Orice femeie vrea să fie salvată?!

Orice femeie vrea să fie salvată?

De la o vreme urmăresc serialul Totul despre Sex. Este redifuzat în fiecare seară pe Euforia TV, de la ora 23.00. Eu nu l-am văzut niciodată pentru că nu m-a atras. Însă acum, l-am nimerit exact de la primul episod al sezonului 1 și-am zis, de ce nu?! M-a prins, îmi place. Seara nu am ce face, nu mai sunt bună nici de scris și cu atât mai puțin să comunic cu cineva. De ceva timp prefer să-mi petrec timpul uitându-mă la TV. Și cum vă spuneam Totul despre Sex ca să nu mă abat de la subiect. De fapt serialul ar fi trebuit să se numească Totul despre Femei și Relații, însă asta este altă poveste. Ceea ce îmi place este exact faptul că fiecare episod are câte o temă. Tema de aseară a fost orice femeie vrea să fie salvată?

Așa am ajuns să mă întreb și eu dacă chiar orice femeie vrea să fie salvată de un bărbat. Dacă m-aș raporta strict la mine, aș spune că nu, într-un fel bolnav îmi place singurătatea. Nu orice femeie își dorește să fie salvată de un bărbat. Ba chiar mai mult decât atât, eu am prostul obicei de a salva. Nu știu de ce, nu știu de unde această pornire, probabil că numele îmi este predestinat și îmi influențează personalitatea, însă vreau tot timpul să salvez pe cineva și slăbiciunea mea sunt bărbații. Parcă numai pe ei vreau să-i știu bine și fericiți. Fiecare om are câte o problemă, fiecare dintre noi suferim din cauza a ceva. Ei bine, dintotdeauna am simțit că menirea mea este să alin. Uneori îmi iese, reușesc o perioadă, însă ajung să dau greș mai devreme sau mai târziu. Puterea mea nu este atât de mare încât să salvez complet un bărbat. Probabil că dacă aș fi fost înzestrată cu mai multe calități, aș fi putut să salvez nu doar bărbații, ci lumea întreagă. Dar nu sunt o eroină, sunt doar o femeie cu prea multe defecte și prea puține calități.

Orice femeie vrea să fie salvată? Când ajungem la o vârstă și realizăm că suntem singure, cred că toate ne dorim salvarea și ajungem să ne agățăm de bărbați mai ceva ca de un colac de salvare. Cu cât înaintăm în vârstă, cu atât devenim mai pretențioase. Suntem pretențioase până la un moment dat, apoi ajungem să ne mulțumim cu prea puțin. După treizeci de ani, pretențiile noastre scad direct proporțional cu gradul de singurătate. Cu cât ne simțim mai singure, cu atât vrem mai cu disperare să fim salvate de un bărbat. Singurătatea pentru noi, femeile, este precum înecul. Ne înecăm zilnic în aceeași apă stătută a dezamăgirilor și a iubirilor pierdute.

Oricât de puternică și de independentă ar fi o femeie, oricât de învățată ar fi ea cu singurătatea, oricât de confortabil s-ar simți ea în siguranță, departe de furtuna unei relații, ajunge să își dorească un bărbat lângă ea. Nu neapărat pentru a fi salavată de la „înec”, ci pentru că femeia funcționează la capacitate maximă numai atunci când este iubită. Cu cât este mai iubită, cu atât este mai frumoasă, mai radioasă, mai puternică, mai capabilă și mai productivă. Noi ne extragem energia din iubire, de aceea în jurul nostru sunt atât de multe femei „ofilite”. Pentru că sunt singure sau sunt nefericite. Cred că cea mai cruntă formă de nefericire este nefericirea la umbra unui bărbat, dar despre asta o să scriu altă dată.

Și da, orice femeie vrea să fie salvată, pentru că femeia se hrănește cu dragoste. Dragostea este problema, miza, scopul și rezolvarea pentru o femeie. Restul sunt doar detalii.

Sharing is caring!