Iubește-mă acum!

Iubește-mă acum!

Mi s-a oprit inima în gât! Oh, Doamne! Din ce univers ai scăpat? Nu ești om, nu ești înger, nu ești nici demon. Ești tu. Unic! Mă sperii și totuși te vreau. Tremur în prezența ta. Nu îmi pot stăpâni emoțiile. Respirația mea o ia razna. Închid ochii, încerc să te scot din raza mea vizuală, dar în zadar mă lupt. Mă ajunge din urmă mirosul tău. Te apropii. Nu te apropia, te rog, nu face asta! Lasă-mă! Nu mă atinge! Nu mă săruta! Nu mă mângâia. Nu te mai juca cu sufletul meu. Nu pot să-ți rezist. Mă domini.

Îți inspir mirosul și simt cum îmi invadezi tot corpul. Ești înăuntrul meu. Nu mă pot apăra de miros. Ești în plămânii mei. Încet, încet, cobori prin vasele de sânge și-mi deschizi inima cu o ușurință de parcă ai avea cheia la tine. Miroși mai altfel decât orice alt bărbat. Un miros rupt parcă dintr-un Rai necunoscut mie. Ce flori ți-au atins pielea? Ce zâne te-au dezmierdat la naștere? Ești ireal! Parfumul tău e ireal. Miroși a copil, a miere, a ceva nemaiîntâlnit. O combinație letală. Miroși a sinceritate și te comporți ca un bărbat. Fiecare gest al tău emană masculinitate, putere dominație. Nu! Ce caut eu aici? Ce cauți tu cu mine? Doar mirosul tău are iz de inocență și candoare, în rest îmi intri în piele ca un microb menit să-mi distrugă sistemul imunitar voința. Nu o să scap întreagă!

Nu vreau să mă ai. Nu pot să-ți rezist. Mă împotrivesc cu toată ființa. Dar ești în fața mea. Mă privești. Îmi zâmbești. Îți dezvelești dinții albi. Închid ochii. Îmi imaginez că mă muști că îmi sfâșii carnea. Aș merita! Așa îmi trebuie! Nu îți pot rezista, Dumnezeule. Aș vrea să fug. Dar nu pot. Nu-mi mai simt picioarele. Buzele tale abia le ating pe ale mele. Nasul tău îl mângâie pe al meu. Respirația ta caldă îmi dă fiori. Cu buricele degetelor îmi atingi obrazul, iar cu mâna dreaptă mă ții strâns de ceafă, de parcă ți-ar fi teamă că o să cad sau o să fug. Te rog, oprește-te! Înțelege! Nu mă pot apăra de tine. Dar tu îți oprești mâna pe sânul meu. Cel care se întărește sub atingerea ta. Nu! Îmi scapă un geamăt și respirația mi se accelerează. Corpul meu reacționează prea viu în contact cu tine. De ce?

Mă abandonez. Mirosul tău diferit m-a învins. Am încercat să-mi țin respirația. Dar mi-am întredeschis buzele înainte de vreme și m-am lăsat sărutată. De ce mă săruți așa? Nu înțelegi că sunt slabă? Sărută-mă murdar! Nu așa! Nu atât de blând! Fii violent! Nu așa! Nu atât de tandru! Blândețea nu o voi putea uita! Buze pline, gust de amăgire, dulcele iubirii mele. Da, în ecuația asta doar eu iubesc. Dar pentru o clipă nu îmi mai pasă. Nu-mi pasă de nimic. Momentul e al nostru. Te vreau! Mă decid că te vreau. Și te las, mă las îți dau mă dau ție. Iubește-mă! Iubește-mă acum! Mâine nu va mai exista! Știu! Nu trebuie să-mi spui. Prezența ta îmi confirmă!

Sharing is caring!