Cum se ajunge la infidelitate?

Fragment din cartea Colecționara de Secrete, capitolul Despre cum să iubești greșit, cum se ajunge la infidelitate?

Uneori infidelitatea se naște întâmplător, alteori tentațiile sunt de vină. Sunt cazuri în care singurătatea își bagă coada sau tristețile sunt prea mari pentru a fi duse în doi și-atunci, a treia persoană ușurează povara unei relații nesatisfăcătoare. Unii oameni ajung să fie infideli pentru că se îndrăgostesc de altcineva, alții cad pradă curiozității, iar unii se lasă împinși de la spate de răzbunare. Nimeni n-ar trebui să fie judecat, deși corect și ideal ar fi atunci când o relație nu mai funcționează, să o închei înainte să devii infidel. Însă speranța ne omoară pe toți și avem impresia că totul este o pasă, că o să treacă neplăcerile și totul o să reintre în normal. Speranța ne trage în piept. Problemele nu se rezolvă fiind infidel, ci fiind sincer și comunicând. Rare sunt cazurile când infidelitățile nu se află, mai ales când acestea se repetă și devin un stil de viață.

Când vorbim de infidelitate, întotdeauna există un miez, un motiv, o chichiță, ceva anume. Niciodată nu se ajunge la infidelitate din senin.

Infidelitatea nu ține de sexul omului, și femeile pot fi infidele în aceeași măsură ca și bărbații. Uneori năravul din fire n-are lecuire sau sunt cazuri în care nu te mai simți apreciat în relația oficială, lucrurile nu mai funcționează, pasiunea se domolește, partenerul sau partenera nu mai este la fel de implicat și-atunci, intervine rutina. Te trezești într-un punct de rătăcire în care nu-ți mai cunoști nici valoarea spirituală, dar nici pe cea sexuală. Și-ajungi să te întrebi:

  Cine sunt eu? Mai sunt atrăgător/atrăgătoare? Mai stârnesc vreun interes sexului opus? Ce se întâmplă cu mine? Mai sunt viu/vie? Am îmbătrânit, m-am ofilit sau ce mama mă-sii se întâmplă de partenerul pare să nu mă mai observe?

Și-atunci ce faci?! Începi să testezi „piața”. Încep flirturile, jocurile seducției, numai că oamenii nu se opresc întotdeauna la flirt, ci ajung mult mai departe pentru a-și testa valoarea pe „piață”. Unde se ajunge? Cel mai frecvent se ajunge într-un Infern plăcut, dar niciodată de durată.

Infidelitatea nu este un păcat pe care oamenii să-l judece după bunul plac, dar este cu siguranță o modalitate eficientă de a-ți asigura singurătatea. Infidelitatea te răsplătește cu amintiri frumoase, cu zâmbete dulci pe chip, dar îți umple conștiința de regrete. Infidelitate umple golul din sufletul unui om, dar niciodată nu suplinește dragostea adevărată. Infidelitatea oferă experiențe inedite, dar niciodată nu asigură liniștea și stabilitatea de care un om are nevoie. În nopțile reci, atunci când infidelitatea devine doar o amintire, conștiința ucide sinele omului. Mustrările minții sunt sufocante, însă au și o parte bună – cel care alege să fie infidel, devine și un filosof veritabil, autentic. Infidelul ajunge să cunoască tainele iubirii mai profund decât oricare alt om fidel. De ce? Pentru că infidelul are ocazia să vadă și partea degradantă a iubirii, nu doar fața frumoasă, idealizată de marii artiști. Și trebuie să recunoști, înțelepciunea se consolidează întotdeauna pe durere, niciodată pe fericire.

Poate că nu-ți vine să crezi, dar i-am iubit pe amândoi. I-am iubit diferit, inegal, bolnav, murdar, dar tot dragoste a fost. Și când am renunțat, am renunțat la amândoi. Aproape că am renunțat și la mine, nu doar la ei! Îmi spuse Aida.

Sharing is caring!

One thought on “Cum se ajunge la infidelitate?

  1. Gândire tipic feminina – ce vrea sa spună, cu alte cuvinte, ca infidelitatea este o consecința dintre nevoie fizice și cele emoționale. Greșit și eronat, pentru ca infidelitatea este un comportament. Conform teoriei, bărbații ar fi infideli ca o consecință, dar majoritatea bărbaților înșală pentru sex, pentru diversitate sexuala, nu ca o consecinta. Cat despre judecat, în special când este vorba de infidelitate, noi bărbații știm ca nici o maimuță nu da drumul la creanga pana nu se prinde de ala. Iar dacă în caz ca nu știați, cu toate ca sunteți scolita, adulterul este un abuz emoțional ce te destabilizează emoțional și creaza o trauma. Judecam, doamna, adulterul, pentru ca este o crima, dar una emoțională. De aceea judecam, pentru ca avem rațiune. Așadar, dacă acea chichița este motivul infiditstii ( exact cum am menționat eu : ca în mintea oamenilor de rand, infidelitatea ar fi o consecința), dar este eronata teoria, pentru ca putem înșela și din banalul motiv, de curiozitate, sau din răzbunare. Acea ce motive sunt, îndreptățite? Nu avem cum sa nu judecam adulterul, pentru ca este o fapta foarte grava. Adulterul, este și un afront familiar și al căsniciei. Pai nu de aceea suntem discreți când înșela, pentru ca știm ca fapta noastră ne pune căsnicia și relația în pericol și ca poate ne riscam și viata?

Comments are closed.