Îmbrățișată după…?!

De ce simți nevoia să fii îmbrățișată după?

Ca să mă asigur că totul este în regulă dintre noi!

Și atunci când știi că totul este în regulă între voi, de ce mai simți nevoia să fii îmbrățișată după?

Din iubire!

          Dar oare cu cinci minute în urmă el, nu te-a îmbrățișat? Nu te-a sărutat? Nu a făcut dragoste cu tine, nu a fost al tău și tu a lui? Toată pasiunea aceea intimă, din patul vostru, nu a fost de ajuns? De cele mai multe ori nu este de ajuns, știu. Pentru că noi, femeile, nu căutăm neapărat contactul sexual, ci dragostea, afecțiunea, sentimentul de apartenență, siguranța că acel moment a fost unul deosebit pentru ambii parteneri. Dar de ce simți nevoia să te asiguri? De ce trebuie să îl întrebi dacă i-a plăcut? De ce trebuie să îl întrebi dacă te mai iubește imediat după ce ați făcut dragoste? Ți-a demonstrat că i-a plăcut, știi că te iubește, altfel nu ar mai fi fost cu tine în pat. Exceptând cazurile când totul este just sex, întrebările de genul sunt fără sens. Dar chiar și dacă este doar sex – sexul nu naște dragostea și dacă i-a plăcut, te vei convinge a doua zi atunci când te va suna sau nu. Dacă n-ai reușit să dai tot ce aveai mai bun atunci, în acel moment de legătură, întrebarea de după este oricum de prisos!

        De la Jurnalul unui Infidel am învățat că actul sexual se împarte în patru faze pentru femei și în trei faze pentru bărbați. Femeile vor preludiul, contactul sexual, orgasmul și tandrețea de după sex; pe când bărbații vor numai preludiul, contactul sexual și ejacularea. Ei nu mai simt nevoia tandreței de după, nici s-o manifeste și nici s-o primească. Sigur că sunt și bărbați care mai atârnă în pat după actul sexual, încă vor să se giugiulească, să se sărute și să mângâie; însă cei mai mulți adorm, iar ceilalți pur și simplu profită de acea energie nebună pentru a face altceva, ceva productiv, creativ, constructiv poate. Și dacă nu vor să facă ceva productiv, atunci vor să se bucure de liniștea de după sex, de dușul acela fierbinte, de țigara de după, de paharul cu vin sau de cel cu vodka. Indiferent în ce categorie se încadrează bărbatul tău, reacția lui de după sex n-are nimic de-a face cu iubirea lui pentru tine. Unii pur și simplu așa se manifestă. Ia-l ca atare!

       Dar tu tânjești în continuare după tandrețea lui și sub euforia orgasmului, îl vrei din nou pe tine, în tine, sub tine vrei să-i simți mâinile agile, buzele care în urmă cu cinci minute ți-au produs fiori în tot corpul și poate că vrei din nou să-i simți tăria bărbăției. Tu îl vrei înainte și după sex, îl vrei tot timpul, pentru că este modul tău de a-i spune te iubesc! Însă bărbații nu simt această nevoie, nu mereu și nu de fiecare dată. Uneori o face din obligație, pentru că știe că așa îți place ție și asta aștepți de la el, tandrețea de după sex; poate că doar vrea să-ți șteargă orice urmă de îndoială. Alteori o face pentru că pur și simplu – așa i-a venit, așa s-a obișnuit sau așa l-ai obișnuit. Însă nu mai aștepta, nu mai pretinde, nu-l întreba și nu-l sufoca. A făcut dragoste cu tine, asta înseamnă că și-a dorit să facă dragoste și te-a iubit trup și suflet, așa cum a putut și a știut mai bine. Dacă noi, femeile, suntem sentiment în stare pură, bărbații au ceva din instinctul animalelor. Iubește-l așa cum este și nu cere mai mult decât poate da! Nu te bosumfla și nu-i întoarce fundul ca o fetiță răsfățată, demonstrează-i că ești o femeie deșteaptă și puternică, care n-are nevoie de tandrețea de după ca să se simtă sigură de iubirea voastră!

Curvă în pat și doamnă în societate

Mi s-a spus de atâtea ori: „Femeia TREBUIE să fie curvă în pat, doamnă în societate și gospodină în bucătărie”. N-am înțeles niciodată de ce TREBUIE. De ce nu poate fi numai curvă, doamnă sau gospodină? Numai curvă, e rușinos și înjositor. Numai doamnă, e prea rece și frigidă. Și numai gospodină, e prea cuminte, poate chiar delăsătoare și de-a dreptul neinteresantă ca femeie. Oricum, Bubulina gospodina e doar una.

       Ei bine, mixul acesta este MUSAI necesar, cică. Altfel, femeia nu mai e femeie. Sau încetează să mai fie de trei ori femeie, habar n-am. Înțeleg ideea de a fi curvă și doamnă, dar de ce trebuie să fie și gospodină? Adică o trece dragostea prin stomac, însă poate găti și el, se poate ocupa și el foarte bine de cumpărături, nu? Și ce te faci atunci când se presupune că doamna este doamnă și curvă numai cu tine, și ea de fapt este curvă pentru toți bărbații pe care-i întâlnește. Ce te faci, ca bărbat, când îți iei o asemenea țeapă și ajungi să ții lângă tine femeie tuturor? Hm?

      Unii misogeni susțin că locul femeii e la cratiță. Ăhă nu serios? Pe bune? Hai să fim serioși! De fapt locul bărbaților este la cratiță! Ați văzut și voi, cei mai buni și mai renumiți bucătari sunt bărbați, așa că mai tăiați din locuri, femeia se potrivește oriunde vrea ea să fie, nu neapărat la cratiță. N-am o problemă cu gospodinele, bravo lor că se îngrijesc de familie. Însă locul meu nu este la cratiță și nici la mop și nici nu va fi vreodată. Era să fiu domesticită odată. Era cât pe ce să pic în plasă. Dar m-am deșteptat la timp. Mi-am dat seama că nu sunt făcută să fiu o femeie supusă și nici nu aveam de gând să mă ofilesc într-o relație în care trebuia să fiu dominată. Și recunosc, îmi place să fiu dominată dar nu tot timpul, nu în viața de zi cu zi, nu în asemenea hal încât să cer voie să mă duc undeva sau să fac ceva. Decât cu un asemenea bărbat, mai bine singură. Singură, tânără și neliniștită.

       Căci da, decât curvă în pat, doamnă în societate și gospodină în bucătărie, mai bine femeie. Pur și simplu, femeie. Cu bune și rele. Cu virtuți și defecte. Cu nebunii și obsesii. Cu fantezii și fetișuri. Tânără și liberă, dispusă să iubească și să se lase iubită ori de câte ori i se ivește ocazia. Nu-mi place încadrarea femeilor într-o anumită tipologie. Nici eu nu încadrez bărbații în anumite tipologii, chiar dacă unii sunt prea proști, alți sunt doar boi și unii chiar nepricepuți în ale amorului. Am impresia că se așteaptă prea mult de la femei și prea puțin de la bărbați. Puțini sunt bărbați adevărați. Puțini dau totul în intimitate, puțini se dăruiesc pe de-a-ntregul, puțini iubesc cu adevărat, puțini respectă și puțini țin cont de dorințele femeilor. Sau poate am întâlnit eu numai specimene care cer mai mult decât oferă. Însă trebuie să recunoaștem, societatea are mai multe pretenții de la o femeie decât de la un bărbat.

      Ea nu își poate trăi viața liber și neîngrădit pentru că automat este catalogată ca fiind curvă. În vreme ce un bărbat care a avut numeroase femei este perceput ca fiind șmecher sau experimentat; femeia care a trecut prin patul multor bărbați este numită târfă! Unde mai este egalitatea în drepturi? Unde mai este egalitatea dintre un bărbat și o femeie? Vă spun eu, încă nu este egalitate între femeie și bărbat. Mai sunt și femei curajoase care își trăiesc viața după bunul plac, însă societatea o critică asupru. Femeile măritate, „la locul lor”, se tem să-și lase bărbații în preajma lor, iar bărbații le tratează ca pe niște bunuri consumabile. Ei nu-i chiar așa, și CURVELE AU SUFLET. Și până la urmă, de ce le spunem curve? Sunt femei! Fac ce vor până la urmă. Fiecare este dator să-și trăiască viața după cum vrea, chiar dacă e bine sau nu. Până la urmă toți ne plătim „păcatele” mai devreme sau mai târziu și nimeni nu le plătește în locul nostru.

        Eu zic să nu mai aveți așa multe așteptări de la femei, să nu le mai încadrați în nicio categorie, lăsați-vă surprinși de frumusețea lor și iubiți-le așa cum sunt! Pentru că merită și în fond suntem născute pentru a fi iubite!

A fi sau a nu fi amantă…

Niciodata nu mi s-a parut corect statutul de amanta si niciodata nu mi-a placut sa fiu pe locul doi. Mi se pare nedrept sa fiu femeia din umbra, cea care iubeste dar care nu se poate bucura pe deplin de iubirea ei. Cea care traieste, dar numai ferita de ochii lumii. Cea care se daruieste in totalitate, dar care primeste in schimb numai franturi. Cea mai indragostita dintre femei, dar care nu-si poate striga iubirea in cele patru colturi ale lumii. Si nu, nu-i musai sa te lauzi cu relatia pe care o ai, dar cand fericirea te cuprinde, vrei sa arati lumii intregi cat esti de iubita. Dar aceste lucruri nu-s posibile, cel putin nu pe de-a-ntregul, ci numai cu jumatati de masura. Nu poti sa te bucuri decat de acele putine momente de fericire si atat. Nici macar nu ai voie sa speri, pentru ca nu poti spera sa-ti cladesti fericirea pe nefericirea altei femei. Ar fi inuman, nedemn si injositor sa defaci legatura aceea pe care Dumnezeu a binecuvantat-o. Si mai ales cand sunt copii la mijloc. Dar cate nu fac asta in fine!
Si desi niciodata nu mi-a placut statutul de amanta, am fost si eu la randul meu amanta, dar nu cu un barbat casatorit, ci cu unul care avea in spate o iubita oficiala. Trebuie sa recunosc ca de cele mai multe ori am acceptat pentru ca am sperat la mai mult. Niciodata nu s-a intamplat. Aproape niciodata nu se intampla. Caci acela care nu vrea sa te iubeasca, n-o va face niciodata. Alteori mi-am asumat pur si simplu si-am trait clipa. Dar nu mi-a fost usor, pentru ca eu sunt facuta sa iubesc trup si suflet si nu obisnuiesc sa ma incurc cu jumatati de masura, decat daca vreau eu, decat daca acela merita cu adevarat sacrificiul meu. E neplacut sa fii mereu femeia din umbra, sa nu il poti suna oricand, sa nu il poti cauta oricand, sa nu il poti iubi oricand, sa nu il poti prezenta prietenilor sau familiei, sa nu te poti plimba cu el de mana, sa nu poti face multe. Ca amanta astepti, intarati, satisfaci, iubesti si asculti. Mai mult de atat nu poti face.
Dar mult mai dureros este cand amantii simt ca sunt suflete pereche, cand se inteleg din toate punctele de vedere, se ajuta si se iubesc, dar nu pot fi impreuna pentru ca si-ar intoarce pe dos intreaga lume. Unele iubiri si relatii sunt facute sa ramanain umbra, sa ramana ascunse, altfel vraja se risipeste. Dar asta nu inseamna ca nu este dureros, pentru ambii amanti. Cel mai bine pentru o femeie este sa nu accepte vreodata statutul de amanta, insa cine ne poate invata cum sa rezistam tentatiei?! Cum ne putem infrana curiozitatea?! Cum stingem dorinta?! Cum omoram pasiunea?! Cum sa rezistem cand ardem de nerabdare sa gustam fructul oprit?!
Mda, cel mai bine pentru toata lumea este sa ne gasim parteneri liberi si fara obligatii, insa viata nu este un drum drept si nici un drum lin, neprevazutul se intampla. Unii au putere de caracter, altii nu. Dar desi amantii sunt pacatosii fara iertare, crucea lor nu e deloc usoara, viata lor nu e simpla, iar ideea de a iubi pe cineva care nu va fi niciodata al tau, nu este numai lapte si miere. Printre momentele fericite sunt si multe regrete, temeri, remuscari, invinovatiri, lacrimi si suferinte. Sa stii ca iubitul tau doarme seara in patul de drept al alteia, este crunt. Sa stii ca mangaierile lui nu sunt numai alte tale, este trist. Sa crezi ca vorbele lui sunt adevarate si de fapt sa fie mincinoase, este si mai trist. Dar unele lucruri trebuie sa ni se intample ca sa ne putem invata lectia.
Si stau si ma intreb, a fi sau a nu fi amanta?! Si daca nu te poti abtine, mai bine doar o aventura de o noapte, fara remuscari, fara nume, fara numere de telefon, fara asteptari si fara alte seri.

Scorpie…

Mă uitam la ea și nu-mi venea să cred. Se gudura pe lângă el mai ceva ca o iapă în călduri. Se presupunea că-mi este prietenă. Știa că-l plac. Știa că vreau să-l cuceresc. Pusesem prima ochii pe el, iar ea îmi spusese că sunt nebună, că e nașpa și că nu merită osteneala. Cu toate astea, filtra cu el sub ochii mei cu nerușinare. În suflet tunam și fulgeram. Aș fi luat-o de păr și-aș fi măturat cu ea tot localul unde eram. Aș fi bătut-o măr. Nu eram geloasă, cât mă simțeam trădată. Își bătuse joc de mine. Știa foarte bine că sunt în tratative cu el, iar ea ea se cumporta de parcă voia să mi-l ia de sub nas. Era mai drăguță ca mine, iar el dădea semne că ne place pe amândouă, asta mă enerva la calme. Nici el nu mă merita, dar trădarea ei era mai presus de a lui. În fond cu el nu aveam nimic, ÎNCĂ dar ea, ea, prietena mea, să-mi facă una cu asta, nu mă așteptam.

       Dar am lăsat-o să își facă jocul. Am lăsat-o să se desfășoare, iar pe el l-am lăsat să-și satisfacă capriciul. El se comporta cu „frână”, cred că din cauza mea, însă ea o făcea pe glumeața și pe joviala. Îl atingea din când în când pe umăr, își flutura genele de parcă îi intraseră ceva în ochi și-și arăta dinții continuu. I-aș fi spart dinții, dar m-am abținut cu brio. Aveam eu ac de cojocul ei. Am plecat acasă înaintea lor și a doua zi am aflat că petrecuseră noaptea împreună. Pe el nu l-am întrebat nimic, ei i-am cerut socoteală și mi-a negat cu vehemență. Era ea mai drăguță decât mine, dar eu eram mai inteligentă decât ea. Nu le-am reproșat nimic și nici nu m-am arătat afectată. Dacă o avusese, fusese pentru prima și ultima oară, aveam eu grijă să nu aibă vreodată o realție cu el. Ea era genul care se culca cu orice bărbat care îi plăcea. Credea că-i prinde în plasă dacă îi trecea printre picioarele ei. Credea că prin sex naște iubirea. Se înșela amarnic. Cu el nu mergea acest tip de strategie și nu atâta timp cât existam eu.

      Am făcut în așa fel încât să ne întâlnim din nou, în aceeași formulă. Numai că de data aceasta ei se comportau ca și cum nici nu se cunoșteau. Nu se priveau în ochi și nu schimbau nicio vorbă. Era clar, ceea ce auzisem era adevărat. O avuse iar acum o ignora cu desăvârșire, așa cum se întâmplă când un bărbat nu vrea mai mult de la o femeie. Era stilul lui să dea bir cu fugiții și era stilul ei să o facă pe inabordabila când respectivul nu-i răspundea cu aceeași monedă. Scăpasem de ea, nu mai reprezenta niciun interes pentru el. Acum era șansa mea să îl CUCERESC, nu să mă aibă. În alte condiții l-aș fi dat naibii de mult. Un tip care se culcă cu o prietenă a cuiva, nu mai este eligibil pentru a avea o relație cu el. Însă eu voiam să o rănesc, să o doară, să-i demonstrez că în jocul ei murdar ea este singura pierzătoare.

         Și-am reușit, am reușit să-i sucesc mințile. Nu prin așternut. Am trecut prin patul lui când am simțit că e deja îndrăgostit. Nu m-am lăsat cu una cu două, n-am răspuns insistențelor lui, mereu m-am eschivat când vedeam că vrea să facă dragoste cu mine. Am avut noroc sau am gestionat bine situația, altfel mi-ar fi dat papucii de mult. Am avut o relație frumoasă cu el, iar cu ea am încetat de mult să fiu prietenă. Cu astfel de prietene, de care să-mi fie teamă să-mi las bărbatul în preajma lor, mai bine lipsă.

      Am fost o scorpie, probabil! Dar mai bine scorpie decât prea bună cu „prietenele”. 🙂

În drumul spre dormitor…

Ceea ce numesc eu astazi frumusete, pentru altii poate parea banal. Acum ceva timp as fi fost si eu in stare sa merg pe strada goala sau aproape goala. Ma simteam nebagata in seama. Credeam ca a fi femeie, cu sanii la inaintare, e o treaba mega, super wow. Credeam ca altfel un barbat nu ma poate observa. N-aveam picioare de fuste mini, dar aveam niste sani mari si provocatori, ca doua pere coapte ce abia asteaptau sa fie devorate, pe care ii scoteam mereu la iveala. Purtam bluze exagerat de decoltate, alteori nu-mi luam sutien, numai pentru ca sfarcurile sa-mi strapunga tricoul si astfel barbatii sa VADA mai bine. Hm eram fraiera, habar n-aveam eu ca barbatii care observa astfel de femei, nu fac altceva decat sa le trateze ca pe niste obiecte. Dar si eu eram un obiect, ma purtam ca atare. Nu prea voiam sa fiu o femeie inteligenta, ci o femeie dorita. De parca sex appeal-ul tine de cald si de foame. De parca sex appeal-ul naste dragostea. De parca o femeie nu poate fi sexy si cu sanii acoperiti. Minte de adolescenta cu capul in nori. Minte de adolescenta care se desconsidera si credea ca nu poate trezi interesul decat cu sanii pe-afara.
Si-am tot dus-o asa, goala si la propriu si la figurat, pana m-am saturat sa mai fiu in preajma unor barbati de doi lei. Cand am inceput sa ma imbrac si sa ma apreciez, viata mea a luat o alta turnura. Nu ma mai observau tipii frivoli, ci cei care chiar isi doreau sa vada ce am dincolo de haine si de carne. Cam atunci am descoperit si eu adevarata afectiune. Atunci am inteles ca barbatului ii place sa seduca, nu sa ia de-a gata. Atunci am inteles ca barbatului ii place sa descopere, nu sa vada totul din prima. Atunci am inteles ca barbatului ii place sa cucereasca, nu sa aiba o femeie care i se ofera pe tava. Sigur ca n-o refuza nici pe cea in costumul Evei, dar nu si-o va dori vreodata langa el ca fiind iubita oficiala. Vampele stau ascunse de ochii lumii. Vampele nu sunt doamne in societate si nici mame bune. Cel putin asa cred unii barbati, n-o sa iasa in lume prea des sau prea mult timp, cu una care tot ce stie sa faca este sa-si arate si sa-si departeze cracii.
O femeie demna de luat in seama este curva in pat, doamna pe strada si o buna gospodina in casa. Sigur ca nu toaaaate suntem gospodine, dar macar curve si doamne, toate ar trebui sa fim. Dar macar curve sub acoperire, sa nu se vada in haine, in machiaj sau in atitudine. Pe strada si in lume, totul cu masura si decenta. Cu el in pat, suntem libere sa fim si fiare, nu ne va sti nici vantul nici pamantul. Sau bine, poate vreo doi-trei prieteni de-ai lui si doua-trei prietene de-ale noastre, dar in rest NIMENI.
Si da, dezbracatul nu mi-a adus fericirea si nici imbracata pana-n gat n-am cunoscut-o. Dar macar intr-o forma decenta, am reusit sa ma fac remarcata nu numai ca fiinta sexuala, dar si ca una spirituala si inteligenta. Macar acum nu mai sunt un obiect, ci o femeie cu care se poate iesi si pe strada. Si cand ma uit dimineata in oglinda, sunt multumita de ce vad. Sunt o femeie intreaga, NU o femeie ciuntita de mai multi barbati, avuta de mai multi, dar in fond nedorita de nimeni. Sunt a cui vreau eu sa fiu! Sunt Dama Fara Secrete si cine este in stare sa vada frumusetea mea dincolo de maldarul de haine, are drumul liber si spre dormitor.

De ce femeile n-ar trebui să plângă…

        Daca si barbatii plang cateodata, noi femeile ar trebui sa NU plangem niciodata.
Ce sunt lacrimile in fond?! O descarcare a sufletului, rezultatul unor emotii lacrimile ne fac oameni. Cu toate acestea, n-ar trebui sa plangem niciodata, oricat am fi noi de slabe, desi ni se spune sexul slab, suntem mai puternice decat 1000 de barbati, dar emotive. Emotiile ne prostesc sau ne inmoaie, cum vreti sa-i spuneti. Plangem din orice. Plangem din cauza durerii, supararii, bucuriei, fricii si tot asa. Una-doua lacrimi, lacrimi si iar lacrimi. Dar trebuie sa recunoastem, cel mai des plangem din dragoste, din cauza barbatilor din viata noastra.
Ei la naiba cu barbatii!!! Aia care ne fac sa plangem nu ne merita, nu ar trebui sa varsam pentru ei nici macar o lacrima. Nici macar n-ar trebui sa ne mai gandim la ei, sa le mai vorbim si cu atat mai putin sa-i iertam. Aceia nu-s barbati, nu-s oameni de iubit sunt jucatori, tipi care umbla din floare in floare si care in final nu raman cu niciuna. Si de ce sa plangi pentru un astfel de barbat?! Ce-ai pierdut? Praful dupa toba, mai multa bataie de cap, stres, neliniste si sarutari mincinoase? Astea le-ai pierdut? Inseamna ca de fapt n-ai pierdut nimic si viata trebuie sa mearga inainte, fara el si fara lacrimi.
O femeie este puternica, oricat ar fi de necajita ca l-a pierdut, trebuie sa inteleaga si prin urmare sa inceteze sa se mai injoseasca plangand despartirea. Nu are rost, oricum cu el, cu cel care face o femeie sa planga, nu se face casa si nici nu se cladeste o relatie serioasa. Nicio femeie n-ar trebui sa se incapataneze sa tina langa ea un barbat care o face sa planga. Nicio femeie nu ar trebui sa se injoseasca astfel in fata unui barbat.
Desi acest articol pare o reteta motivationala proasta, desi din vorbe e usor sa spui gata nu mai plang din cauza lui X, sa stiti ca daca vreti, chiar se poate. Plangi la inceput, urli de durere, dar apoi trebuie sa-ti revii, draga femeie. Trebuie sa o iei de la capat, de la zero, dar trebuie sa inveti sa te respecti, sa te apreciezi si prin urmare sa alegi barbatul care sa-ti ofere acea stabilitate si fericirea de care ai nevoie. Daca plangem, noi suntem de vina. Alegem prost, iertam de prea multe ori, trecem cu vederea si speram, ca niste idioate, ca se va schimba. Ei bine, el nu se schimba niciodata. Ori te schimbi tu si spui STOP, ori iti vei trai tineretea plangand si ducandu-i grija. Si de ce sa-i duci grija, cand de fapt de tine trebuie sa te ingrijesti?! De tine si de sentimentele tale, nu de el.
Eu nu plang dupa niciun prost, nu plang pentru niciun prost, nu-mi storc creierul cum sa-l leg langa mine, nu apelez la santaj sentimental, nu ma reinventez doar pentru ca mi-e teama ca se va plictisi, nu ma rog de el, nu fac strategii, nu controlez pe nimeni si nici nu vreau sa-mi traiesc viata intr-un continuu stres. Viata mea nu se ghideaza dupa el, el nu e soarele dupa care ma invart, daca nu merita. Nu ma injosesc fiind la cheremul lui tot timpul, nu-l implor sa mai stea si nu plang daca s-a terminat. Daca nu e in stare sa ma iubeasca in starea mea naturala, atunci nu merita sa-i arat starea mea de femeie indragostita. Daca nu ma vrea ca iubita oficiala si permanenta, atunci n-are rost sa ma complic. Au trecut vremurile cand eram proasta, au trecut vremurile cand ma dadeam cu capul de pereti, au trecut vremurile cand acceptam orice magarie, au trecut vremurile cand plangeam. Acum prefer sa fiu singura, mai bine singură decat langa un barbat care nu ma apreciaza sau nu ma iubeste.

M-am vândut…

Nu m-am vandut in felul acela ci mai de graba m-am incapatanat sa ma ofer, stiind ca intre mine si el nu era niciun gram de iubire. Dar eu il placeam si-oricum aveam darul de a alege mereu barbatii nepotriviti. Asa ca inca unul in plus, ce mai conta?! El nu ma privea ca pe o femeie si asta ma scotea din sarite. Eram o fata ca oricare alta in ochii lui dar eu nu voiam sa mai fiu o oarecare. Voiam sa ma fac remarcata. Eram atat de indragostita de el, incat in mintea mea un plan a incoltit.
M-am apropiat de el ca prietena. Ne intelegeam bine, eu ii dadeam sfaturi, ii aratam ca imi pasa de el, ba chiar il si consolam. Din amicitie am pornit flirtul si-am inceput sa-i starnesc curiozitatea, asa cum stiu eu mai bine. Da, ii starneam curiozitatea in modul acela sexual, il starneam in cel mai jovial mod, de parca totul nu era decat o joaca. Si l-am adus in acel punct in care mi-a propus sa facem dragoste. Atunci m-au cuprins mii de emotii. Numai cand ma privea simteam ca ma topesc. Ideea de a fi in bratele lui era deja un vis, parca coplesitor. Si chiar daca nu ma iubea, ma voia, era curios. Imi dadeam seama cat gresesc, dar imi tot spuneam: Traieste clipa, atat. Nu te gandi la ziua de maine. Nu-ti face sperante. Nu il lasa sa-ti vada slabiciunile. Fii asa cum si-ar dori el, dezinvolta. Fara obligatii, fara obligatii, fara obligatii.
Dar oricat mi-as fi propus sa fie fara obligatii, in sinea mea speram ca dupa marea seara, el sa se indragosteasca iremediabil. M-am inselat m-am vandut pe propriile mele sperante. Am cedat. Sau de fapt m-am oferit. N-a fost cine stie ce. Tot eu a trebuit sa fiu cea afectoasa, cea dragastoasa, cea dezinvolta si asa mai departe. Din partea lui a fost ceva mecanic. In fond, mintea lui era in alta parte, la alta femeie. Dupa acea seara m-am simtit mizerabil. In loc sa fi trait clipa, mi-am dat seama ca nimic din ceea ce voi face nu ii va naste iubirea in suflet. La plecare, ultima lui propozitie a fost: fara obligatii, nu?, i-am zambit si am plecat. Aveam un gust amar. Nimic nu fusese asa cum imi imaginasem. Imi satisfacusem capriciul si-n locul incapatanarii, isi facu loc dezgustul fata de mine si durerea. Eu tot il iubeam, el tot nu ma iubea. Ma intorsesem de unde am plecat.
Am continuat sa fim prieteni si sa ne vedem ocazional. O tortura pentru mine, un sacrificiu dupa fiecare moment credeam ca el isi va da seama ca sunt femeia potrivita pentru sufletul lui. Nu s-a intamplat niciodata. Am fost tot timpul cea din umbra cea care il intelegea si cu care se simtea bine, dar niciodata cea pe care o iubea.
Singura m-am vandut pe iluzii desarte amara e dragostea neimpartasita…

Ce ironie…

       Astăzi… o nouă zi frumoasă zi! Mă uit în oglindă și-mi place ce văd. Deși nu se văd, trupul îmi este plin de tatuaje, am desenate pe mine însemnele trecutului. Fiecare imagine reprezintă ceva, pe cineva sau o situație anume. Trupul mi-e plin de amintiri. Încheieturile mâinilor îmi par strâns legate în cătușile trecutului. Nu mă strâng, m-am învățat de mult cu ele. Le port ca pe niște brățări de onoare. Nici măcar nu zornăie, nu-mi însângerează palmele și nici nu mă fac să sufăr. Rănile s-au cicatrizat și-n locul lor au rămas desenele tatuajele, cele care îmi amintesc că am trăit, că am iubit, că am visat Dama Fără Secrete, plină de tatuaje ascunse, ce ironie.

       Am pe mine desenat fiecare chip iubit, fiecare atingere duioasă, fiecare sărut furat și fiecare promisiune încălcată. Toate îmi amintesc că n-am trăit degeaba, că am evoluat și că nu mai sunt adolescenta credulă care m-a dezamăgit în urmă cu mulți ani. Dar am iertat-o și pe ea, era mică, neștiutoare, novice în tainele iubirii. Și deși a căzut pradă multor brațe, în fond a fost iubită, chiar și trecător. O iert și-i las loc noii femei. Dama care se reflectă în oglindă îmi place mult mai mult, în primul rând este puternică, sigură pe ea și a învățat de mult să nu se mai încreadă în promisiuni. Și ce dacă este singură, în spatele ei vulturii n-au reușit să o răpună. Stă mai dreaptă și mai mândră decât oricând. Așteaptă așteaptă o lume nouă, un nou orizont, o nouă iubire, căreia este nerăbdătoare să i se redea. Se înfioară numai la gândul acesta

        Și mă uit în oglindă și sunt surprinsă de propriele-mi tatuaje. Văd multe umbre, culori vii, imagini, frânturi din viață, care mai de care înfățișate mai măiestos. Nu insist cu privirea pe umbre, nu-mi face plăcere să le văd sau să îmi amintesc. În spatele lor stau ascunși câte un demon, câte o meteahnă, câte o amintire tristă. Ce rost are să mă încarc din nou cu supărarea vremurilor apuse?! Prefer să-mi scald ochii în culorile vii și tari care mi-au îmbrățișat trupul. Constat că trecutul meu, dacă ar fi să îl pun într-o balanță, are mai multe lucruri bune, decât rele. Dar știu de ce. Inițial tot trupul mi-a fost încătușat în umbre, în alb și negru apoi încet, încet, descoperind sensul desenelor, mi-am dat seama ce lecții de viață trebuie să asimilez. Și-am căutat în mine veninul, l-am înghițit și l-am scuipat, până am scăpat de el. Și astfel umbrele au lăsat loc culorilor. Cicatricile au lăsat loc tatuajelor artistice.

       Frumos trup, frumoase însemne, frumoasă viață și câte mai am să descopăr din ea

Dama…

Eu sunt Dama Fără Secrete, m-am născut din dorință, din pasiune, din foc și minciună. Nu am vârstă, sunt nemuritoare în timp și spațiu. Sunt întruchiparea femeii banale și deopotrivă a celei excepționale. Pot fi totul sau nimic, însă pentru mine sunt tot ce pot avea, singura pe care mă pot bizui și singura care mă poate duce acolo unde îmi doresc. Sunt întruchiparea femeii, a celei ce simte, iubește și suferă. Și dincolo de înfățișarea ei vulnerabilă, se află puterea. O putere ce poate mișca munții din loc, ce poate trece mări, ce poate întoarce capete ce poate schimba mentalități preconcepute.

        Aleg să îmi pun sufletul pe tavă, aici și acum. „Aici și acum”, o sintagmă expirată. Dar eu trăiesc în prezent, nu mă las răscolită de trecut și nici nu mă gândesc la viitor. Că mi-e frică da, mi-e frică. Sunt și nu sunt omul schimbărilor. Sunt omul echilibrului. Dar greu mi-a mai fost să mă învăț să stau pe o sfoară subțire, la mii de metrii înălțime. Am comis multe greșeli și-am căzut de sus atât de des încât acum simt că nimic nu mă mai poate doborî.

        Viața mea a început în adolescență. Viața mea de femeie. Atunci am iubit pentru prima dată, întâi cu sufletul. Trupește m-am dăruit mult mai târziu. Am așteptam omul potrivit și l-am acceptat pe cel nepotrivit. El n-a sosit, încă sunt în căutarea lui, a celui perfect pentru mine. Încă mă mai zvârcolesc de dorul LUI, deși încă nu l-am cunoscut. Dar nici nu contează, m-am învățat cu singurătatea, mi-e soră bună, și-am învățat să fiu fericită numai cu mine. Mă mai las purtată de brațe puternice în vâltoarea nopților de mătase, însă sufletul încă n-a reușit să mi-l umple nimeni.

      Aștept! Ce-aștept?! Aștept iubirea. Dar nu o vreau roz, ci sinceră, o brută, așa cum este ea, dar tot iubire se cheamă. O iubire care să mă facă să vibrez. O iubire plină, dar nu rotundă ci doar dragoste. Deja simt repulsie față de cuvântul dragoste/iubire atât de mulți îl confundă, atât de mulți îi pângăresc puritatea prin atingeri mincinoase, încât prefer să tac, să nu mai invoc iubirea. Dar o aștept și trebuie să vină. Voi sta cu voi până atunci și când voi atinge împlinirea, o să vă spun ce gust are și ce miros și ce simțire.