Femeia-vânător: te-am ales ca să mă folosești!

Femeia-vânător: te-am ales ca să mă folosești!

Sunt o nesuferită și nu plac pe oricine. Mă deschid și mă atașez greu. Însă Ștefan a fost și este o adevărată surpriză pentru mine. Nu mă așteptam, însă este unul din acei bărbați, puțini la număr, cu care am fost pe aceeași lungime de undă din prima clipă. Mi-a fost ușor să-i vorbesc, să îl înțeleg și să mă fac înțeleasă. Mai rar așa conexiune. Am putea sta la povești ore în șir și cred că nu m-aș plictisi, mai ales dacă am sta pe un balcon răcoros, privind Bucureștiul gălăgios și fumând cu nesaț țigări mentolate. Conversațiile cu el sunt o reală plăcere. El are păsărelele lui, eu le am pe ale mele și uite așa s-au născut câteva discuții interesante pe care le păstrez și acum în memorie.

Nici nu mă mir că l-am plăcut imediat! Când am deschis ușa camerei de hotel m-am „izbit” de un zâmbet imens și o îmbrățișare gingașă, de parcă îi era teamă să nu mă frângă. Aveam câteva emoții, dar mi-au trecut rapid, atât de natural a fost momentul. Pe Ștefan l-am cunoscut weekendul trecut în București, e un moldovean tare interesant și vesel. Nu ridicați din sprânceană, nu m-am îndrăgostit peste noapte, este iubitul prietenei mele și noul meu frate cu ochii verzi. Dama este DECENTĂ! Ea are nevoie de răspunsuri, nu de idile!

Vineri seară, la un pahar de vodkă tonic (băutura mea preferată), m-am dat la discuții cu Ștefan despre dragoste, evident. N-am definit iubirea, pentru că oricum ea nu poate avea o singură definiție, ci mai multe, însă am ajuns la concluzia că trebuie să renunț la rolul de femeie-vânător, singura poziție pe care am cunoscut-o vreodată. Mi s-a strâns puțin inima când l-am auzit pe Ștefan sfătuindu-mă să nu mai fiu femeie-vânător pentru că oricât mi-ar fi de greu, acest lucru nu este DELOC în avantajul meu. Nu știu dacă voi reuși vreodată să fiu altfel decât sunt dar merită încercat.

Sunt o femeie care acționează. Care preferă acțiunea în detrimentul așteptării. Într-adevăr sunt bărbați cărora le plac femeile îndrăznețe, majoritatea cu care am fost au fost atrași de această nebunie a mea, însă cei mai mulți se simt fie intimidați, fie invadați. Probabil că atitudinea și felul meu de a fi anulează masculinitatea bărbatului, iar acest lucru reprezintă un minus. Când bărbatul nu se mai simte bărbat, iar femeia încearcă să preia puterea, relația este sortită pieirii. Se spune că într-un cuplu bărbatul protejează (prin puterea lui), iar femeia dăruiește (datorită iubirii ei nemărginite). Ei bine, eu mereu am vrut iubire și uneori am încercat să o smulg cu forța, nu am cerut protecție. Mă pot proteja și singură, puterea nu-mi lipsește.

Nu sunt obișnuită să mă las la mâna bărbatului. Eu nu aștept, eu iau și posed dacă așa vreau. Mai devreme sau mai târziu îmi ies toate calculele. Însă rolul de femeie-vânător nu funcționează pe termen lung. Bărbații preferă adesea femeile inocente, cumințele, feminine, care dau impresia că au nevoie de ajutor și protecție, care nu invadează, nu pun multe întrebări, nu au pretenții prea multe, nu cer niciodată nimic, femeile care lasă de la ele și închid ochii, iartă și vorbesc puțin. Ei bine, eu sunt opusul. Sunt invazivă, băgăcioasă, vreau să știu tot și nu am liniște până când nu aflu tot. Vorbesc mult și pun cele mai tâmpite întrebări. Sunt obsedată de control, iar frica de abandon îmi influențează fiecare acțiune. Tocmai de aceea am adoptat rolul de femeie-vânător.

Vă mărturisesc sincer, îmi place să sucesc minți, să stârnesc acea avalanșă nebună care se cheamă dorință. Ador să văd curiozitatea în ochii lui, însă în momentul în care ești femeie-vânător, este ca și cum ai spune: „Te-am ales ca să mă folosești”. În traducere, i te oferi pe tavă, reușești să îl atragi și să îl ai, însă totul are un preț. Poate că l-ai vânat, dar ești obligată să îi lași libertatea de a pleca oricând vrea. El acceptă o idilă cu tine pentru că puțini bărbați reușesc să refuze o femeie. Refuză doar dacă iubesc o altă domniță foarte mult. Așadar te acceptă, dar aproape de fiecare dată îți va invoca cel puțin un motiv pentru care nu îți poate oferi o relație serioasă sau de lungă durată.

Bărbatul este de fapt vânătorul, însă eu am inversat rolurile de fiecare dată și am realizat că dacă el nu seduce și dacă nu se străduiește, își pierde interesul rapid. Nu poți obține o relație de durată cu un bărbat pe care TU l-ai sedus. Dacă te vrea, te cucerește. Ca femeie-vânător te are și îl ai, dar fără să existe o zi de mâine. Nu poți imputa nimic unui om pe care TU l-ai vânat. Relația ține tot atât de mult pe cât reușești să alimentezi vraja. Dacă farmecul s-a rupt, aleluia, bărbatul pleacă și odată cu el ia și stima ta de sine, prețuirea și dragostea de sine. Femeia-vânător alege, țintește, posedă, însă rămâne rapid cu mâinile goale. Îl alegi ca să te folosească atât! Legătura durează doar pentru câteva nopți pătimașe, apoi rămâi cu patul gol și cearșafurile ude.

Cam așa stă treaba cu femeia-vânător, iar Ștefan mă sfătuiește să nu mai fiu așa! Dar cum să fiu când tot ce cunosc e degradarea?!

Totuși îți mulțumesc, Ștefan, pentru această nouă perspectivă a lucrurilor! Măcar am aflat de ce sfârșesc cu mâinile goale! 🙂

Și îți mulțumesc și pentru că mi-ai reamintit sâmbătă să am grijă cu „vazele” de vodkă! :))))))))

Sharing is caring!