DamaFărăSecrete.ro – povestea merge mai departe!

DamaFărăSecrete.ro – povestea merge mai departe!

Mi-am umplut inima până la refuz… cu dragote, fericire, apoi îndoieli, frici, răni și umbre. Nu mai mi-e frică, însă adevărul este că temerile și durerile vin în valuri. Vin și trec. Atunci când am impresia că am ajuns la mal, intervine un factor declanșator care scoate la suprafață toată mizeria din interior. Și-atunci cad iarăși într-un soi de descoperire de sine. Mă detașez de tot ceea ce cred sau nu cred despre mine, mă cercetez și învăț să mă iert, să fiu îngăuitoare cu mine și tolerantă pentru a-mi vindeca eul vătămat. Rănile se vindecă, dar rămân cicatricile. Nu dor, dar sunt perfect conștientă de ele și datorită lor încerc să sparg acel tipar repetitiv care mă transformă într-o femeie cu prea multe defecte, vicii și obsesii.

Mi-am pierdut inocența, din păcate, dar m-am descoperit a fi o femeie a naibii de puternică. Ceea ce nu mă omoară, mă face de neînvins.

Ce-i drept, uneori am senzația că sunt strivită sub greutatea sufletului, însă chiar și atunci când simt că nu mai pot, tot mai pot puțin. Nu sufăr. Mi-e dor. Mă lupt cu un gol interior. Pe dinăuntru sunt complet dezbrăcată. Și parcă mă aflu în mijlocul unei intersecții și oamenii se uită la mine, se miră, mă arată cu degetul, râd sau mă compătimesc, iar eu mă rușinez. Nu știu de ce mai îmi este rușine. Rușinea este unul din cele mai nocive sentimente cu care un om se confruntă. Rușinea macină stima de sine. Nu-mi place să fiu vulnerabilă.

La începutul lunii martie mi-am pierdut blogul DamaFărăSecrete.eu. Firma de hosting la care îl aveam găzduit a fost atacată de cineva din interior. Acel cineva a distrus serverul de backup și așa am rămas cu un blog complet gol, fără trecut, fără viitor și fără toate acele articole care îmi trezeau sentimente puternice. M-am simțit de parcă cineva dăduse foc amintirilor mele. În primele zile am fost bolnavă de nervi. Îmi pierdusem nu doar amintirile și miile de ore de scris, toate stările și momentele pe care le-am iubit sau din cauza cărora am suferit, am pierdut și singurul și unicul mijloc de contact și de legătură cu… muza. Era clar un semn prin care mi se confirma încă o dată faptul că trebuie să merg mai deaparte fără să mă mai uit în urmă.

După câteva zile de la incident, când am aflat că nu mai pot recupera nimic și că nimic nu mai poate fi făcut pentru a salva vechiul blog, am acceptat pierdera și mi-am spus: gata, de azi înainte Dama s-a dus, n-o să mai scriu. Pentru că în aceeași perioadă am primit o ofertă de job pe care am și acceptat-o și care n-avea nici în clin, nici în mânecă cu scrisul, eram hotărâtă ferm să mă las de scris definitiv și irevocabil. Zis și făcut… pe jumătate.

Am stat fără să blog și fără să scriu două luni și jumătate, timp în care am realizat că mă sufoc. Eram incompletă. Chiar dacă lucrez zi de zi cu cifrele și statisticile, nopțile mi le petrec cu literele. Încă mă iubesc cu proza chiar dacă scriu rar și-a început să-mi înghețe cerneala în stiloul Poenari pe care nu îl folosesc.

Așa a luat naștere DamaFărăSecrete.ro! Povestea merge mai departe! Acum sunt fericită, privilegiată, puternică, împlinită. Mi-am regăsit pulsul și suflul!

Sharing is caring!