Dragostea nu vindecă

Până-n măduva oaselor, dragostea nu vindecă!

Când am început să-mi fie frică pentru el, mi-am dat seama că îmi inundase sufletul. Nicicând nu m-am simțit mai vulnerabilă, mai neputincioasă și mai slabă. Îl simțeam până-n măduva oaselor. L-aș fi salvat, însă aveam mâinile legate. Ce-i drept, salvarea pe care o ofeream eu era atât de egoistă încât mă cruceam eu însămi de cât de avidă devenisem de el. Aveam nevoie să aibă nevoie de mine. Avea nevoie să am nevoie de el. Aveam nevoie să fim salvați, însă noi nu reușeam altceva decât să ne îngropăm unul pe altul. Ne îngropam în nimic. Amândoi hulpavi. Amândoi stricați, defecți, întunecați și totuși atât de asemănători.

Nu există sentiment mai puternic și mai sufocant decât frica pentru cineva apropiat. Să-ți fie teamă pentru el, pentru viața lui, pentru sănătatea lui, este cumplit. Nu există neputință mai mare. Nu există agoinie, delir, chin sau iad mai mare. Nu există. În acele momente îți dorești cu toată ființa să-l salvezi, chiar cu prețul de a-l pierde, chiar cu prețul de a te pierde. Ți-ai vinde sufletul pentru a-i reda mințile, liniștea și dragostea de sine. Și-l vinzi. Îl dai pe un preț infim crezând că poți rezista presiunii și încercărilor la care ești supusă și când colo cu ce te trezești?! Cu mințile tale pierdute. Cu liniștea ta risipită. Cu dragostea ta de sine răvășită și pusă la îndoială. Cu ce te alegi? Cu nimic! Statutul de salvatoare este o poziție ingrată. Un rol pe care ți-l asumi temporar și care nu aduce aproape niciodată salvarea dorită. Nu te alegi decât cu regrete, îndoieli și convingerea aceea mută că orice ai fi făcut, eforturile tale aveau să fie în zadar.

Și nu, nimeni nu vrea să salveze pe cineva dezinteresat. Nu există iubire dezinteresată. Dragostea dezinteresată nu vindecă, iar tu nu ajuți pe nimeni dezinteresat. De fapt, ceea ce vrei este să îl plămădești în omul pe care ți-l dorești pentru tine. Oricât ar fi el de „defect”, vrei să îl repari pentru tine. Vrei să-i redai totul pentru ca el să-ți ofere ție totul. În subconștient există întotdeauna un motiv sau o dorință ascunsă o speranță.

Așa am încercat și eu și m-am mințit că nu aștept nimic în schimb. Ba da, voiam și voiam iubirea cu o lăcomie absurd de mare. Iubirea pătimașă nu vindecă decât dacă este împărtășită. Poate doar prietenia sinceră ar putea să vindece. Acea prietenie care nu implică nimic erotic. Ș totuși când o femeie vrea să salveze, simte orice, mai puțin prietenie. Însă crede-mă, dragostea unei femei pentru un bărbat nu vindecă decât dacă și el o iubește cu aceeași forță. Omul se vindecă de orice durere numai dacă se îndrăgostește și oferă iubire. Oferind se vindecă, nu neapărat primind. Îi poți da iubire cu nemiluita, dacă nu te iubește, iubirea ta îl va lăsa rece. Ba mai mult decât atât, s-ar putea transforma într-un soi de escroc sentimental. Te secătuiește de ceea ce ai mai bun de oferit, apoi te abandonează ca pe o cârpă uzată.

Urăsc să-mi fie frică pentru cineva și mi-e teamă că-mi va putea fi iarăși la fel de frică din om neom dragostea nu vindecă.

Sharing is caring!