Dacă ne-o tragem stricăm prietenia!

 

Dacă ne-o tragem stricăm prietenia!

Îl văd, îl doresc și-l plac atât de tare de-mi tremură carnea când se apropie de mine! Mi-aș plăcea la nebunie să mă strecor în patul lui și să îmi flutur, puțin, codița de drac prin mințile lui. Habar n-are câtă dorință și pasiunea aș putea revărsa asupra lui. Nu l-aș putea iubi niciodată atât de mult pe cât știu eu că pot să iubesc, însă mi-aș putea atârna de gâtul lui foamea de dragostea.

Nu, eu nu sunt un izvor nesecat de iubire. Nu sunt inocență. Nu sunt dor. Nu sunt puritate. Nu sunt jumătatea, sufletul pereche și nici speranța. Nu sunt liniștea. De la mine nu poți aștepta nimic bun. Nu sunt ceea ce își doresc bărbații pe termen lung. Nu sunt ceea ce vor bărbații să fiu. Nu mă pliez, nu completez, nu alin, nu satur.

Sunt doar genul acela de femeie care îți perpelește sufletul, care te pregătește pentru femeia potrivită, care te marchează, dar lângă care nu vei rămâne niciodată până la adânci bătrâneți.

Pe pieptul meu nu-ți vei putea odihni niciodată gândurile. Eu sunt furtuna, violența și neîmplinirea. Și cred că-mi place de mine astfel. Mă iubesc, așa, veșnic nemulțumită, certăreața, enervantă, capricioasă. Singură și totuși cu sufletul mustind a sentimente încă vii. A nimănui. Loială doar sentimentelor mele. Fidelă nebuniei mele. Devotată fanteziilor mele. Sclava propriei mele imaginații.

Hei, stai așa! Ia o pauză! Respiră! Revino cu picioarele pe pământ! Dacă ne-o tragem stricăm prietenia!

Ai dreptate! Dar ce-mi pasă mie de prietenia asta?! La ce e bună prietenia dintre un bărbat și o femeie? Unde crezi că duce? Nu tot în pat?! Am mai mâncat grișul ăsta cu lapte. Rareori bărbații și femeile rămân „doar prieteni”.

Care femeie crezi că își mai dorește relații de prietenie cu bărbații?!

Nu mă trezesc dimineața zicându-mi: „Oh, ce zi frumoasă, sper să îmi fac un nou prieten-bărbat căruia să-i povestesc neîmplinirile mele, tristețile mele și frustrările mele sexuale. Chiar simțeam nevoia să mă epilez pe picioare cu un nou prieten-bărbat.

Dragul meu, obiectul viselor mele erotice, femeile și bărbații ajung prieteni doar atunci când nu există niciun pic de atracție între ei. În rest, cu toții vrem să ne-o tragem. Femeile vor și ele sex. Vor pasiune, vor să-și trăiască fanteziile și iluziile cu bărbați care să le dea lumea peste cap. Râvnesc, doresc, fur… sunt șireată.

Obiectivul meu nu este acela de a-mi face prieteni bărbați. Vreau să-mi trăiesc tinerețea iubind, nu ascultând văicărelile unui prieten-bărbat nefericit. Serios, când există atracție, prietenia n-are mult zile. Lucrurile se transformă fie într-o poveste de iubire, fie într-o cățeleală de zile mari.

Așa că da, hai să tricăm prietenia, hai să ne facem de rușine, haide să înnebunim unul din cauza altuia, haide să ne iubim, să ne certăm, să ne războim și să ne împăcăm în cel mai frumos mod posibil. Hai să vibrăm…. nu-ți mai frământa mintea cu alte lucruri inutile!

P.S. Să aveți o primăvară minunată, cu multă iubire!

Sharing is caring!

3 thoughts on “Dacă ne-o tragem stricăm prietenia!

  1. Auzi la ea prietenie!!!Ne futem pana cad tablourile de pe pereti…si pa!…te-am lasat insarcinata?…creste-l,oricum suntem in declin demografic!

    :)))))))

  2. daaaaa?…ti-o daruiesc ca ai pierdut-o!

    Cand dormi

    …imi apartii cu adevarat!Esti a mea,numai a mea?De fapt esti a nimanui,nici macar a ta.Sunt singurele ore cand ne despartim cu adevarat .Nu am sa stiu niciodata pe unde colinzi,cat de departe esti cand totusi esti atat de aproape.Sunt singurele clipe cand pot sa te privesc fara ca tu sa ma vezi,fara sa te acoperi rusinata,nestiind niciodata daca te admir sau te studiez…cand nu simti caldura din privirea mea, pe care altfel as ascunde-o,pentru ca nu ai sa stii niciodata din ea, daca te iubesc sau te doresc..Pot sa te ating peste tot fara sa stii,usor, descoperindu-ti chipul alb ,trupul moale si pielea care nu o pot strange in palme,fiind prea frageda si te-ar durea.De ce esti atat de alba?Te disting cu greu printre cutele cearceafului obosite si sifonate de atatea framantari.Cutele te imbraca si te dezbraca,iti lasa gleznele subtiri sa le pot privi,sa le pot cuprinde cu degetele si sa ma minunez cum nu se rup cand alergi.Iti vad si talpile,le sarut,tu nu stii, doar visezi ca alergi pe buzele mele,facandu-ti visul mai frumos sau scapandu-te de demonii care te alearga.
    Si cand dormi esti pudica…dormi cu fata in jos,cu genunchiul strans aproape de tine.Pot sa-ti vad si unghiile,curate, mici si rotunde.Par pietricele asezate cu grija unele langa altele intr-o ordine calda si ma mir ca nu se imprastie cand lenesa te misti.Sunt singurele lucruri pe care nu le pierzi niciodata,cum faci cu cerceii.Dungile de lumina venite de aiurea iti prelungesc suvitele castanii si se inchid la culoare sau se deschid cand le strang in palma.Esti mai frumoasa din profil sau esti doar mai frumoasa?.Si buzele sunt altele,nu cele pe care le sarut,acelea au alta forma,acestea nu le cunosc dar sunt frumoase.Lumina ma face timid,intunericul curajos iar semiintunericul tandru si nu pot sa cred cat de usor plutesc cand te ating.Cand dormi,esti curata si vad copilul care se juca cu papusi,zambind.Iti iau mana in mana mea,o lasi moale si moale e cand mi-o ating de obraz.Iti mangai tampla cand respiri mai greu,obosita de atata alergat,mangaindu-te si sarutandu-te.Ce simti?Ma simti?
    Te-ai supara tu oare daca ai stii ce fac cu tine cand dormi?

Comments are closed.