Lasă bărbatul să fie bărbat dacă vrei să ai o relație fericită!

lasa barbatul sa fie barbat

Lasă bărbatul să fie bărbat dacă vrei să ai o relație fericită cu un bărbat admirabil. Altfel, în încercarea ta de a-l dresa, te vei trezi lângă un partener marionetă sau lângă un partener narcisist. Și crede-mă, nu îți dorești o relație cu o păpușică cu care să faci TU ce vrei, dar nici cu un narcisist care să facă ce vrea din tine. Ca să ai o relație sănătoasă, deplină, frumoasă, împărtășită și de lungă durată, trebuie să-i dai Cezarului ce-i al Cezarului, adică să-l lași să fie bărbat.

De fiecare dată când încerci să îl castrezi sau să îl protejezi, nu faci altceva decât să îl îndepărtezi de la natura lui de bărbat adevărat. Băi, și când spun bărbat adevărat, mă refer la acel mascul alfa cu cojones, care e capabil atât să iubească o femeie, să o protejeze, să o respecte, să o satisfacă și să o întrețină, dar și să o stăpânească.

Știu, te zgârie pe retină acel „să întrețină femeia” însă, scuză-mă că îți spun, bărbatul care este incapabil să întrețină financiar o familie, nu și-a încheiat formarea de bărbat, încă nu este bărbat. Mai are de mâncat mămăligă. Trebuie să mai dea din coate câțiva ani.

Știu că și femeia trebuie sau poate contribui financiar în familie, dar gândește-te la varianta în care ea trebuie să stea acasă cu copiii, pentru că nu are cine să aibă grijă de ei. Ce faci?! Stai tu acasă și o trimiți pe ea la muncă?! Un mascul alfa nu va face asta. Bărbatul merge la muncă pentru că asta e menirea lui, asta e vocația lui, această atribuție se află în ADN-ul bărbatului: SĂ FACĂ BANI, iar femeia merge la muncă doar dacă dorește să se dezvolte și din punct de vedere profesional.

Bărbatul face bani, femeia asigură iubirea și armonia în familie!

Amintește-ți ce ai citit la istorie, acum enșpe mii de ani bărbații plecau la vânătoare și se întorceau acasă cu hrană, iar femeile rămâneau în peșteri să protejeze copiii și să gătească mâncarea. Ce s-a schimbat de atunci? Mai nimic. Bărbatul nu mai vânează pentru hrană, ci face bani, iar femeia stă acasă cu copiii doar dacă dorește sau nu are încotro. Altfel merge și ea la muncă.

Puteți să strâmbați din nas până mâine dimineață, însă cu cât femeile devin mai puternice din punct de vedere financiar, cu atât bărbați rămân mai fără cojones. Când femeia preia responsabilitatea de a face bani sau face mai mulți bani decât bărbatul ei, în timp, dacă el nu ține pasul cu ea și nu evoluează împreună cu ea profesional, financiar și spiritual, o să ajungă să-l considere inferior.

Și uite așa femeia nu mai admiră bărbatul și sfârșește prin a-l goni din patul ei. Căci da, asta se întâmplă. Când nu îți mai admiri bărbatul, nu îl mai vrei în preajma ta, nu mai simți atracție sexuală, nu mai ai ce vorbi cu el și tot ce face te enervează. Tot ce-ți dorești este să îl faci să se schimbe, să îl faci mai puternic, mai motivat, mai ambițios, mai dat naibii, mai pe măsura ta! Și cu cât se străduiește mai tare femeia să schimbe bărbatul, cu atât îl castrează mai tare și îl face mai inutil.

Așa că STOP! Lasă bărbatul să fie bărbat și fă acest lucru încă de la începutul relației. Cocoloșindu-l, alintându-i cojonesul drept, întreținându-l, nelăsându-l să decidă, ferindu-l de responsabilități, nu faci altceva decât să îl îndepărtezi de la statutul lui de bărbat.

Lasă bărbatul să fie bărbat astfel:

Lasă-l să achite nota de plată.

Dacă te vrea, te iubește și dorește să petreacă timp de calitate cu tine, achită și nota de plată. Și crede-mă, te va invita undeva doar dacă îl ține buzunarul. Asta nu înseamnă că trebuie să profiți, să îi ceri bani sau să îl pui să îți cumpere chestii scumpe. Fii decentă, dovedește-te a fi modestă și fată de casă, dar nici nu-l învăța cu năravul de a împărți nota de plată jumate-jumate. Azi împărțiți nota jumate-jumate și mâine o să te pună să plătești doar tu, iar poimâine o să sfârșești întreținându-l. Un astfel de bărbat dorești?!

Lasă-l să fie galant, seducător și protector.

Nu știu cu ce fel de bărbați ai avut de-a face, dar dacă este un domn și e genul care îți deschide ușa, îți așază scaunul sau îți oferă sacoul lui, nu-l respinge oricât de penibil te-ai simți. Tu rămâi o femeie puternică și independentă chiar dacă îl lași pe el să te protejeze și să te răsfețe.

Lasă-l să vorbească, ascultă-i și respectă-i opiniile și dorințele.

Dacă ești bossy și ai impresia că tu știi cel mai bine, îl castrezi. Lasă-l să spună ce are de spus și acceptă o părere chiar dacă nu ești neapărat de acord cu ea. Bărbații merg la amante pentru a avea cu cine vorbi, pentru a fi ascultați și iubiți, nu neapărat pentru a-și îndeplini fanteziile sexuale. Bărbații cu amante sunt bărbați neapreciați, nefericiți și umiliți. Sigur, nu vorbim de infidelii patologici, ci de aceia care au fost întotdeauna fideli dar devin infideli pentru că nu sunt fericiți.

Lasă-l să decidă, să-și asume responsabilități și riscuri.

Și ce dacă nu-i ies planurile și afacerile, lasă-l să încerce, lasă-l să se străduiască, lasă-l să aibă obiective și să se lupte pentru a le îndeplini. Îl poți susține, îl poți ajuta, dar nu îi critica deciziile. Sigur, dacă e genul păgubos, care merge din eșec în eșec, atunci trebuie să reevaluezi un pic situația. Un bărbat adevărat întâi își asigură familia din punct de vedere financiar și abia apoi face diverse investiții.

Nu te comporta cu el de parcă i-ai fi mamă.

Nu-l handicapa făcând toate treburile casnice pentru el, împărțiți atribuțiile în casă chiar dacă el nu le face perfect ca tine. El gătește, tu speli vasele. El dă cu aspiratorul, tu dai cu mopul și tot așa. Nu îl certa pentru fiecare mărunțiș și nu îl transforma în copilul tău. El nu este copilul tău, ci bărbatul tău. Tu nu ești servitoarea lui, ci partenera lui de viață. Iar dacă timpul nu îi permite să te ajute în casă, atunci ai grijă să aprecieze și eforturile tale.

Respectă-i pasiunile și hobby-urile chiar dacă nu îți plac.

Nu trebuie să împărțiți aceleași pasiuni și hobby-uri pentru a fi fericiți. Nu trebuie să îți placă tot ce îi place lui. Dacă el vrea să meargă la fotbal o dată pe săptămână, chiar dacă acele 3 ore ți-ar plăcea să le petreacă cu tine, nu e cazul să-l faci dependent de tine și nici tu nu trebuie să devii dependentă de el. Tu ieși cu fetele sau mergi la masaj, el merge la fotbal. Tu pleci la mare cu prietenele, el merge la pescuit. Nu sunteți siamezi ca să petreceți TOT timpul împreună.

Iubește-l, respectă-l, admiră-l și încurajează-l!

Bărbații înfloresc și devin mai motivați și mai ambițioși dacă femeile își manifestă iubirea și admirația. Cu cât pari mai îndrăgostită de el și mai atrasă de el din punct de vedere sexual, cu cât pari mai mândră de el, cu atât atenția și acțiunile lui se vor îndrepta mai mult către tine. Tot ce o să facă va fi pentru a te face fericită. Toată munca și strădania lui vor fi pentru ca voi să fiți fericiți. 

Și bineînțeles, nu-i mai refuza sexul care îi place atât de mult.

Înțeleg că te doare capul, că n-ai chef, că ești obosită sau preferi mai mult să dormi decât să faci sex cu bărbatul cu care ești deja de 10 ani, însă dacă nu lași bărbatul să  fie bărbat, nici el nu va mai gravita în jurul tău. Un bărbat nedorit se va simți respins. Simțindu-se umilit și respins, nu se va ascunde sub nisip ca struțul, ci își va îndrepta privirea în alte părți.

E simplu, sunteți împreună sau separat. Nu există cale de mijloc! Lasă bărbatul să fie bărbat dacă vrei să ai o relație fericită! 

S-ar putea să îți placă și articolul: Relația toxică și minciunile favorite care o cosmetizează!

Relația toxică și minciunile favorite care o cosmetizează!

relația toxică

Relația toxică este ușor de identificat, însă doar dacă nu ești implicat într-o astfel de legătură. Din afara cerului vicios, omul poate observa toxicitatea, neregulile și suferința, însă când faci parte dintr-un astfel de cuplu, foarte greu vezi realitatea, iar dacă reușești totuși să conștientizezi că trăiești o iubire otrăvitoare, rareori găsești puterea de a tăia răul de la rădăcină. Cei mai mulți oameni merg pe principiul rău cu rău, dar mai rău fără rău și aleg să treacă cu vederea neregulile pătimite și lipsa de reciprocitate în care trăiesc. Astfel fac ca durerea să fie tolerabilă în timp în speranța că într-o zi partenerul se va trezi și va oferi acea iubire deplină pe care fiecare dintre noi o merităm…

Ei bine, durerea nu ar trebui să fie un sentiment tolerabil. Suferința nu ar trebui să facă parte din rutina ta zilnică. Teama nu ar trebui să te însoțească la fiecare pas. Și cu toate acestea, pentru că nu consideri că meriți mai mult, înduri tot ceea ce pățești și alegi să supraviețuiești, în loc să trăiești cu toată ființa.

Astfel, femeile dezvoltă un mecanism de apărare care le determină să reziste într-o relație toxică pe termen lung. Mecanismul de apărare sunt scuzele pe care le găsesc partenerului și minciunile pe care și le spun pentru a nu părăsi partenerul, dar mai ales pentru a se asigura că nu sunt părăsite. Știi, teama de abandon și frica de singurătate sunt două metehne extrem de puternice care ne conduc viața amoroasă și relațiile. Cu cât sunt mai vii teama de abandon și frica de singurătate, cu atât mai predispuse suntem să trăim povești nocive și iubiri otrăvitoare.

Iată care sunt miniciunile preferate pe care ți le spui pentru a cosmetiza relația toxică în care te afli:

Nu este un bărbat chiar atât de rău. Nu mă bate, nu mă înjură, nu mă jignește. Faptul că nu mă iubește la fel, nu îmi acordă atenția pe care o doresc sau afecțiunea după care tânjesc, nu îl fac să fie un bărbat rău.

Nu e sănătos să te mulțumești cu firimiturile pe care ți le aruncă un bărbat. Acest lucru conduce la blocarea ta din punct de vedere sentimental. A-l accepta pe el așa cum este, înseamnă să îți refuzi șansa de a cunoaște bărbatul potrivit ție. Relația toxică îți dă de furcă… 

Decât singură, mai bine cu el! Cine se mai uită la mine la vârsta mea? Cine să mă mai ia cu un copil? Știi cum e, rău cu rău, dar mai rău fără rău.

Această afirmație denotă că nu ai absolut deloc stimă de sine și iubire de sine. Singurătatea este de preferat în locul unui bărbat care nu te iubește, nu te apreciază și nu îți răspunde EGAL la afecțiune, așa cum meriți.

Și el îmi acceptă mie defectele și prostiile, e normal să las de la mine. Așa arată relația toxică?!

Atunci când defectul lui te doare, te umilește, te înjosește și te face să te simți insuficientă, nedemnă și neiubită, atunci defectele lui nu sunt tolerabile și nu trebuie să le accepți. De cele mai multe ori spunem unei traume defect, însă în realitate în spatele defectului se află o traumă acută.

Îi greșesc adesea, nu știu să mă port cu el, de aceea se supără.

Chiar îi greșești sau doar te face să te simți vinovată pentru fiecare cuvânt, gest și acțiune a ta? Chiar îi greșești sau doar obișnuiește să dea vină pe tine pentru tot ceea ce nu funcționează ok în viața lui?! Dacă tu ești vinovată de toate relele lumii în ochii lui și are grijă să îți spună asta la fiecare pas, atunci poate că este un tip care nu își asumă responsabilitatea pentru propria viață, pentru propriile greșeli și pentru propriile defecte.

Îl provoc, de aceea mă pedepsește.

Dar cine este el să te pedepsească? Tatăl tău sau Dumnezeu? Nimeni nu are voie să te „pedepsească”, nu ești un copil pe care să îl corecteze cu bătaia sau cu vorba. Ești o femeie în toată firea, iar în relațiile mature și reciproce, pedepsele nu sunt firești… bătaia cu atât mai puțin.

Oare de ce m-am supărat pe el?! Până la urmă nu mi-a făcut nimic grav! Eu am exagerat, altfel nu s-ar fi enervat pe mine și nu ne-am fi certat. Nu cred că relația toxică este definiția legăturii noastre.

Și uitarea este un mecanism de apărare. Faptul că „uiți” ce îți face este tot un fel de a-i găsi scuze pentru a merge înainte cu relația. Amintește-ți… dacă nu te-ai fi supărat atât de rău pe el, nu v-ați fi certat, nu l-ai fi „părăsit”. Plus de asta, nu cumva a manipulat situația în favoarea lui, astfel încât tot tu să te simți vinovată?! Gândește-te bine și deschide ochii.

Trăiesc și eu clipa, nu mă implic sentimental, nu îmi fac speranțe cu el!

Dar de ce trebuie să trăiești doar clipa?! De ce să nu ai o relație adevărată? Faptul că accepți să fii într-o relație cu iz de aventură denotă cât de mult îl placi și cât de mult ești capabilă să lași de la tine doar pentru a fi cu el. Dacă îl înveți că se poate și așa, o astfel de relație o să ai. Nu o să îți acorde peste noapte o relație exclusivistă. Nu, tu s-ar putea să devii a doua. De ce? Pentru că știe că ești capabilă să accepți și rolul de amantă.

Exagerez când îi cer să fie fidel! Nu mă pot supăra pe el pentru că este infidel, până la urmă el nu mi-a promis nimic și nu și-a luat angajamentul față de mine de a fi fidel.

Nu ți-a promis că va fi fidel, însă în momentul în care un bărbat se culcă cu o femeie, bărbătesc este să își asume angajamentul respectului față de acea femeie. Sigur că trăim în 2020 și a face sex cu cineva nu înseamnă să intri într-o relație cu acel cineva, însă când contactul sexual devine o practică obișnuită între voi, îți datorează respect. Iar dacă el nu îți poate oferi respectul de a fi singura femeie din viața lui, atunci ar trebui să ai tu respect față de tine pentru a nu accepta așa ceva.

Îi cer mai mult decât îmi poate da, sunt sufocantă, el este un spirit liber.

A fi un spirit liber nu este o scuză. A fi într-o relație nu înseamnă să renunți la tine, ci să împărtășești cu celălalt ceea ce ești. Faptul că simți că ești sufocantă este un răspuns la neimplicarea lui și indisponibilitatea lui emoțională. Dacă simți că trebuie să îi ceri, înseamnă că nu e dispus să ofere. Bărbatului nu trebuie să ceri, când iubește o femeie este capabil să îi ofere și luna de pe cer și o va face din propria inițiativă. 

O fi el cum o fi, dar e tare bun la pat. Sexul e dat naibii. Sexul mă ține legată de el. Compatibilitatea sexuală n-are nimic de-a face cu relația toxică!

Compatibilitatea sexuală îndrăgostește, iar scuza sexului o folosești pentru a-ți masca sentimentele. Tu de fapt îl iubești, de aceea și dorești să faci sex cu el și îl consideri compatibil ție. Ai putea găsi oricare alt bărbat doar pentru sex, dar nu este de ajuns, nu-i așa?! Sexul fără sentimente nu prea are farmec, nu?

Știu că are momente când nu mă mai bagă în seamă deloc, însă și când mă caută mă face să mă simt cea mai importantă femeie din viața lui.

Dacă atunci când revine în viața ta nu se poartă frumos, cum ar mai putea crede că o să îl primești înapoi de fiecare dată când are el chef să revină?! A se purta frumos și special cu tine în scurtele voastre momente de „fericire” semnifică prețul pe care el îl achită pentru a se asigura că oricând și întotdeauna vei fi disponibilă lui.

Mi-a zis de la bun început că nu poate fi fidel, nu îi pot imputa nimic.

Și totuși escapadele lui te macină, nu-i așa?! Nu îți mai este de ajuns prezența lui, vrei să știi că ești singura femeie din viața lui. Te anunț că îl iubești și nu vei rezista pe termen lung într-o astfel de relație. Iar dacă totuși te încăpățânezi să rămâi, pregătește-te să ajungi din om neom. Infidelitatea lui o să te fărâme, o să te facă se te consideri insuficientă și incompletă. Însă reține un lucru, infidelitatea lui nu are legătură neapărat cu tine, ci cu el. Stă în natura firii lui să se culce cu enșpe femei pentru că… este pustiu și incapabil să iubească sincer o singură femeie. De ce ai vrea un asemenea bărbat în viața ta?! De ce ai da atât de multă putere unui bărbat nepotrivit ție?

Știam că are iubită / nevastă, nu îi pot reproșa nimic, nu îi pot cere să o părăsească pentru mine, nu ar fi corect. Relația toxică nu este genul de relație pe care o visam, însă nu am găsit pe altcineva mai bun.

Într-adevăr nu ar fi corect față de iubita / nevasta lui și nici nu este o idee bună să îți clădești fericirea pe nefericirea celeilalte femei, însă nici tu nu trebuie să suferi. Lui îi este excepțional cu două femei, însă tu ocupi cel mai dureros loc din această ecuație. Cele mai importante zile din viața ta le vei petrece singură deoarece el sărbătorile le va celebra cu cea oficială. Când vei avea mai multă nevoie de el, el nu va fi acolo pentru tine. Tu ești ultima opțiune în prioritățile lui, chiar dacă în pat te face să te simți cea mai specială femeie. Sexul nu îți contorizează corect relația.

El a fost sincer cu mine, m-a lăsat să aleg dacă îl pot accepta așa, altfel sunt liberă să plec. Nu mă forțează să fiu cu el.

Nu te forțează, însă în egoismul lui, te ține legată de el, se folosește de tine și te tratează ca pe un obiect. Tu poți fi sursa lui de lumină în cele mai întunecate momente, însă când îi este bine, când este fericit, te mai cheamă alături de el?! Când fericirea și-o trăiește în altă parte, iar durerea cu tine… nu ești decât un pansament, mantaua de ploaie, umbrela de rezervă!

Nu am dreptul să îi cer ceva, mi-a explicat foarte clar că el oferă atât cât simte. Nu pot să îi impun, altfel se va îndepărta.

În iubire nu ceri, nu pretinzi, nu impui. Cu toate acestea, trebuie să îți spui părerea clar și răspicat, trebuie să ai principii și standarde, altfel iată… vei ajunge să primești colțuri de pâine aruncate peste gard atunci când stăpânul va avea chef și își va aminti de tine. Respectul pe care tu ți-l acorzi îl vei primi și de la ceilalți.

Nu îi place munca și nu prea duce bani acasă, însă se poartă frumos cu mine. Chiar dacă îl întrețin, știu că mă iubește și avem o relație specială.

Dacă tu ești ok cu asta, foarte bine. Dacă îl întreții din banii tăi și din munca ta, iar tu îți asumi asta, este alegerea ta. Dar nu îl întreține din banii părinților tăi, nu este corect față de ei. În plus, ești sigură că te iubește? Ești sigură că nu stă cu tine pentru bani? Fă o încercare, taie-l de la porție, determină-l să își asume responsabilitatea pentru situația lui financiară și vezi ce se întâmplă. Îți mai rămâne alături?

Este implicat în tot felul de afaceri dubioase și neortodoxe, însă asta nu ne afectează cu nimic relația. Nu mă afectează cu nimic.

Sunt extrem de multe femei care sunt iubitele sau soțiile unor bărbați cu practici „profesionale” neortodoxe. Chiar dacă pare că nu te afectează cu nimic, de fapt ești complicea lui și îi încurajezi acțiunile ilegale. Dacă se va întâmpla ceva cu el, s-ar putea să fii și tu trasă la răspundere. Faptul că tu tolerezi asemenea practici denotă că și moralitatea ta poate fi pusă la îndoială. El trebuie să știe că ai nevoie de un bărbat cu care să ai o relație sigură. El trebuie să știe că ai nevoie de un bărbat drept, iar dacă nu îți poate oferi o viață liniștită și sigură, poate că ar trebui să te gândești ce se va întâmpla cu viitorii voștri copii în cazul în care el va avea probleme serioase. Chiar vrei o astfel de viață de familie?!

Are el niște excentricități sexuale, însă prefer să îl satisfac decât să îl pierd. Relația toxică implică și compromisuri din punct de vedere sexual?

Excentricitățile sexuale nu sunt de judecat. Fiecare face ce vrea în intimitate. Însă dacă plăcerile lui sexuale le încalcă pe ale tale și generează în tine sentimente neplăcute precum durerea, rușinea, sentimentul de vinovăție și insuficiență, atunci sunteți complet incompatibili din punct de vedere sexual. Când faci astfel de compromisuri, îți compromiți sinele. Gândește-te, ce plăcere poate simți o fată normală cu un bărbat care practică BDSM-ul?! Crezi că în timp loviturile vor deveni pentru ea excitante?! Nu! Nu suntem în 50 Shades of Gray, el nu e Christian, iar tu nu ești Anna. Nu trăiești un film, ci o realitate care îți provoacă repulsie sau te cutremură.

Este un tată bun, nu îl pot părăsi doar pentru că nu ne mai înțelegem. 

Copiii tăi au nevoie de o mamă fericită. Fii un exemplu pentru ei. Arată-le că fericirea este posibilă și trebuie urmată, obținută și întreținută. Când ești posomorâtă, tristă, umilită, nefericită și îmbufnată le arați copiilor tăi că așa arată o viață de familie, iar ei nu vor înțelege ruptura voastră, ci vă vor lua drept un model al normalității. Voi nu trăiți normal. Copiii tăi vor crește mai sănătos cu niște părinți divorțați, dar fericiți, decât cu voi căsătoriți, dar detestându-vă, poate!

Acestea sunt doar câteva din scuzele pe care le invocăm pentru a rămâne în relații toxice și pentru a păstra în viața noastră bărbați care nu ne fac și nu ne vor face niciodată fericite.

Relație toxică e când te minte. Relație toxică e când te bate. Relație toxică e când te jignește și te umilește. Relație toxică e când se folosește de tine. Relație toxică e când te ignoră. Relație toxică e când te înșală. Relație toxică e când te ține de amantă. Relație toxică e când te ține ascunsă. Relație toxică e când te mănâncă de bani. Relație toxică e când nu te respectă. Relație toxică e când nu îl interesează de tine și nu e alături de tine atunci când ai mai mare nevoie de el. Relație toxică e când te caută pentru că are nevoie de ceva de la tine. Relație toxică e când te obligă să fii altfel decât ești. Relație toxică e câte te manipulează și te joacă pe degete pentru a face doar ce vrea el.

Relația toxică este sursa nefericirii tale!

Relație toxică e atunci când ești o distracție pentru el. Relație toxică e atunci când plăcerile lui sexuale sunt mai presus de tine. Relație toxică e atunci când îți zboară creierii, îți nimicește stima de sine, te face să crezi că ești ultima femeie de pe pământ și chiar se mândrește cu asta. Relație toxică e atunci când te face să crezi că fără el o să mori singură, pentru că nu se va mai uita nici dracu’ la tine. Relația cea mai toxică este atunci când… te afli în brațele lui și nu ai niciodată certitudinea zilei de mâine. Și de a doua zi, relația toxică va adânci în tine senzația de vid și sentimentul de abandon. Pentru că asta îți face în fiecare clipă petrecută cu el, se asigură că te abandonezi și îl adopți pe el ca singură entitate cu adevărat importantă în viața ta!

Dar nu e așa! El e un narcisist, iar tu ești dependentă de el. Ești într-o relație toxică, iar acest fapt real te va face să te simți insuficientă și nedemnă pentru oricare alt bărbat. De aceea nu renunți la el. Crezi că e unicul și ultimul care se va mai uita la tine și se va îndura să te atingă. Însă te înșeli amarnic!

Doare, nu? Urlă-ți prostia de a fi cu un astfel de bărbat primitiv, care nu te apreciază și nici măcar nu conștientizează cât de specială și valoroasă ești. Ești într-o relație abuzivă! Cum poți ieși dintr-o relație toxică? Dă-ți două palme și părăsește-l! O să simți că se rupe ceva în tine, însă doar așa vei fi liberă!

Caută și primește în viața ta omul potrivit!

Dacă vrei să fii și tu fericită…  

 

Egoul rănit urlă de fiecare dată când nu ești în acord cu nevoile mele!

egoul ranit

Egoul rănit urlă de fiecare dată când nu ești în acord cu nevoile mele, dorințele mele și planurile mele cu tine! Știi gheara aceea din piept puternică? Ei bine, nu e durere. Este egoul rănit care realizează că tu nu vrei să iei parte la scenariul pe care eu l-am creionat cu tine… din tine… pentru mine. Mi-am făcut o fantezie în cap în ceea ce te privește și oricât m-aș strădui, tu mereu îi depășești granițele. Faci tu ce faci și zdrunci fantezia, îi zobești colțurile și o determini să mi se scurgă printre degete. Să-ți fie rușine!

Dar știi, egoul rănit este foarte înșelător. Când mă lovești de zidul respingerii, de bariera nevoilor neîmplinite, am impresia că se sfârșește lumea. Zici că-mi sfâșii carnea și mi-o dai la câini, iar eu nu pot face altceva decât să privesc neputincioasă cum fiarele mă devorează. Dar totul este în imaginația mea. Am o imaginație dezvoltată și un ego mai mare decât îl au oamenii obișnuiți. De vină nu ești tu, ci eu, experiențele trăite, educația mea și toate porcăriile tâmpite pe care părinții, școala, Biserica și telenovele mi le-au insuflat.

Mă apucă disperarea când îmi simt egoul rănit.

O disperare din aceea nebună, soră cu cea a celor care își pierd averile la aparate. Ai jucat vreodată la păcănele? Ai pierdut vreodată o sumă importantă de bani la jocurile de noroc? Fix aia e senzația. Furie, disperare, confuzie, nefericire, dezgust de sine… de parcă ai vrea să se deschidă pământul pentru a te înghiți. Într-un cuvânt, te simți umilit, un nenorocit care face umbră pământului degeaba. Cam asta este povestea și cu egoul rănit din dragoste.

Dar nu din prea multă iubire pentru călău, pentru cel care mă rănește, ci din prea multă dragoste pentru fantezia din capul meu. Probabil că tu, dragul meu cititor, crezi că sunt schizofrenică. Dar nu este așa… dacă ești bărbat, îți va fi greu să mă înțelegi. Dacă ești femeie… s-ar putea să te regăsești în ceea ce scriu eu acum.

Lucrurile sunt cât se poate de simple. Îl văd și îmi place. Cumva, și el este atras de mine. Lucrurile evoluează. Descopăr compatibilitatea sexuală cu el și o senzația de bine în compania lui. Emoția începe să atingă cote din ce în ce mai înalte. Fiecare întâlnire, gest și cuvințel conduc la crearea unui atașament față de acel bărbat. Evident că se instalează starea de îndrăgostire. Sexul bun îndrăgostește.

Încep să îl idealizez și să cred despre el că este bărbatul potrivit pentru mine.

Cu cât înaintez mai mult în aceste idei și întâmplări mai mult sau mai puțin emoționante, cu atât gândirea mea, de femeie completamente enamorada, se deformează mai mult. Odată deformată gândirea și realitatea se distorsionează. Și în loc să îi văd problemele, defectele, incapacitatea de a se angaja într-o relație exclusivistă, indisponibilitatea emoțională sau chiar retardul emoțional, încep să îi găsesc scuze.

Și cu cât scuzele sunt mai mari… cu atât ia amploare și fantezia din capul meu. Încep să mi-l doresc pe el și să îl percep ca fiind unica formă posibilă de iubire pentru mine. Îl doresc pe el, un el pe care îl condider perfect pentru mine, dar care, în toată nebunia mea, conștientizez că nu răspunde nevoilor și dorințelor mele. Iar el nu e prost, conștient sau inconștient, vrând sau nevrând, se opune scenariului meu prin diverse acțiuni ale sale.

Însă scenariul meu nu poate fi fărâmat atât de ușor. Așa că mă întrec pe mine însămi și încerc să te îndes în cutiuța dorințelor mele. Te înghesui în cutiuța fanteziei mele și mă chinui să te fac să accepți să iei parte la scenariul meu și chiar am pretenția de a-mi demonstra că te simți bine. Însă starea de bine nu este decât un fior de moment… o simulare de dragul meu sau un răspuns forțat la ceea ce eu pretind de la tine.

Scenariul meu te brutalizează și te epuizează!

Toată treaba asta e epuizantă. Când obosești începi să te lupți cu mine, iar respingerea scenariului meu conduce la rănirea egoului meu. Egoul rănit nu poate fi asociat cu iubirea. Iubirea nu are nimic de-a face cu egoul. Ego = egoism.

Te vreau și punct. Nu mai contează dacă mă vrei și tu. Te vreau eu și încerc să te fac să accepți condițiile, nevoile și dorințele mele. Cam așa se traduce încercarea mea de a seduce, cuceri și de a fi pe termen lung cu un bărbat nepotrivit, prin egoism, falsitate și multe alte tertipuri la care femeile apelează pentru a-și atinge scopul. În esența nu vrem răul cuiva, credem că vrem binele propriu și mai avem proasta impresia că femei mai bune decât noi nu există. Nu există femeie mai bună, există femeie potrivită și femeie nepotrivită. Există femeie compatibilă și femeie incompatibilă.

Egoul meu te cere pentru că ești butonul prin intermediul căruia toate slăbiciunile mele ies la suprafață cu scopul de a fi dizolvate și rezolvate. Egoul rănit îmi dezvăluie adevărata fire și natură. Când egoul meu ajunge franjuri realizez că… stima mea de sine este încă mult sub nivelul unei femei sănătoase, că acționez egoist, că acționez impulsiv, că încă apelez la tertipuri, că încă mă tem de abandon, că încă apelez la compromisuri care îmi compromit relațiile, că încă nu m-am vindecat de prostul obicei de a cumpăra bărbatul prin fel și fel de acțiuni măgulitoare pentru el, că încă mă consider nedemnă și insuficientă, că încă sunt dispusă să rabd, să tac, să înghit, să închid ochii și să ocup planul secund doar pentru a-mi îndeplini fantezia, care n-are deloc legătură cu realitatea, de a avea o conexiune specială și desăvârșită cu bărbatul pe care eu îl plac și îl vreau.

Nu e nimic special într-o astfel de poveste.

Nu e nimic real într-o astfel de poveste. Nu e nimic palpabil într-o astfel de poveste. Nu este nimic de durată într-o astfel de poveste. Nu e iubire într-o astfel de poveste, ci doar un ego rănit, sub forma unui semnal de alarmă care îți spune că e vremea să pui stop, să îți reevaluezi propria persoană cu scopul de a te vindeca de prostiile care… aproape de fiecare dată… te bagă în același gen de relație. Este același tipar. Alt bărbat, dar cu aceeași pălărie. Dacă lecția ta este prețuirea de sine, atunci vei întâlni doar bărbații care, prin neiubirea lor, te vor obliga și chinui să înveți și să îți însușești iubirea de sine.

Asta nu transformă bărbatul respectiv într-o scârbă. Nu! Din punct de vedere karmic, tu l-ai cerut și l-ai programat să apară în viața ta pentru a te ajuta să îți înveți lecția. Și acum o să-mi spui, dar de ce trebuie să doară? Pentru că întunericul reflectă lumina. Nu ai cum să descoperi binele până nu cunoști răul. Nu ai cum să descoperi fericirea până nu cunoști durerea. Nu ai cum să te bucuri de sănătate dacă nu ai știut niciodată ce înseamnă boala. Îți place sau nu, tipul respectiv, nenorocitul care te-a marcat, ți-a făcut un favor… un favor pe care tu l-ai cerut în viața ta!

Când îți vei însuși lecția prețuirii de sine o să apară și bărbatul potrivit… atunci se va încheia și ciclul relațiilor toxice, nefericite și fanteziste.

Până atunci, folosește egoul rănit și transformă-l în învățătorul tău personal. Pune pe hârtie ce simți, exact acelea sunt punctele pe care trebuie să insiști pentru a ajunge la o variantă a ta mai bună. Scrie… egoul rănit îmi arată că iubitul meu / amantul meu / soțul meu / prietenul meu mă face să mă simt prost, să mă simt umilită, să mă simt neiubită, să mă simt nefericită, să mă simt insuficientă, să mă simt nedemnă, să mă simt nebună, etc.

Și acum o să spui: Bine, ok! Mă transform într-o cârpă pentru el! Cum să fac să nu mai fiu o cârpă? Cum să fac să îi fac față? Cum să fac să nu mai sufăr? Cum să fac să nu îmi mai fie frică de el sau de singurătate? Cum mă poți învăța tu toate aceste lucruri când tu, dragă Dama, încă te lupți cu propriul tău tipar repetitiv al relațiilor toxice?

Renunțarea la frică este calea, iar egoul rănit se va dizolva!

Egoul rănit ți-a dictat: nu trăiești iubire, ci este încă o cale prin care ești forțată să evoluezi spiritual și să dobândești iubirea de sine. Cât timp nu o să ai iubire de sine, nu o să poți avea cu un bărbat o relație împărtășită și deplină, nu o să experimentezi iubirea divină. Gândește-te, de ce te-ar iubi el dacă tu nu te iubești și consideri că nu meriți ceva mai bun?! Calea este RENUNȚAREA LA FRICĂ. Teama de singurătate, teama de abandon și tumoarea din capul tău care te face să crezi că nu meriți mai mult te mențin în această relație toxică.

Calea este să îți înfrunți frica și să acționezi în relația cu el contrar a ceea ce făceai de obicei. Îi acceptai toate condițiile fără să clipești, chiar dacă acest lucru însemna să suferi tu? Încetează să mai faci asta! Ce dacă te părăsește! Să te părăsească! Astfel îți vei da șansa de a cunoaște bărbatul potrivit ție. Și nu te teme că ai deja o vârstă, un copil sau că nu ieși atât de mult încât să cunoști un alt bărbat. O să apară. Cu siguranță o să apar.

Iar când o să apară un nou bărbat, ține-te fermă pe poziții. Nu mai accepta bălării. Nu îl accepta cu iubită / nevastă. Nu îl accepta fără serviciu dacă asta presupune să îl întreții tu. Nu accepta să îți dea dragoste cu lingurița. Nu accepta să îi fie rușine cu tine. De la primele semne apărute, spune-ți punctele de vedere astfel încât să nu fie nevoie să îți irosești ani de zile cu un bărbat care nu o să se schimbe. Nu se schimbă. Dacă te respectă, o va face din prima clipă. Dacă te vrea deplin și cu toată ființa lui, o va face din prima secundă. Nu în timp. Când un bărbat te poziționeză pe un loc dureros pentru tine, e vremea să pleci.

Eșecurile mele sunt învățăminte pentru tine! Egoul rănit se află în slujba ta!

Și eu sunt o femeie ca toate celelalte, este firesc să eșuez. Dar eșecurile nu mă doboară și nici nu mă îngroapă în depresie. Folosesc neîmplinirea pentru a scrie, iar cu durerea îmi șlefuiesc propriul spirit. Sufletul meu este precum o cameră plină cu smoală uscată și închegată de zeci de ani. Acum, prin fiecare eșec, în loc să mai torn o găleată de smoală pe podeaua sufletului, iau șpaclul și încep să curăț. Cu greu, de mână, dar o fac… curăț smoala. Și fac asta de ani de zile. Mă străduiesc să ajung la o variantă a mea mult mai bună.

Depresia ta e o molimă de care suferim amândoi!

Depresia ta este o molimă de care suferim amândoi

Depresia ta e o molimă de care suferim amândoi! Depresia ta mă doare, mă chinuie și îmi fură nopțile de somn! Se spune că iubirea vindecă, nu și a mea! Nu în cazul tău. Adevărul este că nu te pot alina și dacă nu am puterea de a te alina, înseamnă că nu te pot face fericit.

Dacă nu te pot face fericit… sunt și eu nefericită, să știi. Pentru că depresia doare. Și nu te doare doar pe tine, cel depresiv, mă doare și pe mine, cea care te iubește și îți poartă de grijă. Depresia nu te afectează doar pe tine, ci pe toți cei din jurul tău. Cine te iubește, suferă. Mamă, tată, frate, soră, prieten, iubită, amantă… indiferent cine… cine te iubește, suferă. Și asta nu pentru că tu îi faci să sufere, ci pentru că depresia ta este ca o molimă care împânzește și acaparează toate persoanele din jurul tău.

Spiritul nu ne abandonează niciodată în suferința noastră și nimeni nu suferă singur. Cel care jelește „de unul singur” este înconjurat și îmbrățișat de către o familie ocrotitoare, de ghizi spirituali, îngeri și ființe care au plecat, a căror dragoste pentru noi este transcendentă. Corpurile mor, iubirea nu moare! (din cartea Suflete Curajoase de Robert Schwart)

Depresia ta este o molimă de care suferim amândoi!

Să n-ai impresia că suferi „de unul singur”, suferim și noi cu tine! Ne doare și pe noi! Doar că depresia ta ne împiedică se ne apropiem. Depresia ta este nimicitoare, dacă pe tine te distruge, pe noi ne toacă mărunt. Depresia ta ne respinge. Depresia ta este violentă și nedreaptă. Depresia ta ne îndurerează și ne face să ne simțim neputincioși. Depresia ta ne umple de furie și urlăm pe interior. Tu știi? Dacă am avea o putere, ți-am lua de pe umeri întreaga povară.

Ai impresia că nimeni nu te vede? Crezi că te mai poți preface mult? Ai impresia că nimeni nu te cunoaște?! Crezi că nimănui nu-i pasă?! Te înșeli. Tuturor ne pasă de tine, doar că suntem neputincioși în fața depresiei tale. O ții atât de strâns de gâtul tău încât te-a orbit. Tu nu mai vezi, nu mai auzi și nu îți mai pasă. Dumnezeu cu mila, nu-i așa?! Dacă de tine nu te doare sufletul, ai încetat să îți mai pese și de noi?!

Aș putea spune că nu e vina ta că suferi, însă aș minți. Alegerile tale te-au condus aici. Unele alegeri au fost nesăbuite, altele așa au fost să fie. Nu te învinovățește nimeni pentru ce ai săvârșit, însă asumă-ți responsabilitatea pentru prezentul tău. Asumă-ți responsabilitatea pentru viitorul tău, iartă-te și mergi mai departe. Iar dacă nu poți de unul singur, cere ajutorul! Sunt aici! Suntem aici și vrem ca împreună cu tine să învingem suferința, chinul și deznădejdea în care te afli.

Depresia ta este un ștreang cu care ne spânzuri pe amândoi!

Aproape că ai aruncat armele la podea și te-ai predat în fața deznădejdii. Acum așteaptă-te ca depresia să te tăvălească prin toată mocirla asta care îți provoacă atâtea răni și te seacă de puteri. Dacă vrei să renunți la ceva, trebuie să renunți la ego și să te desprinzi de trecut. Doar iertarea și acceptarea te vor scăpa din ghearele depresiei.

Te autosabotezi. Te chinui. Te jignești. Te umilești. Te urăști. Ești furios pe tine însuți. Ești incapabil să te ierți. Până când toate acestea? Încetează să îți mai bați joc de tine. Încetează să îți mai irosești viață. Încetează să mai înaintezi în acest proces prin care te sinucizi puțin câte puțin în fiecare zi. Nu poți? Cere ajutorul!

Depresia ta este o molimă de care suferim amândoi!

Dacă vrei să învingi ceva pe lumea asta, începe cu depresia! Startul e acceptarea situației, apoi iertarea de sine! Prin voință vei ajunge să te reîndrăgostești de tine, să te iubești și să te prețuiești. Însă pentru aceste lucruri, ai un drum în față pe care trebuie să îl parcurgi. Mai lung sau mai puțin lung. Întrebarea mea este, vrei să mergi cu mine în această călătorie a vindecării de sine? Mă lași să îți fiu ghid, conștiință, prietenă și om care te iubește și-ți vrea binele? Dacă nu… îți spun că depresia ta ne va înjunghia în continuare pe amândoi și nu-mi doresc să aflu de pe Facebook că nu mai ești! Nu vreau să trec prin ce treci tu! Ai fi capabil să-mi faci asta?! Te rog să nu…

Te castrez pentru că nu te mai iubesc și nu-mi mai ești potrivit!

Te castrez pentru că nu te mai iubesc!

Te castrez pentru că nu te mai iubesc! Și știi cum o voi face?! Mișelește, fără ca tu să îți dai seama! De ce? Pentru că pot și pentru că habar n-am ce înseamnă să fiu într-o relație cu un bărbat pe care să îl consider egalul meu!

Te regăsești în paragraful de mai sus? Sunt sigură că o să negi! Conștientizezi că nu prea îl mai iubești, ai constatat că s-a schimbat și nu mai e ce-a fost, însă nu te consideri responsabilă pentru schimbarea lui negativă, nu-i așa?! Dacă ar fi devenit mai bun, ți-ai fi arogat meritele. Devenind mai nasol, te dai puțin într-o parte și spui că mama lui este de vină, că n-a știut să îl educe, să îl facă bărbat.

Nu realizezi cât rău i-ai făcut bărbatului tău, dar simți că nu mai e omul potrivit pentru tine. Cu toate acestea, tu în continuare îl castrezi, crezând că peste noapte se va transforma din broască în prinț. Ei bine, nu mai aștepta. Nu se va întâmpla. Nu va deveni bărbatul puternic după care tânjești. Culegi ceea ce ai semănat.

Te castrez pentru că nu sunt fericită!

Noi, femeile, am câștigat mult teren. Suntem puternice și independente financiar. Am ajuns să ocupăm funcții de conducere și, fie vorba între noi, dacă purtăm tocurile potrivite suntem capabile să mutăm și munții din loc. Însă ce facem cu toată această putere câștigată cu greu?! O răsfrângem asupra bărbaților noștri. Devenim autoritare și manipulatoare. Uite așa ne nenorocim bărbații care, în urmă cu ceva timp, păreau cei mai minunați de pe pământ.

Ai prins încredere în tine, foarte bine, dar nu emascula bărbatul! Când l-ai luat, ai știut cu cine ai de-a face. Faptul că acum îl consideri inferior ție, nu îți dă dreptul să îl traumatizezi și mai tare. Știu, poate că ai dreptate, poate că nu prea îi place munca, poate că nu aduce suficienți bani în casă, poate că n-are studii superioare, poate că nu provine dintr-o familie intelectuală sau prosperă, poate că nu este prea bun la pat, poate că nu este prea comunicativ, poate că nu îți oferă prea multă afecțiune, poate că nu te înțelege prea bine, poate că nu mai sunteți pe aceeași lungime de undă, poate că… nu mai este ceea ce ai tu nevoie.

Chiar dacă vrei să salvezi relația, nu vei rezolva conflictele cu el dacă devii stăpâna lui, dacă îl critici încontinuu, dacă ai pretenția ca el să facă doar ce spui tu, dacă îl jignești și îl umilești în speranța că se va trezi din adormire. Cu cât îl dojenești mai tare, cu atât mai broască va deveni.

Te castrez pentru că nu mă mai împlinește relația cu tine!

Unii bărbați se vor împotrivi și nu vor dori să fie comandați, alții vor intra sub papuc fără să facă prea multă zarvă. Orice alege el, tu oricum o să fii nemulțumită. Dacă se împotrivește, o să spui că e afurisit și că nu vrea să vă fie bine. Dacă se supune ție, o să spui că e un papă-lapte și o să-ți pierzi orice fărâmă de respect pentru el. Faptul că ești mai puternică decât el nu te transformă într-o femeie alfa, ci într-o frustrată nefericită. Nu te jignesc, însă te asigur că vei acumula frustrări și vei fi nefericită!

Nu te lăsa, continuă să îl corectezi, să îl dojenești, să îl critici și să îl jignește. Bagă-l în cutiuța ta imaginară a perfecțiunii. Îndeasă-l acolo. Ce dacă nu intră în ea. Tu străduiește-te! Cu fiecare insistență și cicălire a ta îl vei castra și mai mult, îl vei iubi și mai puțin. Și într-o zi te vei trezi spunându-i: Nu mai ești bărbatul de care m-am îndrăgostit! Păi n-are cum să mai fie când tu ai avut grijă să îl descompui puțin câte puțin, crezând că îl corectezi, crezând că îl vindeci, crezând că îl faci potrivit pentru tine.

Castrarea simbolică a bărbatului conduce la o mulțime de lucruri neplăcute pentru tine, distructive pentru el și nimicitoare pentru relația voastră. Tu, dacă ești fată deșteaptă, îl vei părăsi la un moment dat. Însă el riscă să devină alcoolic și impotent dacă nu va găsi puterea să îți facă față și să pună stop încercării tale de a-l emascula. Dacă nu e un bărbat prea răsărit, o să ajungă să te creadă și se va transforma într-un inutil pentru tot restul vieții.

Te castrez pentru că nu mai suntem potriviți!

Deconsiderările îi alterează stima de sine. Fără respect și stimă de sine personalitatea lui se va înrăutăți, iar tu o să îl placi din ce în ce mai puțin. Dacă la începutul relației stângăciile lui îți păreau amuzante, acum vor părea defecte insuportabile. Dacă la început adorai spiritul lui ludic, acum îți va părea imatur. Dacă la început îți plăcea latura lui artistică și creativitatea de care dădea dovadă, acum îți va părea un pierde-vară. Dacă la început părea șarmant cu o țigara și paharul de whisky în mână, acum îți va părea dezgustător. Dacă la început sexul cu el îți părea magic, acum vei simula orgasmul și vei invoca durerile de cap pentru a evita atingerile lui.

Așa că trezește-te, căci nu-i faci un bine criticându-l, ba chiar îl îngropi mai tare în neputința în care s-a afundat. Un bărbat strălucește în preajma unei femei care știe să îi stimuleze potențialul maxim! Așa că fie îl impulsionezi, fie îi redai libertatea. Bărbatul castrat nu e bărbat, e marionetă în mâinile tale și, fie vorba între noi, dacă ești o femeie mai libertină, vei sfârși înșelându-l. Și asta nu pentru că ești o femeie de moravuri ușoare, ci pentru că vei căuta un bărbat care să te stăpânească și care să îți îndeplinească fanteziile: atât pe cele de ordin sexual, cât și pe cele care țin de ideea de a fi într-o relație cu un bărbat perfect. Supriză! Bărbatul perfect nu există! Dar există bărbatul potrivit pentru tine!

Te castrez pentru că nu te mai iubesc… cam așa se traduce atitudinea ta față de el! Problema știi care este?! Castrarea lui n-are de-a face cu el sau cu calitățile lui, ci cu tine! Îl castrezi pentru că n-ai curaj să rupi relația, să rămâi singură o perioadă și să îți dai șansa de a întâlni bărbatul potrivit. Dă-i și lui voie să găsească femeia potrivită pentru el…

P.S. Vă recomand Karma Iubirii de Geshe Michael Roach pentru o înțelegere mai profundă a acestui subiect!

Aerobicul este la fel de bun ca… *exul!

Aerobicul este la fel de bun ca *EXUL

Aerobicul este la fel de bun ca… *exul! Sau chiar mai bun!

Ne întâlnim în fiecare joi după-amiază. De la ora 18. Azi amândouă am ajuns prea devreme. Eu la masaj, ea la aerobic. Este frumoasă, încrezătoare, demnă și, clar, este o femeie puternică. Cu toate acestea, îmi dau seama că este singură. De ce o veni la sala de fiteness?! Arată bine. Trupul ei este armonios. Sâni fermi, talie subțire, fund bombat, picioare fine. Vine de plictiseală? Vine la agățat? Vine pentru că îi place să facă mișcare? Nici nu contează. Îmi dau seama că e singură. Nu își verifică telefonul din 5 în 5 minute. Își savurează țigara în liniște, la fel ca mine.

Se așează lângă mine pe treapta de la intrare. Își stinge țigara, dar aprinde imediat alta. Așa că o întreb:

– Nu obosești mai repede de la fumat?

– Ba da, dar nu vin la aerobic ca să slăbesc sau ca să depun un efort prea solicitant sau susținut.

– Dar?

– Vin să mă distrez, vin pentru a fi în sânul oamenilor, vin să ascult muzica, vin să fac mișcare într-un ritm plăcut. Vin pentru a-mi menține sănătatea fizică și psihică. Vin pentru că altfel, probabil, aș înnebuni.

– Înțeleg, așadar beneficiile aerobicului sunt multiple. Cum de ai ales Aerobic Cluj, pari o femeie care are parte de multe alte activități. De ce n-ai mers la dans, de exemplu? De ce aerobic?

– L-am descoperit de curând, îmi spune. Am rămas singură după doi ani de relație cu un bărbat infidel. Exact, femeia slabă și bărbatul infidel, cuplul perfect când vorbim de umilință, degradare, durere, nefericire, lipsă de respect și lipsă de iubire: și de sine și în relație. Așa că l-am trimis la naiba, iar acum încerc să mă redescopăr. Știi, aerobicul este la fel de bun ca sexul. Vin și la dans, afro dance, tabata, step dance. Îmi place sala asta. Vin aproape în fiecare seară pentru câte o oră. Este plăcerea mea vinovată.

– Aerobicul este la fel de bun ca sexul?! Îi spun eu râzând.

– Exact! Vin la aerobic o oră. Ascult muzică. Fac mișcare. Oamenii îmi zâmbesc, eu le zâmbesc. Antrenorii ne insuflă putere și încredere în noi. Sportul este la fel de bun ca sexul. Când se încheie ora de aerobic hormonii fericirii îmi mișună prin corp. Automat încep să mă simt mai bine, mai energică, mai puternică, mai fericită și așa mai departe. Mă simt eliberată. Astfel îmi mențin mintea sănătoasă și trupul armonios. Mă asigur că rămân neatinsă de depresie și că îl uit pe amărâtul care n-a știut nicio clipă să mă iubească și să mă aprecieze.

– E bine să faci tot felul de lucruri pentru tine după ce te desparți de un bărbat care te-a făcut să suferi. Astfel te vindeci, astfel te reconectezi cu propria ta persoană, iar dacă aerobicul te face să te simți bine, de ce nu?!

– Sunt și în clasa de Tae Bo. Știi ce?! Am de gând să îi tăbăcesc fundul dacă mă mai subestimează vreodată. Toate aceste activități mă determină să fiu încrezătoare și puternică. Sportul înseamnă sănătate și aspect plăcut, dar mai mult decât orice, sportul înseamnă claritate mentală. Eu n-am întâlnit amatori de sport sau sportivi depresivi.

– Ai perfectă dreptate, îi spun.

În clipa următoare ne-am ridicat și am plecat fiecare la activitatea pentru care venise: ea la aerobic, eu la masaj. Mi-a adus aminte de mine, și eu mă refugiez în ceva de fiecare dată când trec printr-o decepție. Ei îi place sportul, mie îmi place răsfățul. Ies în oraș, citesc, merg la masaj, beau un pahar cu vin, mă plimb în aer liber, ascult muzică și îmi dau voie să mă vindec. Am trecut de vârsta la care mă dădeam cu capul de pereți.

Când o relație se încheie nu mă mai simt părăsită, ci eliberată. Iubirea adevărată nu se sfârșește, înseamnă doar că n-am întâlnit-o. Așadar, cel mai bun lucru pe care poți să îl faci pentru tine atunci când rămâi singură este să accepți realitatea și să te desprinzi de atașamentul față de el. Este un atașament înșelător, în defavoarea ta. Acceptarea situației te scapă de un chin inutil. Te doare? Nu-i nimic! Asta înseamnă că încă mai ai puterea să simți. De acum este momentul să începi să te iubești pe tine și să faci lucruri bune și constructive pentru tine!

Orice îți provoacă plăcere și satisfacție te ajută să te vindeci!

Așteptare nerealistă: cine mă place, mă place așa cum sunt!

așteptare nerealistă

Așteptare nerealistă: Cine mă place, mă place așa cum sunt! Serios? Asta este cea mai proastă și mai eșuantă deviză. Și mai sunt și altele, la fel de limitative și exagerate: fiecare sac are petecul lui SAU fiecare floare are umbra ei.

Cine te place, te place așa cum ești dacă facem referire la familia ta sau la animalul tău de companie. Dar, uneori nici măcar familia nu te place așa cum ești. Pentru fiecare relație pe care o ai sau pe care dorești să o dezvolți, trebuie să depui un anumit efort, trebuie să acționezi în anumite direcții constructive pentru ca acele relații să funcționeze pe termen lung.

Iubirea de sine este direct proporțională cu încrederea în tine!

Așadar, dacă nu ai grijă de propria persoană, ai o personalitate dificilă și un caracter neplăcut, a crede că lumea trebuie să te placă și să te aprecieze fix așa cum ești reprezintă o așteptare nerealistă. În plus, această așteptare nerealistă este aducătoare de multă suferință și singurătate.

Felul în care te înfățișezi lumii reprezintă dovada de respect pe care o ai față de propria persoană. Dacă nu te iubești, te îngrijești foarte puțin sau chiar deloc. Personalitatea dificilă pe care o ai este calea spre singurătate. Iar caracterul neplăcut îndepărtează pe oricine are măcar intenția să se apropie de tine.

Așadar, dacă vrei să ai relații frumoase, armonioase și sănătoase, primul lucru pe care trebuie să îl faci este să îți îmbunătățești propria persoană. Și nu trebuie să o faci pentru ceilalți, ci pentru tine. De dragul tău, pentru a te bucura de o relație de cuplu reușită, pentru a avea prieteni și pentru a duce, în esență, o viață frumoasă.

Cine te place, te place așa cum ești?!

Nu accepta mai puțin decât vrei să trăiești!

Nu suntem născuți să fim singuri, chiar dacă mulți dintre noi ajungem singuri la un moment dat. Așadar, dacă vrei o relație, un iubit, o familie, trebuie să te schimbi. Trebuie să înțelegi ce este în neregulă cu tine și să corectezi toate acele defecte pe care crezi că le ai și care determină oamenii să stea departe de tine.

Credințele limitative, cum sunt „cine mă place, mă place așa cum sunt SAU fiecare sac are petecul său”, îți asigură singurătatea și suferința. Nu trebuie să aștepți să apară persoana potrivită care să te placă așa cum ești. Ci trebuie să îți creezi propriile oportunități de a întâlni persoana care să te vadă ca pe cel mai frumos și mai spectaculos om.

Așteptarea nerealistă îți asigură NEfericirea!

Așadar, pune-ți în valoare calitățile încă din prima secundă. Nu aștepta ca ceilalți să merite pentru a le dezvălui ceea ce ai tu mai frumos. Nimeni nu trebuie să treacă peste zidurile pe care le-ai ridicat în jurul tău. Zidurile de precauție pe care le-ai ridicat sunt măsurile tale de siguranță împotriva suferinței. Cu toate acestea, chiar dacă ai suferit cândva niște decepții, oamenii din prezent sau din viitor nu trebuie să plătească polițele alegerilor tale greșite din trecut. Căci asta ai făcut: ai ales greșit, ai creat o fantezie, iar când iluzia s-a evaportat, ai suferit. Învață lecția și mergi înainte cu încredere în tine. Încrederea trebuie să fie în tine, nu în ceilalți. Nu trebuie să ai așteptări de la ceilalți oameni, ci de la tine.

În concluzie, pune-ți în valoare atuurile și frumusețea și dă-ți voie să întâlnești oameni noi și cu potențial. Cei care nu se ridică la nivelul tău, îți vor oferi semne și semnale încă de la început. În loc să ai așteptări nerealiste de la ei, îi poți îndepărta de tine. Astfel te protejezi, eliminând din viața ta oamenii care nu sunt pe aceeași frecvență cu tine și care nu au aceleași obiective ca și tine, NU sperând sau luptându-te ca ei să se schimbe. Nu ai nicio putere asupra celorlalți, ci doar asupra ta.

Cine te place, te place așa cum ești?!

Frumusețea din interior se vede la exterior!

Cine te place, te place așa cum ești, dar trebuie să te asiguri că te înfățișezi lor în toată splendoarea ta. Alegând să trăiești fiecare clipă ca fiind cea mai bună variantă a ta, te asiguri că atragi în viața ta oameni exact ca tine. Care nu se mulțumesc cu mai puțin de cât merită de fapt. 

Nu fii mediocră. Dacă ești plinuță și nu îți place acest lucru la tine, slăbește! Urmează cure de slăbire, bea ceaiuri detoxifiante, ia pastile de slabire recomandate de nutriționist, mergi la sală, fă mișcare, adoptă un stil de viață sănătos și învață să te iubești și să te privești cu admirație atunci când ești în fața oglinzii. Sigur, sunt și bărbați cărora le plac femeile plinuțe, dar ești tu sigură că o să îl placi pe acel unic bărbat din 100 cărora le plac femeile plinuțe?! Ce faci dacă cel care te place pe tine nu te atrage? Ce faci dacă și el este plinuț și nu te încântă asta? N-ai vrea să poți alege dintr-o paletă mai diversificată de bărbați? N-ai vrea să te placă un bărbat în cea mai bună formă a ta?

Așteptare nerealistă: să crezi că fericirea pică din cer!

Nu te mulțumi cu puțin. Cine te place, trebuie să te placă pentru că ești extraordinară. Și tu trebuie să știi că ești extraordinară, să fii perfect conștientă și satisfăcută de acest lucru. Nu folosi aceste citate, devize, proverbe, sau cum vrei să le numești, pentru a-ți masca slăbiciunile și neputința. Cine te place trebuie să te placă pentru că are absolut toate motivele să o facă, nu pentru că ești un caz special și particular.

Nu trebuie să fii reprezentanta unei minorități, ci exemplul unei majorități, a celor care se iubesc și știu să arate lumii iubirea față de propria persoană. A te iubi înseamnă a te respecta și a te pune în valoare indiferent de zi, stare, condiție, statut și așa mai departe.

Pe cât de frumoasă te simți, pe atât de puternică și fericită vei fi!

Sursă foto: inspiringtips.com

Cum devin oamenii inumani?!

cum devin oamenii inumani

Cum devin oamenii inumani?!

Îmi explodează capul, știi?! Mi se întoarce stomacul pe dos. Inima mi se strânge, iar limba mi se împleticește în gură. Mă sufoc. Mă dor plămânii în mine. Îmi piere vocea. Aproape că îmi pierd stăpânirea de sine și las loc unei stări ca de leșin.

Am îngropat atât de adânc toată umilința pe care ai sădit-o în interiorul meu încât, acum, de fiecare dată când îmi aduc aminte, conștiința îmi induce și o stare fizică de rău. Mi-e rău cu adevărat, fizic, până în adâncul măruntaielor mele. Îmi vine să vomit, dar îmi mușc buza de jos și mă abțin.

Nu zâmbi. Nu-mi pierd mințile, sunt mai lucidă ca oricând. Ce mama dracului?! Mi-am privit călăul fix în ochi. L-am înfruntat și pentru câteva minute am preluat controlul. Nu mi-a plăcut deloc ce am văzut. Unde-mi era divinul?! Unde era simbolul?! Unde era idealul? Ce ai făcut, Dumnezeule, cu el?! Pentru ce atâta chin, dor, sacrificiu și umilință? Mi-e rușine, știi?! Și mi-e ciudă! Am crezut că sunt curajoasă, dar de fapt eram naivă!

Cum devin oamenii inumani?!

Tu nu erai nici divin, nici perfect și nici intangibil pentru atingerea-mi mizerabilă. Erai doar o iluzie care se juca de-a Dumnezeu ca un amator. Dar eu am crezut în tine. Femeile te cred adesea. Cred în tine ca într-un Dumnezeu, te divinizează. Nu mă miră. Te prefaci bine. Nu e obositor să joci perfecțiunea și să îți folosești aparentele slăbiciuni ca pe niște tehnici abile de manipulare?!

Dincolo de toate măștile tale care m-au făcut adesea să tremur de frică, de parcă aveam să îmi pierd viața, am crezut că ești și tu un purtător de suflet. Îl ai, dar el este incompatibil cu mine. Am proiectat pe tine iubirea și bunătatea și… nebunia mea a negat nebunia ta.

Cu toate acestea, nu doare mai puțin. Nu mi-e rușine mai puțin. Nu sunt mai puțin umilită. Nu e mai liniște. Nu m-a atins nici pacea, ci regretul în ani de durere perpetuă. Am făcut golul tolerabil în timp. Stau și mă întreb, ce rău ți-am făcut să merit toate astea?!

Cum devin oamenii inumani?!

Dar știm amândoi că nu e vorba despre asta. La mijloc e o boală. Suferim de boli diferite. Viața a făcut ca bolile noastre să se întrepătrundă într-o poveste comună. Oare îți mai amintești cine erai?! Tu îl detești pe cel din trecut, cel bun, inocent, dulce, virgin. Eu l-am iubit nebunește, de el m-am îndrăgostit. Cel din trecut era idealul meu, cel din prezent nu este doar un simplu străin, este cel care mi-a mutilat sinele. Cum devin oamenii inumani?! Da, nu m-ai omorât. Nu fizic. Dar sufletește m-ai sfărâmat. Oare nu este și asta o crimă?!

N-am să te uit și cu siguranță nici tu nu o să poți. În momentele tale cele mai fericite eu încă exist în mintea ta. Într-un colț întunecat și ferecat bine. Nici nu trebuie să conștientizezi, eu exist acolo. Eu sunt încă vie. Am contribuit la omul care ești astăzi: minunat, dar dual, cu o latură atât de întunecată pe care doar cu mine ți-ai permis să o dezlănțui. Să fie ăsta un privilegiu?! Nu, e blestemul meu de atâția amari de ani.

Sunt proastă?! Nu-i nimic! Pot să trăiesc cu râsul tău în ceafă!

Partida bună de sex se aude ca alergatul în șlapi!

partida bună de sex

Partida bună de sex se aude ca alergatul în șlapi. E o metaforă, evident. Ceea ce vreau să scot în evidență este faptul că nu sunt o floricică firavă și, din când în când, îmi plac nebuniile, sălbăticismele, spontaneitățile și obscenitățile. Cine mă vede pentru prima dată are impresia că sunt ingenuă. Fețișoara mea nu dezvăluie șiretenia minții. Dar cine mă cunoaște cu adevărat știe ce-mi poate pielea și cât de departe pot să ajung atunci când îmi place un bărbat cu adevărat.

Pe F. l-am cunoscut în urmă cu peste 12 ani. Eram foarte tânără, n-aveam mai mult de 20 de ani, iar el era un bărbat matur, de vreo 35 de ani. L-am întâlnit prin intermediul unor prieteni și a fost dragoste la prima vedere. Fetița ingenuă îi zâmbea nerușinat lupului cel rău chiar sub nasul iubitului ei naiv. Mhm, sunt capabilă și de astfel de drăcii. N-o să-mi justific purtarea. Nu am scuză. N-am fost păcălită și sedusă. Am știut în ce mă bag și mi-am asumat acel act de trădare. Ba chiar eu am inițiat totul.

Când o femeie vrea ceva, nimic nu o poate opri!

Nu eram infidelă pentru prima dată, însă cu această ocazie am dus infidelitatea la un nivel superior: cel al perversității. Iubitul era prezent, iar eu îmi foloseam ochii și personalitatea debordantă pentru a stârni interesul bărbatului care îmi incita simțurile în acea clipă. Carpe diem, ce mama mă-sii?!

O da, asta e perversitatea supremă când la aceeași masă se află și iubitul și amantul… sau viitorul amant, cum era în cazul meu. Îți trebuie mult tupeu și puțină conștiință ca să faci asemenea lucruri. Și, adevărul este că acest gen de întâmplări te transformă. În rău, evident. Te afunzi în mocirlă până când începe să-ți miroasă urât. Și dacă ai noroc să nu intri în putrefacție de la atâta mizerie, s-ar putea spune că mai ai o șansă să îți schimbi viața. Să renunți la perversități și să începi să trăiești și corect. Mhm, până și femeile libertine își mai salvează sufletele din când în când.

Partida bună de sex se aude ca alergatul în șlapi!

Dar când ești tânăr nu prea te gândești la ziua de mâine. Vrei să trăiești. Nu te gândești la dezumanizare, înjosire, umilire sau irosire. Nici prin cap nu-ți trece că ești o micuță curvă. Mhm, folosesc acest cuvânt tabu: curvă. Cine să te învețe ce este corect și ce este incorect dacă nu chiar însăși viața?!

Scopul scuză mijloacele. Îți place tipul și te place și el. Este o alegere animalică, nimic mai mult. Nu te gândești la urmări sau repercursiuni. Lasă-l pe iubi, nu știe el. Nu-l afectează cu nimic. În ochii lui ești aceeași. Ești a lui… și a altora atunci când îți poftește inima.

Vrei sex, adrenalină, plăcere și un orgasm multiplu, dacă este posibil. De ce? Pentru că poți. Pentru că balta are atât de mult pește încât ți-e imposibil să nu te bucuri de diversitate. E interesant să vezi că te place și ăla și celălalt și alălalt. Ce contează că nu e iubire?! Îți hrănești egoul. E plăcut să vezi cum bărbații roiesc în jurul tău, chiar și doar pentru sex.

Sexul este drogul preferat al oamenilor singuri… sufletește!

Nu mi-a trebuit mult și i-am adus pe amândoi exact în punctul în care mi-l doream eu: pe iubi la el acasă și pe mine la F. acasă. Îl cunoșteam de câteva ore și deja mă aflam capră în patul lui, trăind una din cele mai sălbatice partide de sex. Atunci am realizat că o partidă bună de sex se aude ca alergatul în șlapi. Am făcut tot ce ne-a trecut prin cap. Oare de asta nu mai am eu curiozități în materie de sex?!

Știți la ce mă refer, nu-i așa?! Piele de găină. Vânătăi pe piele. Gălăgie cât cuprinde. Instincte animalice. Epuizare. Abandonare totală într-o plăcere nemaiîntâlnită până atunci. Dar nu pentru că el era vreun zeu sau eu vreo nimfomană, ci pentru că tot ce e nou, pe furat și pe ascuns incită al naibii de tare. Mi-am luat doza de adrenalină și nebunie, apoi am plecat frumușel acasă și nu m-am mai întors vreodată în acel pat al deșertăciunii.

Ce vreau să scot în evidență?

Scot la iveală o întâmplare din trecutul meu murdar în speranța că un cititor sau o cititoare învață câte ceva. Ca bărbat e bine să nu dormi în ghete crezând că iubita ta este o floricică firavă incapabilă de asemenea atrocități. Cred că trebuie să îți cunoști partenera și să nu o mai consideri o sfântă.

Sfintei tale îi place sexul murdar. Oferă-i astfel de experiențe, suprinde-o, altfel o să o învețe altul cum să stea în patru labe. O, da, și o să-i placă să fie supusa lui dacă în patul tău primește prea mult respect. Cu respectul mori de foame. Înnebunește-o, altfel o să-i zboare chiloțeii în alte zări.

Iar ca femeie trebuie să îți trăiești curiozitățile și dacă nu le poți trăi cu bărbatul tău, cu cel cu care ai o relație, atunci s-ar putea să nu fii în relația potrivită. Asta nu înseamnă că tu ești rea sau că el e prost. Înseamnă că nu sunteți pe aceeași lungime de undă și dacă simți nevoia să fugi și în alte paturi, atunci poate că ar fi mai bine să îl scutești de asemenea trădări și să îi redai libertatea.

Libertatea de a fi respectat și iubit cu adevărat de o femeie.

Și nu, nu sunt lupul moralist. Însă astfel de perversități distrug vieți. Astfel de obscenități dezumanizează și puțini mai reușesc să găsească soluția de ieșire spre calea cea bună. Nopțile pierdute, sexul cu parteneri diverși, distracțiile cu alcool și droguri, toate au repercursiuni. Și nu e corect să-l aștepți pe Făt-Frumos să vină să te salveze. Făt-Frumos merită o femeie sănătoasă, nu una care are nevoie să fie fixată și vindecată.

Nu, nimic nu justifică infidelitatea și perversitatea. Poți să-ți găsești o mie de scuze. Poți să spui că nu te satisface în pat. Poți să afirmi că ai nevoie de mai multă atenție, afecțiune și așa mai departe. Adevărul este că îți place sexul din floare în floare și partenerul tău sau partenera ta nu are de ce să suporte consecințele instabilității tale. Nu-ți place singurătatea? Păi e singura soluție de ieșire din mocirlă. Realizează că sexul cu parteneri diverși sau multipli nu au cum să umple golul.

Golul acela doar tu poți să îl umpli.