din pieptul meu. Acolo unde mângâierea ta înlătură orice urmă de pe pielea mea lăsată de infidelitatea ta.

Dar tu ești fidel doar simțurilor tale…


Oare meriți atâtea procese de conștiință din partea mea? Oare merit atâta zbatere doar pentru că tu m-ai făcut din nou să simt… lucruri?!

Există prietenie între un bărbat și o femeie?

există prietenie între un bărbat și o femeie

Există prietenie între un bărbat și o femeie? Sunt ferm convinsă că nu există iubire fără prietenie. Acolo unde există sentimente sincere, există și prietenie. Omul pe care îl iubești nu este doar partenerul tău de viață și de sex, este și cel mai bun prieten al tău. Este omul cu care poți vorbi ca în oglindă. Este cel căruia îi poți spune ORICE, fără teamă și fără jenă. Este omul în fața căruia poți renunța la orice mască. Este cel față de care NU ai secrete. Nu simți nevoia să îi ascunzi nimic. Nu concepi să îi fii infidel/ă.

Prietenul nu te judecă, dar nici nu te îndeamnă să persiști în prostie. Este vocea conștiinței tale.

Prietenia înseamnă încredere, devotament, reciprocitate, naturalețe, afecțiune, căldură. Prietenia este, probabil, cea mai frumoasă relație interumană, cea mai sinceră și mai trainică dintre toate. Prietenul este și familia pe care o alegi tu, cu bună știință, asumat și din toată inima.

Totuși, există prietenie SINCERĂ între un bărbat și o femeie?

Prietenia poate fi fundația oricărui tip de relație. O mamă poate fi prietena fiicei sale. Un tată poate fi prietenul cel mai bun al fiului său. Un iubit și iubita sa pot fi și prieteni. Soția și soțul său pot fi prieteni. Mătușa poate fi cea mai bună prietenă pentru nepoata ei. Așadar, prietenia poate exista oriunde și în orice relație, mai puțin într-o relație de… iubire pe ascuns.

Amanții nu pot fi prieteni. Aici nu există prietenie!

Când prietenia devine un motiv pentru a face sex, aceea este de fapt o relație toxică în care unul se folosește de celălalt pentru ceva. Mai devreme sau mai târziu, unul din cei doi „prieteni” care se bucură de momentele lor de intimitate, vor avea de suferit. Respectivele partide de sex se transformă în niște pastile de slabire a rațiunii. Îți slăbești psihicul și te lași dominat de plăcere, dorință și pasiune. Dar nu cinstit, ci viclenește! Cu cât ai parte de mai multe partide de amor pe ascuns, cu atât crezi că vrei mai mult acea persoană doar pentru tine. Și de aici începe joaca de-a cine îndrăgostește pe cine prefăcându-se în prietenul ideal.

Când prietenia este doar o mască a infidelității, atunci aceea nu este prietenie, ci un teatru.

Un teatru pe care îl joci din mai multe motive:

  • Simți nevoia de afecțiune.
  • Simți nevoia de iubire.
  • Te-ai îndrăgostit de acea persoană și crezi că sexul bun o să o îndrăgostească și pe ea.
  • Sau îți place acea persoană, dar nu atât de mult încât să ai o relație de cuplu asumată cu ea.
  • Sau speri că într-o zi să ai o relație de cuplu cu persoana cu care te joci de-a prietenia și faci sex ocazional. Vrei acea persoană, dar pentru că ea încă nu te vrea, îți aștepți rândul pentru a deveni perechea lui/ei oficială.

Trezește-te la realitate!

Când masca prieteniei ascunde sexul pe furat, acea relație nu o să aibă șanse să reziste pe termen lung. Și odată ce treci cu acea persoană de barierele unei relații firești și normale de prietenie, cu greu mai poți îndrepta o legătură pe care ai degradat-o în ultimul hal transformând-o într-un amantlâc. În trecut nu te poți întoarce pentru a corecta lucruri. Așadar, fie sunteți iubiți și prieteni, fie sunteți amanți și vă jucați de-a prietenia.

De ce amantlâcurile NU se pot bucura și de o prietenie frumoasă?

Pentru că amantlâcurile se bazează, în general, pe minciuni, pe ascunzișuri, tertipuri, escapade și evadări dintr-o realitate nu prea frumoasă. A fi amanta cuiva, înseamnă a spera la o relație deplină pe care nu o să o trăiești, probabil, niciodată cu acea persoană. A fi amantă înseamnă să te bucuri de compania unui bărbat pe care îl placi cu toată ființa ta, dar care nu o să fie niciodată al tău, probabil.

Ca amantă n-ai prea multe opțiuni și nici prea multe de făcut: trebuie să-i fii alături când își dorește, trebuie să îl asculți, trebuie să îl ajuți, trebuie să îl iubești necondiționat, trebuie să îi fi sprijin, trebuie să îl distrezi, trebuie să îl faci fericit. Ei bine, dacă faci toate astea nu înseamnă că ești prietena lui. Înseamnă că ești amanta lui și speri ca într-o zi să vadă iubirea și devotamentul pe care i le oferi. Ca amantă aștepți, speri, suferi și înghiți toate porcăriile fără prea mare drept de apel. De ce fără drept de apel? Pentru că dacă deschizi gura… ți-e frică de posibilitatea de a-l pierde. Și nu te părăsește pentru că este un om rău, ci pentru că el deja trăiește cu tine relația pe care și-o dorește. Atât vrea, atât trăiește!

Prietenia nu rănește și nici nu se folosește de oameni!

Așadar, odată ce am conchis împreună la începutul articolului că prietenia se bazează pe sinceritate și reciprocitate, atunci înseamnă că prietenia este la polul opus amantlâcului. Când te culci cu un om pe ascuns și vă leagă o sumedenie de minciuni, atunci nu trăiți o prietenie, ci o poveste cu mai multă sau mai puțină iubire… care o să înceteze în ziua când unul nu o să-i mai satiafacă nevoile celuilalt.

Când ți-e rușine sau teamă să-i împrătășești celuilalt gândurile sau experiențele tale, pentru că știi că faptele și gândurile tale îl vor răni și tu vei suferi o pierdere, înseamnă că nu sunteți prieteni, ci vă jucați de-a prietenii pentru a masca povești obscene, lucruri cu adevărat dureroase și, uneori, chiar josnice!

Vreau să fiu slabă la trup sau la minte?!    

Vreau să fiu slabă la trup sau la minte?!      

– „Vreau să fiu slabă la trup sau la minte?” Te rog să îți pui întrebarea corect, îi specific.

– Ce vrei să spui cu asta?

– Tot repeți că vrei să slăbești, că vrei să fii slabă. Folosești pastile slabire, mergi la sală, ai reușit deja să elimini câteva kilograme și totuși nu ești mulțumită. Mie mi se pare că ești atragătoare și nu trebuie să slăbești mai mult de atât. Dar poate eu sunt subiectivă. Cum te privesc bărbații din jurul tău?

– Nu știu, am senzația că nu mă observă.

– Și crezi că nu te observă pentru că nu ești suficient de atrăgătoare?

– Da…

– Repeți de atâtea ori că vrei să fii slabă încât am senzația că o faci într-un mod aproape obsesiv. De ce vrei să fii „mai slabă”? Ce crezi că o să se schimbe în viața ta dacă o să scapi de câteva kilograme?

– Vreau să mă simt bine în pielea mea, îmi spune, ascunzând de fapt adevărul.

– Doar atât? Și vrei să fii slabă pentru tine, strict pentru a-ți reconsolida propria stimă de sine sau vrei să fii mai slabă pentru a reuși, în sfârșit, să obții bărbatul perfect pentru tine și relația perfectă pentru tine?

– Da, adevărul este că îmi doresc să cunosc bărbatul potrivit mie. Vreau să fiu și eu fericită.

Vreau să fiu slabă la trup sau la minte?!

Toate cărțile de dezvoltare personală, psihologie, NLP și așa mai departe trâmbițează în continuu că o forță fantastic de mare o au gândurile. Ei bine, o forță la fel de mare o au cuvintele pe care le scoatem pe gură. Cuvintele rostite reprezintă, de fapt, părerile conștiente SAU inconștiente pe care le avem despre noi.

Cu fiecare cuvânt rostit tu îți începi sau continui transformarea. Cu fiecare cuvânt rostit, însoțit de un gând puternic, schimbi câte ceva la tine – atât fizic, cât și psihic și emoțional.

Vrei să fii slabă?

Când spui „vreau să fiu slabă”, și nu specifici faptul că vrei să ai mai puține kilograme, tu de fapt începi să îți slăbești toate mecanismele și calitățile pentru a ajunge la o versiune a ta mediocră. Știu că ceea ce scriu aici poate părea o exagerare. Ți se pare că am luat-o pe cărări, aiurea? Ei bine, gândește logic. Ești într-un punct în care nimic nu te mai mulțumește și nu te mai face fericită. Nu ai un partener. Nu ai un serviciu spectaculos. Nu ai niște prieteni prea apropiați. Relația cu părinții tăi s-ar putea să scârțâie, de asemenea.

În acest moment s-ar putea să crezi despre tine că ai o problemă. Că ceva este în neregulă cu tine. Că poate ești prea pretențioasă și prea exigentă. Începi să crezi că ceri prea mult de la viață și atunci, pornești procesul de a-ți coborî standardele.

În loc să devii slabă la trup, începi să fii slabă la minte!

Pare logic ceea ce am scris până acum?! Eu cred că da. „Vreau să fiu slabă”, adică vreau să îmi cobor standardele. În mintea ta nu repeți faptul că vrei să slăbești 8 kilograme sau 25 de kilograme. Nu specifici faptul că vrei să-ți recapeți stima de sine sau sănătatea. Vrei să fii slabă și atunci fix în această capcană o să pici. O să constați că, pe măsură ce îți tot repeți că vrei să fii slabă, o să devii și mai vulnerabilă, iar viața o să te aducă în fața unor situații în care tu va trebui să demonstrezi că ești slabă, așa cum ți-ai dorit. Adică, o să cunoști bărbatul căruia nu vei reuși să îi reziști, deși știi clar că este bărbatul nepotrivit ție. O să dai peste un șef abuziv, însă nu o să îți dai demisia. Prietena ta o să profite de tine în mod constant, dar tu nu o să o pui niciodată la punct. Pe scurt viața o să îți ofere zeci de ocazii de a fi așa cum îți dorești: slabă!

De ce? Pentru că tu nu ai cerut să ai câteva kilograme mai puțin, ai cerut să fii slabă. Primești ceea ce îți dorești!

Să-ți spun un lucru, câmpul conștiinței este IMPERSONAL. El nu judecă și nu împarte dreptatea!

În cuvinte clare și pe înțelesul tuturor, câmpul conștiinței este „locul” de unde vin gândurile și cuvintele tale și, mai important decât atât, este locul unde tu îți creezi realitatea pe care ți-o dorești. Fiind impersonal și pentru că el NU judecă ce este bine sau ce nu este bine pentru tine, fiind incapabil să aleagă în locul tău ceea ce este benefic sau nociv pentru tine, îți oferă exact ceea ce ceri. Vrei să fii slabă, atunci o să ajungi să devii slabă în toate formele și aspectele tale. Când tu îți creezi realitatea GREȘIT, o să trăiești lucruri neplăcute, triste, dezamăgitoare.

Așadar, NU mai trăi pe pilot automat. Fii foarte atentă la gândurile tale și la cuvintele pe care le scoți pe gură. Fii selectivă și extrem de conștientă de dorințele tale.

Vrei să fii slabă? Ok! În ce mod? Spune-ți clar, într-o propoziție scurtă, ceea ce îți dorești și acel lucru o să se întâmple. Dar fă-o conștient și contribuie ACTIV la materializarea obiectivului tău.

Exemplu: Vreau să slăbesc 10 kilograme!

Ai accesat câmpul conștiinței, ai emis gândul, ai rostit obiectivul, din acel moment realitatea începe să se producă. Însă pentru ca realitatea să atingă forma deplină și perfectă pe care ți-o dorești tu, trebuie să o ajuți prin fapte. Adică, trebuie să întreprinzi toate acțiunile necesare care vor conduce totul la îndeplinirea obiectivului tău!

Te invit să îți pui întrebarea corect: Vreau să fiu slabă la trup sau la minte?

Mult succes în crearea realității pe care ți-o dorești!

Eu sunt  Dama Fără Secrete și sper ca articolul meu să îți fie de ajutor!

Metresa este terapeuta pe care bărbatul NU o plătește cu bani

Metresa este terapeuta cuplului

Metresa este terapeuta pe care bărbatul NU o plătește cu bani, ci cu prețul propriei sale transformări. Ți-ai dori să fiu amanta iubitului tău. Și știi de ce? Pentru că îți modelez iubitul într-un bărbat mai bun.

Amanta nu este o cârpă pe care bărbatul o folosește, dar nu este nici dușmanul iubitei. Ea este, să spunem, o prietenă a cuplului. Amanta este terapeuta cuplului. Acest triunghi amoros, imperfect, și dureros, de altfel, are un singur scop: acela de a ne transforma în oameni mai buni. Știu că tot ceea ce scriu aici se bate cap în cap cu principiile omului sănătos, fidel, incapabil de a trăi o asemenea mizerie, însă citește-mi articolul până la capăt. S-ar putea să înveți câte ceva.

Suntem diferiți!

Avem firi complexe!

Iubirea nu este întotdeauna de ajuns.

Ai să spui că dacă iubirea nu este de ajuns, ce rost mai are relația, pe ce se mai bazează ea dacă nu există fidelitate, sinceritate, siguranță și iubire împărtășită?! Ei bine, atunci când ai început povestea cu el, ai văzut toate părțile lui frumoase, împachetate minuțios și servite pe tavă, pentru ca tu să descoperi în el promisiunea unei relații de lungă durată. Ai întâlnit în el premisa propriei dezvoltări spirituale, iar el a descoperit în tine normalitatea și liniștea pe care nu le-a primit niciodată de la o altă femeie.

Bărbatul, dacă nu se simte stăpân pe acea relație, dacă nu poate avea încredere în devotamentul femeii, nu se avântă într-o relație serioasă, cum ar defini-o restul lumii. El nu se lasă ademenit de speranță. Speranța nu are ce căuta în mintea unui bărbat. El se bazează pe lucruri concrete, pe fapte, iar nasul lui miroase de la distanță devotamentul femeii.

Sunteți unul pentru altul tot ceea ce aveți nevoie pentru a vă trăi viața împreună. Reprezentați imaginea ideală a cuplului pe care societatea și familia ne-au tot descris-o încă din copilărie. Un adult responsabil și împlinit muncește, își construiește o carieră, are o relație cu o persoană cu care se potrivește, se căsătorește, face copii, realizează lucruri… și apoi? În ce dispoziție este de fapt starea sufletească a adultului RESPONSABIL care își trăiește viața conform normelor insuflate de familie și societate?! În ochii lumii are, aparent, o viață perfectă, nu-i așa? Tot ce trăiești este de ajuns pentru a fi pe deplin fericit?

Iubește-l, dar știi tu, oare, care este slăbiciunea lui cea mai mare?

Îi cunoști durerile, frustrările, neîmplinirile?

Îți spun eu: nu!

Pentru că în ochii tăi trebuie să fie puternic, capabil de a te proteja.

Amanta scoate la suprafață vulnerabilitatea, frica, nesiguranța, pasiunile, viciile și obsesiile unui bărbat. Ai putea spune că scoate la suprafață tot ce-i mai rău dintr-un om. Așa este. Îl ajută să-și descopere tot întunericul pe care nu îl conștientizează întru totul și cu care se luptă în loc să-l accepte și să-l elimine. Întunericul ăsta, deși nu este pe deplin cunoscut, el există și se reflectă în toate acțiunile, stările și dispozițiile bărbatului.

Are idei vagi, nu știe cu certitudine de unde i se trag toate nefericirile, frustrările și proastele lui dispoziții. Dă vina pe muncă, pe familie, uneori te acuză și pe tine de propria lui nefericire sau nemulțimire de sine când, de fapt, în el zac laturi încă nedescoperite, dar care mocnesc. Bărbatul trebuie ajutat să-și aprindă flacăra interioară, să ajungă la versiunea lui cea mai bună, iar dacă asta înseamnă să stârnesc un tsunami, foarte bine. Scot afară tot ce-i mai rău!

Ăsta-i rolul amantei, să-i arate bărbatului Iadul pentru a-și descoperi propriile limite și pentru a identifica adevăratele motive de fericire.

Amantlâcurile nu se bazează doar pe sex. Bărbatul nu-și face o amantă doar pentru sex. Sexul este atât de ușor de obținut. Ai fi uimită câte femei sunt dispuse să se culce cu un bărbat aflat deja într-o relație.

Nu lua amantlâcul ca pe o aventură, nu este. Dacă omul e nemulțumit în pat sau îi lipsește sexul, o să găsească o fătucă într-o seară… plătită sau sedusă pe moment. Ea chiar nu o să însemne nimic, probabil că nu o să îi țină minte nici numele, doar forma și satisfacția de după. Fără schimb de numere de telefon, fără promisiunea zilei de mâine, oricât de amazoană ar fi fost ea în pat.

Amantlâcurile nu sunt aventuri. Nu sunt povești lipsite de urmări. Nu sunt lipsite de sentimente. Nu sunt doar experiențe, sunt întâmplări intense. Nimeni nu iese neschimbat dintr-o astfel de peripeție de lungă sau de scurtă durată. Și dacă ai aflat de cealaltă și ți-a spus că n-a însemnat nimic și că n-a iubit-o, te minte cu nerușinare. Ba a iubit-o, dar într-o manieră diferită față de iubirea pe care ți-o poartă ție. Poate că mai puțin importantă, dar amanta nu este niciodată nesemnificativă. Îți garantez.

Metresa este terapeuta pe care bărbatul NU o plătește cu bani, ci cu apreciere!

Știi de câte ori am auzit: îți sunt foarte recunoscător pentru tot ce ai făcut pentru mine?! Cu cât ea l-a ajutat mai mult în schimbarea și în dezvoltarea lui spirituală și intelectuală, cu atât îi va fi mai greu să se rupă de ea. În povestea aia, în amantlâcul ăla, au fost amândoi. A fost o relație, da, o relație, pe de deplin împărtășită și asumată de amândoi.

Știu că ți-a vândut o minciună credibilă în fața căreia tu ai închis ochii și ai ales să fii fată deșteaptă și să nu-l pierzi în detrimentul celeilalte. Ai făcut foarte bine. Însă așa curvă, obsedată și nebună cum ți-a descris-o ție, femeia aceea a însemnat ceva pentru el. Nu scapă de ea? Ba poate să scape de ea, în orice clipă și în orice moment, dar încă nu este pregătit să o facă. (Nu mă întreba pe mine de ce, cu toții avem motivele noastre.)

Eu demonstrez că există viață după durere și dezamăgire.

Toate poveștile mele amoroase au început, să spunem, de la niște prietenii foarte frumoase. Eu, cu toate calitățile și defectele mele, inspir încredere și sunt de încredere. Cu mine bărbații sunt ei înșiși. Nu există motive de teamă, de frică sau de rușine. Atingerea mea nu o să facă niciodată rău, oricât rău mi-ar provoca el. Am ajuns la concluzia că menirea mea este aceea de a determina bărbatul să ajungă la cea mai bună versiunea a sa. Nu alături de mine. Eu doar dau startul. Amprentez și mai departe el își urmează cursul firesc al transformării sale.

La mine ajung cele mai murdare gânduri. Eu descopăr cele mai puternice frici. Cu mine își trăiesc cele mai mari frământări. Palmele mele au alinat mai multă durere decât îți imaginezi. Eu ofer bărbatului o perspectivă pe care, singur sau împreună cu tine, n-ar conștientiza-o. Eu dau amploare viziunii. Îl provoc să gândească, să vadă, să înțeleagă și să simtă dincolo de realitatea sa imediată. Cu mine află că are abilități noi, iar limitele pe care și le impunea realizează că sunt doar imaginare. Eu dau foc mizeriei pentru ca el să învețe să controleze tot ceea ce înainte i se părea de necontrolat.

Eu dovedesc, prin acțiunile mele mai mult sau mai puțin potrivite, că dincolo de imoralitate și mârșăvie se află un bărbat care alege să se salveze și să se purifice de dragul unei singure femei.

Nu te necăji, nu vrei să-i vezi această latură. S-ar putea să te sperii. S-ar putea să nu i-o poți tolera. În fond, imoralitatea nu este ușor de cărat. Tu trebuie să fii protejată și iubită de un bărbat bun, stăpân pe sine, care își cunoaște foarte bine nevoile, prioritățile și viitorul. Așa trebuie să îl cunoști tu și așa îți dă voie să îl vezi.

Metresa este terapeuta pe care bărbatul NU o plătește cu bani, ci cu prețul propriei sale transformări… de care se bucură atât el, cât și iubita lui!

Susțin orice căsătorie care nu mă implică pe mine…

Susțin orice căsătorie care nu mă implică pe mine…

 – Sunt convins, cu mine te-ai fi măritat!

Mrrrr…  Musiu se înșela amarnic. Încă nu s-a născut bărbatul cu care să-mi doresc să mă căsătoresc. Susțin căsătoria… susțin orice căsătorie care nu mă implică pe mine. Daaarrr… un copil aș fi făcut, am cunoscut bărbatul cu care mi-ar fi plăcut să dau naștere unui copil, dar de măritat… în niciun caz.

De când cu referendumul pentru familia tradițională, mult disputatul rahat care n-o să conducă la niciun rezultat deoarece lumea tot n-o să se ducă la vot, am citit tot felul de inepții pe internet. Și în plus, chiar nu ne dăm seama că este doar o manevră politică menită să ne distragă atenția de la adevăratele probleme cu care ne confruntăm?!

Dragii mei, cuplurile de același sex n-au nevoie să fie susținuți, dar nici batjocoriți, respinși sau urâți. Reveniți-vă! N-o să se apuce niciun cuplu gay să se căsătorească dacă se legalizează căsătoria între persoanele de același sex.

  1. Pentru că iese din calcul cununia religioasă;
  2. Pentru că nu-i văd priponiți în fața primarilor, cu familionul în spate, semnând pentru oficializarea iubirii lor. Serios??? De ce ar face asta???

Pe bune, acceptați sau neacceptați de familiile lor, oamenii ăștia încă se luptă cu sentimentul de rușine și nu mi-i imaginez să-și supună părinții unui ritual atât de tras de păr și de inutil. Abia ne mai căsătorim noi, heterosexualii, darămite ei. Dacă noi ne confruntăm cu anumite probleme în cuplu, la ei se adaugă și le afectază în mod direct relațiile și lipsa de educație, frustrarea, batjocora și neacceptarea oamenilor din jur care, ipocriții de ei, deși plini de păcate, arătă cu degetul și hulesc fix cuplurile gay.

E ca și cum am fi scăpat și ne-am spălat toate păcatele noastre și-am rămas cu unica problemă încă nerezolvată: homosexualitate. Iubiții mei homofobi și ipocriți, oamenii au dreptul să iubească pe cine vor ei și au dreptul să se culce cu cine doresc ei. Păcătoși sau nu – NU E TREABA NOASTRĂ. Nu suntem Dumnezeul nimănui pentru a judeca și a tăia noi în carne de om.

Partea cea mai interesantă este că femeile lesbiene sunt tolerate, dar nu și homosexualii. Cum vine asta??? De unde și până unde discriminarea asta? De ce aveți impresia că aceste cuplu gay sunt perverse și ar face sex așa, oriunde, și oricând, inclusiv în fața minorilor?! Lume bună, gayi sunt oameni ca oricare alți oameni. Intimitatea lor nu este diferită față de a noastră. Actul sexual e fix la fel. Sau ce… nu faceți sex oral sau sex anal?! Ups, v-am făcut să roșiți, vulgară mai sunt!

Cât despre copii… mai bine nu i-am mai aduce în discuție. Copiii n-au nicio treabă cu intimitatea oamenilor. Copiii pot înțelege orice dacă primesc explicațiile potrivite. Dar în frustrarea lor, majoritatea părinților își mint și își prostesc copiii. Puțini știu să ofere copiilor niște explicații pe măsura capacității lor de înțelegere și astfel ajung să îi mintă și să îi crească într-o iluzie care la maturitate îi va transforma în niște adulți imaturi și la fel de ipocriți ca și ei.

Îi ascunzi copilului tău o mulțime de lucruri, homosexualitatea ar trebui să fie ultima ta grijă. Îl minți, îi ascuzi infidelitatea ta sau a partenerului tău, violența din familie și o mulțime de alte aspecte groaznice ale vieții tale din care tu, ca părinte, ești dator NU să îl ferești, ci să îl scapi dintr-un astfel de mediu. Copiii sănătoși cresc în medii la fel de sănătoase. Găinăriile ies întotdeauna la iveală și afectează copiii mai mult decât îți imaginezi. Deși crezi că NU ȘTIE problemele cu care te confrunți și „păcatele” pe care le ai, COPILUL SIMTE TOT și suferă mai mult decât îți închipui.

Ai idee câți copii ajung la maturitate frustrați sexual? Ai idee cât de puțini adulți sunt conștienți de propria lor sexualitate? Ai idee câte femei privesc sexul ca pe un păcat? Ai idee câți adulți se confruntă cu frica de abandon? Ai idee de ce adulții sunt violenți? Ai idee de ce fosta fetiță inocentă a devenit la maturitate o femeie ușoară? Înțelegi de ce adulții se simt incompleți și nefericiți deși n-au niciun motiv real de nefericire? În mare parte din cauza incapacității părinților de a forma adulți sănătoși, cu principii și valori la fel de sănătoase.

Brr, m-a cam luat valul. Adevărul este că nu susțin neapărat căsătoria, susțin iubirea… în toate formele ei. Asta pentru că și eu sunt un adult care n-a atins potențialul său maxim din punct de vedere spiritual, care n-a cunoscut iubire împărtășită și care încă se mai luptă cu o mulțime de metehne ale trecutului, proprii sau preluate de la părinți. Susțin iubirea pentru că eu n-am avut parte de ea și dacă ne pierdem și această libertate – de a iubi pe cine ne dorim noi – atunci chiar suntem o cauză pierdută!

Bucură-te pentru cei care se iubesc, nu-ți mai vărsa veninul asupra lor doar pentru că tu trăiești o căsnicie tradițională, dar într-o prefăcătorie cât casa. Rezolvă-le pe ale tale și atât! Ieși din abuzul emoțional în care te afli!

Hai să-ți ghicesc în cărți!

Îmi spune:

– Hai să-ți ghicesc în cărți. Știu să dau în cărți. Vrei să-ți ghicesc?

Instant îmi vine în minte numele lui și mă gândesc: ce-o fi fost în capul lui, mă? Bântui-ți-aș creierii, Xulescule!

Mă uit la ea chiorâș, ridic din sprânceană și îi răspund:

– Sună tentant, dar mai bine nu. N-ar fi prima dată când apelez la astfel de chestii. Mi s-a ghicit în cărți și în cafea, mi-am făcut harta orară și astrograma. 90% din preziceri se îndeplinesc, dar sunt cele care depind de mine. Cele 10% care nu țin de voința mea, nu se îndeplinesc.

Harta orară se folosește pentru a afla răspunsul la o întrebare. Întrebarea trebuie formulată simplu, astfel încât să se poată răspunde cu DA sau NU. Pentru ridicarea hărții orare este nevoie doar de locul în care te afli în acel moment.

La un moment dat trebuia să demarez un proiect cu cineva și, pentru că niciodată nu mă pot aștepta la ceva stabil și sigur din partea lui, am apelat la un astrolog pentru a-mi face harta orară. Întrebarea a fost: vom reuși să realizăm proiectul X împreună? De data aceasta va ieși ceva bun din apropierea noastră?

Și răspunsul astrologului:

Draga mea, pentru a răspunde la întrebarea ta, am ridicat această hartă orară.

Aici tu ești simbolizată de Marte, planeta ce guvernează Ascendentul, iar el este simbolizat de Venus, planeta ce guvernează Descendentul. Cosemnificatoarea ta mai este Luna, pe când cosemnificatorul lui este Soarele.

Toate planetele voastre sunt undeva în Casa X și IX. Venus (el) este tocmai pe punctul de a intra în casa a IX și acest lucru arată colaborarea voastră pentru acel proiect. Faptul că planetele sunt aglomerate undeva în partea de sus a hărții arată că relația voastră se poate dezvolta în continuare, dar mai mult pe partea de colaborare profesională. Casa IX se referă la proiectul acesta. Este o discuție foarte frumoasă între voi, mereu a fost așa, o discuție elevată, poate chiar filozofică. Dezbateți subiecte interesante, poate religioase sau psihologice, oricum, cu o încărcătură spirituală deosebită. Genul acesta de discuții vă unesc. Acest lucru contribuie la apropierea voastră.

Nodul Nord apare în Casa IX și acest lucru arată că găsiți împreună satisfacție în discuțiile voastre. Cu cât discuțiile voastre sunt mai elevate și spirituale, cu atât relația voastră devine mai deschisă și vă cuprinde mai mult… vă cuprindeți mai mult. Însă cu cât vă aplecați mai mult spre viața de zi cu zi, spre amănunte banale, cu atât riscați să nu găsiți teren comun.

Amândoi simțiți o creștere și o satisfacție prin această colaborare, deoarece Nodul Nord, care arată norocul și șansa, se află chiar la mijloc între Lună (tu) și Venus (el).

Pe el îl pasionează acest proiect, poate că această idee v-a venit de curând sau el a găsit de curând o plăcere deosebită în a realiza cu tine acest lucru. Venus se află chiar pe cuspida Casei IX, el găsește subiecte interesante și cum Venus se află în semnul Racului, care este guvernat de Lună, el manifestă o apropiere față de tine, poate într-un mod pe care nu l-ai mai simțit până acum.

Tu vezi mai practic lucrurile, știi să organizezi totul, vezi detaliile. Nu trebuie să-i critici ideile deoarece riști să îl blochezi de tot. Și știi cum reacționează când îl blochezi. El vede situația mai global și împreună puteți realiza ceva nemaipomenit de frumos.

Colaborarea voastră merge înainte și are șansa de a fi dusă până la capăt. Luna se îndreaptă printr-un aspect sextil cu Venus și acest lucru poate să arate și faptul că vă puteți revedea. Au trecut totuși câțiva ani de când nu v-ați văzut. Tu ai sentimente pentru el și el are sentimente față de tine. Casa IX în care se află Venus arată și călătoriile îndepărtate, nu este o distanță mare între voi, iar el este dispus să scurteze această distanță.

Faptul că tu te-ai schimbat și ai corectat unele manifestări pe care le-ai considerat nepotrivite este un lucru bun, dar colaborarea voastră în viitor depinde în mare măsură de tine. Punctul norocului se află în Casa I care te arată pe tine. Este ca și cum ți-ai face singură norocul. Pe de altă parte, arată că șansa este de partea ta, deci iarăși o indicație că veți colabora frumos.

Realizarea proiectului depinde în mare măsură de tine, mai mult decât de el, deoarece Luna se află într-o Casă cardinală. Ambii semnificatori ai lui se află într-o Casă cadentă și, din acest motiv, acesta nu are forța de a lua decizii. Tu ești cea care face lucrurile să se miște. Tu trebuie să-i dai indicații și să-l îndrumi.

Venus (el) se află în semnul Racului, guvernat de Lună. Acest lucru arată că el are sentimente foarte frumoase față de tine. Dar Venus este periculos de aproape de ieșirea din semnul Racului. Asta poate să nu însemne nimic, dar poate să însemne și că odată cu timpul el își va pierde interesul față de tine, în plan sentimental cel puțin. După ce va ieși din Rac, Luna va intra în semnul Leului guvernat de Soare. Cu alte cuvinte, el poate găsi alte interese personale mai presus de relația cu tine.

Ideea este să nu te avânți în această relație mai mult decât este necesar. Deocamdată lucrurile sunt bune și vă îndreptați spre mai bine. Ultimul aspect făcut de Lună înainte de a ieși din semnul Fecioară, unde este acum, este tocmai sextilul cu Venus, ceea ce este foarte bine. Apare șansa de a vă reîntâlni. Dar cum semnificatorii voștri nu sunt în Casele celuilalt, ci mai mult în Case ce semnifică discuții, spirit, profesie, nu te lăsa cuprinsă de speranțe sentimentale exagerat de mari. Deocamdată scopul reîntâlnirii voastre se pare că este elevarea în planul ideilor, prin discuții interesante ce lărgesc orizontul mental al fiecăruia.

Saturnul tău poate să îți dea tendința de a bloca personalitatea lui sau de a-i bloca șirul ideilor care ție ți se par nepotrivite sau banale. Trebuie să îl îndrumi cu blândețe, tu ești un profesor pentru el în această colaborare. Nu trebuie să-i dai sarcini prea grele, nici să-l critici prea mult. Chiar dacă el sare de la un subiect la altul și nu păstrează o consistență a gândirii, va trebui să te faci că nu observi acest lucru. În plan sentimental nu trebuie să devii posesivă sau să încerci să-l schimbi deoarece Plutonul tău face careuri cu Venusul și Martele lui.

Tu ai șansa de a repara relația prin schimbarea modului de a te purta cu el.

Au trecut câțiva ani de când am solicitat această hartă orară și evident că lucrurile nu s-au întâmplat așa cum îmi doream eu sau cum mi le imaginam eu. Proiectul n-a văzut niciodată lumina soarelui din mâinile amândurora. De ce? Cred că în mare parte din vina mea…

Asta nu înseamnă că îi contest calitățile astrologului, omul e genial. Chiar dacă proiectul n-a fost realizat, în harta lui au fost dezvăluite numeroase adevăruri și așa cum mi-a spus și el, norocul și-l mai face și omul cu mâna lui. Deci am dat greș pe mâna mea. Universul te ajută, îți favorizează terenul, dar tu ești jucătorul. Tu faci jocul. În momentul în care acționezi într-o direcție și lași impulsurile nervoase să te domine, schimbi și mama hărții orare și viitorul și tot. În acea clipă, la acea stare spirituală pe care o avem, lucrurile ar fi putut să funcționeze. Însă schimbându-mi strategia, totul s-a dus pe apa sâmbetei.

– Ți-ai băgat tu prostiile astea în cap. Tot ce îți voi ghici se va adeveri.

– Probabil, dar nu vreau să știu nimic despre viitor, trăiesc foarte bine și în trecut. Plus că sunt fericită cu viața mea de acum. Nu există dorință pe care să nu o îndeplinesc, dacă este cu adevărat importantă pentru mine. Mai mult decât în preziceri, cred în mine.

– Și totuși, poate te iubește cineva în secret.

– Cred că mă iubesc vreo doi în secret, dar niciunul nu vrea să recunoască. Unul mă strivește constant, iar altul se face că plouă… cică îmi imaginez eu.

– Hai să aflăm de ce ești strivită sau cum îl putem face pe celălalt să mărturisească.

– Nu, mulțumesc. Răspunsul este evident – permit tot ceea ce mi se întâmplă.

– Ceva nu e în regulă, îmi spune ea încercând să mă convingă.

– Ai perfectă dreptate. Dar soluția nu o s-o aflu din cărțile de tarot sau de care folosești tu. Soluția este chiar în fața ochilor mei și o văd în oglindă în fiecare dimineață. Eu sunt cheia, începutul și sfârșitul. Doar că, din când în când, îmi place să-mi las demonii să se joace cu ai lui. Cu ai lui sunt ai mei liberi și fericiți. Dar fiind demoni, se ajunge la harță, luptă și război. M-am tot întrebat de ce îl iubesc, de ce încă îl vreau, de ce sunt atât de nebună și necugetată cu el.

– Și ai aflat?

– Din păcate, da… dar nu mi-a plăcut ce am aflat. Așa că știu deja totul, mai departe ține doar de voința mea să accept și să aplic ceea ce cunosc.

– El știe de ce îl iubești?

– Nu cred. Mai bine du-te și dă-i lui în cărți. S-ar putea să îl intereseze răspunsul.