Drumul spre Iad e pavat cu intenții bune

Drumul spre Iad e pavat cu intenții bune...

Azi e una din diminețile alea de mai fericite. Noaptea trecută am avut grijă să am două-trei orgasme (cuvântul meu „preferat”), mai rar așa seară „productivă”. Nici nu mă miră că sunt zen! :)))) Voi prelungi în continuare această stare de bine. Plănuiesc să mă îmbăt. Nu, nu de necaz sau ceva de genul. N-am nicio supărare! Ci pentru că m-am îndopat de antibiotice vreo două săptămâni și mi-e poftă de mor de un vin sec, alb. De sărbători n-am băut nici măcar un păhărel – asta da supărare! Și dacă tot am o petrecere în seara asta, o să profit din plin – adică o să-mi fac plinul!

Am  un sentiment ciudat de frumos în această clipă, iar gândul îmi fuge la F., cel pe care l-am scos din sărite cumplit acum o săptămână. Sunt expertă în a scoate la suprafață ce e mai rău din bărbați. Nu vreau asta. Nu o fac voit, dar știți cum se întâmplă – drumul spre Iad e pavat cu intenții bune. Cam așa pățesc și eu. Doar că în cazul lui F., am cam știut că ceea ce aveam să fac avea să îl scoată din sărite, însă am mizat pe faptul că mă cunoaște și va ști că pentru nimic în lume nu l-aș fi jignit. Și chiar dacă nu l-am ofensat pe el în mod direct, i-am ironizat tagma și-atunci el a reacționat mai nașpa decât m-aș fi așteptat, dar asta e voi supraviețui. Până la urmă am trecut amândoi peste acest conflict (pentru că nu ne leagă nimic), însă în acea clipă l-aș fi omorât. Mai ales când mi-a „ordonat” public să-mi retrag cuvintele și mi-a cerut tacit să nu-l fac să-și schimbe părerea despre mine.

Oh, Doamne! Urăsc să-mi dea cineva ordine, i-aș fi crăpat căpățâna, dar și mai tare urăsc faptul că EU, tocmai EU, am pus legătura noastră mai presus de orgoliul meu și mi-am retras cuvintele spuse. De ce? Pur și simplu pentru că nu am vrut să dau cu piciorul unor ani și pentru că omul ăsta m-a făcut să simt niște lucruri m-a făcut să simt așa cum nimeni n-a reușit. Nu pot să spun că l-am iubit, dar țin minte niște stări de moment care încă sunt vii în inima mea. Mă știe ca pe un cal breaz. Îmi știe toate defectele și calitățile. I-am spus cele mai tâmpite gânduri și i-am mărturisit cele mai mari temeri ale mele. Ba chiar i-am băgat pe gât și complexele mele, cu toate acestea, este unul din puținii bărbați care m-a făcut ÎNTOTDEAUNA să mă simt specială.

Ușor, ușor, m-a „decojit” până când m-a dezbrăcat de orice inhibiție, rușine sau complex. Cu el eram eu. Au fost perioade în care zi de zi îmi spunea că sunt perfectă așa cum sunt, că sunt minunată și că m-a ales tocmai pentru că sunt deosebită. Îmi amintesc, acum, ce „violent” reacționa atunci când îi povesteam câte o măgărie a unui bărbat din viața mea. Și cum mă învăța el cum să întorc foaia și cum să fac roata să se învârtă în favoarea mea. Mereu îmi repeta că sunt specială în cel mai bun și frumos sens. Îmi spunea că în raport cu bărbații întotdeauna trebuie să mă așez pe poziția care mi se cuvine, să nu fiu nici mai prejos, dar nici mai presus. Să nu mă mulțumesc cu puțin, indiferent ce aș crede eu. Să iau exact ce merit – totul sau nimic. Ce-i drept, avea cuvintele la el. Și mă făcea să ard, puternic. O să spun o nemernicie acum, însă n-am văzut bărbat cu un penis mai frumos și mai apetisant. 😀 Era ceva de vis! :)))) Așa ceva?! Așa ceva!!! :)))))

Așadar, cum aș fi putut să pornesc, din nimic, un război cu el?! Am preferat să bat în retragere decât să renunț la el. Constat că niciodată nu renunț la oameni, renunță ei la mine. Astă vară mi-a oferit splendidul F. o imagine pe care nu o voi uita vreodată. Un „tablou” la care nici n-am visat și pentru care aș fi plătit bani grei. Eram la mare, în Vama Veche, pe o băncuță la Expirat. Era vreo 6 seara, încă soare, lumea abia se trezea la viață la acea oră. Așa e în Vamă, ziua pustiu și noaptea abia ai loc să arunci un ac. Nici nu îți dai seama de unde pot ieși ATÂT de mulți oameni.

Abia ajunsesem și stăteam la o bere cu doi prieteni. Da, Dama e întotdeauna însoțită de bărbați. Priveam în zare marea și ascultam discuțiile prietenilor mei. Pot spune că de fapt mă bucuram de frumosul din jurul meu. Eram sfâșiată pe dinăuntru, așa că aveam nevoie să mă conectez cu Vama. În Vamă nu există oameni triști, poate doar în privat. În public fericirea plutește în aer. Și cum îmi beam eu berea într-o liniște interioară pe care mă luptam să o restabilesc, văd ieșind din mare un zeu (în trecut, în articolele mele îl numeam Adonis). Băga-mi-aș. Cu cât înainta pe plajă, cu atât semăna mai tare cu F. Înalt, slăbuț, dar cu un corp tonifiat, absolut perfect, cu o piele ciocolatie pe care aș fi recunoscut-o cu ochii închiși, cu barba-i ușor neîngrijită (cât să dea bine și să nu pară metrosexual), cu tatuajele-i pe care le cunoșteam mai ceva ca pe o hartă am rămas fără respirație instant. Berea mi s-a oprit în gât, am lăsat jos țigara rulată pe care o fumam, iar pupilele mi s-au dilatat. Purta o pereche de șalvari tucești, iar codițele-i rasta îi atârnau pe spate, ieșind din ele marea sărată, transformându-l într-un băiat ce părea a fi rău, însă de fapt era al dracului de seducător și de irezistibil. Râdea cu o poftă nebună. Îi revedeam zâmbetul perfect de care mă îndrăgostisem atât de tare cu ani în urmă. În câteva secunde m-au trecut toate căldurile, iar inima a început să îmi bată cu putere. Dumnezeuuule, era chiar el! M-am făcut mică lângă prietenul meu și am continuat să îl privesc și să mă bucur de el de la o distanță relativ mică. Nu era singur, așa că n-avea rost să mă duc să-l trag de șalvari! :))))))

Prin fața ochilor mi s-au derulat toate momentele noastre, toate nebuniile noastre, toată dorința și pofta aceea nebună. Mi-am amintit de mine, cât fusesem de topită după el, de nopțile nedormite, de visele erotice cu el, de pozele indecente, de filmulețele apetisante, de tot ce am făcut și ne-am făcut. Mi-am adus aminte și de primul meu blog pe care l-am deschis în 2008 și pe care l-am închis în 2012, din cauza unui alt bărbat. Mi-am amintit de cele câteva articole pe care le-am scris despre și pentru F. pe acel blog Fantezii erotice. Era un blog de fantezii erotice. Clipele în care erotismul provocat de noi atingea cote maxime sunt de neprețuit. Așa că da, într-un conflict cu el sunt neputincioasă. Ce bine că de-a lungul anilor nu am avut conflicte. Aceasta a fost și va fi singura noastră divergență și voi face orice ca să evit o ceartă cu el! Păstrez, mai bine, toată bucuria pe care mi-a pricinuit-o!

Ce îndrăgostită am fost de el!

De acum încolo Vama îmi va aminti mereu de el!

Unii oameni își sustrag încrederea și lumina din tine, alții o amplifică pe a ta. El a contribuit mult la stima mea de sine și m-a făcut să am mai multă încredere în mine. Cred că ar merita și F. să apară în cartea mea. Culmea, și el e mai tânăr decât mine. Tot 17 ani avea când l-am cunoscut, iar eu vreo 20. Ce ironie. Oare de ce mă leg de bărbați mai tineri decât mine?! Nu îi aleg special, se întâmplă fără să vreau…

Sharing is caring!

One thought on “Drumul spre Iad e pavat cu intenții bune

Comments are closed.