Limita dintre corect și incorect

Fragment din cartea Colecționara de Secrete, capitolul Suflet Vândut – Limita dintre corect și incorect!

Atunci când nu ai bani, îi vrei cu orice preț. Și dacă e să îi câștigi ușor, cu atât mai mult îi vei dori. Nu credeam că voi spune vreodată asta, eu care am rezistat întotdeauna tentației banilor. Însă pentru unii, banii cântăresc mai greu decât o conștiință curată, o prietenie sau o iubire. Până și cei mai buni oameni sunt furați de mirajul banilor, chiar dacă vorbim de o sumă mică sau mare. Banii pe atât de mulți ne-au degradat banii și greșelile făcute voluntar sau involuntar, care s-au acumulat și s-au adunat ca un bulgăre de zăpadă. Uneori mi-e scârbă. Mi-e scârbă de mine, dar și de cei care m-au dezamăgit. Dar eu sunt de vină mi-am pus prea mult baza în ei. Am avut așteptări. Iar așteptările strică tot, draga mea. De la oameni nu trebuie să aștepți niciodată nimic. Mai bine am gândi pe termen scurt. Mai bine să credem că fiecare om poposește temporar în viețile noastre și fiecare relație este de scurtă durată. Și dacă e să ne înșelăm, atunci să dea Dumnezeu. Dar să n-avem așteptări mai mari decât poate celălalt să ducă. E cel mai bine așa. Altfel ne opintim din dezamăgire în dezamăgire.

Rușine. Multă rușine a îndurat Aida de-a lungul anilor. Greșelile comise și rușinea acumulată nu s-au petrecut din pricina banilor. Banii nu au contat niciodată pentru ea. Tot ce-a făcut, a făcut din dragoste, crezând că dacă închide ochii, acceptă ceea ce nu este de acceptat și se transformă într-o femeie de tipul yeswoman, va reuși să dea lovitura în iubire. Este rușinos să te lași umilit de dragul unui om. Indiferent ce motive ai avea, chiar dacă vorbim de dragoste sau despre profitul financiar, niciun om nu ar trebui să-și compromită astfel sinele.

Mulți dintre noi îndurăm mai multe decât este necesar. Acceptăm lângă noi oameni nepotriviți în speranța că aceștia ne vor iubi cândva sau vor ajunge să ne aprecieze așa cum merităm. Nimeni nu se schimbă cu adevărat, nimeni nu se schimbă fundamental, așa îi spunea G. Aidei. Evoluăm sau involuăm. Devenim mai buni sau mai răi. Dar nimeni nu devine o altă persoană, oricât de bună sau de dură i-ar fi fost viața. Degeaba sperăm la minuni, oamenii nu se schimbă.

Dragostea asta, bat-o vina! Pe mulți ne-a umplut de rușine și ne-a făcut să comitem erori după erori, greșeli voite sau neintenționate.

Alegerile noastre, care la început au părut cele mai bune, se dovedesc adesea a fi cele mai greșite. Te trezești într-un punct în care habar nu ai cine mai ești, ce este corect și ce este incorect. O întreagă dilemă existențială. Și-atunci, rătăcind în abis, în derivă mai bine zis, nici mort, nici viu, ajungi să te urăști sau să te detești. Primii pe care îi învinovățim suntem pe noi înșine. Stima de sine se reduce la zero, iar iubirea de sine se evaporă. Și oamenii încep să ne judece, ne catalogheză neștiind cine suntem de fapt, prin ce am trecut, câte am îndurat, care ne-au fost faptele, păcatele, dorințele și asprirațiile.

Să arunce prima piatră cel care n-a greșit vreodată.

Deși suntem niște păcătoși viciați, slabi în fața tentațiilor și mereu dispuși să gustăm din fructele interzise, cu toții aruncăm cu pietre în jur și ne grăbim să catalogăm oamenii de parcă i-am cunoaște îndeaproape. Ne grăbim să jignim, să catalogăm, să judecăm, să facem afirmații neverificate și astfel stricăm reputații fără să avem mustrări de conștiință. Adevărul este că greșim.

Greșim până-n măduva oaselor!

Probabil că destinul Aidei ar fi fost să ajungă o curvă plătită sau nu. Dar cine ar fi numit-o curvă? Oamenii! Dar oare i-ar fi știut ei motivele? Bineînțeles că nu! Dacă ar fi avut un motiv și mai întemeiat decât datoriile familiei, ar fi beneficiat de circumstanțe atenuante? Nu!

Viața mea este a mea. Alegerile mele n-au făcut rău nimănui, decât mie. Din acest motiv, pentru că nu îngrădesc libertatea nimănui, nu pun pe nimeni în pericol și nu fac rău nimănui, sunt liberă să fac ce vreau.

Poate că Aida nu și-a vândut trupul pentru bani, nici sufletul pentru un trai mai bun, însă și-a compromis inima de mii de ori încercând să câștige dragostea pe căi necinstite. A mințit, a înșelat, a profitat, s-a prefăcut și pentru ce?! Pentru a-și da seama că rușinea nu îi dădea voie să trăiască în pace, oricât de mulți oameni ar fi dus de nas.

Crede-mă, niciun om nu vrea să îi fie mai rușine decât îi este deja. Sunt un exemplu de „Așa NU”. La optsprezece ani eram mai lucidă decât sunt acum. Cred că atunci am luat cea mai bună decizie din viața mea. De atunci am mers din greșeală în greșeală. Abia de astăzi m-am hotărât să nu mai trăiesc în rușine, după ce m-am lăsat marcată de o iubire așa cum nu credeam vreodată că o să trăiesc. Ce bine că există el! Ce bine că l-am întâlnit! Ce bună și ce tristă lecție mi-a dat.

Sharing is caring!