Fără încredere nu trec nici strada!

Fără încredere nu trec nici strada.

Puțini sunt oamenii în care am încredere absolută. Sunt puțini, dar sunt genul de oameni cu care aș merge până la capătul lumii fără să pun întrebări, fără să am îndoieli și fără să îmi fie teamă. Da, se poate să ai atât de multă încredere într-un om. Nu am nevoie de nicio asigurare ca să am încredere, de niciun cuvânt. Mă simt în singuranță. Totul este liniște. Pace. Protecție.

Cred în mine cu toată ființa.

Dacă X s-ar întoarce, cum ai reacționa? Ce ai face? I-ai răspunde?

L-am căutat de nenumărate ori, dar știu, simt, că nu îi mai pot oferi nimic. Adevărul este că azi, după un an și ceva în care nu am mai vorbit, realizez că nu mai am niciun sentiment. I-aș răspunde, dar nu i-aș mai putea oferi nimic din tot ceea ce i-am dăruit pentru că nu mai încredere. Nu mai am încredere, iar fără încredere nu sunt capabilă să trec nici strada, darămite să ofer prietenie, respect, sinceritate, dragoste, înțelegere, compasiune și așa mai departe. Nu îi mai pot fi nimic pentru că în permanență m-aș întreba dacă mă minte. Oamenii mint gratuit adesea. Aș avea îndoieli și nu aș fi capabilă nici de înțelegere și nici de compasiune. Nu pot să mai cred din nou într-un om care mi-a furat violent toată încrederea mea în el. Chiar dacă nu ne-ar mai lega nimic erotic, tot nu aș putea să mai cred vreun cuvințel sau vreo promisiune. Totul se reduce la zero.

Dragostea nu e de ajuns.

Sunt atâția oameni care se iubesc cu adevărat. Se iubesc pătimaș și cu toate acestea nu sunt împreună sau nu pot fi împreună. Și-au pierdut încrederea. Nu mai cred în ei. Nu se mai cred unul pe altul. Nu mai sunt sinceri unul cu altul. Nu își mai respectă alegerile și promisiunile. Se tem de ei, de reacțiile lor și de tot ce ar putea face. Se tem de nou. Le este frică și rănesc fără să își dorească asta. Vor să ofere iubire, dar de fapt provoacă suferință cu nemiluita pentru că se tem și pentru că și-au pierdut orice fărâmă de încredere.

Încrederea este fundația iubirii.

Când nu mai există încredere nu mai există nimic. Nu mai există respect, nu mai există tragere de inimă, nu mai există sinceritate, nu mai există libertate, nu mai există nimic din tot ceea ce înseamnă o relație frumoasă, deplină. Dragostea, deși împărtășită, este un efort continuu pe care îl fac ambii parteneri, în egală măsură. Dar mai vor să construiască?! Mai vor să tragă în același sens? Ajung la acea teribilă întrebare: „oare merită sacrificiul?”. Fără încredere se instalează îndoiala, iar cu îndoială în suflet viața și dragostea nu pot fi trăite.

Fără încredere lupta, îndârjirea și încăpățânarea de a fi cu cineva este o suferință permanentă. Mai des suferi decât ești fericit/ă.

Sharing is caring!