Între două nu te plouă, dar nici bine nu îți e

Între două nu te plouă, dar nici bine nu îți e! Ce-i drept, poți iubi două persoane în același timp, le poți considera indispensabile pentru existența ta, însă în realitate doar una singură este cea importantă. Cealaltă este doar obișnuința vieții tale, persoana lângă care te-ai învățat să trăiești, la care ții și pentru care ai face multe sacrificii, însă cu care nu mai trăiești o dragoste la fel de pasională ca la început.

De ceva vreme este mediatizat excesiv, după părerea mea, bărbatul cu două neveste și o puzderie de copii triști și lezați pshic și emoțional pe care îi are cu acestea. Pe lângă faptul că mi se pare un tip libidinos căruia i se scurg ochii la toate femeile tinere și frumoase, cu un zâmbet de-a dreptul scârbos și o privire de om dus cu pluta, eu nu le înțeleg pe surorile care stau cu el, căci da, nevestele lui sunt surori bune, iar el le cordește pe amândouă de o viață.

Înțeleg să îți placă mai multe femei, să iubești mai multe femei, să te culci cu mai multe femei, dar nu înțeleg cum poate o femeie să accepte cu bună știință că singură nu îi este de ajuns bărbatului pe care îl iubește. Cum poți să accepți așa ceva?! Cum să înțelegi că doar cu o altă madam în familie și în pat bărbatul este fericit și satisfăcut?! Cu singuranță acele femei au o stimă de sine extrem de scăzută și în loc să rămână singure, decid să-și împartă bărbatul cu încă o proastă cu aceleași sechele și probleme emoționale ca și ea.

Și nu cred că viața în trei este mai ușoară, că treburile casei sunt rezolvate mai repede și mai bine pentru că sunt împărțite și că din punct de vedere financiar lucrurile sunt mai facile. Nu cred că într-un astfel de trio poate exista acea iubire înălțătoare pe care o promovează ei. Nu cred că acele femei sunt fericite și că acei copii pot crește și se pot dezvolta normal și sănătos. Ei formează tineri la fel de bolnavi ca și ei. Formează femei supuse și nesigure și bărbați impotenți sau din contră, obsedați sexual.

Într-o astfel de relație și familie, nu văd decât obsesia sexuală a bărbatului și nebunia acestuia, nefericirea femeilor și chinul copiilor.

Din păcate sunt genul de femeie care a făcut la viața ei multe tâmpenii și multe compromisuri. Îmi amintesc și acum momentul în care i-am spus bărbatului iubit că și însurat de ar fi, eu tot l-aș iubi și m-aș întâlni cu el. Pot fi amantă și la ora actuală, într-o oarecare măsură, însă la un moment dat tot îmi voi dori ca acel bărbat să fie al meu. Sunt egoistă și posesivă.

Toate femeile au simțul proprietății dezvoltat, chiar dacă nu recunosc. Cele care spun că sunt ok cu statutul de amantă, mint. N-ai cum să fii fericită știind că bărbatul tău o fute când pe ea, când pe tine. N-ai cum să nu-ți imaginezi că și pe ea o atinge la fel cum te atinge pe tine. Nu poți să nu îți smulgi părul din cap știind că nu îi ești de ajuns. Și cu siguranță te frămânți întrebându-te ce are ea și nu ai tu.

Știi ce are ea și nu ai tu? Încă nu știe de tine sau dacă știe, gradul ei de toleranță este mai mare decât al tău sau poate e mai șireată decât tine și are încredere în armele ei, cele cu care crede cu ardoare că va pune mâna pe el pentru totdeauna. Deși le înțeleg pe aceste femei, bărbații ăștia nu merită atâta luptă și atâta chin. Nu așa trebuie să fie o relație bazată pe dragoste, respect și reciprocitate. Nu așa.

Toate ca toate, dar cum mama naibii poate să suporte un bărbat două femei?! Cum le poate tolera când femeile vorbesc atât de mult și sunt așa avide de atenție?! Cum, Doamne iartă-mă, reușește să gestioneze lucrurile atât de bine? Cum poate să stăpânească, bărbatul, două femei fidele și îndrăgostite până peste cap?! Câtă putere să ai să le satisfaci pe amândouă din punct de vedere sexual? Pentru că femeia îndrăgostită vrea sex, nenică, nu se încurcă! Nu o fi obositor? Între două nu te plouă, dar nici bine nu îți e, asta-i clar!

 

Sharing is caring!