Cel mai mult mi-a plăcut narghileaua la nunta ta, draga mea!

cel mai mult mi-a plăcut narghileaua la nunta ta

Cel mai mult mi-a plăcut narghileaua la nunta ta!

Îmi pun cele mai bune haine și mă duc la nuntă. O nuntă la care cunoșteam doar mirii. Ce-o fi fost în capul meu să merg SINGURĂ la o nuntă unde cunoșteam doar mirii, nu știu?! Însă prietenia e prietenie și când promiți unei prietene că vei fi alături de ea în cea mai importantă zi din viața ei, trebuie să te ții de cuvânt. Și mi-am respectat promisiunea.

Eram puțin reticentă, deși îmi plac nunțile, muzica, petrecerile mari, sarmalele și tortul de la nuntă. Însă… nu e întotdeauna plăcut să mergi la un eveniment singură. Cu toate acestea, a fost una din cele mai bune decizii pe care le-am luat în viața mea. Știi, e frumos să fii într-o relație, dar când îți iei „jandarmul” cu tine, nu întotdeauna te distrezi la capacitate maximă. Când ai perechea cu tine, trebuie să te poți respectabil. Fără flirturi, fără prea multe dansuri cu alții/altele, fără zâmbete furate și, mai ales, fără ocheade aruncate. Avantaj eu, deoarece la nuntă au fost prezenți mai mulți burlaci interesanți.

Lasă sarmaua, cel mai mult mi-a plăcut narghileaua!

Când merg la un eveniment, eu nu sunt genul să se plimbe de la o masă la alta cu paharul în mână pentru a face cunoștință sau pentru a mă împrieteni, însă cel mai bine socializez la țigară. Ei bine… sunt viciată până-n măduva oaselor și fumez cu o plăcere greu de închipuit. Mă gândeam cu groază: merg la o nuntă care se organizează într-un restaurant super elegant, iar voi fi nevoită să dârdâi de frig afară la țigară.

Surpriză!

Nunta aceasta nu a fost una clasică, ci una DIFERITĂ în cel mai bun sens. Au avut un spațiu măricel, frumos amenajat, perfect pentru socializare, cu narghilele de cea ma bună calitate. Opaaa, naghilele, preferatele mele. Și unde mai pui că acolo trăgeau și majoritatea burlacilor. Tolăniți pe fotoliile viu colorate, cei liberi socializau la un pahar cu vin, fumând de zor din narghilelele aromate, urmărind cu privirea cele mai frumoase femei ale serii. Doamne, doamne, în ce fel pot privi bărbații femeile atunci când nimeni nu se uită la ei.

Bărbații burlaci sunt diferiți față de femeile singure. Ei sunt asumați și veseli și-și poartă singurătatea cu mândrie și demnitate. Pe când femeile singure, la astfel de evenimente, stau cumințele la mesele lor. Nu toate, însă majoritatea. Și știți de ce? Pentru ca măritatele și combinatele să nu strâmbe din nas și să nu se simtă puse în pericol de femeile libere. Ei bine, eu nu sunt un pericol pentru relația nimănui, așa că nu am băgat în seamă privirile răutăcioase și mi-am petrecut noaptea alături de o gașcă nebună de nuntași, bucurându-mă de atmosfera plăcută, cu farmec oriental.

Așa nuntă mai zic și eu.

O întreb pe mireasă:

– Fată, de unde ai narghilele?

– Le-am comandat pe net, caută Livrare Narghilea – magazin narghilele. Îți plac?

– La nebunie! Bestială nuntă, să mă chemi și la botez dacă aduci iar narghilele, îi spun eu râzând. M-am simțit excelent cu burlacii ăștia, mai că se leagă ceva cu unul dintre ei.

– Ți-am zis eu că trebuie să vii pentru că n-o să-ți pară rău. Dacă se leagă ceva cu Xulescu, poate uiți și tu de…

– Shhh, să nu pomenim demonii într-o zi sfântă! I-am tăiat eu vorba rânjind la ea complice.

Căutând pe internet, iată ce informații am găsit despre Livrare Narghilea

Livrare Narghilea este serviciul pe care ți-l dorești, plăcerea pe care NU trebuie să ți-o refuzi, evadarea pe care o meriți. Livrare Narghilea este serviciul de cea mai bună calitate de care ai nevoie pentru a transforma un eveniment clasic, într-un moment special, de neuitat și plin de farmec alături de cei dragi.

Livrăm narghilele ORIUNDE în București, dar și în țară! Narghileaua este elementul-cheie și factorul surpriză pentru o aniversare de succes, o nuntă memorabilă, un botez diferit în sensul excepțional al cuvântului sau pentru orice altă petrecere pe care dorești să o organizezi.

Nu livrăm doar narghilele, livrăm starea de bine, o atmosferă plăcută, bucurie, zâmbete și culoare. Reprezentăm serviciul potrivit pentru petrecerea ta perfectă. Narghilele noastre cu aromă de afine și mentă, struguri și mentă, ciocolată și mentă, lămâie și mentă, pepene galben și măr au întotdeauna un gust proaspăt și răcoritor!

Iată toate detaliile despre livrare narghilea în București:

  • Aromele sunt dintr-un amestec din fructe uscate și miere;
  • Narghileaua conține tutun;
  • Narghileaua NU este dăunătoare;
  • Putem livra până la 6 arome DIFERITE de narghilele oriunde în București;
  • Livrăm narghilele non-stop;
  • Folosim narghilea Amy de Lux, Aero X, înălțime 58 cm, cu cadru metalic și vas de stică (roșu, albastru sau negru);
  • Folosim cărbuni de cocos.
  • IMPORTANT: Este interzis să se fumeze o altă aromă decât cea destinată.
  • Pentru evenimentele în afara Bucureștiului, se percepe taxă de drum în funcție de destinație și cazare, dacă este necesar.

Iată care sunt ofertele noastre pentru

LIVRARE NARGHILELE PENTRU EVENIMENTE:

  1. Prima ofertă:

Suferi din dragoste? Fumează o narghilea! Avem o idee și mai bună: sun-o și spune-i că o iubești! Bărbații adevărați recunosc când greșesc! Invit-o la tine, pregătește-i o cină romantică și crează o atmosferă intimă, cu iz oriental, DOAR PENTRU EA!

O narghilea = 40 RON (1 creuzet, 6 cărbuni, 2 muștiuce)

Creuzet suplimentar = 25 RON (nu include preparator)

Preparator = 50 RON / oră.

  1. A doua ofertă:

Este ziua ta de naștere, ziua numelui sau ai petrecerea burlacilor / burlăcițelor? Organizează o petrecere orientală remarcabilă și invită dansatoare de belly dance, iar narghilele ți le aducem noi! În aburii narghilelelor dansurile orientale par și mai seducătoare!

6 narghilele = 600 RON

Fără limite creuzete, cărbuni și muștiuce.

Preparator inclus timp de 4 ore!

  1. A treia ofertă:

Îți creștinezi copilul sau organizezi petrecerea de logodnă? Răsfață-ți invitații. Oferă-le mai mult decât un eveniment clasic, oferă-le un motiv în plus de a-ți fi alături într-una din cele mai importante zile din viața ta! Păstrează sarmaua, dar nu uita narhileaua!

12 narghilele = 1000 RON

Fără limite creuzete, cărbuni și muștiuce.

Preparator inclus timp de 4 ore!

  1. A patra ofertă:

Nășești sau cununi, pregătești o petrecere fastuoasă de promovare, un cocktail business sau un party corporate de sărbători? Poți să sărbătorești și Halloween-ul, costumează-te, dă-ți cu parfumul de petrecere, iar noi venim cu narghilele. Suntem prezenți cu cel mai bun serviciu de livrare narghilele la evenimentul tău incredibil.

18 narghilele = 1600 RON

Fără limită creuzete, cărbuni și muștiuce.

Preparator inclus timp de 4 ore!

  1. A cincea ofertă:

La nunta ta poți avea și narghilea. Pentru că acum se poartă nunțile tematice, cum ar fi dacă pe lângă un candy bar elegant ai avea și colțul lui Alladin?! Un spațiu destinat nuntașilor burlaci și nu numai, cu dansuri orientale și numeroase narghilele. Cel mai important eveniment din viața ta poate fi și cea mai frumoasă nuntă la care invitații tăi vor participa. Oferă-le ceva în plus! Oferă-le plăcerea de a se simți excelentă alături de tine!

24 narghilele = 2000 RON

Fără limită creuzete, cărbuni și muștiuce.

2 preparatoare incluse timp de 4 ore!

 

Cheamă-ne și noi venim, narghilea îți oferim!

P.S. Cel mai mult mi-a plăcut narghileaua la nunta ta, draga mea!

Metresa este terapeuta pe care bărbatul NU o plătește cu bani

Metresa este terapeuta cuplului

Metresa este terapeuta pe care bărbatul NU o plătește cu bani, ci cu prețul propriei sale transformări. Ți-ai dori să fiu amanta iubitului tău. Și știi de ce? Pentru că îți modelez iubitul într-un bărbat mai bun.

Amanta nu este o cârpă pe care bărbatul o folosește, dar nu este nici dușmanul iubitei. Ea este, să spunem, o prietenă a cuplului. Amanta este terapeuta cuplului. Acest triunghi amoros, imperfect, și dureros, de altfel, are un singur scop: acela de a ne transforma în oameni mai buni. Știu că tot ceea ce scriu aici se bate cap în cap cu principiile omului sănătos, fidel, incapabil de a trăi o asemenea mizerie, însă citește-mi articolul până la capăt. S-ar putea să înveți câte ceva.

Suntem diferiți!

Avem firi complexe!

Iubirea nu este întotdeauna de ajuns.

Ai să spui că dacă iubirea nu este de ajuns, ce rost mai are relația, pe ce se mai bazează ea dacă nu există fidelitate, sinceritate, siguranță și iubire împărtășită?! Ei bine, atunci când ai început povestea cu el, ai văzut toate părțile lui frumoase, împachetate minuțios și servite pe tavă, pentru ca tu să descoperi în el promisiunea unei relații de lungă durată. Ai întâlnit în el premisa propriei dezvoltări spirituale, iar el a descoperit în tine normalitatea și liniștea pe care nu le-a primit niciodată de la o altă femeie.

Bărbatul, dacă nu se simte stăpân pe acea relație, dacă nu poate avea încredere în devotamentul femeii, nu se avântă într-o relație serioasă, cum ar defini-o restul lumii. El nu se lasă ademenit de speranță. Speranța nu are ce căuta în mintea unui bărbat. El se bazează pe lucruri concrete, pe fapte, iar nasul lui miroase de la distanță devotamentul femeii.

Sunteți unul pentru altul tot ceea ce aveți nevoie pentru a vă trăi viața împreună. Reprezentați imaginea ideală a cuplului pe care societatea și familia ne-au tot descris-o încă din copilărie. Un adult responsabil și împlinit muncește, își construiește o carieră, are o relație cu o persoană cu care se potrivește, se căsătorește, face copii, realizează lucruri… și apoi? În ce dispoziție este de fapt starea sufletească a adultului RESPONSABIL care își trăiește viața conform normelor insuflate de familie și societate?! În ochii lumii are, aparent, o viață perfectă, nu-i așa? Tot ce trăiești este de ajuns pentru a fi pe deplin fericit?

Iubește-l, dar știi tu, oare, care este slăbiciunea lui cea mai mare?

Îi cunoști durerile, frustrările, neîmplinirile?

Îți spun eu: nu!

Pentru că în ochii tăi trebuie să fie puternic, capabil de a te proteja.

Amanta scoate la suprafață vulnerabilitatea, frica, nesiguranța, pasiunile, viciile și obsesiile unui bărbat. Ai putea spune că scoate la suprafață tot ce-i mai rău dintr-un om. Așa este. Îl ajută să-și descopere tot întunericul pe care nu îl conștientizează întru totul și cu care se luptă în loc să-l accepte și să-l elimine. Întunericul ăsta, deși nu este pe deplin cunoscut, el există și se reflectă în toate acțiunile, stările și dispozițiile bărbatului.

Are idei vagi, nu știe cu certitudine de unde i se trag toate nefericirile, frustrările și proastele lui dispoziții. Dă vina pe muncă, pe familie, uneori te acuză și pe tine de propria lui nefericire sau nemulțimire de sine când, de fapt, în el zac laturi încă nedescoperite, dar care mocnesc. Bărbatul trebuie ajutat să-și aprindă flacăra interioară, să ajungă la versiunea lui cea mai bună, iar dacă asta înseamnă să stârnesc un tsunami, foarte bine. Scot afară tot ce-i mai rău!

Ăsta-i rolul amantei, să-i arate bărbatului Iadul pentru a-și descoperi propriile limite și pentru a identifica adevăratele motive de fericire.

Amantlâcurile nu se bazează doar pe sex. Bărbatul nu-și face o amantă doar pentru sex. Sexul este atât de ușor de obținut. Ai fi uimită câte femei sunt dispuse să se culce cu un bărbat aflat deja într-o relație.

Nu lua amantlâcul ca pe o aventură, nu este. Dacă omul e nemulțumit în pat sau îi lipsește sexul, o să găsească o fătucă într-o seară… plătită sau sedusă pe moment. Ea chiar nu o să însemne nimic, probabil că nu o să îi țină minte nici numele, doar forma și satisfacția de după. Fără schimb de numere de telefon, fără promisiunea zilei de mâine, oricât de amazoană ar fi fost ea în pat.

Amantlâcurile nu sunt aventuri. Nu sunt povești lipsite de urmări. Nu sunt lipsite de sentimente. Nu sunt doar experiențe, sunt întâmplări intense. Nimeni nu iese neschimbat dintr-o astfel de peripeție de lungă sau de scurtă durată. Și dacă ai aflat de cealaltă și ți-a spus că n-a însemnat nimic și că n-a iubit-o, te minte cu nerușinare. Ba a iubit-o, dar într-o manieră diferită față de iubirea pe care ți-o poartă ție. Poate că mai puțin importantă, dar amanta nu este niciodată nesemnificativă. Îți garantez.

Metresa este terapeuta pe care bărbatul NU o plătește cu bani, ci cu apreciere!

Știi de câte ori am auzit: îți sunt foarte recunoscător pentru tot ce ai făcut pentru mine?! Cu cât ea l-a ajutat mai mult în schimbarea și în dezvoltarea lui spirituală și intelectuală, cu atât îi va fi mai greu să se rupă de ea. În povestea aia, în amantlâcul ăla, au fost amândoi. A fost o relație, da, o relație, pe de deplin împărtășită și asumată de amândoi.

Știu că ți-a vândut o minciună credibilă în fața căreia tu ai închis ochii și ai ales să fii fată deșteaptă și să nu-l pierzi în detrimentul celeilalte. Ai făcut foarte bine. Însă așa curvă, obsedată și nebună cum ți-a descris-o ție, femeia aceea a însemnat ceva pentru el. Nu scapă de ea? Ba poate să scape de ea, în orice clipă și în orice moment, dar încă nu este pregătit să o facă. (Nu mă întreba pe mine de ce, cu toții avem motivele noastre.)

Eu demonstrez că există viață după durere și dezamăgire.

Toate poveștile mele amoroase au început, să spunem, de la niște prietenii foarte frumoase. Eu, cu toate calitățile și defectele mele, inspir încredere și sunt de încredere. Cu mine bărbații sunt ei înșiși. Nu există motive de teamă, de frică sau de rușine. Atingerea mea nu o să facă niciodată rău, oricât rău mi-ar provoca el. Am ajuns la concluzia că menirea mea este aceea de a determina bărbatul să ajungă la cea mai bună versiunea a sa. Nu alături de mine. Eu doar dau startul. Amprentez și mai departe el își urmează cursul firesc al transformării sale.

La mine ajung cele mai murdare gânduri. Eu descopăr cele mai puternice frici. Cu mine își trăiesc cele mai mari frământări. Palmele mele au alinat mai multă durere decât îți imaginezi. Eu ofer bărbatului o perspectivă pe care, singur sau împreună cu tine, n-ar conștientiza-o. Eu dau amploare viziunii. Îl provoc să gândească, să vadă, să înțeleagă și să simtă dincolo de realitatea sa imediată. Cu mine află că are abilități noi, iar limitele pe care și le impunea realizează că sunt doar imaginare. Eu dau foc mizeriei pentru ca el să învețe să controleze tot ceea ce înainte i se părea de necontrolat.

Eu dovedesc, prin acțiunile mele mai mult sau mai puțin potrivite, că dincolo de imoralitate și mârșăvie se află un bărbat care alege să se salveze și să se purifice de dragul unei singure femei.

Nu te necăji, nu vrei să-i vezi această latură. S-ar putea să te sperii. S-ar putea să nu i-o poți tolera. În fond, imoralitatea nu este ușor de cărat. Tu trebuie să fii protejată și iubită de un bărbat bun, stăpân pe sine, care își cunoaște foarte bine nevoile, prioritățile și viitorul. Așa trebuie să îl cunoști tu și așa îți dă voie să îl vezi.

Metresa este terapeuta pe care bărbatul NU o plătește cu bani, ci cu prețul propriei sale transformări… de care se bucură atât el, cât și iubita lui!

Susțin orice căsătorie care nu mă implică pe mine…

Susțin orice căsătorie care nu mă implică pe mine…

 – Sunt convins, cu mine te-ai fi măritat!

Mrrrr…  Musiu se înșela amarnic. Încă nu s-a născut bărbatul cu care să-mi doresc să mă căsătoresc. Susțin căsătoria… susțin orice căsătorie care nu mă implică pe mine. Daaarrr… un copil aș fi făcut, am cunoscut bărbatul cu care mi-ar fi plăcut să dau naștere unui copil, dar de măritat… în niciun caz.

De când cu referendumul pentru familia tradițională, mult disputatul rahat care n-o să conducă la niciun rezultat deoarece lumea tot n-o să se ducă la vot, am citit tot felul de inepții pe internet. Și în plus, chiar nu ne dăm seama că este doar o manevră politică menită să ne distragă atenția de la adevăratele probleme cu care ne confruntăm?!

Dragii mei, cuplurile de același sex n-au nevoie să fie susținuți, dar nici batjocoriți, respinși sau urâți. Reveniți-vă! N-o să se apuce niciun cuplu gay să se căsătorească dacă se legalizează căsătoria între persoanele de același sex.

  1. Pentru că iese din calcul cununia religioasă;
  2. Pentru că nu-i văd priponiți în fața primarilor, cu familionul în spate, semnând pentru oficializarea iubirii lor. Serios??? De ce ar face asta???

Pe bune, acceptați sau neacceptați de familiile lor, oamenii ăștia încă se luptă cu sentimentul de rușine și nu mi-i imaginez să-și supună părinții unui ritual atât de tras de păr și de inutil. Abia ne mai căsătorim noi, heterosexualii, darămite ei. Dacă noi ne confruntăm cu anumite probleme în cuplu, la ei se adaugă și le afectază în mod direct relațiile și lipsa de educație, frustrarea, batjocora și neacceptarea oamenilor din jur care, ipocriții de ei, deși plini de păcate, arătă cu degetul și hulesc fix cuplurile gay.

E ca și cum am fi scăpat și ne-am spălat toate păcatele noastre și-am rămas cu unica problemă încă nerezolvată: homosexualitate. Iubiții mei homofobi și ipocriți, oamenii au dreptul să iubească pe cine vor ei și au dreptul să se culce cu cine doresc ei. Păcătoși sau nu – NU E TREABA NOASTRĂ. Nu suntem Dumnezeul nimănui pentru a judeca și a tăia noi în carne de om.

Partea cea mai interesantă este că femeile lesbiene sunt tolerate, dar nu și homosexualii. Cum vine asta??? De unde și până unde discriminarea asta? De ce aveți impresia că aceste cuplu gay sunt perverse și ar face sex așa, oriunde, și oricând, inclusiv în fața minorilor?! Lume bună, gayi sunt oameni ca oricare alți oameni. Intimitatea lor nu este diferită față de a noastră. Actul sexual e fix la fel. Sau ce… nu faceți sex oral sau sex anal?! Ups, v-am făcut să roșiți, vulgară mai sunt!

Cât despre copii… mai bine nu i-am mai aduce în discuție. Copiii n-au nicio treabă cu intimitatea oamenilor. Copiii pot înțelege orice dacă primesc explicațiile potrivite. Dar în frustrarea lor, majoritatea părinților își mint și își prostesc copiii. Puțini știu să ofere copiilor niște explicații pe măsura capacității lor de înțelegere și astfel ajung să îi mintă și să îi crească într-o iluzie care la maturitate îi va transforma în niște adulți imaturi și la fel de ipocriți ca și ei.

Îi ascunzi copilului tău o mulțime de lucruri, homosexualitatea ar trebui să fie ultima ta grijă. Îl minți, îi ascuzi infidelitatea ta sau a partenerului tău, violența din familie și o mulțime de alte aspecte groaznice ale vieții tale din care tu, ca părinte, ești dator NU să îl ferești, ci să îl scapi dintr-un astfel de mediu. Copiii sănătoși cresc în medii la fel de sănătoase. Găinăriile ies întotdeauna la iveală și afectează copiii mai mult decât îți imaginezi. Deși crezi că NU ȘTIE problemele cu care te confrunți și „păcatele” pe care le ai, COPILUL SIMTE TOT și suferă mai mult decât îți închipui.

Ai idee câți copii ajung la maturitate frustrați sexual? Ai idee cât de puțini adulți sunt conștienți de propria lor sexualitate? Ai idee câte femei privesc sexul ca pe un păcat? Ai idee câți adulți se confruntă cu frica de abandon? Ai idee de ce adulții sunt violenți? Ai idee de ce fosta fetiță inocentă a devenit la maturitate o femeie ușoară? Înțelegi de ce adulții se simt incompleți și nefericiți deși n-au niciun motiv real de nefericire? În mare parte din cauza incapacității părinților de a forma adulți sănătoși, cu principii și valori la fel de sănătoase.

Brr, m-a cam luat valul. Adevărul este că nu susțin neapărat căsătoria, susțin iubirea… în toate formele ei. Asta pentru că și eu sunt un adult care n-a atins potențialul său maxim din punct de vedere spiritual, care n-a cunoscut iubire împărtășită și care încă se mai luptă cu o mulțime de metehne ale trecutului, proprii sau preluate de la părinți. Susțin iubirea pentru că eu n-am avut parte de ea și dacă ne pierdem și această libertate – de a iubi pe cine ne dorim noi – atunci chiar suntem o cauză pierdută!

Bucură-te pentru cei care se iubesc, nu-ți mai vărsa veninul asupra lor doar pentru că tu trăiești o căsnicie tradițională, dar într-o prefăcătorie cât casa. Rezolvă-le pe ale tale și atât! Ieși din abuzul emoțional în care te afli!

Vorbesc cu tine ca în oglindă!

Vorbesc cu tine ca în oglindă!

Te chem cu gândul! N-auzi?

Te strig pe nume.

Îți spun tot ce nu vrei s-auzi.

Îți povestesc lucruri la care nici măcar nu îndrăznești să ajungi cu gândul.

Îți șoptesc sentimente la care încă n-ai avut acces…

Îți zic despre emoții pe care… abia am reușit să le trăiesc, darămite să le gestionez.

De când e dragostea gestionabilă sau rațională?

Îți mângâi chipul aproape străin și realizez că, în nebunia mea, tu ești ancora mea în artă.

Tu ești cheia de acces la stările care mă inspiră să scriu… să creez lumi paralele în care… lumile noastre nu mai sunt atât de paralele și potrivnice. S-ar putea spune că scriu basme, dar nu… să nu ne mai amăgim. Noi nu suntem prinți și prințese. Noi nu suntem buni. Nu suntem puri. Nu suntem inocenți. Nu suntem lipsiți de scopuri meschine. Vrem TOTUL și dăruim NIMICUL. Iubim și ne prefacem că nu iubim distrugând tot frumosul doar pentru a ne demonstra că putem fi Dumnezei.

Dar nu, greșesc. Nu ne jucăm de-a Dumnezeu. Dumnezeu e bun, e milostiv, este infinit, este lumină și este căldură. Este pace și liniște. Este siguranță și confort. În infinita noastră prostie și ignoranță, noi putem fi cel mult niște păpușari ai sorții. Iar câștigurile noastre sunt doar pe termen scurt. Plăceri de moment. Efemere. Apoi rămâne durerea, pustiul, dezgustul de sine și singurătatea.

Ai văzut? Sunt o mulțime de oameni în jur și noi tot singuri ne simțim. Seara, când punem capul pe pernă, același nume, aceeași strângere de inimă, aceeași singurătate deplină. Ai văzut? Până și îmbrățișările și sărutările au farmec doar pe moment. Suntem strânși în brațe, ni se declară iubirea până la abnegație și, totuși, am devenit incapabili să ne mai bucurăm de iubirea primită. Ceva lipsește, nu-i așa?! Trăim în minciună. Trăim în iluzia că suntem fericiți, că ne este bine. Și totuși bine nu înseamnă să fii fericit. Ce-ți lipsește?

Scriu despre o realitate inaccesibilă, scriu despre orgolii, frici și frustrări ale trecutului neeliberate. Scriu despre regrete nerisipite. Scriu despre doruri nevindecate. Scriu despre inimi frânte și minți distruse. Scriu despre idei diabolice și dezamăgiri crunte. Scriu despre visuri neîmplinite și dorințe deșarte… care încă mai ard. Scriu despre speranțe sfârtecate și despre mine… călcată în picioare, amăgită și abandonată. Scriu despre ce a fost odată și nu o să mai fie niciodată.

Aș putea să mă înec în alcool, așa mintea mea se eliberează și din degete curg șirurile nesfârșite ale gândurilor pe care mă străduiesc din răsputeri să ți le ascund. Dar n-o fac…

Cândva le vei afla… n-o să îți placă, o să mă urăști, o să vrei să termini cu existența mea, dar tot n-o să găsești puterea de a mă înfrunta.

Scrisul reprezintă dragostea pe care nu mi-o poate oferi niciun bărbat.

Scrisul este dragoste pe care nu mi-ai oferit-o tu niciodată și… știi, așa îmi trăiesc eu poveștile neîntâmplate, în scris.

Vorbesc cu tine ca în oglindă. În seara asta mi-am pus demonii în fața alor tăi și i-am lăsat să-și spună ofurile. Îi privesc și zâmbesc. S-ar sfâșia între ei, însă ceva îi oprește. Ceva i-a oprit întotdeauna. E relaxant și eliberator când demonii interiori stau la conversație cu alți demoni dragi.

Închid ușa, deschid fereastră și acopăr oglinda. Mi-am pierdut inspirația…  

Hai să-ți ghicesc în cărți!

Îmi spune:

– Hai să-ți ghicesc în cărți. Știu să dau în cărți. Vrei să-ți ghicesc?

Instant îmi vine în minte numele lui și mă gândesc: ce-o fi fost în capul lui, mă? Bântui-ți-aș creierii, Xulescule!

Mă uit la ea chiorâș, ridic din sprânceană și îi răspund:

– Sună tentant, dar mai bine nu. N-ar fi prima dată când apelez la astfel de chestii. Mi s-a ghicit în cărți și în cafea, mi-am făcut harta orară și astrograma. 90% din preziceri se îndeplinesc, dar sunt cele care depind de mine. Cele 10% care nu țin de voința mea, nu se îndeplinesc.

Harta orară se folosește pentru a afla răspunsul la o întrebare. Întrebarea trebuie formulată simplu, astfel încât să se poată răspunde cu DA sau NU. Pentru ridicarea hărții orare este nevoie doar de locul în care te afli în acel moment.

La un moment dat trebuia să demarez un proiect cu cineva și, pentru că niciodată nu mă pot aștepta la ceva stabil și sigur din partea lui, am apelat la un astrolog pentru a-mi face harta orară. Întrebarea a fost: vom reuși să realizăm proiectul X împreună? De data aceasta va ieși ceva bun din apropierea noastră?

Și răspunsul astrologului:

Draga mea, pentru a răspunde la întrebarea ta, am ridicat această hartă orară.

Aici tu ești simbolizată de Marte, planeta ce guvernează Ascendentul, iar el este simbolizat de Venus, planeta ce guvernează Descendentul. Cosemnificatoarea ta mai este Luna, pe când cosemnificatorul lui este Soarele.

Toate planetele voastre sunt undeva în Casa X și IX. Venus (el) este tocmai pe punctul de a intra în casa a IX și acest lucru arată colaborarea voastră pentru acel proiect. Faptul că planetele sunt aglomerate undeva în partea de sus a hărții arată că relația voastră se poate dezvolta în continuare, dar mai mult pe partea de colaborare profesională. Casa IX se referă la proiectul acesta. Este o discuție foarte frumoasă între voi, mereu a fost așa, o discuție elevată, poate chiar filozofică. Dezbateți subiecte interesante, poate religioase sau psihologice, oricum, cu o încărcătură spirituală deosebită. Genul acesta de discuții vă unesc. Acest lucru contribuie la apropierea voastră.

Nodul Nord apare în Casa IX și acest lucru arată că găsiți împreună satisfacție în discuțiile voastre. Cu cât discuțiile voastre sunt mai elevate și spirituale, cu atât relația voastră devine mai deschisă și vă cuprinde mai mult… vă cuprindeți mai mult. Însă cu cât vă aplecați mai mult spre viața de zi cu zi, spre amănunte banale, cu atât riscați să nu găsiți teren comun.

Amândoi simțiți o creștere și o satisfacție prin această colaborare, deoarece Nodul Nord, care arată norocul și șansa, se află chiar la mijloc între Lună (tu) și Venus (el).

Pe el îl pasionează acest proiect, poate că această idee v-a venit de curând sau el a găsit de curând o plăcere deosebită în a realiza cu tine acest lucru. Venus se află chiar pe cuspida Casei IX, el găsește subiecte interesante și cum Venus se află în semnul Racului, care este guvernat de Lună, el manifestă o apropiere față de tine, poate într-un mod pe care nu l-ai mai simțit până acum.

Tu vezi mai practic lucrurile, știi să organizezi totul, vezi detaliile. Nu trebuie să-i critici ideile deoarece riști să îl blochezi de tot. Și știi cum reacționează când îl blochezi. El vede situația mai global și împreună puteți realiza ceva nemaipomenit de frumos.

Colaborarea voastră merge înainte și are șansa de a fi dusă până la capăt. Luna se îndreaptă printr-un aspect sextil cu Venus și acest lucru poate să arate și faptul că vă puteți revedea. Au trecut totuși câțiva ani de când nu v-ați văzut. Tu ai sentimente pentru el și el are sentimente față de tine. Casa IX în care se află Venus arată și călătoriile îndepărtate, nu este o distanță mare între voi, iar el este dispus să scurteze această distanță.

Faptul că tu te-ai schimbat și ai corectat unele manifestări pe care le-ai considerat nepotrivite este un lucru bun, dar colaborarea voastră în viitor depinde în mare măsură de tine. Punctul norocului se află în Casa I care te arată pe tine. Este ca și cum ți-ai face singură norocul. Pe de altă parte, arată că șansa este de partea ta, deci iarăși o indicație că veți colabora frumos.

Realizarea proiectului depinde în mare măsură de tine, mai mult decât de el, deoarece Luna se află într-o Casă cardinală. Ambii semnificatori ai lui se află într-o Casă cadentă și, din acest motiv, acesta nu are forța de a lua decizii. Tu ești cea care face lucrurile să se miște. Tu trebuie să-i dai indicații și să-l îndrumi.

Venus (el) se află în semnul Racului, guvernat de Lună. Acest lucru arată că el are sentimente foarte frumoase față de tine. Dar Venus este periculos de aproape de ieșirea din semnul Racului. Asta poate să nu însemne nimic, dar poate să însemne și că odată cu timpul el își va pierde interesul față de tine, în plan sentimental cel puțin. După ce va ieși din Rac, Luna va intra în semnul Leului guvernat de Soare. Cu alte cuvinte, el poate găsi alte interese personale mai presus de relația cu tine.

Ideea este să nu te avânți în această relație mai mult decât este necesar. Deocamdată lucrurile sunt bune și vă îndreptați spre mai bine. Ultimul aspect făcut de Lună înainte de a ieși din semnul Fecioară, unde este acum, este tocmai sextilul cu Venus, ceea ce este foarte bine. Apare șansa de a vă reîntâlni. Dar cum semnificatorii voștri nu sunt în Casele celuilalt, ci mai mult în Case ce semnifică discuții, spirit, profesie, nu te lăsa cuprinsă de speranțe sentimentale exagerat de mari. Deocamdată scopul reîntâlnirii voastre se pare că este elevarea în planul ideilor, prin discuții interesante ce lărgesc orizontul mental al fiecăruia.

Saturnul tău poate să îți dea tendința de a bloca personalitatea lui sau de a-i bloca șirul ideilor care ție ți se par nepotrivite sau banale. Trebuie să îl îndrumi cu blândețe, tu ești un profesor pentru el în această colaborare. Nu trebuie să-i dai sarcini prea grele, nici să-l critici prea mult. Chiar dacă el sare de la un subiect la altul și nu păstrează o consistență a gândirii, va trebui să te faci că nu observi acest lucru. În plan sentimental nu trebuie să devii posesivă sau să încerci să-l schimbi deoarece Plutonul tău face careuri cu Venusul și Martele lui.

Tu ai șansa de a repara relația prin schimbarea modului de a te purta cu el.

Au trecut câțiva ani de când am solicitat această hartă orară și evident că lucrurile nu s-au întâmplat așa cum îmi doream eu sau cum mi le imaginam eu. Proiectul n-a văzut niciodată lumina soarelui din mâinile amândurora. De ce? Cred că în mare parte din vina mea…

Asta nu înseamnă că îi contest calitățile astrologului, omul e genial. Chiar dacă proiectul n-a fost realizat, în harta lui au fost dezvăluite numeroase adevăruri și așa cum mi-a spus și el, norocul și-l mai face și omul cu mâna lui. Deci am dat greș pe mâna mea. Universul te ajută, îți favorizează terenul, dar tu ești jucătorul. Tu faci jocul. În momentul în care acționezi într-o direcție și lași impulsurile nervoase să te domine, schimbi și mama hărții orare și viitorul și tot. În acea clipă, la acea stare spirituală pe care o avem, lucrurile ar fi putut să funcționeze. Însă schimbându-mi strategia, totul s-a dus pe apa sâmbetei.

– Ți-ai băgat tu prostiile astea în cap. Tot ce îți voi ghici se va adeveri.

– Probabil, dar nu vreau să știu nimic despre viitor, trăiesc foarte bine și în trecut. Plus că sunt fericită cu viața mea de acum. Nu există dorință pe care să nu o îndeplinesc, dacă este cu adevărat importantă pentru mine. Mai mult decât în preziceri, cred în mine.

– Și totuși, poate te iubește cineva în secret.

– Cred că mă iubesc vreo doi în secret, dar niciunul nu vrea să recunoască. Unul mă strivește constant, iar altul se face că plouă… cică îmi imaginez eu.

– Hai să aflăm de ce ești strivită sau cum îl putem face pe celălalt să mărturisească.

– Nu, mulțumesc. Răspunsul este evident – permit tot ceea ce mi se întâmplă.

– Ceva nu e în regulă, îmi spune ea încercând să mă convingă.

– Ai perfectă dreptate. Dar soluția nu o s-o aflu din cărțile de tarot sau de care folosești tu. Soluția este chiar în fața ochilor mei și o văd în oglindă în fiecare dimineață. Eu sunt cheia, începutul și sfârșitul. Doar că, din când în când, îmi place să-mi las demonii să se joace cu ai lui. Cu ai lui sunt ai mei liberi și fericiți. Dar fiind demoni, se ajunge la harță, luptă și război. M-am tot întrebat de ce îl iubesc, de ce încă îl vreau, de ce sunt atât de nebună și necugetată cu el.

– Și ai aflat?

– Din păcate, da… dar nu mi-a plăcut ce am aflat. Așa că știu deja totul, mai departe ține doar de voința mea să accept și să aplic ceea ce cunosc.

– El știe de ce îl iubești?

– Nu cred. Mai bine du-te și dă-i lui în cărți. S-ar putea să îl intereseze răspunsul.

Vorbim, dar nu comunicăm!

Vorbim, dar nu comunicăm!

Mi-era dor de el. Oh, cât de dor. Mă apropii să-l sărut… miroase a fum de țigară, a parfum, a gel de duș, a șampon… miroase a bărbatul cu care îmi petrec zilele și bucuriile. Când sunt tristă mă îndepărtez. Buzele îi miros a cremă de damă. Îmi apropii fața de a lui și îi iau palma pentru a mi-o așeza pe sânul meu, însă înainte îmi trec buzele peste degetele lui. Îi mușc ușor fiecare vârf al degetelor și-i sărut podul palmei pentru a-i simți mirosul fără să dau de bănuit. Îmi apropii buzele de ale lui și-l sărut cu foame pe care știu că o adoră la mine. Mă opresc brusc și mă îndepărtez.

– Palmele îți miros a parfum de damă, iar buzele îți miros a cremă de damă sau a fond de ten parfumat, nu știu exact.

Ochii i se măresc, are o strălucire în privire, știe că știu, iar asta parcă-l încântă. N-am niciun sentiment. Nici de tristețe, nici de supărare. Nu mă înfurii, nu fac o scenă. Sunt doar o devoratoare de adevăr. Obsedată de control. Suntem liberi, însă vreau să știu tot. Când am încetat să mai comunicăm, am încetat să ne mai iubim.

– Exagerezi, îmi spune.

Și mă apucă de gât, împingându-mă pe spate, continuând seria sărutărilor pătimașe care întotdeauna conduc la sex.

Zâmbesc și îi zic:

– Ăsta e gestul tău preferat, așa îți rămâne impregnat parfumul în palma dreaptă. Știi, când apuci astfel o femeie de gât, ei nu-i lași semne cum îmi rămân mie prin anumite locuri în urma unei partide cu tine, însă tu rămâi cu o palmă compromisă de un parfum ieftin.

– Vorbim acum sau după?

Iubire fără prietenie nu există. Vorbim, dar nu comunicăm. Nu ne mai spunem lucruri, nu ne mai împărtășim gândurile și sentimentele. Nu mai suntem pe aceeași lungime de undă. Dorințele noastre nu mai sunt aceleași. Nu mai împărțim aceleași planuri de viitor. Din momentul în care începi să te ascunzi și să te cenzurezi, povestea s-a încheiat.

Oricât ai trage de acea relație, oricât de mult ți-ar mai plăcea acea persoană, oricât de bine te-ai mai simți în preajma ei, fără o comunicare sinceră și neîngrădită, lucrurile nu mai funcționează. Apar momente apăsătoare de tăcere. Apar minciunile și temerile. Apar motivele de a te apăra și cele de a te eschiva. Apare nevoia celuilalt de a se retrage, de a se îndepărta. Apare nepăsarea și senzația aceea de sufocare. Și-l lași să se îndepărteze, îi respecți tăcerea, doar nu te-oi lupta cu morile de vânt?!

Dar de ce să rămâi așa neterminată, la cheremul lui, sperând într-o minune?! De ce să aștepți să își revină? Să își revină din ce? E bolnav? E răcit? Așa se cheamă infidelitatea, răceală? Nu vezi că e distrat și gândul lui e în altă parte? Doar nu ți-o spune ție ce-a făcut cu cealaltă și ceea ce-l frământă?!

Oricât de negată ar fi bariera aceea impusă care te ține la distanță. Oricât de închipuit ar fi scutul acela impenetrabil de care nu mai reușești să treci. Oricât de exagerată sau nebună ai fi, tu simți și din păcate nu poți forța lucrurile în niciun mod. Un om care nu este pregătit să comunice, care nu dorește să-și înfrunte și să dea frâu liber propriilor dorințe care contrazic faptele față de tine, care nu e dispus să se expună și să-și recunoască limitele atinse, nu te va privi niciodată în ochi pentru a-ți spune că a intervenit altcineva.

De obișnuință suntem atinși cu toții. M-am obișnuit cu el, nu pot să îl las așa dintr-o dată. M-am obișnuit cu ea, deocamdată merge și așa, cu mai multe povești în paralel. Și tot din obișnuință rămânem și-n relațiile toxice, pentru că avem impresia că toți oamenii sunt la fel și toate relațiile ajung în același punct. Pentru unii punctul final este infidelitate, pentru mine este lipsa de comunicarea. Unii aleg să închidă ochii și merg înainte chiar dacă relația lor a întrecut orice limită, alții se opresc și-și dau șansa să cunoască adevărata împlinire sufletească.

Când încetezi să mai comunici cu mine, să mai ai încredere în mine și în povestea noastră, când ajungem să vorbim despre nimic, este semnul clar al îndepărtării definitive. Nimic nu mai poate fi reanimat sau salvat. Dacă nu există dorință de ambele părți – e end of story!

E ultima dată… ultima țigară

E ultima dată…

Tot spun: e ultima țigară, însă îmi place să fumez. Nu mă mai identific cu mine nefumătoare. Nu știu cum arat fără să am țigara în mână. Unii se apucă de băut, alții se dedică muncii, am auzit eu de o escortă care atunci când este supărată sau tristă se îngroapă în muncă. Vă dați seama?! Tipa se refugiază într-un penis tare și uită de toate supărările. Eu fumez… e printre puținele activități care-mi tranchilizează creierul. El e problema – creierul. Nu inima, săraca, ea nu-i bolnavă, nu face altceva decât să simtă. Creierul, în schimb, e ocupat cu frământările, scenariile, caută miza, scopul, sensul. Ei bine, uneori nu este niciun sens. Ci doar o realitate pe care n-am reușit încă să o accept. Dar ne facem noi mari.

Privesc cum se ridică fumul și-mi imaginez cum gheara din piept se dizolvă. Se descompune aidoma fumului care se înalță din țigară. Ea devine din ce în ce mai mică, însă fumul e tot mai gros. Plămânii mei sunt dornici să fie înghițiți de această cenușă care într-o zi o să-i usuce. Și asta o să conducă la pieirea mea. Oare o să mor tânără?! Nu cred. Mă văd o babă nebună, care poartă până-n ultima clipă povara unor iubiri neîmplinite. Trag nădejde că o să îmi mai pierd mințile după mai mulți bărbați. Oare o să-i înghesui pe toți în aceeași cutiuță a memoriei? Momentan e plină ochi doar de prezența unuia. Mai fac loc?

Într-o zi fumatul o să mă ucidă, însă, ca de orice viciu pe care îl iubesc, nu o să mă las.

Nu renunț.

Eu nu renunț niciodată.

Sunt, ce-i drept, femeie „ultimei dăți”. Întotdeauna cer o „ultimă dată”, sunt insațiabilă.

Ultima țigară.

Ultima iubire.

Ultima noapte de dragoste.

Ultima conversație.

Ultima revedere.

Ultimul „te iubesc”.

Ultima dată când l-am privit în ochi.

Ultimul moment când i-am simțit mirosul pielii.

Ultima dată când i-am admirat palmele și degetele.

Ultima dată când i-am auzit vocea.

Ultima dată când ne-am certat.

Ultima dată când l-am iertat. Vai și ce mă agit. Ce mă învolburez. Mă înfurii. L-aș distruge, însă îmi trece și de fapt îl iert dinainte de a-mi greși. Sunt incorigibilă.

Ultima dată când îi mai dedic o odă.

Mereu e ultima dată și iarăși vine prima dată.

Prima țigară după ultima țigară.

Prima împăcare după ultima ceartă.

Primul „ce bine că ai revenit” după ultima plecare.

Primul „mi-a fost dor de tine” după ultima absență îndelungată.

Primele râsete după ultimele tunete.

Prima bucurie după ultima supărare.

Prima revedere după ultima trădare.

Prima îmbrățișare după ultima iertare.

Toate astea cântăresc mai greu decât toate supărările din lume.

Zic ultima dată și mă gândesc la prima dată… la următoarea dată.

Urăște-mă, iubesc eu pentru amândoi.

Mă frig degetele, sting țigara și aprind alta. Deja mă ia cu amețeală, asta e senzația pe care o caut pentru a-mi amorți starea emoțională.

Prefer concetrarea psihică pe un simptom fizic decât concentrarea psihică pe o neîmplinire sufletească.

E ultima dată, zic să o lăsăm pe altă dată. :)))

Nu există batjocură fără urmări!

Nu există batjocură fără urmări!

Parchez mașina cu o iscusință de șofer cu mare experiență, deși nu sunt chiar atât de pricepută, dar nici o catastrofă nu sunt. Cred că niciodată nu îmi ieșise așa bine parcarea cu spatele. Am făcut-o mai mult la ghici. M-am bazat pe instinct și prea puțin pe oglinzi. Aveam inima în gât și îmi bătea cu putere. Îl urmăresc cu privirea și simt cum mă apucă tremuratul. Îmi încordez mâinile ca să nu las frământarea să se observe, mă așez confortabil în scaunul mașinii, îl invit înăuntru și iau atitudinea de femeie puternică și demnă. În fond sunt puternică și demnă, însă nu când vine vorba de el.

Am ținut discursuri în fața a sute de necunoscuți, am avut apariții televizate, am răzbit într-un domeniu în care bărbații sunt la putere și am ieșit din zona de confort de zeci de ori doar pentru a-mi demonstra mie că sunt capabilă. Mi-am învins fricile atunci când am suferit intervenții chirurgicale și mi-am sfidat propria neputință fizică atunci când toți îmi spuneau că lupta mea s-a încheiat și că nu mai pot face nimic mai mult pentru mine. M-am luptat cu mine însămi și am învățat că nimic nu este imposibil atunci când îți dorești ceva cu adevărat. Știu că sună a clișeu, însă este o realitate pe care eu o trăiesc zi de zi. Nu există ușă de care să nu pot trece și obstacol pe care să nu-l pot învinge.

Și totuși în acea clipă, văzându-l în fața ochilor mei, eram vulnerabilă, expusă și emoționată. Mă gândeam: vai de steaua mea, mi-e mai ușor să vorbesc în fața a sute de necunoscuți decât să-mi înfrunt o frică și o dorință pe care le port cu mine de foarte mult timp. Nu-s normală. Revino-ți. Totul e bine. Ești puternică.

Emoțiile mele nu sunt ușor de văzut. Sunt sesizabile doar pentru cei care mă cunosc cu adevărat, iar el n-avea cum să observe furtuna din interiorul meu. Nu voiam să-i dau voie să treacă de scutul impenetrabil pe care îl ridicasem în jurul meu. Eram față în față cu un scop: acela de a sparge iluzia pentru a afla realitatea.

Pun stop emoțiilor și activez rațiunea. Nu e un zeu, este doar un bărbat, unul căruia îi pot face față, evident. Dumnezeule, sunt vulpe bătrână trecută prin multe situații și încercări. Văd nesiguranța, rușinea, discomfortul, uimirea, panica, șocul și emoția… aproape insesizabilă, însă emoția există. Undeva, acolo, se află și o fărâmă de bucurie, zâmbetul și ochii trădează plăcerea sau flatarea. Ce caut aici, îmi spun?! De ce îl vreau? Pe cine vreau? Pe el? De ce? Deodată realizez că nici iubirea și nici obsesia nu m-au adus în acel punct, ci ambiția.

De obicei bărbații sunt coruptibili. Oricât de departe de standardele lor ai fi, oricât de fideli ar fi, oricâte principii sau valori sănătose ar avea, oricât de lipsiți de interes ar fi față de o femeie, dacă ai răbdare și-ți joci cărțile ca o profesionistă, îi stârnești interesul și-l determini să te vrea și el. Fie că îl corupi pentru o seară sau pentru o viață, când o femeie se ambiționează să seducă un bărbat, reușește. Cu toții avem un punct slab, o plăcere ascunsă, un moment de rătăcire și dacă acționezi și plusezi fix în acea clipă cheie, BINGO, ai câștigat ce ți-ai dorit. Nu contează dacă scopul tău este atins pe termen lung sau pe termen scurt atât timp cât obiectivul este atins.

Sigur că trebuie să cântărești foare bine lucrurile. Merită acel bărbat timpul investit în el, efortul de a avea răbdare și toată munca depusă pentru a-l seduce? Merită să-ți riști sănătatea mintală și liniștea sufletească pentru un capriciu care, de cele mai multe ori, este unul trecător? Dacă răspunsul la toate aceste întrebări este un DA hotărât, atunci dă-i înainte cu tupeu. Demonstrează-ți că poți avea cel mai inaccesibil bărbat care ți-a apărut în cale. Demonstrează-ți că ești atât de proastă încât să te lupți pentru un bărbat care nu te vrea. Demonstrează-ți că ești atât de redusă mintal încât să te ambiționezi să te culci cu un bărbat pe care, probabil, n-ai să-l mai vezi în viața ta. Demonstrează-ți că ești atât de fraieră încât să te lași călcată în picioare de unul care nu dă doi lei pe tine în loc să fii într-o relație normală, echilibrată, frumoasă, care să te împlinească, cu un bărbat care TE POATE face fericită, te vrea și te apreciază la adevărata valoare.

Și totuși apare căte unul pe care nu-l poți corupe, care îți demontează tot ceea ce ai învățat de-a lungul vieții, care îți întoarce viața cu fundul în sus, care îți răstoarnă toate credințele și-ți inversează coordonatele doar pentru a-ți demonstra că pe el nu-l poți avea. Îți demonstrează că ești de succes, dar nu în raport cu el. În relația cu domnul, nu doar că el conduce, ci este cu trei pași înaintea ta, ducând jocul la un nivel la care tu nici măcar nu cutezi să te gândești. Și știi că ești inteligentă, nimeni nu-ți poate contesta capacitățile intelectuale, însă el ți le pune pe mute cu o ușurință bizară.

Îți găsești nașul. El aruncă sămânța speranței, tu culegi deșertăciunea. Și-ajungi să-l vrei cu îndrâjire, să suferi, să te dai cu capul de pereți și chiar să recurgi la cele mai înjositoare tertipuri pentru a-l prinde de mână. Și când crezi că l-ai prins, îți scapă din nou printre degete. Și rămâi cu buza umflată. Cu nimicul în brațe.

Ei bine, asta nu-i iubire, nu-i nici măcar obsesie, este ambiția de a-l avea. De a-ți demonstra că poți să-l jumulești bine de tot pe afurisitul ăla care te joacă pe degete. Vrei, ca măcar o dată în viața ta, să câștigi jocul. Totul devine personal și al naibii de provocator. Simți că pierzi, dar nu abandonezi. Speri într-o minune, te rogi să-și facă karma treaba măcar de data asta. Îți amintești că roata e rotundă și poate de data asta se întoarce în favoarea ta. Dar nu… speranța e înșelătoare și ți-o iei din nou.

Toate astea n-au niciodată o finalitate bună sau frumoasă. O astfel de experiență te înrăiește. Ajungi să faci gesturi necugetate, guști perversitatea cu o plăcere nefirească, îți pierzi încrederea în sexul opus, devii și mai obsedată de control decât erai înainte și… din păcate, ajungi să-ți mai pietrifici puțin inima. N-ai cum să cazi în patima nebuniei extreme și să rămâi neatins. Nu există batjocură fără urmări… de ambele părți.

Ce mai vrei de la mine, iubitule?

Ce mai vrei de la mine, iubitule? M-ai dezbrăcat de tot. Mi-ai desfăcut cu violență pieptul și mi-ai smuls inima cu forța unui nebun nesăbuit. N-a fost de ajuns să-mi ții sufletul în palmă și să-l scuipi de parcă ar fi fost o mizerie infectă. Nu, a trebuit să mă dezumanizezi. Să mă lași fără demnitate și să mă umpli de regrete. Ai aruncat asupra mea cele mai întunecate stări și-apoi… apoi m-ai lăsat pradă sentimentului de vinovăție.

Ce să-ți mai dau? Mi-ai deposedat de tot ce aveam mai bun și m-ai transformat într-o femeie rece și indiferentă, incapabilă de a mai iubi vreodată pe cineva cu toată ființa. Dacă aș putea… mi-aș șterge memoria. Iert, dar nu uit. Nu pot să îmi reprim sentimentele, deja sunt de necontrolat. Te iubesc și te urăsc în aceeași măsura. Nu pot să uit iubirea, dorul, trădarea, miciuna, speranța și dorința aceea pe care ai aprins-o ca pe o torță și pe care ai stins-o atât de brusc și dureros. Mă doare neîmplinirea. Cică iubirile neconsumate au tendința de a se reaprinde peste ani. I-aș da foc și-aș transforma-o într-o cenușă cu care mi-aș unge tot trupul, poate așa aș ostoi neîntâmplarea care mi-a măcinat anii, viața, pielea.

Ce să-ți mai ofer? Mi-ai luat pielea de mine. M-ai jupuit fără milă și m-ai lăsat goală în mijlocul mulțimii, speriată, agonizând, strigându-ți numele care-i atât de adânc impregnat în memoria mea. Nu-l uit nicio clipă. Este prezent în orice moment al existenței mele. Te visez noaptea. Te alung, însă țin brațele deschise și-ți spun: în sfârșit ai venit, Doamne, cât te-am așteptat, cât te-am dorit, cât te-am vrut.

Cât să te mai caut? Cât și până când? Stop. Am obosit și totuși pașii ăștia ai mei, grei ca plumbul, tot spre tine mă poartă. Vin la tine. Sunt inconștientă. Păi ce să fac?! Mi-ai luat demnitatea, stima de sine, voința, capacitatea de a gândi rațional și mi-ai furat până și inteligența emoțională. Toate instinctele mele îți urlă necinstea: stai potolită, nu te vrea, însă eu ignor orice factor extern sau intern care mă îndeamnă să mă îndepărtez de tine. Cum aș putea să plec când tu ești magnetul meu? Tu ești polul care mă atrage cel mai puternic? Cum să mă opresc când forțele atracției sunt mai presus de capacitatea mea de a mă stăpâni?! Nu m-am lepădat nicio clipă de tine. Știi cât de strâns țin cu dinții de tine?! Mi-ar plăcea să te doară, să simți și tu toată greutatea pe care o car eu zi de zi în minte și în suflet.

Cât să te mai aștept? Cât să te mai aștept când eu te aștept deja de o viață?! Ce mai contează câțiva ani în plus sau în minus. Mi-ai amortizat orice simț de conservare. Nu știu ce mai înseamnă să mă protejez. Nu cunosc instinctul de supraviețuire când eu, tot ce îmi doresc, este să-mi dau ultima suflare în brațele tale. Mi-am dorit atât de mult să îmi pierd mințile și să-mi las ultima fărâmă de energie pe pieptul tău. Mi-am dorit cu toată ființa să trăiesc, să consum odată pentru totdeauna, toată această iubire refuzată și respinsă. Am ajuns să o detest, mă transformă într-o femeie nesăbuită.

Ce mai vrei de la mine? Ți-am oferit totul, m-am lepădat de toate valorile și principiile mele. Am făcut ceea ce nu aș face niciodată pentru nimeni, indiferent de împrejurări.

Îmi torn încă un pahar cu vin. Mă uit în oglindă. Văd o femeie puternică. Nu sunt o femeie ușor de distrus. Nu-mi știe nimeni păcatul. Doar el. Merg înainte prefăcându-mă că nu există.

Nu exiști, nu te simt, nu te vreau – noul meu motto!

După sex orice femeie este euforică pentru câteva zile!

După sex orice femeie este euforică pentru câteva zile. Și viața e mai frumoasă. Totul e zen. Liniște și pace. Și parcă e îndrăgostită… dar nu neapărat de bărbatul cu care s-a simțit bine… sau excelent, ci de ea însăși și de sentimentele pozitive care o încearcă. Parcă devine mai puternică, mai frumoasă și radiază. Pielea devine mai fină, chipul devine mai luminos, privirea fericită, doar gândirea se deformează din cauza „drogurilor aprinse” în creier în timpul actului sexual.

Cum se deformează gândirea?! În primul rând, femeia are tendința de a deveni mai atentă cu acel bărbat, mai dornică de prezența lui, mai comunicativă și chiar mai afectuoasă. Dar nu dragostea-i de vină, de fapt intră în joc dorința de a-și menține acea stare de bine. Și are nevoie de el ca de o substanță psihotropă pentru a-și păstra starea de beatitudine care îi îmbunătățește orice aspect al vieții.

Asta înseamnă că femeia se folosește de bărbat pentru sex? Uneori da…! Și femeile „utilizează” bărbații în scopuri atât de „mărșave” precum sexul de calitate. Sigur că sexul bun îndrăgostește, însă când ești conștientă și realistă și știi că acel bărbat nu îți aparține, nu ai o relație cu el în sensul tradițional și nu ai așteptări de la el, te mulțumești și vrei ceea ce el îți poate oferi mai bun: prietenia lui, timpul lui, compania lui, nebunia lui și partidele incitante de sex. Ocazionale sau periodice, după cum îl lasă inima și după cum îi vine și ei pofta, evident. Fără alte filme proaste.

Ei bine, și femeia poate fi astfel, nu doar bărbatul. Și ea își poate urmări propriile interese, nu doar el. Și femeia poate separa foarte bine adevărata realitate de momentele de pasiune care, de cele mai multe ori, n-au nicio legătură cu adevărul dintre cei doi.

Mă simt bine cu tine? Ok, atunci te vreau mai des în preajma mea, îmi faci bine, mă ajuți să-mi păstrez starea de bucurie, motivația și direcția în toate aspectele vieții mele. Este iubire? Nu neapărat. Cu siguranță există un atașament la mijloc și o compatibilitate, însă nimic din toate astea nu trebuie să conducă la formalizarea sau complicarea legăturii. Putem fi bine și fără să ne catalogăm în vreun fel. Ne putem face bine unul altuia și fără să ne înghesuim într-o relație, fără să ne sufocăm, fără se ne chinuim unul pe altul, fără să ne mințim și fără să ne prostim.

Prefer o legătură deschisă și sinceră, asumată, în locul unui fals pe care să-l afișez în văzul lumii. Nu mă definesc astfel de lucruri și nu voi trăi niciodată o astfel de iluzie doar pentru a-mi „trata” singurătatea.

Îmi aprind țigara și constat că mă simt senzațional. Nu mai simt niciun fir de durere în corpul meu. Frustrarea am eliberat-o. Regretele au dispărut. Nu mai am remușcări. Nu mă mai rușinez cu faptele mele comise în trecut. Gândul meu nu mai e acaparat de altcineva. Dorul nu mă mai înjunghie în coaste. În sfârșit mi-e bine. Mă pot privi în oglindă. Voi putea pune capul pe pernă liniștită.

Vreau să păstrez ceea ce primesc. Sunt sub efectul hormonului fericirii eliberat în timpul orgasmului. Știu că în câteva zile lucrurile se vor normaliza și o să redevin eu însămi, rece ca o reptilă, stare specifică mie. Însă acum îmi dau voie să mă bucur de ceea ce simt ACUM.