Iubirea nu se explică…

Sunt nebună. Declar. Recunosc. Și fac ce nu fac?! Fac de toate pentru a defini iubirea. Scriu. Beau. Fumez. Mă regulez… din dragostea sau nu. Cu toate acestea, am ajuns la o concluzie: iubirea nu se explică și nu se justifică. Oricât m-aș fute în norocul meu, oricât mi-aș provoca sufletul și inima, nu voi putea în vecii vecilor să definesc iubirea sau să o explic. Nu pot. Și cel mai tare mă enervează să-mi înăbuș sentimentele tocmai ca să nu mi le justific. Urăsc să-mi reprim sentimentele doar pentru a nu fi judecată greșit.

Știi, m-am simțit prea mult timp bolnavă, absurdă, exagerată, obsedată. Nu mai pot. Nu mai vreau. Iubesc sau nu, ce mai contează?! Nu interesează pe nimeni. Totuși, nu o să mă mai rușinez niciodată cu sentimentele mele și nu o să le mai ascund. Nu vreau. În plus, mi le-am subestimat prea mult timp. Le-am refuzat.  Acum le accept. Le primesc și le las să-mi învăluie sinele tocmai pentru a mă elibera de povara neîmplinirii. Nu doare. Știi ce frumos este să iubești dezinteresat?! Abia acum simt că e dezinteresat. Aștept doar să treacă timpul.

Am încercat să-mi explic niște lucruri, însă explicația este imposibilă. Ce mama dracului să explic, că m-am îndrăgostit?! Păi să mori tu, când e iubirea rațională? Alegi veodată rațional, conștient sau obiectiv? Bineînțeles că nu. Îl alegi pe ăla care trezește în tine cele mai colorate și mai vii trăiri. Îl alegi pe ăla care-i mai dificil, mai frumos, mai enervant și mai provocator decât toți bărbații unui oraș la un loc. Îl alegi pe ăla care nu ți se potrivește, care nu este pentru tine, care te lovește cu adevărul, dar care-ți pune toate motoarele în mișcare. Am mai spus, femeile dacă nu luptă, nu se simt bine. Au impresia că dacă fac tumbe, dacă se dau peste cap, vor primi ceea ce restul femeilor nu primesc de obicei.

De ce te-am iubit? Te-am iubit pentru că habar n-am de ce! Cred că ești mai cu moț. Clar cred că ești mai deosebit decât orice alt bărbat. Cu toate acestea, sunt conștientă că ești special pentru mine și poate pentru actuala, următoarea, viitoarea, etc., înțelegi tu, ești bărbat deștept. Nu pot explica nimic. Am avut încredere. Am crezut. Am vrut. Am riscat. Mi-am asumat doar parțial. Mai mult decât orice, mi-am dorit. M-ai sedus, să dea naiba dacă nu m-ai sedus. Dar mi-a plăcut. Am închis ochii și ce bine a fost. Plăcut, dureros, nefiresc, unic. A fost. S-a dus.

Aș putea să îndrug N motive, adevărul este că așa a fost să fie. Nu mă las la mâna destinului. Întotdeuna sunt stăpână pe situație, însă dragostea nu se explică și nici nu se justifică. Dacă nici aici nu sunt liberă, atunci unde?! Da, am fost șireată, am mințit, am păcălit, am momit, însă adevărul este că emoția nu poate fi controlată. Simțirea nu poate fi dictată sau manipulată. Așa că dragul meu cititor, iubește.

Așa că iubesc, beau, fumez și-mi f*t norocul! Ador viața! Cât de mișto e când simt. Tu de ce te temi? De ce aștepți explicații? Ce sens vrei să găsești? Iubirea în sine este sensul vieții. Suferi? Să te doară, frate! Ehe, alții n-au nici măcar privilegiul ăsta.

Sharing is caring!