Încrederea se câștigă greu și se pierde ușor

Încrederea se câștigă greu și se pierde ușor.

A., spune-mi, ai încredere în mine? Zi-mi, ai încredere în mine?

Nu, n-am încredere. N-am încredere în nimeni, nici măcar în mine. Oamenii sunt schimbători.

Ce dracu’ l-o fi apucat să mă întrebe asta, nu știu. Întrebarea lui m-a răscolit, m-a durut și m-a deranjat în egală măsură. Încrederea nu se întreabă și nici nu se cere. Încrederea vine de la sine și se vede de la distanță. Nu știu de ce avea nevoie de o confirmare din partea mea și de ce a trebuit să mă provoace, însă… a primit ce-a meritat – sinceritatea mea. Nu mai am încredere în bărbați. Nu mă tem de purtătorii de falus, pur și simplu momentan nu-i vreau aproape. Trăiesc cu senzația că nimic nu durează veșnic și niciun bărbat nu e de încredere și nu e atât de puternic încât să reziste tentațiilor de dragul meu. Și-atunci, de ce mi-aș mai pune bazele în cineva?!

A fost o vreme când credeam că toți oamenii sunt buni și sinceri până la proba contrarie. Aveam încredere în toată lumea și în cei recent cunoscuți și în cei pe care îi știam de mult. Vedeam întotdeauna partea plină a paharului și frumosul din oameni. Mă încăpățânam să cred că toți oamenii sunt buni. Aveam impresia că dacă ești bun cu un om și el va fi la fel cu tine. Credeam că indiferent ce oameni voi cunoaște, câți îmi vor traversa viața, câți voi iubi și câți mă vor răni, ei nu vor putea să mă schime. Ei bine, m-am schimbat!

M-am schimbat deși îmi doream cu disperare să nu mă schimb și să nu-mi pierd acea latură frumoasă pe care o aveam. Acum nu mai sunt așa. Acum sunt suspicioasă, nu mai am încredere în oameni și nu-mi mai dau voie să fiu la fel de umană ca înainte. Unii ar spune că am devenit mai selectivă, eu cred că mă protejez doar. Am trecut, în sfârșit, de la stadiul de copiliță inocentă la cel de femeie matură, conștientă de perversitatea lumii.

Aș fi băgat mâna în foc, aș fi putut să jur și nu m-aș fi îndoit nicio clipă. Aș fi fost capabilă de multe. Eram convinsă că pot avea încredere și că trebuie să am încredere pentru că nu îmi dăduse niciodată motive să mă îndoiesc. Nu mi-a dat niciun motiv până într-o seară de vineri când lovitura de grație m-a marcat atât de profund încât vor avea de suferit toți oamenii din viața mea, prezenții și viitorii pentru că nu mai am încredere.

Am senzația că toți oamenii duc vieți duble și că majoritatea cumpără sau se lasă cumpărați cu bani sau prin sex. Nu mai au coloană vertebrală nu mai sunt în stare să-și respecte semenii și sentimentele, iar încrederea încrederea și sinceritatea sunt date necunoscute pentru mulți dintre noi. Cu toții am fost și suntem încrezători și sinceri până la un moment dat. Până când vine un drac de om care schimbă complet datele problemei și cursul firesc al vieții.

Și până la urmă, în cine să mai ai încredere?! Încrederea se câștigă greu și se pierde ușor!

Nu trăiesc în frică, trăiesc în siguranță!

Sharing is caring!

3 thoughts on “Încrederea se câștigă greu și se pierde ușor

  1. Treaba ta, dar asa-i cand te invarti in jurul unor gunoaie…

    Eu sunt baiat de la sat, nu stiu d-astea.

  2. Singurii care se vand sunt „non-intelectualii” printre care te invarti sau oamenii care au ajuns sa aiba bani si au uitat de unde au plecat. Sau impactul de la saracie la bogatia lor materiala de acum.

    Ah, da, si francmasonii.. Martirii sunt mai putini, dar exista!

    Greseli mai facem cu totii, dar nu toti se vand pentru bani sau sex. Chiar e penibil sa-ti vinzi sotia sau iubita pentru sex. Oricum ar fi ea, daca vrei altceva termini relatia.

Comments are closed.