De ce se ceartă oamenii care se iubesc?

Mereu m-am întrebat… de ce se ceartă oamenii care se iubesc? De ce partenerii, care deși nutresc unul pentru altul sentimentele cele mai puternice, ajung să se certe ca la ușa cortului?

Mi-am pus aceste întrebări chiar dacă sunt o drama queen și-mi place să mă cert. De fapt nu-mi place să mă cert, dar ajung să o fac. Sunt impulsivă și rareori mă pot stăpâni. Mi-e greu să mă stăpânesc atunci când furia mă orbește. Cu motive întemeiate sau nu, obișnuiesc adesea să-mi dau în petec. Nu îmi place, dar nu sunt atât de puternică încât să-mi stăpânesc pornirile. Îmi permit acest „lux” deși de fiecare dată am de suferit.

Fac adesea din țânțar armăsar, exagerez, reproșez, mă enervez, acuz, insult, însă rareori plâng. Fac și eu la fel cum procedează toate femeile. Nu sunt cu nimic mai specială. Însă… am observat un lucru: urmările certurilor sunt întotdeauna părerile de rău, regretele și dorul. Da, părerile de rău pentru că ajungem să conștientizăm că am exagerat și lucrurile nu erau atât de întunecate pe cât păreau. Sau dacă erau întunecate, poate că ar fi putut fi reparate. Și dorul pentru că partenerul ori pleacă, ori se retrage, ori se supără atât de tare încât nu îl mai poți întoarce din drum.

Și atunci, de ce ne certăm?! Mai ales că întotdeauna dăm piept cu regretele și ne-am fi dorit să fim mai înțelegători, mai stăpâniți, mai toleranți. Puțini dintre noi învățăm să evităm acele altercații care se lasă de fiecare dată cu păreri de rău. Puțini reușesc să comunice pe un ton normal, decent, fără să sară la gâtul celuilalt. Puțini sunt în stare să-și spună punctul de vedere fără să se impună, fără să lupte pentru adevărul absolut și pentru puterea din relație.

Într-o relație nu există o singură putere. Ci un schimb de puteri între parteneri. Fiecare cedează celuilalt genul de putere de care are nevoie. Când schimbul dintre ei se dezechilibrează, când unul primește mai mult și altul mai puțin, când unul se decide că vrea mai mult, iar celălalt nu vrea să cedeze din puterea lui, apar certurile și neînțelegerile. Ce este de făcut? Înțelept ar fi să se ajungă la un compromis, la un numitor comun. Însă cei mai mulți nu știu să cedeze, așa cum puțini știu să tolereze.

Chiar dacă uneori nu putem evita certurile, rupturile sau despărțirile, pentru că stă în natura firii noastre să fim aprigi și să dăm cu piciorul șanselor, există o singură certitudine – la sfârșit rămân întotdeauna părerile de rău și dorul!

Sharing is caring!