Mă lepăd de tine ca de Satana, însă în final ajung agățată tot de gâtul tău…

Mă lepăd de tine ca de Satana, însă în final ajung agățată tot de gâtul tău…

Dar să nu mă iei niciodată în serios. Șansele ca eu să mai cad răpusă de dragoste la picioarele vreunui bărbat sunt aproape nule. Sunt o iluzie. Sunt impulsivă. Dacă simt, acționez. Însă mă pun în mișcare doar atunci când sunt încolțită de niște sentimente puternice. Așa îmi pierd nu doar starea, ci și mințile. Nu am somn. Nu mă pot concentra la nimic altceva și-aș fi în stare să străbat țara în lung sau în lat pentru a-mi astâmpăra dorul. Sunt capabilă de lucruri inimaginabile și, din păcate, pot să cobor până-n Infern pentru a-mi atinge scopurile care, deși nu sunt meschine, nu sunt nici tocmai cinstite.

Orgasmul… nu sexul este cel mai important, ci dorința. Dacă, vreodată, întreaga mea ființă va tânji după tine, dacă prezența ta în viața mea va fi de o importanță maximă, atunci să știi că sufletul meu se află în palma ta, iar tu vei avea întreaga putere. Vei putea să îl fărâmi, mi s-a mai întâmplat, sau vei putea să îl înalți la ceruri. Libertatea o ai tu, curajul îl am eu. Îmi asum modul în care aș putea fi ucisă. Și știi de ce?! Pentru că nimeni nu are voie să decidă în locul meu. Nimeni nu poate și nu are trebui să trăiască în locul meu dragostea sau durerea, dumnezeirea sau iadul, virtutea sau păcatul.

Când iubesc, nimic nu mă mai sperie. Și n-am curajul nebunului. Nu! Sunt perfect conștientă de alegerile pe care le fac, de dansul morții în care mă bag, de jocul riscant și periculos în care îmi folosesc toate armele din dotare. Sigur că este epuizant, dar dacă nu sunt provocată, parcă nu merită efortul. Asta nu e iubire? Se prea poate! Însă este singura formă de dragoste pe care o cunosc eu. Spune-i fantezie, obsesie, iluzie sau risc, așa mă simt vie.

Dar, așa cum ți-am spus și mai sus, șansele ca eu să mă mai îndrăgostesc nebunește sunt aproape inexistente.

Sexul nu este un indicator al iubirii. Dacă fac sex cu tine nu înseamnă că te iubesc, nu înseamnă că te vreau pe termen lung, nu înseamnă că mă poți domina. Nu sunt a ta, eu nu aparțin nimănui. În ultima vreme repet această propoziție într-un mod aproape obsesiv și nimeni nu mă crede. Ba chiar sunt și „amenințată”: „Băi, dacă te culci cu mine, n-o să mai vrei vreodată alt bărbat!” Pe bune?! Hai, mai taie din infatuare că nu te-ai născut Zeu al Sexului.

Culmea este că eu, așa nimfomană cum par pe blog, aleg să mă culc în special cu bărbații care nu prezintă niciun pericol pentru mine. Cum adică? Pur și simplu. Când mă conving că nu m-aș putea îndrăgosti de tine, atunci primești accesul în cearșafurile mele. FĂRĂ STRES, fără obligații, fără așteptări, fără dureri de cap și, mai ales, dețin controlul! Știu, știu… sexul nu se compară cu a face dragoste cu omul iubit. Dar de unde să îl iau eu pe acest om iubit?! Nu există.

Așa că, pentru că trebuie să am grijă de mintea și de corpul meu, pentru că sexul este și o necesitate, dar și o modalitate de a combate plictiseala, rutina și monotonia, din când în când aleg să mă plimb cu Dacia GRATIS decât să-mi pierd viața într-un Ferrari. Sigur că cele două experiențe nu se pot compara. Dar vedeți voi, după 30 de ani, nu prea mai găsești câte un Ferrari la fiecare colț de stradă. Așa că iei Dacia, nouă, bună, sigură, satisfăcătoare. Nu te dă pe spate, dar nici nu te omoară. Totul e confortabil și SAFE.

Lipsește adrenalina? Lipsește! Însă de oricâte ori m-aș lepăda eu de Satana, în final tot agățată de gâtul lui ajung. Da, spun adesea că mă cumințesc, că nu mai vreau jocuri și amor periculos, însă până la urmă sfârșesc bălăcindu-mi picioarele tot în ape tulburi. La început intru până la glezne, fiind sigură că nimic rău nu mi se poate întâmpla, însă când apele învolburate îmi trec de genunchi, ajung la mâna sorții. Și-atunci… Dumnezeu cu mila. Dar cine se bucură de adrenalină? Cine ajunge la mal vie, însă nu tocmai nevătămată? Eu! Dar mai puternică decât am fost vreodată.

Mă lepăd de tine ca de Satana, însă fii sigur, în final tot agățată de gâtul tău ajung!

P.S. Titlul este o metaforă! Dacă trebuie să explic ce-am vrut să comunic prin titlu, înseamnă că nu ești cititorul pe care l-am vizat și, probabil, blogul meu nu îți va fi pe plac. Așa că nu te osteni, mergi mai departe!

Sharing is caring!

13 thoughts on “Mă lepăd de tine ca de Satana, însă în final ajung agățată tot de gâtul tău…

  1. Hotareste-te ce-ti iei,ca am un breloc cu Ferrari si n-am cui sa-l dau…cu Dacia nu am!

  2. Deci,asa cum rotile unei masini contribuie 50% la frumusetea unei masini,tot asa si sexul contribuie 50% la frumusetea unei relatii.Daca ii pui unui Ferrari rotile de Dacia ai stricat totul,dar nici nu se potrivesc.Oricum,ca sa ajunga in cearceafurile tale un protagonist,ca sa va jucati de-a fantomele,trebuie sa aiba un „quelque chose”,nu ajunge oricine si in felul acesta cu o concentratie minima de adrenalina,concentratie care este mai apropiata de o viata normala,nu in exces,poti descoperi adevarata substanta a fantomei imbracata in cearceaf,substanta care conteaza esential in amintire,caci daca nu acumulezi amintiri alaturi de el nu o sa te lege niciodata nimic de el.Va fi mereu un strain,ori tu schimbandu-i ca pe cearceafuri n-ai sa acumulezi nimic.Trebuie sa te opresti pentru acumulare,ca mai tarziu sa ai si tu pe cineva cu care sa discuti inainte de culcare.

  3. …oricum, imi place machiajul tau…din fata arata epuizant!…l-ai facut ca sa poti selecta in liniste,nu?
    :)))))

  4. Este un mare ghinion ca un om sa fie deştept si să-i placă sa simtă, adică sa alerge dupa emotie. Nu poate vibra langă oricine. Nu are cum. Daca mai este si frumos, e chiar o nenorocire. Greu isi gaseste locul pe lume. Dar poate e mai confortabil asa, prea multa patimă ucide repede, natura e mai deşteaptă ca noi şi ne protejează. O femeie poate dezvolta uşor o simpatie caldă şi o afecţiune pentru un bărbat bun. Ca nu e dragoste, aşa este, nu e dragoste. Simţi asta doar pentru persoana care îţi seamană. Şi dacă ai trăit-o, e cel mai mare noroc posibil. Rămâi cu amintirile amestecate între rău şi bine şi mai ales, cu inima îngheţată. Nu mai e loc acolo, de aceea şi dorinţa ta de a controla, de a te apropia de genul masculin care nu intuieşte nimic din ceea ce eşti tu cu adevărat.
    Tu ştii, dragă Damă, că viaţa e bună! Ţie ţi s-a dat mult şi ţi s-a luat la fel de mult!
    Cum poţi să rezonezi lângă un bărbat care nu a trăit nici pe sfert din cât ai trăit tu? Nu poţi.
    Şi dacă te-ai simţit iubită odată, aşa, cu totul, asta îţi dă putere să simţi şi anostul din jur. Lumea e mare şi nu se ştie niciodată ce întorsătură frumoasă poate lua viaţa!

    1. M-aș mira să mai întâlnesc pe cineva… diferit. Dar dacă se va întâmpla, promit că nu-l las să-mi scape. :))

Comments are closed.