Mă gândesc la altcineva… sunt infidelă?

Mă gândesc la altcineva… sunt infidelă?

 1 august 2018. Ora 20:07. Nimic nou sub soare. Mintea îmi zboară… din nou, către alte meleaguri. Mă duc, nu-s aici. Degeaba îmi cerșește atenția. Îl văd, dar nu îl simt. Sunt lângă el, însă deloc prezentă. Nu fac nimic rău, în fond nu aparțin nimănui. Și totuși mintea mea este în altă parte. Mă gândesc la alt bărbat. Îl visez. Îl vreau. Îl doresc. Tânjesc după el.

Îmi zâmbește, îi zâmbesc și eu mecanic. Ochii îmi strălucesc. Îmi văd privirea în oglinda retrovizoare, însă nu sunt luminoși datorită lui. Mă gândesc la ale mele. Îmi vorbește, nici măcar nu-l aud. Sunt atentă la drum și la gândurile mele. Mă atinge, oh, are chef de joacă. Opresc și intru în jocul lui, îi dau Cezarului ce-i al Cezarului. Cumva, reușește să mă atragă în lumea lui. Știe cum să o facă. Atingerile lui încă mai au efect. Constat că nu sunt de piatră. Buuunnn… suntem pe drumul cel bun. Dă-i înainte.

Pe moment mă seduce. Îmi cucerește buzele și mă face a lui. Habar n-are că nu-i aparțin. Tot ce se întâmplă, se întâmplă cu voia mea. Nu mă las dusă de val, ci de circumstanțe. Trist? Deloc. Așa face „femeia matură”. Merge de mână cu cel care o vrea, nu cu cel după care tânjește. Deși sunt îmbujorată la față îmi dau seama că nu mai am expresia feței de odinioară. Nu mai par „drogată” cu iubire. Din contră, îmi revin imediat și reintru în starea de dinaintea „accidentului”.

Uh, mi-e drag de el, însă amândoi aparținem sufletește altor oameni. Până la urmă pe cine înșelăm noi?! El pe mine, el pe ea, eu pe el sau eu pe mine? Tamjă grea cu înșelatul. Sunt necredincioasă, dar cui? Lui, celuilalt sau mie? Cred că mie… am ajuns la concluzia că doar mie îmi pasă de sufletul meu. Da, cam așa arată egoismul, ca mine.

Sunt egoistă și știu că n-am niciodată remușcări. Bate-mă, omoară-mă, dar nu îmi pare rău. Sunt liberă ca pasărea cerului. Așa am fost dintotdeauna. Pot să iubesc pe cineva, să mă culc cu altcineva și să-mi petrec zilele cu un al treilea. De ce? Pentru că pot… pentru că nimeni nu-mi oferă totul și pentru că nimeni n-a vrut totul de la mine. Niciun bărbat nu m-a vrut cu toată ființa lui și-atunci, am considerat că sunt liberă să iubesc pe cine vreau eu. Și-am ajuns să o fac fără așteptări, fără bariere și fără temeri.

Infidelitatea poartă atât de multe forme încât fiecare o definește în felul lui. Nu totul se rezumă la sex. De cele mai multe ori sexul nu înseamnă nimic, este doar o „altă porție de mâncare”, o nevoie primară. Când se complică cu adevărat lucrurile? Când ajungi să iubești, să te îndrăgostești de cel cu care înșeli? Să vă spun un secret: suntem capabili să iubim mai mulți oameni deodată. Mai mult, mai puțin, dar îi iubim. Cum facem? Rămânem cu unul și suferim după altul? Așa ar fi corect, nu? Ei bine… asta înseamnă să te condamni la nefericire. Egoismul te va face să păstrezi ambele opțiuni, atât cât vei putea să le duci. Așa fac 99% din oameni – merg înainte pe două fronturi. Este varianta cea mai riscantă, dar și cea mai palpitantă.

Ce e de făcut în astfel de cazuri? Nu știu… nu sunt în măsură să dau sfaturi.

Nu voi acuza pe nimeni de infidelitate până când nu voi înțelege eu însămi ce este infidelitatea și care formă mă deranjează cel mai tare. Nu voi blama pe cineva de infidelitate până când nu îi voi înțelege nevoile. Nimeni nu este necredincios din senin. Acolo, undeva bine ascunsă, se află o NEVOIE. Egoistă sau nu, cum te poți împotrivi unei nevoi dacă nu îi știi cauza și nu găsești calea de a o vindeca?! Efectele se produc pe termen lung. De obicei iubirea vindecă… dar unii dintre noi ne luăm iubirea din mai multe locuri. Greșit? O fi, dar până apare iubirea aia deplină, o compunem din firimiturile primite de la diverși.

Nu voi arăta niciodată pe cineva cu degetul atât timp cât eu sunt capabilă de infidelitate până-n măduva oaselor. Care tip de infidelitate mă irită? Cea fizică, cea emoțională sau cea intelectuală? Gândul este cel mai păcătos, dar cred că și cel mai periculos. Pe el nu-l poți opri. Nu-l poți obliga să nu mai fugă la altcineva. Când ești necredincios? Când ai două relații în paralel? Mulți veți spune da… eu zic să ne oprim aici. Habar n-ai care-i sunt nevoile și motivele. E un om bolnav? Probabil, dar e un om viu, simte, acționează și-și asumă!

Fiți sinceri cu voi înșivă! Iubiți și fiți iubiți! Viața este atât de scurtă. Uneori ocaziile nu se ivesc de două ori.

Sharing is caring!