Există prietenie între un bărbat și o femeie?

există prietenie între un bărbat și o femeie

Există prietenie între un bărbat și o femeie? Sunt ferm convinsă că nu există iubire fără prietenie. Acolo unde există sentimente sincere, există și prietenie. Omul pe care îl iubești nu este doar partenerul tău de viață și de sex, este și cel mai bun prieten al tău. Este omul cu care poți vorbi ca în oglindă. Este cel căruia îi poți spune ORICE, fără teamă și fără jenă. Este omul în fața căruia poți renunța la orice mască. Este cel față de care NU ai secrete. Nu simți nevoia să îi ascunzi nimic. Nu concepi să îi fii infidel/ă.

Prietenul nu te judecă, dar nici nu te îndeamnă să persiști în prostie. Este vocea conștiinței tale.

Prietenia înseamnă încredere, devotament, reciprocitate, naturalețe, afecțiune, căldură. Prietenia este, probabil, cea mai frumoasă relație interumană, cea mai sinceră și mai trainică dintre toate. Prietenul este și familia pe care o alegi tu, cu bună știință, asumat și din toată inima.

Totuși, există prietenie SINCERĂ între un bărbat și o femeie?

Prietenia poate fi fundația oricărui tip de relație. O mamă poate fi prietena fiicei sale. Un tată poate fi prietenul cel mai bun al fiului său. Un iubit și iubita sa pot fi și prieteni. Soția și soțul său pot fi prieteni. Mătușa poate fi cea mai bună prietenă pentru nepoata ei. Așadar, prietenia poate exista oriunde și în orice relație, mai puțin într-o relație de… iubire pe ascuns.

Amanții nu pot fi prieteni. Aici nu există prietenie!

Când prietenia devine un motiv pentru a face sex, aceea este de fapt o relație toxică în care unul se folosește de celălalt pentru ceva. Mai devreme sau mai târziu, unul din cei doi „prieteni” care se bucură de momentele lor de intimitate, vor avea de suferit. Respectivele partide de sex se transformă în niște pastile de slabire a rațiunii. Îți slăbești psihicul și te lași dominat de plăcere, dorință și pasiune. Dar nu cinstit, ci viclenește! Cu cât ai parte de mai multe partide de amor pe ascuns, cu atât crezi că vrei mai mult acea persoană doar pentru tine. Și de aici începe joaca de-a cine îndrăgostește pe cine prefăcându-se în prietenul ideal.

Când prietenia este doar o mască a infidelității, atunci aceea nu este prietenie, ci un teatru.

Un teatru pe care îl joci din mai multe motive:

  • Simți nevoia de afecțiune.
  • Simți nevoia de iubire.
  • Te-ai îndrăgostit de acea persoană și crezi că sexul bun o să o îndrăgostească și pe ea.
  • Sau îți place acea persoană, dar nu atât de mult încât să ai o relație de cuplu asumată cu ea.
  • Sau speri că într-o zi să ai o relație de cuplu cu persoana cu care te joci de-a prietenia și faci sex ocazional. Vrei acea persoană, dar pentru că ea încă nu te vrea, îți aștepți rândul pentru a deveni perechea lui/ei oficială.

Trezește-te la realitate!

Când masca prieteniei ascunde sexul pe furat, acea relație nu o să aibă șanse să reziste pe termen lung. Și odată ce treci cu acea persoană de barierele unei relații firești și normale de prietenie, cu greu mai poți îndrepta o legătură pe care ai degradat-o în ultimul hal transformând-o într-un amantlâc. În trecut nu te poți întoarce pentru a corecta lucruri. Așadar, fie sunteți iubiți și prieteni, fie sunteți amanți și vă jucați de-a prietenia.

De ce amantlâcurile NU se pot bucura și de o prietenie frumoasă?

Pentru că amantlâcurile se bazează, în general, pe minciuni, pe ascunzișuri, tertipuri, escapade și evadări dintr-o realitate nu prea frumoasă. A fi amanta cuiva, înseamnă a spera la o relație deplină pe care nu o să o trăiești, probabil, niciodată cu acea persoană. A fi amantă înseamnă să te bucuri de compania unui bărbat pe care îl placi cu toată ființa ta, dar care nu o să fie niciodată al tău, probabil.

Ca amantă n-ai prea multe opțiuni și nici prea multe de făcut: trebuie să-i fii alături când își dorește, trebuie să îl asculți, trebuie să îl ajuți, trebuie să îl iubești necondiționat, trebuie să îi fi sprijin, trebuie să îl distrezi, trebuie să îl faci fericit. Ei bine, dacă faci toate astea nu înseamnă că ești prietena lui. Înseamnă că ești amanta lui și speri ca într-o zi să vadă iubirea și devotamentul pe care i le oferi. Ca amantă aștepți, speri, suferi și înghiți toate porcăriile fără prea mare drept de apel. De ce fără drept de apel? Pentru că dacă deschizi gura… ți-e frică de posibilitatea de a-l pierde. Și nu te părăsește pentru că este un om rău, ci pentru că el deja trăiește cu tine relația pe care și-o dorește. Atât vrea, atât trăiește!

Prietenia nu rănește și nici nu se folosește de oameni!

Așadar, odată ce am conchis împreună la începutul articolului că prietenia se bazează pe sinceritate și reciprocitate, atunci înseamnă că prietenia este la polul opus amantlâcului. Când te culci cu un om pe ascuns și vă leagă o sumedenie de minciuni, atunci nu trăiți o prietenie, ci o poveste cu mai multă sau mai puțină iubire… care o să înceteze în ziua când unul nu o să-i mai satiafacă nevoile celuilalt.

Când ți-e rușine sau teamă să-i împrătășești celuilalt gândurile sau experiențele tale, pentru că știi că faptele și gândurile tale îl vor răni și tu vei suferi o pierdere, înseamnă că nu sunteți prieteni, ci vă jucați de-a prietenii pentru a masca povești obscene, lucruri cu adevărat dureroase și, uneori, chiar josnice!

Vreau să fiu slabă la trup sau la minte?!    

Vreau să fiu slabă la trup sau la minte?!      

– „Vreau să fiu slabă la trup sau la minte?” Te rog să îți pui întrebarea corect, îi specific.

– Ce vrei să spui cu asta?

– Tot repeți că vrei să slăbești, că vrei să fii slabă. Folosești pastile slabire, mergi la sală, ai reușit deja să elimini câteva kilograme și totuși nu ești mulțumită. Mie mi se pare că ești atragătoare și nu trebuie să slăbești mai mult de atât. Dar poate eu sunt subiectivă. Cum te privesc bărbații din jurul tău?

– Nu știu, am senzația că nu mă observă.

– Și crezi că nu te observă pentru că nu ești suficient de atrăgătoare?

– Da…

– Repeți de atâtea ori că vrei să fii slabă încât am senzația că o faci într-un mod aproape obsesiv. De ce vrei să fii „mai slabă”? Ce crezi că o să se schimbe în viața ta dacă o să scapi de câteva kilograme?

– Vreau să mă simt bine în pielea mea, îmi spune, ascunzând de fapt adevărul.

– Doar atât? Și vrei să fii slabă pentru tine, strict pentru a-ți reconsolida propria stimă de sine sau vrei să fii mai slabă pentru a reuși, în sfârșit, să obții bărbatul perfect pentru tine și relația perfectă pentru tine?

– Da, adevărul este că îmi doresc să cunosc bărbatul potrivit mie. Vreau să fiu și eu fericită.

Vreau să fiu slabă la trup sau la minte?!

Toate cărțile de dezvoltare personală, psihologie, NLP și așa mai departe trâmbițează în continuu că o forță fantastic de mare o au gândurile. Ei bine, o forță la fel de mare o au cuvintele pe care le scoatem pe gură. Cuvintele rostite reprezintă, de fapt, părerile conștiente SAU inconștiente pe care le avem despre noi.

Cu fiecare cuvânt rostit tu îți începi sau continui transformarea. Cu fiecare cuvânt rostit, însoțit de un gând puternic, schimbi câte ceva la tine – atât fizic, cât și psihic și emoțional.

Vrei să fii slabă?

Când spui „vreau să fiu slabă”, și nu specifici faptul că vrei să ai mai puține kilograme, tu de fapt începi să îți slăbești toate mecanismele și calitățile pentru a ajunge la o versiune a ta mediocră. Știu că ceea ce scriu aici poate părea o exagerare. Ți se pare că am luat-o pe cărări, aiurea? Ei bine, gândește logic. Ești într-un punct în care nimic nu te mai mulțumește și nu te mai face fericită. Nu ai un partener. Nu ai un serviciu spectaculos. Nu ai niște prieteni prea apropiați. Relația cu părinții tăi s-ar putea să scârțâie, de asemenea.

În acest moment s-ar putea să crezi despre tine că ai o problemă. Că ceva este în neregulă cu tine. Că poate ești prea pretențioasă și prea exigentă. Începi să crezi că ceri prea mult de la viață și atunci, pornești procesul de a-ți coborî standardele.

În loc să devii slabă la trup, începi să fii slabă la minte!

Pare logic ceea ce am scris până acum?! Eu cred că da. „Vreau să fiu slabă”, adică vreau să îmi cobor standardele. În mintea ta nu repeți faptul că vrei să slăbești 8 kilograme sau 25 de kilograme. Nu specifici faptul că vrei să-ți recapeți stima de sine sau sănătatea. Vrei să fii slabă și atunci fix în această capcană o să pici. O să constați că, pe măsură ce îți tot repeți că vrei să fii slabă, o să devii și mai vulnerabilă, iar viața o să te aducă în fața unor situații în care tu va trebui să demonstrezi că ești slabă, așa cum ți-ai dorit. Adică, o să cunoști bărbatul căruia nu vei reuși să îi reziști, deși știi clar că este bărbatul nepotrivit ție. O să dai peste un șef abuziv, însă nu o să îți dai demisia. Prietena ta o să profite de tine în mod constant, dar tu nu o să o pui niciodată la punct. Pe scurt viața o să îți ofere zeci de ocazii de a fi așa cum îți dorești: slabă!

De ce? Pentru că tu nu ai cerut să ai câteva kilograme mai puțin, ai cerut să fii slabă. Primești ceea ce îți dorești!

Să-ți spun un lucru, câmpul conștiinței este IMPERSONAL. El nu judecă și nu împarte dreptatea!

În cuvinte clare și pe înțelesul tuturor, câmpul conștiinței este „locul” de unde vin gândurile și cuvintele tale și, mai important decât atât, este locul unde tu îți creezi realitatea pe care ți-o dorești. Fiind impersonal și pentru că el NU judecă ce este bine sau ce nu este bine pentru tine, fiind incapabil să aleagă în locul tău ceea ce este benefic sau nociv pentru tine, îți oferă exact ceea ce ceri. Vrei să fii slabă, atunci o să ajungi să devii slabă în toate formele și aspectele tale. Când tu îți creezi realitatea GREȘIT, o să trăiești lucruri neplăcute, triste, dezamăgitoare.

Așadar, NU mai trăi pe pilot automat. Fii foarte atentă la gândurile tale și la cuvintele pe care le scoți pe gură. Fii selectivă și extrem de conștientă de dorințele tale.

Vrei să fii slabă? Ok! În ce mod? Spune-ți clar, într-o propoziție scurtă, ceea ce îți dorești și acel lucru o să se întâmple. Dar fă-o conștient și contribuie ACTIV la materializarea obiectivului tău.

Exemplu: Vreau să slăbesc 10 kilograme!

Ai accesat câmpul conștiinței, ai emis gândul, ai rostit obiectivul, din acel moment realitatea începe să se producă. Însă pentru ca realitatea să atingă forma deplină și perfectă pe care ți-o dorești tu, trebuie să o ajuți prin fapte. Adică, trebuie să întreprinzi toate acțiunile necesare care vor conduce totul la îndeplinirea obiectivului tău!

Te invit să îți pui întrebarea corect: Vreau să fiu slabă la trup sau la minte?

Mult succes în crearea realității pe care ți-o dorești!

Eu sunt  Dama Fără Secrete și sper ca articolul meu să îți fie de ajutor!

Metresa este terapeuta pe care bărbatul NU o plătește cu bani

Metresa este terapeuta cuplului

Metresa este terapeuta pe care bărbatul NU o plătește cu bani, ci cu prețul propriei sale transformări. Ți-ai dori să fiu amanta iubitului tău. Și știi de ce? Pentru că îți modelez iubitul într-un bărbat mai bun.

Amanta nu este o cârpă pe care bărbatul o folosește, dar nu este nici dușmanul iubitei. Ea este, să spunem, o prietenă a cuplului. Amanta este terapeuta cuplului. Acest triunghi amoros, imperfect, și dureros, de altfel, are un singur scop: acela de a ne transforma în oameni mai buni. Știu că tot ceea ce scriu aici se bate cap în cap cu principiile omului sănătos, fidel, incapabil de a trăi o asemenea mizerie, însă citește-mi articolul până la capăt. S-ar putea să înveți câte ceva.

Suntem diferiți!

Avem firi complexe!

Iubirea nu este întotdeauna de ajuns.

Ai să spui că dacă iubirea nu este de ajuns, ce rost mai are relația, pe ce se mai bazează ea dacă nu există fidelitate, sinceritate, siguranță și iubire împărtășită?! Ei bine, atunci când ai început povestea cu el, ai văzut toate părțile lui frumoase, împachetate minuțios și servite pe tavă, pentru ca tu să descoperi în el promisiunea unei relații de lungă durată. Ai întâlnit în el premisa propriei dezvoltări spirituale, iar el a descoperit în tine normalitatea și liniștea pe care nu le-a primit niciodată de la o altă femeie.

Bărbatul, dacă nu se simte stăpân pe acea relație, dacă nu poate avea încredere în devotamentul femeii, nu se avântă într-o relație serioasă, cum ar defini-o restul lumii. El nu se lasă ademenit de speranță. Speranța nu are ce căuta în mintea unui bărbat. El se bazează pe lucruri concrete, pe fapte, iar nasul lui miroase de la distanță devotamentul femeii.

Sunteți unul pentru altul tot ceea ce aveți nevoie pentru a vă trăi viața împreună. Reprezentați imaginea ideală a cuplului pe care societatea și familia ne-au tot descris-o încă din copilărie. Un adult responsabil și împlinit muncește, își construiește o carieră, are o relație cu o persoană cu care se potrivește, se căsătorește, face copii, realizează lucruri… și apoi? În ce dispoziție este de fapt starea sufletească a adultului RESPONSABIL care își trăiește viața conform normelor insuflate de familie și societate?! În ochii lumii are, aparent, o viață perfectă, nu-i așa? Tot ce trăiești este de ajuns pentru a fi pe deplin fericit?

Iubește-l, dar știi tu, oare, care este slăbiciunea lui cea mai mare?

Îi cunoști durerile, frustrările, neîmplinirile?

Îți spun eu: nu!

Pentru că în ochii tăi trebuie să fie puternic, capabil de a te proteja.

Amanta scoate la suprafață vulnerabilitatea, frica, nesiguranța, pasiunile, viciile și obsesiile unui bărbat. Ai putea spune că scoate la suprafață tot ce-i mai rău dintr-un om. Așa este. Îl ajută să-și descopere tot întunericul pe care nu îl conștientizează întru totul și cu care se luptă în loc să-l accepte și să-l elimine. Întunericul ăsta, deși nu este pe deplin cunoscut, el există și se reflectă în toate acțiunile, stările și dispozițiile bărbatului.

Are idei vagi, nu știe cu certitudine de unde i se trag toate nefericirile, frustrările și proastele lui dispoziții. Dă vina pe muncă, pe familie, uneori te acuză și pe tine de propria lui nefericire sau nemulțimire de sine când, de fapt, în el zac laturi încă nedescoperite, dar care mocnesc. Bărbatul trebuie ajutat să-și aprindă flacăra interioară, să ajungă la versiunea lui cea mai bună, iar dacă asta înseamnă să stârnesc un tsunami, foarte bine. Scot afară tot ce-i mai rău!

Ăsta-i rolul amantei, să-i arate bărbatului Iadul pentru a-și descoperi propriile limite și pentru a identifica adevăratele motive de fericire.

Amantlâcurile nu se bazează doar pe sex. Bărbatul nu-și face o amantă doar pentru sex. Sexul este atât de ușor de obținut. Ai fi uimită câte femei sunt dispuse să se culce cu un bărbat aflat deja într-o relație.

Nu lua amantlâcul ca pe o aventură, nu este. Dacă omul e nemulțumit în pat sau îi lipsește sexul, o să găsească o fătucă într-o seară… plătită sau sedusă pe moment. Ea chiar nu o să însemne nimic, probabil că nu o să îi țină minte nici numele, doar forma și satisfacția de după. Fără schimb de numere de telefon, fără promisiunea zilei de mâine, oricât de amazoană ar fi fost ea în pat.

Amantlâcurile nu sunt aventuri. Nu sunt povești lipsite de urmări. Nu sunt lipsite de sentimente. Nu sunt doar experiențe, sunt întâmplări intense. Nimeni nu iese neschimbat dintr-o astfel de peripeție de lungă sau de scurtă durată. Și dacă ai aflat de cealaltă și ți-a spus că n-a însemnat nimic și că n-a iubit-o, te minte cu nerușinare. Ba a iubit-o, dar într-o manieră diferită față de iubirea pe care ți-o poartă ție. Poate că mai puțin importantă, dar amanta nu este niciodată nesemnificativă. Îți garantez.

Metresa este terapeuta pe care bărbatul NU o plătește cu bani, ci cu apreciere!

Știi de câte ori am auzit: îți sunt foarte recunoscător pentru tot ce ai făcut pentru mine?! Cu cât ea l-a ajutat mai mult în schimbarea și în dezvoltarea lui spirituală și intelectuală, cu atât îi va fi mai greu să se rupă de ea. În povestea aia, în amantlâcul ăla, au fost amândoi. A fost o relație, da, o relație, pe de deplin împărtășită și asumată de amândoi.

Știu că ți-a vândut o minciună credibilă în fața căreia tu ai închis ochii și ai ales să fii fată deșteaptă și să nu-l pierzi în detrimentul celeilalte. Ai făcut foarte bine. Însă așa curvă, obsedată și nebună cum ți-a descris-o ție, femeia aceea a însemnat ceva pentru el. Nu scapă de ea? Ba poate să scape de ea, în orice clipă și în orice moment, dar încă nu este pregătit să o facă. (Nu mă întreba pe mine de ce, cu toții avem motivele noastre.)

Eu demonstrez că există viață după durere și dezamăgire.

Toate poveștile mele amoroase au început, să spunem, de la niște prietenii foarte frumoase. Eu, cu toate calitățile și defectele mele, inspir încredere și sunt de încredere. Cu mine bărbații sunt ei înșiși. Nu există motive de teamă, de frică sau de rușine. Atingerea mea nu o să facă niciodată rău, oricât rău mi-ar provoca el. Am ajuns la concluzia că menirea mea este aceea de a determina bărbatul să ajungă la cea mai bună versiunea a sa. Nu alături de mine. Eu doar dau startul. Amprentez și mai departe el își urmează cursul firesc al transformării sale.

La mine ajung cele mai murdare gânduri. Eu descopăr cele mai puternice frici. Cu mine își trăiesc cele mai mari frământări. Palmele mele au alinat mai multă durere decât îți imaginezi. Eu ofer bărbatului o perspectivă pe care, singur sau împreună cu tine, n-ar conștientiza-o. Eu dau amploare viziunii. Îl provoc să gândească, să vadă, să înțeleagă și să simtă dincolo de realitatea sa imediată. Cu mine află că are abilități noi, iar limitele pe care și le impunea realizează că sunt doar imaginare. Eu dau foc mizeriei pentru ca el să învețe să controleze tot ceea ce înainte i se părea de necontrolat.

Eu dovedesc, prin acțiunile mele mai mult sau mai puțin potrivite, că dincolo de imoralitate și mârșăvie se află un bărbat care alege să se salveze și să se purifice de dragul unei singure femei.

Nu te necăji, nu vrei să-i vezi această latură. S-ar putea să te sperii. S-ar putea să nu i-o poți tolera. În fond, imoralitatea nu este ușor de cărat. Tu trebuie să fii protejată și iubită de un bărbat bun, stăpân pe sine, care își cunoaște foarte bine nevoile, prioritățile și viitorul. Așa trebuie să îl cunoști tu și așa îți dă voie să îl vezi.

Metresa este terapeuta pe care bărbatul NU o plătește cu bani, ci cu prețul propriei sale transformări… de care se bucură atât el, cât și iubita lui!

Susțin orice căsătorie care nu mă implică pe mine…

Susțin orice căsătorie care nu mă implică pe mine…

 – Sunt convins, cu mine te-ai fi măritat!

Mrrrr…  Musiu se înșela amarnic. Încă nu s-a născut bărbatul cu care să-mi doresc să mă căsătoresc. Susțin căsătoria… susțin orice căsătorie care nu mă implică pe mine. Daaarrr… un copil aș fi făcut, am cunoscut bărbatul cu care mi-ar fi plăcut să dau naștere unui copil, dar de măritat… în niciun caz.

De când cu referendumul pentru familia tradițională, mult disputatul rahat care n-o să conducă la niciun rezultat deoarece lumea tot n-o să se ducă la vot, am citit tot felul de inepții pe internet. Și în plus, chiar nu ne dăm seama că este doar o manevră politică menită să ne distragă atenția de la adevăratele probleme cu care ne confruntăm?!

Dragii mei, cuplurile de același sex n-au nevoie să fie susținuți, dar nici batjocoriți, respinși sau urâți. Reveniți-vă! N-o să se apuce niciun cuplu gay să se căsătorească dacă se legalizează căsătoria între persoanele de același sex.

  1. Pentru că iese din calcul cununia religioasă;
  2. Pentru că nu-i văd priponiți în fața primarilor, cu familionul în spate, semnând pentru oficializarea iubirii lor. Serios??? De ce ar face asta???

Pe bune, acceptați sau neacceptați de familiile lor, oamenii ăștia încă se luptă cu sentimentul de rușine și nu mi-i imaginez să-și supună părinții unui ritual atât de tras de păr și de inutil. Abia ne mai căsătorim noi, heterosexualii, darămite ei. Dacă noi ne confruntăm cu anumite probleme în cuplu, la ei se adaugă și le afectază în mod direct relațiile și lipsa de educație, frustrarea, batjocora și neacceptarea oamenilor din jur care, ipocriții de ei, deși plini de păcate, arătă cu degetul și hulesc fix cuplurile gay.

E ca și cum am fi scăpat și ne-am spălat toate păcatele noastre și-am rămas cu unica problemă încă nerezolvată: homosexualitate. Iubiții mei homofobi și ipocriți, oamenii au dreptul să iubească pe cine vor ei și au dreptul să se culce cu cine doresc ei. Păcătoși sau nu – NU E TREABA NOASTRĂ. Nu suntem Dumnezeul nimănui pentru a judeca și a tăia noi în carne de om.

Partea cea mai interesantă este că femeile lesbiene sunt tolerate, dar nu și homosexualii. Cum vine asta??? De unde și până unde discriminarea asta? De ce aveți impresia că aceste cuplu gay sunt perverse și ar face sex așa, oriunde, și oricând, inclusiv în fața minorilor?! Lume bună, gayi sunt oameni ca oricare alți oameni. Intimitatea lor nu este diferită față de a noastră. Actul sexual e fix la fel. Sau ce… nu faceți sex oral sau sex anal?! Ups, v-am făcut să roșiți, vulgară mai sunt!

Cât despre copii… mai bine nu i-am mai aduce în discuție. Copiii n-au nicio treabă cu intimitatea oamenilor. Copiii pot înțelege orice dacă primesc explicațiile potrivite. Dar în frustrarea lor, majoritatea părinților își mint și își prostesc copiii. Puțini știu să ofere copiilor niște explicații pe măsura capacității lor de înțelegere și astfel ajung să îi mintă și să îi crească într-o iluzie care la maturitate îi va transforma în niște adulți imaturi și la fel de ipocriți ca și ei.

Îi ascunzi copilului tău o mulțime de lucruri, homosexualitatea ar trebui să fie ultima ta grijă. Îl minți, îi ascuzi infidelitatea ta sau a partenerului tău, violența din familie și o mulțime de alte aspecte groaznice ale vieții tale din care tu, ca părinte, ești dator NU să îl ferești, ci să îl scapi dintr-un astfel de mediu. Copiii sănătoși cresc în medii la fel de sănătoase. Găinăriile ies întotdeauna la iveală și afectează copiii mai mult decât îți imaginezi. Deși crezi că NU ȘTIE problemele cu care te confrunți și „păcatele” pe care le ai, COPILUL SIMTE TOT și suferă mai mult decât îți închipui.

Ai idee câți copii ajung la maturitate frustrați sexual? Ai idee cât de puțini adulți sunt conștienți de propria lor sexualitate? Ai idee câte femei privesc sexul ca pe un păcat? Ai idee câți adulți se confruntă cu frica de abandon? Ai idee de ce adulții sunt violenți? Ai idee de ce fosta fetiță inocentă a devenit la maturitate o femeie ușoară? Înțelegi de ce adulții se simt incompleți și nefericiți deși n-au niciun motiv real de nefericire? În mare parte din cauza incapacității părinților de a forma adulți sănătoși, cu principii și valori la fel de sănătoase.

Brr, m-a cam luat valul. Adevărul este că nu susțin neapărat căsătoria, susțin iubirea… în toate formele ei. Asta pentru că și eu sunt un adult care n-a atins potențialul său maxim din punct de vedere spiritual, care n-a cunoscut iubire împărtășită și care încă se mai luptă cu o mulțime de metehne ale trecutului, proprii sau preluate de la părinți. Susțin iubirea pentru că eu n-am avut parte de ea și dacă ne pierdem și această libertate – de a iubi pe cine ne dorim noi – atunci chiar suntem o cauză pierdută!

Bucură-te pentru cei care se iubesc, nu-ți mai vărsa veninul asupra lor doar pentru că tu trăiești o căsnicie tradițională, dar într-o prefăcătorie cât casa. Rezolvă-le pe ale tale și atât! Ieși din abuzul emoțional în care te afli!

Hai să-ți ghicesc în cărți!

Îmi spune:

– Hai să-ți ghicesc în cărți. Știu să dau în cărți. Vrei să-ți ghicesc?

Instant îmi vine în minte numele lui și mă gândesc: ce-o fi fost în capul lui, mă? Bântui-ți-aș creierii, Xulescule!

Mă uit la ea chiorâș, ridic din sprânceană și îi răspund:

– Sună tentant, dar mai bine nu. N-ar fi prima dată când apelez la astfel de chestii. Mi s-a ghicit în cărți și în cafea, mi-am făcut harta orară și astrograma. 90% din preziceri se îndeplinesc, dar sunt cele care depind de mine. Cele 10% care nu țin de voința mea, nu se îndeplinesc.

Harta orară se folosește pentru a afla răspunsul la o întrebare. Întrebarea trebuie formulată simplu, astfel încât să se poată răspunde cu DA sau NU. Pentru ridicarea hărții orare este nevoie doar de locul în care te afli în acel moment.

La un moment dat trebuia să demarez un proiect cu cineva și, pentru că niciodată nu mă pot aștepta la ceva stabil și sigur din partea lui, am apelat la un astrolog pentru a-mi face harta orară. Întrebarea a fost: vom reuși să realizăm proiectul X împreună? De data aceasta va ieși ceva bun din apropierea noastră?

Și răspunsul astrologului:

Draga mea, pentru a răspunde la întrebarea ta, am ridicat această hartă orară.

Aici tu ești simbolizată de Marte, planeta ce guvernează Ascendentul, iar el este simbolizat de Venus, planeta ce guvernează Descendentul. Cosemnificatoarea ta mai este Luna, pe când cosemnificatorul lui este Soarele.

Toate planetele voastre sunt undeva în Casa X și IX. Venus (el) este tocmai pe punctul de a intra în casa a IX și acest lucru arată colaborarea voastră pentru acel proiect. Faptul că planetele sunt aglomerate undeva în partea de sus a hărții arată că relația voastră se poate dezvolta în continuare, dar mai mult pe partea de colaborare profesională. Casa IX se referă la proiectul acesta. Este o discuție foarte frumoasă între voi, mereu a fost așa, o discuție elevată, poate chiar filozofică. Dezbateți subiecte interesante, poate religioase sau psihologice, oricum, cu o încărcătură spirituală deosebită. Genul acesta de discuții vă unesc. Acest lucru contribuie la apropierea voastră.

Nodul Nord apare în Casa IX și acest lucru arată că găsiți împreună satisfacție în discuțiile voastre. Cu cât discuțiile voastre sunt mai elevate și spirituale, cu atât relația voastră devine mai deschisă și vă cuprinde mai mult… vă cuprindeți mai mult. Însă cu cât vă aplecați mai mult spre viața de zi cu zi, spre amănunte banale, cu atât riscați să nu găsiți teren comun.

Amândoi simțiți o creștere și o satisfacție prin această colaborare, deoarece Nodul Nord, care arată norocul și șansa, se află chiar la mijloc între Lună (tu) și Venus (el).

Pe el îl pasionează acest proiect, poate că această idee v-a venit de curând sau el a găsit de curând o plăcere deosebită în a realiza cu tine acest lucru. Venus se află chiar pe cuspida Casei IX, el găsește subiecte interesante și cum Venus se află în semnul Racului, care este guvernat de Lună, el manifestă o apropiere față de tine, poate într-un mod pe care nu l-ai mai simțit până acum.

Tu vezi mai practic lucrurile, știi să organizezi totul, vezi detaliile. Nu trebuie să-i critici ideile deoarece riști să îl blochezi de tot. Și știi cum reacționează când îl blochezi. El vede situația mai global și împreună puteți realiza ceva nemaipomenit de frumos.

Colaborarea voastră merge înainte și are șansa de a fi dusă până la capăt. Luna se îndreaptă printr-un aspect sextil cu Venus și acest lucru poate să arate și faptul că vă puteți revedea. Au trecut totuși câțiva ani de când nu v-ați văzut. Tu ai sentimente pentru el și el are sentimente față de tine. Casa IX în care se află Venus arată și călătoriile îndepărtate, nu este o distanță mare între voi, iar el este dispus să scurteze această distanță.

Faptul că tu te-ai schimbat și ai corectat unele manifestări pe care le-ai considerat nepotrivite este un lucru bun, dar colaborarea voastră în viitor depinde în mare măsură de tine. Punctul norocului se află în Casa I care te arată pe tine. Este ca și cum ți-ai face singură norocul. Pe de altă parte, arată că șansa este de partea ta, deci iarăși o indicație că veți colabora frumos.

Realizarea proiectului depinde în mare măsură de tine, mai mult decât de el, deoarece Luna se află într-o Casă cardinală. Ambii semnificatori ai lui se află într-o Casă cadentă și, din acest motiv, acesta nu are forța de a lua decizii. Tu ești cea care face lucrurile să se miște. Tu trebuie să-i dai indicații și să-l îndrumi.

Venus (el) se află în semnul Racului, guvernat de Lună. Acest lucru arată că el are sentimente foarte frumoase față de tine. Dar Venus este periculos de aproape de ieșirea din semnul Racului. Asta poate să nu însemne nimic, dar poate să însemne și că odată cu timpul el își va pierde interesul față de tine, în plan sentimental cel puțin. După ce va ieși din Rac, Luna va intra în semnul Leului guvernat de Soare. Cu alte cuvinte, el poate găsi alte interese personale mai presus de relația cu tine.

Ideea este să nu te avânți în această relație mai mult decât este necesar. Deocamdată lucrurile sunt bune și vă îndreptați spre mai bine. Ultimul aspect făcut de Lună înainte de a ieși din semnul Fecioară, unde este acum, este tocmai sextilul cu Venus, ceea ce este foarte bine. Apare șansa de a vă reîntâlni. Dar cum semnificatorii voștri nu sunt în Casele celuilalt, ci mai mult în Case ce semnifică discuții, spirit, profesie, nu te lăsa cuprinsă de speranțe sentimentale exagerat de mari. Deocamdată scopul reîntâlnirii voastre se pare că este elevarea în planul ideilor, prin discuții interesante ce lărgesc orizontul mental al fiecăruia.

Saturnul tău poate să îți dea tendința de a bloca personalitatea lui sau de a-i bloca șirul ideilor care ție ți se par nepotrivite sau banale. Trebuie să îl îndrumi cu blândețe, tu ești un profesor pentru el în această colaborare. Nu trebuie să-i dai sarcini prea grele, nici să-l critici prea mult. Chiar dacă el sare de la un subiect la altul și nu păstrează o consistență a gândirii, va trebui să te faci că nu observi acest lucru. În plan sentimental nu trebuie să devii posesivă sau să încerci să-l schimbi deoarece Plutonul tău face careuri cu Venusul și Martele lui.

Tu ai șansa de a repara relația prin schimbarea modului de a te purta cu el.

Au trecut câțiva ani de când am solicitat această hartă orară și evident că lucrurile nu s-au întâmplat așa cum îmi doream eu sau cum mi le imaginam eu. Proiectul n-a văzut niciodată lumina soarelui din mâinile amândurora. De ce? Cred că în mare parte din vina mea…

Asta nu înseamnă că îi contest calitățile astrologului, omul e genial. Chiar dacă proiectul n-a fost realizat, în harta lui au fost dezvăluite numeroase adevăruri și așa cum mi-a spus și el, norocul și-l mai face și omul cu mâna lui. Deci am dat greș pe mâna mea. Universul te ajută, îți favorizează terenul, dar tu ești jucătorul. Tu faci jocul. În momentul în care acționezi într-o direcție și lași impulsurile nervoase să te domine, schimbi și mama hărții orare și viitorul și tot. În acea clipă, la acea stare spirituală pe care o avem, lucrurile ar fi putut să funcționeze. Însă schimbându-mi strategia, totul s-a dus pe apa sâmbetei.

– Ți-ai băgat tu prostiile astea în cap. Tot ce îți voi ghici se va adeveri.

– Probabil, dar nu vreau să știu nimic despre viitor, trăiesc foarte bine și în trecut. Plus că sunt fericită cu viața mea de acum. Nu există dorință pe care să nu o îndeplinesc, dacă este cu adevărat importantă pentru mine. Mai mult decât în preziceri, cred în mine.

– Și totuși, poate te iubește cineva în secret.

– Cred că mă iubesc vreo doi în secret, dar niciunul nu vrea să recunoască. Unul mă strivește constant, iar altul se face că plouă… cică îmi imaginez eu.

– Hai să aflăm de ce ești strivită sau cum îl putem face pe celălalt să mărturisească.

– Nu, mulțumesc. Răspunsul este evident – permit tot ceea ce mi se întâmplă.

– Ceva nu e în regulă, îmi spune ea încercând să mă convingă.

– Ai perfectă dreptate. Dar soluția nu o s-o aflu din cărțile de tarot sau de care folosești tu. Soluția este chiar în fața ochilor mei și o văd în oglindă în fiecare dimineață. Eu sunt cheia, începutul și sfârșitul. Doar că, din când în când, îmi place să-mi las demonii să se joace cu ai lui. Cu ai lui sunt ai mei liberi și fericiți. Dar fiind demoni, se ajunge la harță, luptă și război. M-am tot întrebat de ce îl iubesc, de ce încă îl vreau, de ce sunt atât de nebună și necugetată cu el.

– Și ai aflat?

– Din păcate, da… dar nu mi-a plăcut ce am aflat. Așa că știu deja totul, mai departe ține doar de voința mea să accept și să aplic ceea ce cunosc.

– El știe de ce îl iubești?

– Nu cred. Mai bine du-te și dă-i lui în cărți. S-ar putea să îl intereseze răspunsul.

Vorbim, dar nu comunicăm!

Vorbim, dar nu comunicăm!

Mi-era dor de el. Oh, cât de dor. Mă apropii să-l sărut… miroase a fum de țigară, a parfum, a gel de duș, a șampon… miroase a bărbatul cu care îmi petrec zilele și bucuriile. Când sunt tristă mă îndepărtez. Buzele îi miros a cremă de damă. Îmi apropii fața de a lui și îi iau palma pentru a mi-o așeza pe sânul meu, însă înainte îmi trec buzele peste degetele lui. Îi mușc ușor fiecare vârf al degetelor și-i sărut podul palmei pentru a-i simți mirosul fără să dau de bănuit. Îmi apropii buzele de ale lui și-l sărut cu foame pe care știu că o adoră la mine. Mă opresc brusc și mă îndepărtez.

– Palmele îți miros a parfum de damă, iar buzele îți miros a cremă de damă sau a fond de ten parfumat, nu știu exact.

Ochii i se măresc, are o strălucire în privire, știe că știu, iar asta parcă-l încântă. N-am niciun sentiment. Nici de tristețe, nici de supărare. Nu mă înfurii, nu fac o scenă. Sunt doar o devoratoare de adevăr. Obsedată de control. Suntem liberi, însă vreau să știu tot. Când am încetat să mai comunicăm, am încetat să ne mai iubim.

– Exagerezi, îmi spune.

Și mă apucă de gât, împingându-mă pe spate, continuând seria sărutărilor pătimașe care întotdeauna conduc la sex.

Zâmbesc și îi zic:

– Ăsta e gestul tău preferat, așa îți rămâne impregnat parfumul în palma dreaptă. Știi, când apuci astfel o femeie de gât, ei nu-i lași semne cum îmi rămân mie prin anumite locuri în urma unei partide cu tine, însă tu rămâi cu o palmă compromisă de un parfum ieftin.

– Vorbim acum sau după?

Iubire fără prietenie nu există. Vorbim, dar nu comunicăm. Nu ne mai spunem lucruri, nu ne mai împărtășim gândurile și sentimentele. Nu mai suntem pe aceeași lungime de undă. Dorințele noastre nu mai sunt aceleași. Nu mai împărțim aceleași planuri de viitor. Din momentul în care începi să te ascunzi și să te cenzurezi, povestea s-a încheiat.

Oricât ai trage de acea relație, oricât de mult ți-ar mai plăcea acea persoană, oricât de bine te-ai mai simți în preajma ei, fără o comunicare sinceră și neîngrădită, lucrurile nu mai funcționează. Apar momente apăsătoare de tăcere. Apar minciunile și temerile. Apar motivele de a te apăra și cele de a te eschiva. Apare nevoia celuilalt de a se retrage, de a se îndepărta. Apare nepăsarea și senzația aceea de sufocare. Și-l lași să se îndepărteze, îi respecți tăcerea, doar nu te-oi lupta cu morile de vânt?!

Dar de ce să rămâi așa neterminată, la cheremul lui, sperând într-o minune?! De ce să aștepți să își revină? Să își revină din ce? E bolnav? E răcit? Așa se cheamă infidelitatea, răceală? Nu vezi că e distrat și gândul lui e în altă parte? Doar nu ți-o spune ție ce-a făcut cu cealaltă și ceea ce-l frământă?!

Oricât de negată ar fi bariera aceea impusă care te ține la distanță. Oricât de închipuit ar fi scutul acela impenetrabil de care nu mai reușești să treci. Oricât de exagerată sau nebună ai fi, tu simți și din păcate nu poți forța lucrurile în niciun mod. Un om care nu este pregătit să comunice, care nu dorește să-și înfrunte și să dea frâu liber propriilor dorințe care contrazic faptele față de tine, care nu e dispus să se expună și să-și recunoască limitele atinse, nu te va privi niciodată în ochi pentru a-ți spune că a intervenit altcineva.

De obișnuință suntem atinși cu toții. M-am obișnuit cu el, nu pot să îl las așa dintr-o dată. M-am obișnuit cu ea, deocamdată merge și așa, cu mai multe povești în paralel. Și tot din obișnuință rămânem și-n relațiile toxice, pentru că avem impresia că toți oamenii sunt la fel și toate relațiile ajung în același punct. Pentru unii punctul final este infidelitate, pentru mine este lipsa de comunicarea. Unii aleg să închidă ochii și merg înainte chiar dacă relația lor a întrecut orice limită, alții se opresc și-și dau șansa să cunoască adevărata împlinire sufletească.

Când încetezi să mai comunici cu mine, să mai ai încredere în mine și în povestea noastră, când ajungem să vorbim despre nimic, este semnul clar al îndepărtării definitive. Nimic nu mai poate fi reanimat sau salvat. Dacă nu există dorință de ambele părți – e end of story!

Nu există batjocură fără urmări!

Nu există batjocură fără urmări!

Parchez mașina cu o iscusință de șofer cu mare experiență, deși nu sunt chiar atât de pricepută, dar nici o catastrofă nu sunt. Cred că niciodată nu îmi ieșise așa bine parcarea cu spatele. Am făcut-o mai mult la ghici. M-am bazat pe instinct și prea puțin pe oglinzi. Aveam inima în gât și îmi bătea cu putere. Îl urmăresc cu privirea și simt cum mă apucă tremuratul. Îmi încordez mâinile ca să nu las frământarea să se observe, mă așez confortabil în scaunul mașinii, îl invit înăuntru și iau atitudinea de femeie puternică și demnă. În fond sunt puternică și demnă, însă nu când vine vorba de el.

Am ținut discursuri în fața a sute de necunoscuți, am avut apariții televizate, am răzbit într-un domeniu în care bărbații sunt la putere și am ieșit din zona de confort de zeci de ori doar pentru a-mi demonstra mie că sunt capabilă. Mi-am învins fricile atunci când am suferit intervenții chirurgicale și mi-am sfidat propria neputință fizică atunci când toți îmi spuneau că lupta mea s-a încheiat și că nu mai pot face nimic mai mult pentru mine. M-am luptat cu mine însămi și am învățat că nimic nu este imposibil atunci când îți dorești ceva cu adevărat. Știu că sună a clișeu, însă este o realitate pe care eu o trăiesc zi de zi. Nu există ușă de care să nu pot trece și obstacol pe care să nu-l pot învinge.

Și totuși în acea clipă, văzându-l în fața ochilor mei, eram vulnerabilă, expusă și emoționată. Mă gândeam: vai de steaua mea, mi-e mai ușor să vorbesc în fața a sute de necunoscuți decât să-mi înfrunt o frică și o dorință pe care le port cu mine de foarte mult timp. Nu-s normală. Revino-ți. Totul e bine. Ești puternică.

Emoțiile mele nu sunt ușor de văzut. Sunt sesizabile doar pentru cei care mă cunosc cu adevărat, iar el n-avea cum să observe furtuna din interiorul meu. Nu voiam să-i dau voie să treacă de scutul impenetrabil pe care îl ridicasem în jurul meu. Eram față în față cu un scop: acela de a sparge iluzia pentru a afla realitatea.

Pun stop emoțiilor și activez rațiunea. Nu e un zeu, este doar un bărbat, unul căruia îi pot face față, evident. Dumnezeule, sunt vulpe bătrână trecută prin multe situații și încercări. Văd nesiguranța, rușinea, discomfortul, uimirea, panica, șocul și emoția… aproape insesizabilă, însă emoția există. Undeva, acolo, se află și o fărâmă de bucurie, zâmbetul și ochii trădează plăcerea sau flatarea. Ce caut aici, îmi spun?! De ce îl vreau? Pe cine vreau? Pe el? De ce? Deodată realizez că nici iubirea și nici obsesia nu m-au adus în acel punct, ci ambiția.

De obicei bărbații sunt coruptibili. Oricât de departe de standardele lor ai fi, oricât de fideli ar fi, oricâte principii sau valori sănătose ar avea, oricât de lipsiți de interes ar fi față de o femeie, dacă ai răbdare și-ți joci cărțile ca o profesionistă, îi stârnești interesul și-l determini să te vrea și el. Fie că îl corupi pentru o seară sau pentru o viață, când o femeie se ambiționează să seducă un bărbat, reușește. Cu toții avem un punct slab, o plăcere ascunsă, un moment de rătăcire și dacă acționezi și plusezi fix în acea clipă cheie, BINGO, ai câștigat ce ți-ai dorit. Nu contează dacă scopul tău este atins pe termen lung sau pe termen scurt atât timp cât obiectivul este atins.

Sigur că trebuie să cântărești foare bine lucrurile. Merită acel bărbat timpul investit în el, efortul de a avea răbdare și toată munca depusă pentru a-l seduce? Merită să-ți riști sănătatea mintală și liniștea sufletească pentru un capriciu care, de cele mai multe ori, este unul trecător? Dacă răspunsul la toate aceste întrebări este un DA hotărât, atunci dă-i înainte cu tupeu. Demonstrează-ți că poți avea cel mai inaccesibil bărbat care ți-a apărut în cale. Demonstrează-ți că ești atât de proastă încât să te lupți pentru un bărbat care nu te vrea. Demonstrează-ți că ești atât de redusă mintal încât să te ambiționezi să te culci cu un bărbat pe care, probabil, n-ai să-l mai vezi în viața ta. Demonstrează-ți că ești atât de fraieră încât să te lași călcată în picioare de unul care nu dă doi lei pe tine în loc să fii într-o relație normală, echilibrată, frumoasă, care să te împlinească, cu un bărbat care TE POATE face fericită, te vrea și te apreciază la adevărata valoare.

Și totuși apare căte unul pe care nu-l poți corupe, care îți demontează tot ceea ce ai învățat de-a lungul vieții, care îți întoarce viața cu fundul în sus, care îți răstoarnă toate credințele și-ți inversează coordonatele doar pentru a-ți demonstra că pe el nu-l poți avea. Îți demonstrează că ești de succes, dar nu în raport cu el. În relația cu domnul, nu doar că el conduce, ci este cu trei pași înaintea ta, ducând jocul la un nivel la care tu nici măcar nu cutezi să te gândești. Și știi că ești inteligentă, nimeni nu-ți poate contesta capacitățile intelectuale, însă el ți le pune pe mute cu o ușurință bizară.

Îți găsești nașul. El aruncă sămânța speranței, tu culegi deșertăciunea. Și-ajungi să-l vrei cu îndrâjire, să suferi, să te dai cu capul de pereți și chiar să recurgi la cele mai înjositoare tertipuri pentru a-l prinde de mână. Și când crezi că l-ai prins, îți scapă din nou printre degete. Și rămâi cu buza umflată. Cu nimicul în brațe.

Ei bine, asta nu-i iubire, nu-i nici măcar obsesie, este ambiția de a-l avea. De a-ți demonstra că poți să-l jumulești bine de tot pe afurisitul ăla care te joacă pe degete. Vrei, ca măcar o dată în viața ta, să câștigi jocul. Totul devine personal și al naibii de provocator. Simți că pierzi, dar nu abandonezi. Speri într-o minune, te rogi să-și facă karma treaba măcar de data asta. Îți amintești că roata e rotundă și poate de data asta se întoarce în favoarea ta. Dar nu… speranța e înșelătoare și ți-o iei din nou.

Toate astea n-au niciodată o finalitate bună sau frumoasă. O astfel de experiență te înrăiește. Ajungi să faci gesturi necugetate, guști perversitatea cu o plăcere nefirească, îți pierzi încrederea în sexul opus, devii și mai obsedată de control decât erai înainte și… din păcate, ajungi să-ți mai pietrifici puțin inima. N-ai cum să cazi în patima nebuniei extreme și să rămâi neatins. Nu există batjocură fără urmări… de ambele părți.

Ce mai vrei de la mine, iubitule?

Ce mai vrei de la mine, iubitule? M-ai dezbrăcat de tot. Mi-ai desfăcut cu violență pieptul și mi-ai smuls inima cu forța unui nebun nesăbuit. N-a fost de ajuns să-mi ții sufletul în palmă și să-l scuipi de parcă ar fi fost o mizerie infectă. Nu, a trebuit să mă dezumanizezi. Să mă lași fără demnitate și să mă umpli de regrete. Ai aruncat asupra mea cele mai întunecate stări și-apoi… apoi m-ai lăsat pradă sentimentului de vinovăție.

Ce să-ți mai dau? Mi-ai deposedat de tot ce aveam mai bun și m-ai transformat într-o femeie rece și indiferentă, incapabilă de a mai iubi vreodată pe cineva cu toată ființa. Dacă aș putea… mi-aș șterge memoria. Iert, dar nu uit. Nu pot să îmi reprim sentimentele, deja sunt de necontrolat. Te iubesc și te urăsc în aceeași măsura. Nu pot să uit iubirea, dorul, trădarea, miciuna, speranța și dorința aceea pe care ai aprins-o ca pe o torță și pe care ai stins-o atât de brusc și dureros. Mă doare neîmplinirea. Cică iubirile neconsumate au tendința de a se reaprinde peste ani. I-aș da foc și-aș transforma-o într-o cenușă cu care mi-aș unge tot trupul, poate așa aș ostoi neîntâmplarea care mi-a măcinat anii, viața, pielea.

Ce să-ți mai ofer? Mi-ai luat pielea de mine. M-ai jupuit fără milă și m-ai lăsat goală în mijlocul mulțimii, speriată, agonizând, strigându-ți numele care-i atât de adânc impregnat în memoria mea. Nu-l uit nicio clipă. Este prezent în orice moment al existenței mele. Te visez noaptea. Te alung, însă țin brațele deschise și-ți spun: în sfârșit ai venit, Doamne, cât te-am așteptat, cât te-am dorit, cât te-am vrut.

Cât să te mai caut? Cât și până când? Stop. Am obosit și totuși pașii ăștia ai mei, grei ca plumbul, tot spre tine mă poartă. Vin la tine. Sunt inconștientă. Păi ce să fac?! Mi-ai luat demnitatea, stima de sine, voința, capacitatea de a gândi rațional și mi-ai furat până și inteligența emoțională. Toate instinctele mele îți urlă necinstea: stai potolită, nu te vrea, însă eu ignor orice factor extern sau intern care mă îndeamnă să mă îndepărtez de tine. Cum aș putea să plec când tu ești magnetul meu? Tu ești polul care mă atrage cel mai puternic? Cum să mă opresc când forțele atracției sunt mai presus de capacitatea mea de a mă stăpâni?! Nu m-am lepădat nicio clipă de tine. Știi cât de strâns țin cu dinții de tine?! Mi-ar plăcea să te doară, să simți și tu toată greutatea pe care o car eu zi de zi în minte și în suflet.

Cât să te mai aștept? Cât să te mai aștept când eu te aștept deja de o viață?! Ce mai contează câțiva ani în plus sau în minus. Mi-ai amortizat orice simț de conservare. Nu știu ce mai înseamnă să mă protejez. Nu cunosc instinctul de supraviețuire când eu, tot ce îmi doresc, este să-mi dau ultima suflare în brațele tale. Mi-am dorit atât de mult să îmi pierd mințile și să-mi las ultima fărâmă de energie pe pieptul tău. Mi-am dorit cu toată ființa să trăiesc, să consum odată pentru totdeauna, toată această iubire refuzată și respinsă. Am ajuns să o detest, mă transformă într-o femeie nesăbuită.

Ce mai vrei de la mine? Ți-am oferit totul, m-am lepădat de toate valorile și principiile mele. Am făcut ceea ce nu aș face niciodată pentru nimeni, indiferent de împrejurări.

Îmi torn încă un pahar cu vin. Mă uit în oglindă. Văd o femeie puternică. Nu sunt o femeie ușor de distrus. Nu-mi știe nimeni păcatul. Doar el. Merg înainte prefăcându-mă că nu există.

Nu exiști, nu te simt, nu te vreau – noul meu motto!

După sex orice femeie este euforică pentru câteva zile!

După sex orice femeie este euforică pentru câteva zile. Și viața e mai frumoasă. Totul e zen. Liniște și pace. Și parcă e îndrăgostită… dar nu neapărat de bărbatul cu care s-a simțit bine… sau excelent, ci de ea însăși și de sentimentele pozitive care o încearcă. Parcă devine mai puternică, mai frumoasă și radiază. Pielea devine mai fină, chipul devine mai luminos, privirea fericită, doar gândirea se deformează din cauza „drogurilor aprinse” în creier în timpul actului sexual.

Cum se deformează gândirea?! În primul rând, femeia are tendința de a deveni mai atentă cu acel bărbat, mai dornică de prezența lui, mai comunicativă și chiar mai afectuoasă. Dar nu dragostea-i de vină, de fapt intră în joc dorința de a-și menține acea stare de bine. Și are nevoie de el ca de o substanță psihotropă pentru a-și păstra starea de beatitudine care îi îmbunătățește orice aspect al vieții.

Asta înseamnă că femeia se folosește de bărbat pentru sex? Uneori da…! Și femeile „utilizează” bărbații în scopuri atât de „mărșave” precum sexul de calitate. Sigur că sexul bun îndrăgostește, însă când ești conștientă și realistă și știi că acel bărbat nu îți aparține, nu ai o relație cu el în sensul tradițional și nu ai așteptări de la el, te mulțumești și vrei ceea ce el îți poate oferi mai bun: prietenia lui, timpul lui, compania lui, nebunia lui și partidele incitante de sex. Ocazionale sau periodice, după cum îl lasă inima și după cum îi vine și ei pofta, evident. Fără alte filme proaste.

Ei bine, și femeia poate fi astfel, nu doar bărbatul. Și ea își poate urmări propriile interese, nu doar el. Și femeia poate separa foarte bine adevărata realitate de momentele de pasiune care, de cele mai multe ori, n-au nicio legătură cu adevărul dintre cei doi.

Mă simt bine cu tine? Ok, atunci te vreau mai des în preajma mea, îmi faci bine, mă ajuți să-mi păstrez starea de bucurie, motivația și direcția în toate aspectele vieții mele. Este iubire? Nu neapărat. Cu siguranță există un atașament la mijloc și o compatibilitate, însă nimic din toate astea nu trebuie să conducă la formalizarea sau complicarea legăturii. Putem fi bine și fără să ne catalogăm în vreun fel. Ne putem face bine unul altuia și fără să ne înghesuim într-o relație, fără să ne sufocăm, fără se ne chinuim unul pe altul, fără să ne mințim și fără să ne prostim.

Prefer o legătură deschisă și sinceră, asumată, în locul unui fals pe care să-l afișez în văzul lumii. Nu mă definesc astfel de lucruri și nu voi trăi niciodată o astfel de iluzie doar pentru a-mi „trata” singurătatea.

Îmi aprind țigara și constat că mă simt senzațional. Nu mai simt niciun fir de durere în corpul meu. Frustrarea am eliberat-o. Regretele au dispărut. Nu mai am remușcări. Nu mă mai rușinez cu faptele mele comise în trecut. Gândul meu nu mai e acaparat de altcineva. Dorul nu mă mai înjunghie în coaste. În sfârșit mi-e bine. Mă pot privi în oglindă. Voi putea pune capul pe pernă liniștită.

Vreau să păstrez ceea ce primesc. Sunt sub efectul hormonului fericirii eliberat în timpul orgasmului. Știu că în câteva zile lucrurile se vor normaliza și o să redevin eu însămi, rece ca o reptilă, stare specifică mie. Însă acum îmi dau voie să mă bucur de ceea ce simt ACUM.

Când o să am chef de tăvăleală o să vin fără sutien!

Când o să am chef de tăvăleală o să vin fără sutien!

 – Auzi, hai să facem o convenție, ce spui?

(Am înnebunit cu convențiile. Am convenit cu mine însămi să fumez doar când ies în oraș și, evident, am călcat în picioare regula. Am convenit că o să fiu cuminte și n-o să las furia sau dorul să pună stăpânire pe mine și până acum mă descurc binișor. Am convenit că o să slăbesc 8 kilograme și am reușit să dau jos 4 kilograme, însă în ultimele 4 zile am pus înapoi o jumătate de kil. Unde mama naibii ajung cu înțelegerile mele?!)

– Ce convenție, ia uimește-mă!

– Când o să am chef de tăvăleală o să vin fără sutien, iar tu ar trebui să fii cu ochii pe mine dacă vrei să ai parte de și mai mult sex. Astfel o să știi tu că poți să mă atingi oricum îți trece prin minte pentru că eu mă voi supune ție. Și să mă suprinzi, să te apuce pofta în locuri… nebănuite, să spunem. Hai să ne jucăm și vedem ce iese.

– Înseamnă că tu ai chef de tăvăleală în 90% din întâlniri deoarece rareori ți-ai pus sutien pe tine.

– Și dacă ai remarcat, de ce n-ai acționat?

– Din respect…

– Pe bune?! Lasă, Doamne iartă-mă, respectul și toate lucrurile decente pe care ți le închipui despre mine și înșfacă-mă! Fă-mă a ta și nu mai gândi pentru mine. Fă-o așa cum nu ai făcut-o niciodată. Domină-mă și fă-mă să mă îndrăgostesc de tine nebunește. Infiltrează-te în mintea și în sufletul meu și determină-mă să nu te mai pot scoate din sistemul meu. Hai să trăim o poveste de dragoste nebunească, să nu ne mai gândim la implicații sau repercusiuni.

Să ceri unui bărbat să lase deoaprte raționalul și să se bucure de nebunia ta de parcă ar fi ceva normal, reprezintă un act de curaj. Păi de ce nu mi-aș asuma ceea ce vreau de la el?! În fond, el este cel care decide dacă vrea să meargă cu mine atât de departe sau mă ține în continuare blocată în spatele respectului.

Îmi place să fiu respectată, să-mi fie respectat timpul și jobul, să-mi fie respectate nevoile și dorințele, însă nu exagera prea mult cu respectul pentru că risc să nu te mai văd ca pe un bărbat, ci ca pe un simplu prieten, să spunem, și-atunci, te-ai lins pe bot. Cea nebunatică, spontană, plină de energie și dornică de senzații tari dispare și-i ia locul femeia dezinteresată și plictisită.

Nu vrei să-mi pierd interesul pentru tine, nu-i așa?! Îmi plac jocurile, mie trebuie să-mi ții mintea aprinsă, să-mi sfârâie călcâiele, să mă provoci, să mă surprinzi și să nu-mi dai niciodată senzația că ai atins potențialul tău maxim. Imediat ce sesizez o dovadă de ezitare sau de nesiguranță, îmi pierd entuziasmul.

Sunt o femeie puternică și am nevoie de un bărbat pe măsura mea. Mă înfurie lașitatea, mă dezamăgește frica și mă doare abandonul. Dacă renunți la jocul cu mine și predai armele, înseamnă că nu-mi poți face față. Înseamnă că ceea ce am văzut eu în tine, tot potențialul, tot frumos și toată capacitatea, au fost niște proiecții, iluzii… falsuri.

Bărbații fără cojones nu prea fac mulți purici lângă mine. Îmi place respectul și îl impun fără să fac prea mari eforturi, de vină-i jobul, dar și viața care m-a călit în fel și chip, însă zi de zi trăiesc într-o lume rigidă și formală în care bărbații, deși par de succes și cu siguranță din punct de vedere financiar sunt mai mult decât realizați, și-au pierdut bucuria vieții și bărbăția. Nu mai flirtează, nu mai seduc… nu mai au energie pentru așa ceva. Căsătoriți sau necăsătoriți, cu iubite sau fără, toți par trași la indigo și vorbesc despre aceleași lucruri neinteresante: bani, afaceri, mașini, vacanțe și orgasmele închipuite pe care cred ei că le oferă femeilor lor. Sunt niște triști. Niște „îmbrățișatori” incapabili să facă o femeie să vibreze.

Dacă le bagi o privire mai îndrăzneață sau dacă îi scoți din zona de confort preluând rolul vânătorului, se înroșesc până-n vârful urechilor. Nu vreau un astfel de bărbat pentru mine.

Îl vreau pe acela care, deși poate nu este 100% împlinit din punct de vedere profesional, încă nu și-a pierdut energia de a iubi nebunește, de a-și trăi viața ca și cum ar trăi ultima sa zi, pe care trebuie să o savureze cu toată ființa lui, unul care să râdă cu poftă, care să mănânce cu mine pe trotuar, cu care să împart cu dragă inimă ultima țigară, care să-i placă să privească luna împreună cu mine din mașină sau de pe capota mașinii, căruia să simt că vreau să îi ofer totul, fără nicio ezitare, în care să cred orbește și pe care să-l urmez fără să îl întreb unde mergem, care să mă „revendice” cu îndrăzneală și curaj, care să mă iubească aproape animalic, cu care să nu-mi fie rușine să-mi dezbrac trupul sau mintea, căruia să îi pot împărtăși cele mai groaznice gânduri, cele mai josnice și mai murdare, care să-mi fie cel mai bun prieten, dar și umărul pe care să îmi pun capul atunci când mă apucă toate toate pandaliile. Iubire fără prietenie nu există.

El e bărbatul pe care îl vreau, cel care să facă față nebuniei mele și care să nu se sperie de ea, care alege să rămână pentru că dincolo de toate imperfecțiunile mele, eu sunt femeie cu care el se simte el însuși. Îl vreau pe cel cu care și eu, la rândul meu, pot fi eu însămi. Nu sunt făcută să-mi trăiesc iubirea în doze mici, cu teama de a nu supăra, pe mine mă adori așa cum sunt sau merg mai departe. Departe de tine, cel care mă determină să mă prefac…