După ce te-am iubit, mai putem fi prieteni?

După ce te-am iubit, mai putem fi prieteni? Mi-e greu să cred, căci te-am iubit, tu știi, ca o nebună, obsesiv! Tocmai de aceea nu, nu cred că mai putem fi prieteni. Nu există prietenie după iubire furtunoasă, așa cum din prietenie nu se naște niciodată o dragoste pătimașă. Da, știu! Noi întâi am fost prieteni. Dar nu înțelegi?! Am fost prieteni pe jumătate! La modul bolnav. Nu știu dacă ți-ai dat seama, am fost prieteni, dar m-am îndrăgostit de tine și m-am reîndrăgostit de nu știu câte ori. M-am îndrăgostit de tine și mi-a trecut nebunia de vreo trei-patru ori până când ți-am mărturisit. Așa că n-aș putea să-ți garantez vreodată o prietenie sinceră. Sunt incapabilă, dragule.

Așadar, după ce s-au iubit, oamenii pot fi prieteni? Depinde cât de obsesivă, bolnavă și nebună a fost relația. Dacă au trăit o legătură cumințică, sănătoasă, liniștită și lină, da, oamenii pot fi prieteni. Așa este normal și sănătos, să dorești fericirea celui pe care l-ai iubit și să accepți la timp că relația voastră s-a încheiat. Dai dovadă de maturitate atunci când accepți faptul că nu vă mai este bine împreună. Fericirea celuilalt este importantă, la fel de importantă ca și fericirea ta. Dar dacă el este fericit acolo și nu lângă tine, acceptă. Acceptă și bucură-te pentru el dacă poți. Cei care iubesc pun liniștea și bucuria celuilalt mai presus de orice dorință, vis sau fantezie personală. Nu e poveste când un „nebun” îi redă libertatea altui nebun pentru a fi fericit cu altcineva și se și simte bine făcând asta. Cam așa de „tâmpit” arată dragostea adevărată și sănătoasă.

Nu iubești un om pentru că e lângă tine, îl iubești pentru că îl iubești. Prezența lui în viața ta nu este o condiție a iubirii, este cel mult o consecință a dragostei. Așadar, dacă v-ați iubit și nu mai puteți fi împreună, prietenia este posibilă numai dacă n-ați împins relația până la ultimul punct al distrugerii. Dacă v-ați omorât unul pe altul, dacă v-ați răzbunat, dacă v-ați nimicit, dacă v-ați jignit, dacă v-ați amenințat și blestemat, cum ați mai putea rămâne prieteni?! Unii dintre noi recurgem la astfel de metode distructive pentru a ucide dragostea, pentru a trece mai ușor peste despărțire, pentru a ne asigura că închidem orice cale de întoarcere în trecut. Distrugerea și degradarea sunt măsuri de precauție pentru unii. Doar că

Ideea este că uneori nici ura nu poate stinge dragostea. Din păcate poți iubi și urî un om în aceeași măsură, însă prietenia nu mai este posibilă atunci când v-ați înjunghiat sufletele fără milă. Prietenia este posibilă doar atunci când s-a păstrat decența, bunul simț, respectul și omenia, dacă ați încălcat toate aceste „bariere”, speri în zadar la prietenie. Ea nu mai este posibilă.

Tot ce poți face este să mergi înainte. Pentru noi, ăștia bolnavi cu mintea și cu sufletul, prietenia e o agonie, un chin în plus, un purgatoriu. Așa că ducă-se! De ce să-mi fii prieten când eu te-aș iubi și omorî în egală măsură?!

 

Sharing is caring!