Cine erai înainte de el?

Îți mai amintești cine erai înainte de el? Relațiile, fie ele sănătoase sau toxice, ne transformă. Ne schimbă. Și nici măcar nu contează dacă ne schimbă din bine în rău sau din rău în bine, cert este că nimeni nu rămâne același după o relație, indiferent cât de minunată sau de groaznică a fost acea legătură.

Am citit într-un articol, nu mai știu cum se numea auorul, că oamenii trăiesc în viețile lor trei mari iubiri: o dragoste în adolescență, o dragoste la maturitate și o dragoste până la moarte. Tu la care iubire crezi că ești?! În pragul căreia te-ai blocat?

  1. Dragostea din adolescență este plină de nebunii, este acea iubire de care îți aduci aminte cu plăcere, care te face să zâmbești și să-ți spui: „Doamne, ce tânără eram și câte tâmpenii am fost capabilă să fac”. Este iubirea aceea în sânul căreia te arunci cu capul înainte, fără să îți pese de nimeni și de nimic. Iubirea care, deși nu durează, devine o poveste de referință în viața ta.
  2. Dragostea de la maturitate nu este neapărat și o poveste matură. Ba din contră, este genul acela de relație care te nenorocește, care te zobește din toate punctele de vedere și care te învață cele mai multe și mai dureroase lecții despre „iubire”, viață, relații și oameni. Este acea relație care lasă răni adânci, dar care, totodată, te învață să lupți pentru mai mult și mai bine. Este povestea care te face să te maturizezi, care te învață să iubești sănătos, care te învață să lupți și să te aperi. O astfel de poveste este plină de păcate, dureri, obsesii și vicii. După o așa relație, plină de dramatism, șoc și groază, te transformi într-un om nou. Rămâne la aprecierea fiecăruia dacă mai bun sau mai rău.
  3. Dragostea până la moarte și după moarte este genul de poveste care te suprinde prin normalitatea ei. Intră în viața ta pe neașteptate și rămâne până la moartea fizică și trece dincolo de ea. Ajuns în acest punct, îți descoperi sufletul pereche, omul lângă care viața e frumoasă, liniștită și fericită. Totul decurge firesc, potrivirea este perfectă, nu mai există temeri și nici îndoieli. Totul vine de la sine. În sfârșit îți găsești locul, momentul și persoana lângă care te simți un OM adevărat, întreg, complet, fericit și echilibrat! Da, da! Astea este iubirea adevărată! Ea există chiar dacă îi negi existența. Chiar dacă în jur vezi doar mizerie!

Adevărul este că și eu m-am blocat tot la cea de-a doua iubire și probabil că acolo ești și tu. Încă suferi, încă ți-e dor și încă îl aștepți sau și mai teribil, nici acum nu te-ai dezmeticit și nici nu știi ce te-a lovit, dar te-a durut. Eu nu-mi ling rănile, dar nici n-am cunoscut omul lângă care să devin o femeie completă și fericită.

Îți mai aduci aminte cine erai înainte de el?

Cu siguranță te vei identifica cu o femeie naivă, fără experiență, fără căpătâi, debusolată, a nimănui, fără început și fără sfârșit. Poate că erai doar fericită și fără griji, nu neapărat superficială și nici proastă. Lucrurile sunt doar parțial adevărate. Nu erai a nimănui. Erai inocentă. Neatinsă de rău. Acum ești ceea ce a vrut el să fii. El te-a creat. Te-a plămădit și ți-a spălat creierul.

Tu exiști acum doar în prezența lui. Trăiești doar în prezența lui. Îl iubești pe el și atât. Respiri aerul lui, iar inima lui pulsează sânge și în venele tale. El reprezintă centrul universului tău. Motivul existenței tale. Nenorocirea și leacul tău. Asta nu e iubire. Și nici viață. Te identifici cu el și cu stările lui. Te-a învățat să simți durerea lui, cea pe care nu știe să o vindece și pe care o sporește făcându-te și pe tine să suferi. Din belșug.

Trezește-te! Când o să redevii tu?! 

Amintește-ți cine erai înainte să-l cunoști pe el! Activează puterea din tine și dorința de a te apăra și de a te salva de acel om nociv și toxic care îți oferă durere, nu iubire. Nu te mai teme de el. Nu-ți fie frică de singurătate. Chiar meriți să fii iubită de un om complet și sănătos, însă vindecarea și fericirea încep întotdeauna CU TINE!

Sharing is caring!