Copilul din mine îl înjură pe copilul din tine!

cine ma place

Copilul din mine îl înjură pe copilul din tine! Mi-ai furat „jucăriile” și m-am supărat. M-am „nervozat” pe tine, pe viață, dar mai ales pe acea parte din mine care te-a iubit orbește.

Știți ce se întâmplă cu copiii care nu primesc dragoste sănătoasă, atenție și afecțiune? Devin adulți defecți, adulți care nu știu să iubească, adulți care nu se pot bucura, nu pot primi și nu știu să ofere iubire și atenție. Copiii care au avut parte de niște părinți cu probleme, devin adulți cu și mai multe probleme, rezerve și frustrări.

Și nu, în acest articol nu dau vina pe părinți pentru nefericirile și neîmplinirile noastre, doar că… ducem în spate poverile, durerile și neîntâmplările unor generații întregi. Străbunicii noștri au avut răni pe care nu le-au vindecat și pe care le-au transmit bunicilor noștri. Bunicii au dat mai departe aceste „afecțiuni” părinților noștri care, așa cum era firesc, ni le-au insuflat nouă fără să vrea și fără să-și dea seama.

Din nefericire, ducem în spate toate acele metehne pe care neamurile noastre n-au știut, n-au putut sau nici măcar nu au încercat să le vindece. De aceea suntem defecți, pentru că în copilărie se află rădăcinile vieții de adult. Copilul imită comportamentul adultului și își însușește modalitatea lui de a iubi.

Dacă ești familiarizat încă din copilărie cu certurile, violențele, situațiile tensionante și cu oamenii abuzivi, la maturitate fie ești victima care se atașează de un om capabil să trezească în tine aceleași sentimente negative cu care ești familiarizat, fie devii călăul, omul violent, poate, care pedepsește și se pedepsește pe sine prin mania sa de a nu oferi iubire, ci indiferență și răutate. Durerea este contagioasă, se transmite de la om la om.

Cum putem rupe lanțul oamenilor distruși? Devenind oameni sănătoși, corecți și buni. Și da, e al naibii de greu să cureți din tine păcatul, mizeria și durerea unei generații întregi, însă n-ai încotro. Mai bine te străduiești să devii un om bun, capabil să iubească, decât să zaci în mlaștina neiubirii și a neîmplinirii.

Și da, copilul din mine îl înjură pe copilul din tine pentru că și eu sunt un fost copil care nu a învățat de la ai lui să iubească sănătos, frumos și dezinteresat. Sunt un fost copil care a crescut crezând că trebuie să se zbată pentru afecțiune. Sunt un fost copil capricios, supărăcios și posesiv. Sunt genul acela de fost copil pe care părinții nu l-au cocoloșit, ba din contră, l-au învățat că iubirea este o continuă luptă în care unul oferă și celălalt răsplătește sau pedepsește. Am văzut-o pe mama sacrificându-se, am văzut-o înghițind orice măgărie, am văzut-o iertând totul, am văzut-o plângând și implorând. Am văzut-o deposedată de frumusețe, putere și demnitate. Așa am crezut că arată iubirea și, prin urmare, la maturitate am imitat singura formă de „dragoste” pe care o cunoșteam.

Pe tine cum te-au crescut părinții tăi? La fel vrei să-ți crești și tu copiii? Vrei să-i transformi în niște oameni ciuntiți emoțional, exact cum ești tu?! La mulți ani de Ziua Copilului… 😀

Sharing is caring!

4 thoughts on “Copilul din mine îl înjură pe copilul din tine!

  1. „Copilul imită comportamentul adultului și își însușește modalitatea lui de a iubi.”

    Tu ai zis-o! Si atunci sa mai vrei LGBT? Ii vor corupe si pe ceilalti si vom avea copii defecti.

  2. La multi ani! :* Sa fii fericita si sanatoasa! Nu e tarziu sa-ti faci viata mai buna. Alaturi de oricine, dar oameni cred eu mai buni. Nu meriti sa fii injosita pentru ca nu toti oamenii sunt asa…

Comments are closed.