Aș muri certându-mă, atât de mult îmi place să mă cert!

Aș muri certându-mă, atât de mult îmi place să mă cert!

Știi ce?! Ești la fel ca toți bărbații! Ești fix la fel! De fapt, mint. Ești chiar mai rău decât restul bărbaților. Nu te bag în aceeași oală cu toți, te afli în cea mai infectă hazna. Cum, mama naibii, să vrei să te întâlnești cu altă femeie în timp ce, chipurile, noi doi ne cam întâlnim și se întâmplă și să ne placem?! Nu, nu vreau să știu cine este ea, ce face ea, ce îți place la ea sau de ce vrei să te vezi cu ea. Poți să te duci dracului și tu și ea. Mi-e egal cu zero. Și nu, nu sunt geloasă. Îmi clocotește sângele în vene știind că am fost luată de proastă încă o dată, că repet același tipar și acord atenție unui tip șters, sărac emoțional, care nu dă dovadă de pic de respect față de mine.

Colac peste pupăză, te aștepți să te înțeleg și să accept toată treaba asta. Când am devenit, iar, Mama Răniților?! Când puii mei am devenit confidenta ta, amica aceea căreia poți să-i povestești despre toate vagaboantele care, deși nu te satisfac intelectual, le-ai regula în fel și fel de poziții?! Prietene, pe ce lume trăiești?! Cine crezi că sunt eu, vreo eroină capabilă de tot felul de sacrificii pentru un măgar de bărbat care nu dă dovadă de pic de respect, bun simț sau empatie?! Ești o mare scârbă de om. Expresia mea preferată pentru bărbații de 3 lei – scârbă.

Nu mă simt înșelată, doar că simțul proprietății îmi ridică sângele la cap. Sunt cea mai egoistă și mai posesivă dintre femei. Dacă aș avea curaj, ți-aș rupe beregata. Oh, da, sunt capabilă de toate relele atunci când mă simt trădată. Doar că… tu nu ești atât de important pe cât crezi că ești în viața mea.

I-aș fi spus toate aceste lucruri și altele mai rele. Am fost la un pas de a mi se întuneca mintea. Însă m-am controlat și mi-am adus aminte că nu este dator să fie nicicum cu mine. Nu este al meu și nu am niciun drept asupra lui. Nu îl dețin, nu îl posed, așadar, nu am ce să-i reproșez.

În loc să mă enervez și să fac mai rău decât toți dracii la un loc, am acționat, pentru prima dată în viața mea, cu maturitate. Am ascultat, n-am fost acidă, n-am dat sfaturi și nici nu m-am certat. Am luat lucrurile ca atare și i-am spus omului să-și trăiască povestea.

– Du-te și trăiește-ți fantezia. Atât îți zic. Dar să ai grijă de tine.

Nu mă gândeam că voi fi vreodată atât de înțeleaptă încât să nu fac scene cumplite de gelozie și totuși ziua aceasta a venit. Sigur că am fost dezamăgită și m-a durut, însă nici n-am făcut din asta un capăt de țară. Și deși îmi place la nebunie să mă cert, aș muri certându-mă dacă aș putea, aș muri făcând sex sau certându-mă, am decis să nu îi fac nicio scenă. Oricum el nu este bărbatul cu care să mă pot certa. Este atât de diplomat și de calm încât m-ar lăsa să zic orice fără să dea curs unui război mondial, așa cum îmi place mie să isc.

N-am apreciat nimic din toată povestea asta. Nici măcar sinceritatea lui, însă m-am apreciat pe mine. Am ales să nu înnebunesc, am decis să fiu relaxată și am înțeles că un bărbat care simte nevoia de o altă femeie în viața lui, nu poate fi ținut în lanț, nu poate fi obligat să stea într-un loc și nici n-avea sens să încerc să-l manipulez sau să-l fac să se răzgândească. L-am lăsat să-și asume răspunderea pentru faptele sale, toate acțiunile noastre au anumite urmări, iar mie mi-am demontrat că pot fi și sănătoasă mintal, nu doar dilie. Totodată, un bărbat care simte nevoia să aibă sau să fie cu încă o femeie, indiferent dacă tânjește după ea fizic, intelectual sau emoțional, este un bărbat nefericit sau nenorocit. Asta nu e iubire și nici măcar nu are potențial de a fi o poveste de iubire până la adânci bătrâneți.

Înțelepciunea mi-a fost de folos în raport cu el, uh, ce noroc a dat peste el, însă nu pot să repornesc tragerea de inimă. Scânteia s-a dus…

Se pare că nu mai îmi place chiar atât de mult să mă cert…

Sharing is caring!

7 thoughts on “Aș muri certându-mă, atât de mult îmi place să mă cert!

  1. …frumusetea acestui blog,pentru ca este frumos sub aspect…sub toate aspectele ce mai…vine din contrast!Un contrast care evoca o realitate uitata si imediata in acelasi timp.Nu insist asupra intrigii subiectului care este in esenta universal valabil,ci insist asupra a ceea ce autoarea a reusit sa faca cu el,care este mai important pentru ea,pentru evolutia ei ulterioara ca scriitoare.Citindu-l ai senzatia unica si placuta de a trece din frigider pe plaja de la kuala lumpur( o fi vreo plaja pe acolo?),adica aceea de a descoperii doua personalitati feminine total diferite care de fapt se intregesc reciproc.Analizand,asaaaa, in mod lejer subiectul descoperi o femeie oarecare cum sunt mii pe pamant si ar fi banala daca un tzunami ar opri scrierea acolo.Continuand insa sa citesti,simti linistea,calmul si poate caldura instalata dupa tzunami.

    Dan Haulica

  2. Nu ti-a placut acum sa te certi, nu cu el. Ai fost inteleapta, ti-ai dat singura raspunsurile. Oricum, barbatii nu dau explicatii. Au nevoie de spatii largi. Noi, femeile, dorim precizari, sa stim cum, de ce, cat. Pierdere de timp pana la urma. Dar firea ta e vulcanica, e pasionala. Cearta intre un barbat si o femeie are erotismul ei. Poate a tinjit dupa o femeie lipsita de tarie si intensitate, mai slaba de fire, mai influentabila. Poate a tanjit dupa opusul tau. N-ai de unde sa stii si nu ai pierdut nimic. Te-a iubit atat cat l-ai iubit si tu. Adica putin spre deloc. Putea fi si mai rau, sa fie pentru tine, dar sa nu poata sa te cunoasca. Cand scrii aici, esti tu.

    1. Mie îmi place să mă cert cu bărbații, dar cu el nu se poate! :)))
      Când scriu aici, sunt eu! Ce bine că nu citește! 😀

  3. Dama spui asa
    ,,un bărbat care simte nevoia să aibă sau să fie cu încă o femeie, indiferent dacă tânjește după ea fizic, intelectual sau emoțional, este un bărbat nefericit sau nenorocit. Asta nu e iubire și nici măcar nu are potențial de a fi o poveste de iubire până la adânci bătrâneți,,
    -Chiar asa. !!!
    Asta e doar o părere personală,a ta, nu poti generaliza.
    Barbatul respectiv nu e nici nefericit nici nenorocit, el asa simte ,sa iubeasca femeia sau femeile de care este atras si exista atractie reciproca, compatibilitati.
    Mai spui ca asta nu e iubire si nici nu are potential…
    Iubirea conditionata de ceva ,limitată ,etc Nu e iubire.
    Nimeni nu e stăpân pe sentimentele, gandurile, actiunile ori corpul altuia.

  4. Cum m-am regăsit în articolul asta! Mai puțin la legătura fidelității cu iubirea, dar în rest parcă au venit cuvintele din mine.
    Felicitări pentru sinceritatea și autenticitatea de care dai dovadă!

Comments are closed.