Felicitări că nu ai ales bărbatul nepotrivit!

Prima victimă (ne)potrivită, din cartea Colecționara de Secrete! Felicitări că nu ai ales bărbatul nepotrivit!

Chiar dacă aveam doar șaisprezece ani și făcusem un lucru josnic, îmi bătusem joc de un om și îi disprețuisem iubirea, mi-am dat seama că disperarea se miroase de la distanță. Cu cât un om este mai disperat să fie cu cineva, cu atât șansele lui scad. Nu poți seduce pe cineva atunci când prin fiecare por îți strigi disperarea de a scapa dintr-un mediu sau de a avea pe cineva. Noi, femeile, nu vrem bărbați care să ne fie animale de companie. Nu vrem jucării de pluș alături de noi, oricât de mult ne-am dori o relație.

Și culmea, ceea ce mă frapează și mai tare, este că în astfel de cazuri, nimeni nu te felicită că ai luat decizia înțeleaptă de a nu fi cu un bărbat nepotrivit. Sunt o femeie singură și uneori am senzația că societatea privește femeia singură ca pe o paria. De ce această discrepanță între femeile măritate și cele nemăritate? O femeie necăsătorită nu este inferioară celei căsătorite. Cu toate acestea, femeile căsătorite sunt spuma societății, sunt apreciate, văzute bine și cadorisite cu fiecare ocazie specială. Meritul lor, bravo lor. Dar cum rămâne cu noi, cele necăsătorite? De ce suntem situate vrând-nevrând la polul opus? Noi, „amărâtele” necăsătorite, suntem privite cu neîncredere și de cele mai multe ori, judecate greșit. Mi-ar plăcea ca cineva să vină într-o zi la mine, să-mi strângă mâna, să-mi ofere o floare de primăvară și să-mi spună: „Felicitări, ești o femeie puternică. Ai ales să nu te căsătorești cu un bărbat nepotrivit. Ai ales singurătatea în detrimentul unei existențe mizere în doi. Ai știut că el nu este alesul și l-ai refuzat. Felicitări, ai luat decizia corectă.”

Dar nu, femeia necăsătorită, chiar dacă poate mai înțeleaptă, nu va fi niciodată celebrată sau cadorisită. Pentru că ea este percepută ca fiind o femeie ușoară, care a ales până a cules. Adică s-a plimbat din brațele unui bărbat în mâinile altuia, doar pentru a-l găsi pe cel mai bun. Dar noi nu căutăm cel mai bun bărbat, nici măcar un bărbat mai bun decât precedentul, vrem bărbatul potrivit pentru noi. Acela care să ne facă sângele să fiarbă și cu care să ne vedem până la adânci bătrâneți. Se spune că atunci când îți găsești alesul, te gândești inevitabil la bătrânețe, la cum va fi viața ta alături de el.

Marian nu era pentru mine alesul, nici măcar nu voiam să mă atingă, cu atât mai puțin să mă mărit cu el. Disperarea lui nu se potrivea cu disperarea mea. Nu exista nicio fărâmă de atracție pentru el. Dar nu m-a felicitat nimeni pentru că am întrerupt orice legătură cu el, ba din contră, prietenii m-au învinovățit că mi-am bătut joc de bietul băiat. Mi-au spus: ”Ești prea pretențioasă. În felul ăsta n-o să ai niciodată pe nimeni.” Și ce era să fac?! Să mă mulțumesc cu primul venit? Cu primul care îmi dădea atenție? Să-mi înăbuș repulsia doar pentru a avea pe cineva? Pentru a-mi umple singurătatea? Nu! Mai bine singură!

Sharing is caring!