Dacă nu ești aici când mi-e greu, ești degeaba când mi-e bine!

 

Dacă nu ești aici când mi-e greu, ești degeaba când mi-e bine!

Împreună la bine și la rău!

Neah, așa ceva vezi mai rar.

Te rog să pleci când îmi va fi rău. Fugi mâncând pământului când îmi va fi greu. Nu te uita în urmă. Să nu te intereseze dacă mă doare. N-are importanță cum mi-e mie. Să-ți fie ție bine. Mi-ai fost alături la bine și la fericire, de ce ți-ai irosi viața să te chinui cu mine?! În fața morții ajungem singuri, așa că fii băiat deștept și pleacă din timp. Du-te învârtindu-te! De ce să devin o responsabilitate pentru tine, o povară, un sac cu pietre de moară pe care să-l duci în spate? Nu, nu. Te-ai născut liber. Du-te! Găsește-ți fericirea departe de mine. Eu sunt martira care îți redă libertatea. Fericirea ta este fericirea mea. Meriți să fii iubit, eu nu mai sunt bună de nimic. Nu vreau să rămâi captiv alături de mine.

Bineînțeles că sunt ironică. Dacă nu ești aici când mi-e greu, ești degeaba când mi-e bine, îți spun. N-am nevoie de oameni care să-mi fie alături doar pe timp de hăhăială, dacă nu ești aici și când mă doare, dacă nu pot plânge pe umărul tău, dacă nu mă susții măcar puțin atunci când sunt pe cale să cad, atunci ce fel de iubire e asta?! Ce fel de prietenie? Ce fel de relație? Ce fel de legătură e asta dacă poate fi ruptă de un simplu obstacol?!

Am prostul obicei de a diviniza bărbatul de care mă îndrăgostesc. În mod cert îl ador și sunt capabilă să fac orice pentru el. Îi văd defectele, dar i le iubesc. În imperfecțiunea lui, pentru mine este perfect. Nu mă doare egoismul, încăpățânarea, îngâmfarea sau lipsa de ambiție a bărbatului pe care îl îndrăgesc.

Am putere cât pentru doi. Sunt tolerantă pentru amândoi și atunci când trebuie, tai îngâmfarea din fașă. Dacă el nu are ambiție, am eu mai multă decât își închipuie el, și îl ridic mai presus de mine, dacă e nevoie. Îi arat că viața poate fi minunată, că visurile devin realitate, că suntem capabili să ne îndeplinim obiectivele, că putem fi eroii vieților noastre. Împreună, dacă tragem în același sens, putem realiza orice. Nu există limite, iar eu am depășit de mult frica de eșec, neputința sau delăsarea. Mai devreme sau mai târziu, reușesc tot ce îmi propun.

Problema este că, atunci când ești o femeie atât de puternică, ești văzută ca fiind invincibilă, nemuritoare, de neclintit. O, da, sunt invincibilă și pot orice? Atunci de ce mai am nevoie de un bărbat?! Pentru sex?! Pentru un orgasm pot să mă masturbez, astfel sunt și mai satisfăcută. Nu sunt stană de piatră, nu sunt lipsită de sentimente, am aceleași sensibilități ca orice altă femeie, chiar dacă sunt și foarte puternică.

Puterea intimidează un bărbat, îl îndepărtează sau îl face să fie și mai delăsător sau neimplicat. În astfel de clipe mi se taie COMPLET elanul. Realizez că trăim în „filme diferite” și este vremea să mă retrag. Am răbdare să repar, dar nu pot „repara” un bărbat care tratează cu superficialitate și nepăsare orice greutate cu care mă confrunt.

De multe ori nu este nevoie să mă ajute cu nimic. Este suficient să mă ia în brațe și să mă sărute pentru a-mi reda liniștea. Sigur că îmi pot rezolva singură problemele, dar brațele alea îmi pot alina neliniștea, îmi pot întări convingerea că voi trece peste, îmi vor ușura durerea, îmi vor diminua frica. Pentru că da, uneori și mie mi-e frică, doar că nu las frica să îmi anuleze voința.

Ei bine, orice femeie, oricât ar fi ea de puternică în toate aspectele vieții ei, în brațele bărbatului este vulnerabilă. Pe pieptul lui naște și renaște ea. În sufletul lui își găsește pacea. În brațele lui se va simți în siguranță și ocrotită. N-am nevoie de un bărbat care să-mi rezolve problemele sau care să mă salveze, nu sunt o victimă, dar să dea naiba, prezența și atenția lui îmi fac bine, mă întăresc.

De ce aș iubi un bărbat care îmi mângâie buzele doar în clipele de extaz, dacă el nu este acolo să îmi șteargă lacrimile de pe obraji atunci când îmi vine să urlu?! Un bărbat care nu îți este alături atunci când ți-e greu, este un bărbat pe care nu te poți baza, care o să plece și o să te lase la greu, care va renunța la tine ca la o măsea stricată atunci când una mai bună și mai „lăptoasă” va apărea la orizont.

Sunt capabilă să trec peste orice, însă nu peste nepăsare. Dacă nu realizezi că mi-e greu și nu deschizi ochii să privești până-n adâncul sufletului meu, înseamnă că nu ești persoana potrivită pentru mine și n-are sens să mă implic mai mult decât am făcut-o deja. Nu doresc jertfe sau sacrificii, dar nici nu mă mulțumesc cu un bărbat care mă iubește doar când sunt cu zâmbetul pe buze. Dacă nu mă suporți supărată, temătoare sau bolnavă, nu meriți să-mi fii alături atunci când trăiesc cea mai bună perioadă a vieții mele.

Durerea reprezintă un test al iubirii. M-a durut și n-ai știut să m-alini. Ai picat testul! Nici măcar nu sunt dezamăgită, sunt ușurată! Bun rămas!

Sharing is caring!