De ce ținem minte toate nimicurile?!

De ce ținem minte toate nimicurile noi, femeile?!

Ieri a fost ziua de naștere a primului meu iubit. Cum a sunat asta iubit! :))))))) Un berbec nebun ca și mine, un tip cu care a fost frumos să-mi încep viața amoroasă, unul din puținii tipi care chiar m-au iubit. Mereu am spus că dacă n-ar fi fost el primul, niciunul din cei care au urmat nu ar fi ajuns în patul meu. Și asta nu pentru că era un bărbat musai virtuos, ci pentru că a știut să-mi câștige încrederea și simpatia. Au trecut 11 ani de când s-a încheiat povestea noastră. Atât cât a ținut, m-am simțit în siguranță cu el. Era bun și blând cu mine, dar n-a știut să mă strunească.

De fiecare dată îmi aduc aminte de el la începutul lui aprilie și de fiecare dată îi scriu la mulți ani pe data de 4, nu pe 3 aprilie. Nu pentru că aș uita, ci pentru că de ziua lui de naștere este emotiv, vulnerabil și exagerat de comunicativ, iar eu nu mai sunt aceeași, nu mai sunt așa cum mă știa el și-atunci, decât să-i tai craca de sub picioare de ziua lui, mai bine i-o tai a doua zi după nașterea lui. Vorbim doar de câteva ori pe an și atunci vrea să știe totul despre mine – ce fac, ce face mama, în ce stare e tot neamul meu pe care îl cunoaște personal, cu ce mă mai ocup, dacă este cineva în viața mea, dacă iubesc pe cineva și vechea lui nedumerire din fiecare an, de ce nu m-am măritat încă?! O întrebare tâmpită, din punctul meu de vedere! Culmea este că nici el, la 31 de ani, nu este însurat

Nu știe blogurile mele și nici nu i le voi spune vreodată. N-aș putea să îl las atât de adânc în mintea mea nici nu cred că m-ar recunoaște nici nu cred că m-ar înțelege și cu siguranță nu mi-ar aproba vreunul din articole. Pentru el dragostea și viața sunt simple, iar el crede că sunt una din cele mai minunate femei. Mai bine să mă țină minte așa cum m-a avut!

Pe mine nu prea mă interesează mai nimic despre el și nici nu-l întreb prea multe, cu toate acestea, îmi amintesc toate nimicurile legate de el: numărul de telefon pe care îl avea la acea vreme, mâncarea preferată, echipa de fotbal preferată, primul film văzut împreună, prima și ultima noapte împreună, felul în care ne-am învățat unul pe altul să ne atingem, parcă îi aud și acum respirația și bătăile inimii, îmi amintesc parfumul lui, felul în care mă săruta, perechea de chiloți care îi plăcea cel mai mult la mine, felul în care mă alinta, cum îi plăcea să fie trezit, tot felul de nimicuri. Am petrecut sute de nopți împreună! Îmi amintesc până și ultima noastră ceartă, calmitatea cu care mi-a reproșat că l-am înșelat și privirea lui dezamăgită când a plecat.

Frumos este că nu ne urâm și putem vorbi fără remușcări. Eu sunt cea care îl evită. Dacă ar fi după el, am vorbi mai des. Totuși n-am scăpat astăzi de celebra lui întrebare – cum stai cu dragostea? Am fost sinceră cu el, de ce aveam să îl mint?! I-am spus că sunt la fel de singură ca atunci când ne-am despărțit. De când m-am despărțit de el am fost într-o continuă căutare și singurătate. Nimeni n-a reușit să fie mai prezent decât el în viața mea. Nimeni

Primul bărbat poate că nu se uită, dar nu e musai să fie și prima dragoste. A fost o poveste din care am învățat multe și atât. Nu știu de ce tresar când îl aud spunându-mi că îi este dor de mine și că i-ar plăcea să mă vadă și să petrecem câteva zile împreună. Știu eu cum ar însemna să petrecem câteva zile împreună, însă sub nicio formă acele zile nu se vor întâmpla. Sper, totuși, să nu mă trezesc cu el la ușa mea într-o zi! Ar fi chiar surpriza suprizelor să vină din Cipru direct la ușa mea! :))))

În clipa asta zâmbesc, nu am întâlnit un alt bărbat cu un apetit sexual mai mare decât el. Era cu adevărat neobosit și o putea face oriunde și oricând. Nu l-am auzit niciodată, într-un an de zile, să-mi spună că era prea obosit pentru a face sex. Sexul era cea mai mare plăcere a vieții lui și nu ar fi refuzat niciodată o partidă. Nu, nu era ca un cățeluș capabil să reguleze orice, era doar foarte tânăr și dornic. Amândoi eram tineri!

Dragul de el, trebuie să mă pregătesc sufletește, pe 11 aprilie iar va dori să-mi vorbească! :)))))

De ce ținem minte toate nimicurile noi, femeile?!

Sharing is caring!

6 thoughts on “De ce ținem minte toate nimicurile?!

  1. :))))))))))) :* Hai ca asta a fost buna! Mi-a placut articolul acesta, nu si multe altele. :)) Sinceriosul

  2. Poate cã îți cauți marea dragoste când de fapt ai avut-o și o lași în urmă. Scenariile hollywooediene ne seteazã limite prea mari, greu de atins, ne construiesc vise cu prinți și astfel omitem sã ne mai recunoaștem dragostea neoașă.
    Poate cã nu ar fi o idee rea să accepți provocarea de a petrece câteva zile împreună cu el, mai ales dacã ești singuricã. 🙂

Comments are closed.