Dragoste cu sufletul, cu mintea și cu trupul…

Dragoste cu sufletul, cu mintea și cu trupul…

 

Primului meu iubit nu îi plăceau virginele, iar în câteva luni am înțeles că nici mie nu-mi plăceau începătorii. Am fost prima virgină din viața lui. Săracul, cred că l-a durut mai tare decât pe mine. Acum cred că mi-aș dori un bărbat de modă veche, însă pe vremea aceea voiam să experimentez, să gust cât mai mult din ceea ce nu cunoșteam. Sexul oral l-a refuzat până când a început să dea ochii peste cap, dar sex anal n-am îndrăznit să cer. Mi-l și imaginez spunându-mi că el nu vrea să facă așa ceva. SODOMIE!

Nu, nu era credincios sau ceva de genul. Era doar cumințel și cu gânduri serioase privind relația noastră. Nu prea voia „să facă muie” cu iubita lui, însă până la urmă, draca de mine, l-a convins. Prima noastră seară împreună a fost comică și cred că a fost și singura dată când am țipat la un bărbat în pat. Vai, ce îmi mai place să țip! Acum mă amuz, însă nu cred că e deloc ok ca în „focurile iadului” să-i spui unui bărbat:

Dacă nu reușești, poți să te duci dracului.

Nuuu, bineînțeles că n-a fost iubire, eram doar o disperată de optsprezece ani care credea că-i trecuse vremea. GREȘIT. Eh, dar m-am reprofilat rapid și-am început să sar din așternut în așternut până când mi-am satisfăcut toate curiozitățile pe care le aveam. Am fost atrasă de detalii, mărimi și performanțe până când a dat norocul peste mine și-am ajuns în patul unui bărbat impotent. Din acel moment performanțele n-au mai contat, ci trăirile.

Ai putea spune că Universul mă pedepsise pentru că îi fusesem infidelă băiatului conservator care mă luase de bună, de cea mai bună femeie, însă adevărul este că acel EL care nu putea să-și mențină erecția, a reprezentat o mare lecție de afecțiune și tandrețe pentru mine. Foamea lui de a mă descoperi de fiecare dată, de a mă face fericită și siguranța emoțională pe care mi-o oferea m-au ținut lângă el aproape trei ani. Cu întreruperi, bineînțeles, căci dracă am fost dintotdeauna, însă de fiecare dată mi-am croit drum în brațele lui. Probabil vă întrebați de ce, nu-i așa?!

Noi, oamenii, cam asociem masculinitatea cu potența și performanța sexuală. Ei bine, acel EL era mai bărbat decât au fost mulți bărbați din viața mea. Cred că a fost singurul bărbat cu care nu am simțit rușine sau teamă. Nu doar că mi-a deschis mintea, mi-a destupat și inima și am învățat să îl iubesc fix așa cum era, fără ca așteptările și fanteziile din mintea mea să depășească realitatea pe care noi doi o trăiam. M-am simțit în siguranță, iubită și apreciată. Pe deplin, prin fiecare por. Niciun bărbat nu mi-a aplaudat mai tare calitățile și niciunul nu mi-a tolerat cu mai multă diplomație defectele. Era un domn, iar domnii știu să iubească atât de frumos și plin.

Pe cât de bolnav pare totul, m-a purtat într-o lume erotică inimaginabilă. Lui nu îi era teamă să se arate vulnerabil, sensibil și afectuos. Cu el intensitatea emoției era cea mai importantă. Vorba lui Andrei Vulpescu, „bărbații nu se judecă după tăria penisului, ci după blândețea mâinilor sale”. Cu acel EL am acceptat invitația de a iubi fizic și sufletește și chiar dacă nu am rezistat împreună, am învățat și am trăit atât de multe lucruri frumoase.

Femeia, atât de „slabă” cum e ea, are nevoie de un bărbat puternic, dar mai mult decât orice, are nevoie de un bărbat în palmele căruia să ardă cu totul. Cifrele, numerele, matematica nu contează. Povestea reprezintă totul. Tocmai de aceea astăzi, după ce am trecut prin tot felul de experiențe, după ce am ars și am renăscut din propria cenușă, spun că sexul fără iubire este banal, este plictisitor și este degeaba. Poate că facem sex de curiozitate, de plictiseală, de nevoie sau din răzbunare, însă experiența este senzațională abia atunci când faci dragoste cu sufletul, cu mintea și cu trupul.

Când se trece de bariera consumului, se intră pe făgașul artei. Abia atunci sexul este o artă, când oamenii se iubesc și când „partidele de sex” ajung să se simtă de parcă ar fi de fiecare dată noi, proaspete, vii și intense. Sigur că și aventurile sunt interesante, însă oamenii merită să trăiască iubirea, nu să consume sex.

Cică relațiile încep toate pe picior de egalitate, ca potențiale aventuri, și doar unele ajung să se transforme în adevărate povești de dragoste. La dracu’, când se termină aventura și începe dragostea? Dar până la urmă, ce e aia aventură? Poate mă lămuriți și pe mine

Sharing is caring!