Contact după despărțire…

Contact după despărțire...

Astăzi mi-a atras atenția o căutare care m-a făcut să zâmbesc: „Cum să te bagi în seamă după despărțire”.

Normal că zâmbesc, pentru că sunt expertă în a căuta pe cineva după ce mi se spune „nu mă mai căuta” sau și mai rău, după ce spun eu „am terminat-o”. Da, sunt mama băgărilor în seamă. S-ar putea spune că n-am orgoliu. Dar ce-mi pasă mie de orgoliu?! Problema este că n-am stare. De fiecare dată când mi se interzice ceva sau mă simt vinovată din cauza a ceva, caut omul în cauză. Uneori pentru a clarifica lucrurile sau pur și simplu pentru că mi-e dor și vreau să aflu ce face. Nu contează cine este vinovat, asta simt simt nevoia să contactez persoana respectivă.

Nu știu ce voia să afle „căutătorul” meu, însă pot să-ți spun cu siguranță că ideea de a contacta pe cineva la care ți-a rămas gândul nu este o dovadă de slăbiciune, ci de curaj. Chiar dacă inima îți bate cu putere și îți tremură mâinile, dacă simți că trebuie să aveți acea discuție, inițiaz-o! Dacă au rămas lucruri nespuse sau dacă încă mai crezi într-o posibilă împăcare, atunci caută omul. Până la urmă ce mare rău ți se poate întâmpla?!

Un om educat o să te respingă fără să te jignească, o să-ți explice, frumos, în două-trei vorbe că nu te mai vrea și gata.

Un om needucat, o să te înjure și-atunci constați că n-ai suferit nicio pierdere. Normal că o să te doară ca dracu’, dar dacă atât poate, atât poate și pace.

Mai există și posibilitatea în care te-ar putea ignora, asta nu-l face nici educat, nici needucat, ci doar total dezinteresat. Ei bine dacă te ignoră e nasol.

Dacă te ignoră, trebuie să faci valuri. Să provoci omul și să-i stârnești reacțiile. Încearcă la început să o faci cu frumosul – sensibilizează-l și propune-i o discuție liniștită și normală în care să vă spuneți ceea ce n-ați putut sau n-ați apucat până în acel moment. Dacă nici așa nu-ți răspunde lansează-i o provocare. O provocare care i-ar plăcea lui sau ei mult. Aici este important să cunoști persoana respectivă, pentru că dacă n-o cunoști, poți face o gafă colosală și n-o s-o mai întorci din drum nici cu toate promisiunile din lume.

Ideea e ai grijă ce provocări lansezi. Ele nu îți asigură împăcarea, ci doar amână puțin momentul despărțirii definitive. Dar dacă tu ai nevoie de acea amânare pentru a încheia socotelile astfel încât să fii un om împăcat cu tine însuți, foarte bine, fă ce-ți dictează inima.

Însă sunt și momente când pur și simplu trebuie să accepți despărțirea. Oamenii vin și pleacă din viețile noastre. Fiecare dintre ei reprezintă niște lecții de viață, fiecare schimbă în noi câte ceva, fiecare dintre ei ne îmbogățesc sau ne sărăcesc. Fiecare inimă se frânge diferit și fiecare avem propriul nostru ritm de a ne reveni. În astfel de cazuri, când nimic nu mai poate fi făcut sau schimbat, pur și simplu trebuie să mergi mai departe.

Și ține cont de un lucru – dacă omul acela e menit să fie cu tine, o să fie și o să te caute el.

Învață să dai timpului timp. Eu încă n-am învățat lecția asta!

Sharing is caring!