Să lupte pentru el sau nu?!

Ar putea părea o poveste tipică despre o EA și un EL perfect… sau aproape perfect, căci în spate, ca orice EL frumos și deștept, poartă umbra unei foste. Acum ea trece printr-un zbucium interior: să lupte pentru EL sau nu?

        EA este o fată inteligentă care n-a iubit niciodată cu adevărat. S-a îndrăgostit mereu de câte un bărbat, însă n-a lăsat pe nimeni să o cunoască cu adevărat. Nu a dat voie niciunui bărbat să pătrundă prea adânc în viața sau în inima ei. Cumva, EA era nesigură și avea impresia că IUBIREA pentru toată viața nu există. Și nu vedea rostul, de ce să se dăruiască? De ce să o facă? Știa foarte bine că urma să piardă printre degete iubirea și nu avea de gând să sufere. Cel mai în siguranță se simțea atunci când era doar EA cu EA. Dar îi plăcea să se îndrăgostească, adora să-și petreacă timpul cu câte un bărbat ori foarte frumos, ori foarte inteligent. Și deși nu era o frumusețe ostentativă, reușea mereu să cucerească orice mascul își dorea. Îl cucerea, se îndrăgostea, dar nu iubea cu adevărat și nici nu dădea voie cuiva să o iubească pe deplin. De fiecare dată când lucrurile deveneau prea serioase, comitea greșeli; greșeli după greșeli, apoi fugea, se refugia în brațele reci și revigorante ale singurătății. O speria gândul iubirii. Se temea de starea de slăbiciune specifică iubirii. Nu voia să fie slabă, nu voia să fie călcată în picioare și sigur nu voia să devină dependentă de vreun bărbat. Nu cunoștea o formă sănătoasă de a iubi și nici nu cunoscuse vreodată vreun bărbat dispus să o învețe să iubească sănătos. Habar n-avea cum să o facă.

        Toate precauțiile au ținut până l-a întâlnit pe EL. Un EL care părea perfect. L-a acceptat așa cum era. Nu voia să-l iubească, voia doar să-i fie alături. Dar cum socoteala de acasă nu se potrivește niciodată cu cea din târg, s-a îndrăgostit. Însă nu a mai făcut-o ca de obicei, ci mai intens, nebunește, se simțea în pragul prăpăstios al dragostei și asta o înnebunea. Speriată, a început să comită tot felul de greșeli, iar relația lor s-a transformat ușor, ușor, într-un joc de-a șoarecele și pisica. Cine i-ar fi văzut, ar fi zis că nu se mai plac. În tot acest timp ea a încercat să-l reconstruiască bucățică cu bucățică după despărțirea de FOSTA, a încercat să-l facă să redevină EL – un EL special, visul oricărei femei; un bărbat capabil, deștept și inteligent așa cum îl cunoscuse. Pe cât de mult se străduia să-i redea încrederea în EL, pe atât își pierdea EA încrederea în propria persoană. L-ar fi iubit la disperare, s-ar fi dăruit lui, însă pentru el nu era decât o relație de tranziție. Acel gen de relație care te vindecă de cea trecută, pentru a te pregăti pentru cea viitoare.

       Dându-și seama de acest fapt, aproape că se pierdu cu firea. Cum de permisese asta?! Cum de-l lăsase să intre atât de adânc în inima ei? Cum de lăsase lucrurile să degenereze în așa hal? Cum de fusese atât de proastă?! Trebuia să-i fie numai prietenă. Ar fi trebuit să fie mai distantă, mai puțin implicată, mai rece, mai precaută pentru binele ei. Dar n-a fost. A picat în plasa propriilor sentimente și acum s-a pierdut singură printre cotloanele inimii ei. Ce să facă acum? Unde să meargă? Cum ar fi mai bine – să lupte pentru EL sau să îl pregătească în continuare pentru relația viitoare?! Nici ea nu știe. Ar vrea și n-ar vrea. Ar lupta și n-ar lupta. Ar risca și n-ar risca. L-ar iubi și nu l-ar iubi. I s-ar dărui și nu i s-ar dărui. Ar vrea dar până la urmă n-o va face! Se va retrage așa cum a făcut-o de mii de ori. Așa cum este obișnuită. Vrea să lupte, dar mai bine nu luptă! Este confuză!

Curvă în pat și doamnă în societate

Mi s-a spus de atâtea ori: „Femeia TREBUIE să fie curvă în pat, doamnă în societate și gospodină în bucătărie”. N-am înțeles niciodată de ce TREBUIE. De ce nu poate fi numai curvă, doamnă sau gospodină? Numai curvă, e rușinos și înjositor. Numai doamnă, e prea rece și frigidă. Și numai gospodină, e prea cuminte, poate chiar delăsătoare și de-a dreptul neinteresantă ca femeie. Oricum, Bubulina gospodina e doar una.

       Ei bine, mixul acesta este MUSAI necesar, cică. Altfel, femeia nu mai e femeie. Sau încetează să mai fie de trei ori femeie, habar n-am. Înțeleg ideea de a fi curvă și doamnă, dar de ce trebuie să fie și gospodină? Adică o trece dragostea prin stomac, însă poate găti și el, se poate ocupa și el foarte bine de cumpărături, nu? Și ce te faci atunci când se presupune că doamna este doamnă și curvă numai cu tine, și ea de fapt este curvă pentru toți bărbații pe care-i întâlnește. Ce te faci, ca bărbat, când îți iei o asemenea țeapă și ajungi să ții lângă tine femeie tuturor? Hm?

      Unii misogeni susțin că locul femeii e la cratiță. Ăhă nu serios? Pe bune? Hai să fim serioși! De fapt locul bărbaților este la cratiță! Ați văzut și voi, cei mai buni și mai renumiți bucătari sunt bărbați, așa că mai tăiați din locuri, femeia se potrivește oriunde vrea ea să fie, nu neapărat la cratiță. N-am o problemă cu gospodinele, bravo lor că se îngrijesc de familie. Însă locul meu nu este la cratiță și nici la mop și nici nu va fi vreodată. Era să fiu domesticită odată. Era cât pe ce să pic în plasă. Dar m-am deșteptat la timp. Mi-am dat seama că nu sunt făcută să fiu o femeie supusă și nici nu aveam de gând să mă ofilesc într-o relație în care trebuia să fiu dominată. Și recunosc, îmi place să fiu dominată dar nu tot timpul, nu în viața de zi cu zi, nu în asemenea hal încât să cer voie să mă duc undeva sau să fac ceva. Decât cu un asemenea bărbat, mai bine singură. Singură, tânără și neliniștită.

       Căci da, decât curvă în pat, doamnă în societate și gospodină în bucătărie, mai bine femeie. Pur și simplu, femeie. Cu bune și rele. Cu virtuți și defecte. Cu nebunii și obsesii. Cu fantezii și fetișuri. Tânără și liberă, dispusă să iubească și să se lase iubită ori de câte ori i se ivește ocazia. Nu-mi place încadrarea femeilor într-o anumită tipologie. Nici eu nu încadrez bărbații în anumite tipologii, chiar dacă unii sunt prea proști, alți sunt doar boi și unii chiar nepricepuți în ale amorului. Am impresia că se așteaptă prea mult de la femei și prea puțin de la bărbați. Puțini sunt bărbați adevărați. Puțini dau totul în intimitate, puțini se dăruiesc pe de-a-ntregul, puțini iubesc cu adevărat, puțini respectă și puțini țin cont de dorințele femeilor. Sau poate am întâlnit eu numai specimene care cer mai mult decât oferă. Însă trebuie să recunoaștem, societatea are mai multe pretenții de la o femeie decât de la un bărbat.

      Ea nu își poate trăi viața liber și neîngrădit pentru că automat este catalogată ca fiind curvă. În vreme ce un bărbat care a avut numeroase femei este perceput ca fiind șmecher sau experimentat; femeia care a trecut prin patul multor bărbați este numită târfă! Unde mai este egalitatea în drepturi? Unde mai este egalitatea dintre un bărbat și o femeie? Vă spun eu, încă nu este egalitate între femeie și bărbat. Mai sunt și femei curajoase care își trăiesc viața după bunul plac, însă societatea o critică asupru. Femeile măritate, „la locul lor”, se tem să-și lase bărbații în preajma lor, iar bărbații le tratează ca pe niște bunuri consumabile. Ei nu-i chiar așa, și CURVELE AU SUFLET. Și până la urmă, de ce le spunem curve? Sunt femei! Fac ce vor până la urmă. Fiecare este dator să-și trăiască viața după cum vrea, chiar dacă e bine sau nu. Până la urmă toți ne plătim „păcatele” mai devreme sau mai târziu și nimeni nu le plătește în locul nostru.

        Eu zic să nu mai aveți așa multe așteptări de la femei, să nu le mai încadrați în nicio categorie, lăsați-vă surprinși de frumusețea lor și iubiți-le așa cum sunt! Pentru că merită și în fond suntem născute pentru a fi iubite!

La naiba cu el…

 Mi-e atât de lene încât nici demonii nu îmi mai dau târcoale. M-au lăsat în pace, mi-au furat dorințele, m-au lăsat fără pasiune. Sunt goală, seacă, a nimănui. Dar cred că nici chiar dacă EL ar fi lângă mine acum, nu aș putea să ies din starea în care zac. Nici chiar dacă ar fi gol lângă mine, nu l-aș băga în seamă. L-aș ignora, l-aș trimite de unde a venit și nu m-ar putea îndulci nici cu o tonă de frișcă. Și chiar dacă ar turna frișca pe mine și și-ar croi drum cu limba spre inima mea înghețată, tot nu m-aș dezmorți. Astăzi îl urăsc. De ce? Nici eu nu știu. Pentru pentru că m-a iubit în paralel cu alte femei. Poate pentru că am fost atât de proastă încât să-i satisfac orice capriciu, fie el și sexual. Pentru că n-a fost de ajuns și nimic n-o să fie vreodată.

       Dar mi-ar plăcea să îl umilesc, nu știu cum, poate în pat, cumva să îi demonstrez că nu mai sunt de mult la cheremul lui. În mintea mea perversă circulă o fantezie, puțin sado-maso, dar tot fantezie. Dacă stau bine și mă gândesc, dacă ar fi lângă mine mi-aș reveni pe loc, l-aș îndulci cu un sărut, l-aș păcăli cu mâinile mele și l-aș lega de pat. L-aș lega atât de strâns încât nici toți demonii din lume nu l-ar putea elibera. Și-atunci, aflat în patul meu, legat fedeleș, m-aș răzbuna pentru toate suferințele pe care mi le-a pricinuit. Primul lucru, l-aș mușca de buzele cu care a sărutat alte femei. L-aș mușca atât de tare, încât i-ar da sângele. Să-i simt tăria sângelui pe limbă și să mă bucur. Dar el este și mai pervers decât mine și probabil că mușcătura l-ar excita. Așa că aș lua un bici, jucărie sexuală, cu care l-aș plesni pe pieptul gol și umed. Bineînțeles că biciul s-ar lipi de minune pe pielea udă și-ar lăsa urme adânci. Atunci probabil că l-ar durea, dar nu îndeajuns de tare. Să-i pun sare peste răni?! Ce rost are lacrimile mele sunt sărate, așa că l-aș săruta și i-aș plânge lacrimile pe răni. Probabil că l-ar durea și l-ar excita în egală măsură. Blestematul. Ar trebui să-i rănesc bărbăția. Așa că i-aș face cel mai violent blowjob. Să mă simtă. Să simtă iubirea puternică pe care i-o port. L-ar durea, dar din durere i s-ar naște plăcerea. Dinții mei l-ar amăgi cu o ușoară suferință, dar buzele mele ar fi ca un balsam de plăcere. Nemernicul, nici măcar în ceasul răzbunării n-aș fi în stare să mă răzbun pe el ca la carte. Și chiar dacă blowjob-ul ar fi violent, bărbăția lui ar rămâne tare ca piatra, căci el este plămădit din dorință, este neobosit și-i place durerea care însoțește la braț plăcerea. Sigur în acele momente ar rânji la mine, la fel de dominator ca întotdeauna. Bineînțeles că aș vrea să-i șterg zâmbetul de pe față, așa că i-aș acoperi chipul cu sânii mei. Ar fi capabil să mă muște. Dar nu, el nu ar face-o. Deși mâinile i-ar fi trâns legate de grilajul patului, sigur l-aș simți cu ce poftă îmi devorează pieptul. Limba lui ar trasa cercuri înnebunitoare pe sfârcurile mele, mușcându-mă ușor de ele.

         Oh, scârba, m-ar stârni, m-ar dori cu toată ființa lui, la fel cum l-aș dori și eu. Așă că m-aș retrage și vrând să îl las fără suflare, l-aș trage cât de jos aș putea pe pat, cu capul atârnat între perne și mi-aș așeza picioarele pe brațele lui, vrând să îi acopăr cu totul fața. Și-atunci, în loc să se elibereze, să-și dorească să scape, îl cred în stare să înceapă să îmi exploreze interiorul cu limba și buzele lui. Mi-aș așeza cu totul moliciunea dintre coapse pe fața lui, mimând un act sexual. Dar el este pervers și nu s-ar simți umilit, ba din contră, ar fi mai satisfăcut ca niciodată. El este un supraviețuitor, un dominator, niciodată o victimă. Deasupra lui, sprijinindu-mă de grilajul patului, mi-aș întoarce chipul spre bărbăția lui falnică și tare, în timp ce l-aș simți frământându-mă între buzele lui. Un foc mi-ar invada trupul. O dorință soră cu nebunia m-ar cuprinde, aș coborî din ce în ce mai mult pe el, răvășindu-i și mai mult rănile de pe piept, făcându-l să geamă cu pulpele mele și m-aș așeza pe el, mai salbatic ca niciodată. Și în sfârșit eu l-aș conduce pe el, eu l-aș „iubi” pentru toate dățile în care el m-a iubit de mântuială, pe fugă sau doar pentru că eu aveam chef. L-a iubi frenetic, năucitor, dureros și atât de plăcut dar probabil că lui i-ar plăcea mai mult decât mie și probabil că el ar termina primul, ca de obicei.

         Dar la naiba cu el, el nu e aici, eu sunt singură, fără el, fără chef, fără viață și nerăzbunată!

A fi sau a nu fi amantă…

Niciodata nu mi s-a parut corect statutul de amanta si niciodata nu mi-a placut sa fiu pe locul doi. Mi se pare nedrept sa fiu femeia din umbra, cea care iubeste dar care nu se poate bucura pe deplin de iubirea ei. Cea care traieste, dar numai ferita de ochii lumii. Cea care se daruieste in totalitate, dar care primeste in schimb numai franturi. Cea mai indragostita dintre femei, dar care nu-si poate striga iubirea in cele patru colturi ale lumii. Si nu, nu-i musai sa te lauzi cu relatia pe care o ai, dar cand fericirea te cuprinde, vrei sa arati lumii intregi cat esti de iubita. Dar aceste lucruri nu-s posibile, cel putin nu pe de-a-ntregul, ci numai cu jumatati de masura. Nu poti sa te bucuri decat de acele putine momente de fericire si atat. Nici macar nu ai voie sa speri, pentru ca nu poti spera sa-ti cladesti fericirea pe nefericirea altei femei. Ar fi inuman, nedemn si injositor sa defaci legatura aceea pe care Dumnezeu a binecuvantat-o. Si mai ales cand sunt copii la mijloc. Dar cate nu fac asta in fine!
Si desi niciodata nu mi-a placut statutul de amanta, am fost si eu la randul meu amanta, dar nu cu un barbat casatorit, ci cu unul care avea in spate o iubita oficiala. Trebuie sa recunosc ca de cele mai multe ori am acceptat pentru ca am sperat la mai mult. Niciodata nu s-a intamplat. Aproape niciodata nu se intampla. Caci acela care nu vrea sa te iubeasca, n-o va face niciodata. Alteori mi-am asumat pur si simplu si-am trait clipa. Dar nu mi-a fost usor, pentru ca eu sunt facuta sa iubesc trup si suflet si nu obisnuiesc sa ma incurc cu jumatati de masura, decat daca vreau eu, decat daca acela merita cu adevarat sacrificiul meu. E neplacut sa fii mereu femeia din umbra, sa nu il poti suna oricand, sa nu il poti cauta oricand, sa nu il poti iubi oricand, sa nu il poti prezenta prietenilor sau familiei, sa nu te poti plimba cu el de mana, sa nu poti face multe. Ca amanta astepti, intarati, satisfaci, iubesti si asculti. Mai mult de atat nu poti face.
Dar mult mai dureros este cand amantii simt ca sunt suflete pereche, cand se inteleg din toate punctele de vedere, se ajuta si se iubesc, dar nu pot fi impreuna pentru ca si-ar intoarce pe dos intreaga lume. Unele iubiri si relatii sunt facute sa ramanain umbra, sa ramana ascunse, altfel vraja se risipeste. Dar asta nu inseamna ca nu este dureros, pentru ambii amanti. Cel mai bine pentru o femeie este sa nu accepte vreodata statutul de amanta, insa cine ne poate invata cum sa rezistam tentatiei?! Cum ne putem infrana curiozitatea?! Cum stingem dorinta?! Cum omoram pasiunea?! Cum sa rezistem cand ardem de nerabdare sa gustam fructul oprit?!
Mda, cel mai bine pentru toata lumea este sa ne gasim parteneri liberi si fara obligatii, insa viata nu este un drum drept si nici un drum lin, neprevazutul se intampla. Unii au putere de caracter, altii nu. Dar desi amantii sunt pacatosii fara iertare, crucea lor nu e deloc usoara, viata lor nu e simpla, iar ideea de a iubi pe cineva care nu va fi niciodata al tau, nu este numai lapte si miere. Printre momentele fericite sunt si multe regrete, temeri, remuscari, invinovatiri, lacrimi si suferinte. Sa stii ca iubitul tau doarme seara in patul de drept al alteia, este crunt. Sa stii ca mangaierile lui nu sunt numai alte tale, este trist. Sa crezi ca vorbele lui sunt adevarate si de fapt sa fie mincinoase, este si mai trist. Dar unele lucruri trebuie sa ni se intample ca sa ne putem invata lectia.
Si stau si ma intreb, a fi sau a nu fi amanta?! Si daca nu te poti abtine, mai bine doar o aventura de o noapte, fara remuscari, fara nume, fara numere de telefon, fara asteptari si fara alte seri.

Profită…

Profita profita de mine astazi, profita de timpul acesta pretios maine nu stiu ce va fi. Nu-ti pot promite ziua de maine, pentru ca eu doar pentru astazi traiesc. Astazi ard de dorinta si de nerabdare. Mi-a fost dor de tine, dar uite-ma, sunt aici, am ajuns in patul tau. Drumul meu a fost ocolit, dar te-am gasit si-ai stiut sa ma gasesti. Profita de mine, saruta-ma ca si cum ar fi primul si ultimul sarut, iubeste-ma de parca ai vrea sa ma convingi sa raman, atinge-ma de parca ai vrea sa mi se impregneze in piele mangaierea ta.
Nu te gandi la maine, maine nici nu conteaza. Mereu e maine, astazi este tot ce conteaza. Traieste clipa alaturi de mine, cu mine in mine. Azi sunt a ta, numai a ta, sunt scanteia ce va da foc tuturor fanteziilor tale. Astazi iti apartin asa cum nu am mai apartinut nimanui. Astazi te voi face fericit si-mi voi ingenunchia trupul, mintea si sufletul in fata ta. Profita de mine, dar fa-o cu finete. Iubeste-ma cu pasiune, violent, animalic, lasa-mi pe piele insemnele iubirii tale. Fa-ma sa-ti strig numele si fa-ma sa nu-ti uit numele.
Saruta-ma, dragul meu, sa nu ne gandim la nimic sa n-ai remuscari, nici temeri, maine ma voi intoarce in lumea mea, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, ca si cum un vis s-ar fi petrecut. Puna mana pe pieptul meu, astazi inima mea bate numai pentru tine. Sanul plin striga causul palmei tare, iar pantecul imi cere cu disperare taria barbatiei tale. Buzele mele s-au inrosit de-atata foame, vor sa fie sarutate, vor sa fie framantate de gura ta lacoma. Pana si gatul mi se usuca de dor, iar trupul meu imbracat in piele si senzatii, isi doreste sa-l strangi in brate cu putere.
Nicicand n-am mai dorit un barbat cu atat ardoare m-ai atras din prima clipa, dar desi m-am impotrivit, pasii m-au calauzit catre tine. Astazi ti-am batut la usa casei tale, ma daruiesc tie si vreau sa faci dragoste cu mine, cu disperare. Saruta-ma, fa-ma a ta, dezbraca-ma de haine si de inhibitii. Am trecut pragul tau goala, umple-ma cu tandretea ta. Profita de mine, fa-ma femeia dorintelor tale si lasa-ma sa-ti implinesc si cea mai tainica fantezie. Astazi sunt dispusa sa risc, sunt dispusa la tot. Maine ma voi pierde din nou in singuratatea mea.
Apropie-te, lasa-ma sa-ti simt mirosul mirosi a barbat, a putere, a pasiune. Lasa-ma sa-ti gust dulceata buzelor si da-mi voie sa-mi mangai chipul de barba ta care ma inteapa si ma starneste in egala masura. Simti fiorii care ne cuprind?! Vreau sa-ti aud inima batand, sa-mi asez pieptul peste al tau, sa-ti simt caldura si sa cred ca timpul a stat in loc. Respiratia ta imi da viata azi. Hai sa facem dragoste ca doi nebuni, profita de mine azi, maine sunt din nou a nimanui.

Și gheața se prefăcu în apă

Vara nu fusese nicicând mai fierbinte pentru ea. Era noapte și îi era îngrozitor de cald. Era singură, neiubită și peste măsură de dornică. Neștiind cum să se răcorească, merse în bucătărie, își puse multe cuburi de gheață într-un castron, luă înghețata din frigider, dădu drumul la muzică, lăsând volumul la maximum, se dezbrăcă complet, merse în living și începu să danseze mâncând înghețată. Cine ar fi văzut-o ar fi spus că e nebună, însă la miezul nopții, nu avea nimic mai bun de făcut. Lumânările aprinse îi făceau umbra să danseze obscen în lumină. Era atât de frumoasă, trupul i se unduia ademenitor în bătaia razelor de lună. Când obosi și simți că fierbințeala o cuprinse și mai tare, se așeză pe parchet și începu să se joace cu cub de gheață în palmă. Îl trecu peste frunte, îl lăsă să alunece pe nas, pentru ca mai apoi să-i ajungă în dreptul buzelor roșii ca macii. Frământă cubul de gheață între buze cu poftă, dar parcă o frigea de rece ce era. Însă nu abandonă jocul de la miezul nopții, îl cuprinse cu toată gura, până ce limba ei îl prefăcu în apă.

        Luă alte două cuburi în palme și începu să și le plimbe pe față, apa rece i se prelingea pe piept, apoi lăsă mâinile în jos, până ce ajunse cu gheața tăioasă pe sâni. Sfârcurile i se întări, iar gheața îi dădu fiori. Luă cubul în guriță, în încercarea de a-l încălzi, apoi îl coborî în jos pe trup… jos… din ce în ce mai jos. Începu să își mângâie carnea moale cu el, excitându-se și mai tare. Cubul aproape că se topi și îi alunecă înăuntru, dar se prefăcu în apă cât ai clipi, lăsând-o mai goală ca niciodată. Mai goală și mai înfierbântată decât fusese vreodată.

       De nicăieri apăru un bărbat în fața ei. La început se sperie, dar îl recunoscu în cele din urmă. Era EL. Nu îl aștepta, dar dorința ei îl chemă și îl făcu să vină. Merse înaintea lui în genunchi, îi desfăcu pantalonii, îl descălță, îl dezbrăcă de pantaloni, iar el își dădu cămașa jos. Luă un alt cub de gheață în dinți și se lipi de el. Adora senzația de piele pe piele. Iubea felul în care părul de pe pieptul lui îi gâdila sânii. Îi atinse cu cubul de gheață buzele, fără să îl sărute, apoi ochii, gâtul… apoi începu să coboare pe pieptul lui puternic, până ce ajunse pe abdomen. Părea că îl săruta, dar nu, gheața lăsa urme de apă pe pielea lui, făcându-l să tresară. Mirosea atât de frumos… un amestec de tutun, parfum și poftă. Ați simțit vreodată mirosul poftei? Nu? Trebuie să știți că este cea mai înnebunitoare mireasmă.

      Îi cuprinse falusul în mână și începu să se joace cu el, înțepându-l din când în când cu sărutarea gheții. Buzele ei erau atât de reci… ultima fărâmă de gheață o lăsă să alunece sub limbă, apoi că îi cuprinse cu buzele bărbăția, sărutându-i-o și dezmiredându-i-o cu jind. Fiind invadat de acea dulce și violent răceală, el o apucă de păr și o ridică la nivelul lui, o sărută și-i luă din gură gheața, lăsând-o să-i facă în continuare minunatul blowjob care îi făcea pielea ca de găină. Inimile lor băteau cu putere. El sătea impunător în fața ei, iar ea în genunchi, dăruindu-i cea mai suavă plăcere. Părea că o domină, dar nu, de fapt sufletul lui era îngenuncheat în fața acestei femei ce părea o felină în întuneric, femeie care știa să iubească trup și suflet.

        După ceva timp, el o întinse pe parchet și începu să o sărute de la vârful degetelor de la picioare, până pe ochi… ochii ei care îl priveau ca și cum el era cel mai minunat bărbat de pe fața pământului. Luă și el un cub de gheață și începu să o mângâie cu el pe corp… încet… lin îi trasa pe trup harta dorințelor lui. Aluneca cu gheața pe corpul ei, așa cum un patinator mângâie patinoarul care-i dăruiește celebritatea. O venera! Și o mângâie până ce ajunse cu cubul de gheață între picioarele ei. Se arcui sub atingerea lui, gemând. Atunci ea se deschise cu totul, degetele lui o alintau cu sfială, întărâtând-o și mai mult. Gheața îi invadă pântecul, iar ea începu să îl implore din priviri să o pătrundă. Și o făcu, încet, dar atât de apăsat. Era deasupra ei, o privea în ochi, o săruta și o iubea ca nimeni altul. Începu încet, dar acceleră ritmul, făcându-i sângele să clocotească. El impunea ritmul, el deținea controlul, dar îi lăsă suficient loc ca ea să-și miște șoldurile în mișcări imorale, grațioase, feminine. Îi săruta sânii și o strângea cu putere de pulpe, trăgând-o parcă și mai mult spre el. Dansul iubirii lor era precis, păreau o singură ființă. Sub ei gheața se prefăcu în apă, udând parchetul și pe ei. Umbrele lor păreau că ard pereții din jur, se iubeau, erau uniți, trăiau noapea lor de vară… de neuitat…

Scorpie…

Mă uitam la ea și nu-mi venea să cred. Se gudura pe lângă el mai ceva ca o iapă în călduri. Se presupunea că-mi este prietenă. Știa că-l plac. Știa că vreau să-l cuceresc. Pusesem prima ochii pe el, iar ea îmi spusese că sunt nebună, că e nașpa și că nu merită osteneala. Cu toate astea, filtra cu el sub ochii mei cu nerușinare. În suflet tunam și fulgeram. Aș fi luat-o de păr și-aș fi măturat cu ea tot localul unde eram. Aș fi bătut-o măr. Nu eram geloasă, cât mă simțeam trădată. Își bătuse joc de mine. Știa foarte bine că sunt în tratative cu el, iar ea ea se cumporta de parcă voia să mi-l ia de sub nas. Era mai drăguță ca mine, iar el dădea semne că ne place pe amândouă, asta mă enerva la calme. Nici el nu mă merita, dar trădarea ei era mai presus de a lui. În fond cu el nu aveam nimic, ÎNCĂ dar ea, ea, prietena mea, să-mi facă una cu asta, nu mă așteptam.

       Dar am lăsat-o să își facă jocul. Am lăsat-o să se desfășoare, iar pe el l-am lăsat să-și satisfacă capriciul. El se comporta cu „frână”, cred că din cauza mea, însă ea o făcea pe glumeața și pe joviala. Îl atingea din când în când pe umăr, își flutura genele de parcă îi intraseră ceva în ochi și-și arăta dinții continuu. I-aș fi spart dinții, dar m-am abținut cu brio. Aveam eu ac de cojocul ei. Am plecat acasă înaintea lor și a doua zi am aflat că petrecuseră noaptea împreună. Pe el nu l-am întrebat nimic, ei i-am cerut socoteală și mi-a negat cu vehemență. Era ea mai drăguță decât mine, dar eu eram mai inteligentă decât ea. Nu le-am reproșat nimic și nici nu m-am arătat afectată. Dacă o avusese, fusese pentru prima și ultima oară, aveam eu grijă să nu aibă vreodată o realție cu el. Ea era genul care se culca cu orice bărbat care îi plăcea. Credea că-i prinde în plasă dacă îi trecea printre picioarele ei. Credea că prin sex naște iubirea. Se înșela amarnic. Cu el nu mergea acest tip de strategie și nu atâta timp cât existam eu.

      Am făcut în așa fel încât să ne întâlnim din nou, în aceeași formulă. Numai că de data aceasta ei se comportau ca și cum nici nu se cunoșteau. Nu se priveau în ochi și nu schimbau nicio vorbă. Era clar, ceea ce auzisem era adevărat. O avuse iar acum o ignora cu desăvârșire, așa cum se întâmplă când un bărbat nu vrea mai mult de la o femeie. Era stilul lui să dea bir cu fugiții și era stilul ei să o facă pe inabordabila când respectivul nu-i răspundea cu aceeași monedă. Scăpasem de ea, nu mai reprezenta niciun interes pentru el. Acum era șansa mea să îl CUCERESC, nu să mă aibă. În alte condiții l-aș fi dat naibii de mult. Un tip care se culcă cu o prietenă a cuiva, nu mai este eligibil pentru a avea o relație cu el. Însă eu voiam să o rănesc, să o doară, să-i demonstrez că în jocul ei murdar ea este singura pierzătoare.

         Și-am reușit, am reușit să-i sucesc mințile. Nu prin așternut. Am trecut prin patul lui când am simțit că e deja îndrăgostit. Nu m-am lăsat cu una cu două, n-am răspuns insistențelor lui, mereu m-am eschivat când vedeam că vrea să facă dragoste cu mine. Am avut noroc sau am gestionat bine situația, altfel mi-ar fi dat papucii de mult. Am avut o relație frumoasă cu el, iar cu ea am încetat de mult să fiu prietenă. Cu astfel de prietene, de care să-mi fie teamă să-mi las bărbatul în preajma lor, mai bine lipsă.

      Am fost o scorpie, probabil! Dar mai bine scorpie decât prea bună cu „prietenele”. 🙂

În drumul spre dormitor…

Ceea ce numesc eu astazi frumusete, pentru altii poate parea banal. Acum ceva timp as fi fost si eu in stare sa merg pe strada goala sau aproape goala. Ma simteam nebagata in seama. Credeam ca a fi femeie, cu sanii la inaintare, e o treaba mega, super wow. Credeam ca altfel un barbat nu ma poate observa. N-aveam picioare de fuste mini, dar aveam niste sani mari si provocatori, ca doua pere coapte ce abia asteaptau sa fie devorate, pe care ii scoteam mereu la iveala. Purtam bluze exagerat de decoltate, alteori nu-mi luam sutien, numai pentru ca sfarcurile sa-mi strapunga tricoul si astfel barbatii sa VADA mai bine. Hm eram fraiera, habar n-aveam eu ca barbatii care observa astfel de femei, nu fac altceva decat sa le trateze ca pe niste obiecte. Dar si eu eram un obiect, ma purtam ca atare. Nu prea voiam sa fiu o femeie inteligenta, ci o femeie dorita. De parca sex appeal-ul tine de cald si de foame. De parca sex appeal-ul naste dragostea. De parca o femeie nu poate fi sexy si cu sanii acoperiti. Minte de adolescenta cu capul in nori. Minte de adolescenta care se desconsidera si credea ca nu poate trezi interesul decat cu sanii pe-afara.
Si-am tot dus-o asa, goala si la propriu si la figurat, pana m-am saturat sa mai fiu in preajma unor barbati de doi lei. Cand am inceput sa ma imbrac si sa ma apreciez, viata mea a luat o alta turnura. Nu ma mai observau tipii frivoli, ci cei care chiar isi doreau sa vada ce am dincolo de haine si de carne. Cam atunci am descoperit si eu adevarata afectiune. Atunci am inteles ca barbatului ii place sa seduca, nu sa ia de-a gata. Atunci am inteles ca barbatului ii place sa descopere, nu sa vada totul din prima. Atunci am inteles ca barbatului ii place sa cucereasca, nu sa aiba o femeie care i se ofera pe tava. Sigur ca n-o refuza nici pe cea in costumul Evei, dar nu si-o va dori vreodata langa el ca fiind iubita oficiala. Vampele stau ascunse de ochii lumii. Vampele nu sunt doamne in societate si nici mame bune. Cel putin asa cred unii barbati, n-o sa iasa in lume prea des sau prea mult timp, cu una care tot ce stie sa faca este sa-si arate si sa-si departeze cracii.
O femeie demna de luat in seama este curva in pat, doamna pe strada si o buna gospodina in casa. Sigur ca nu toaaaate suntem gospodine, dar macar curve si doamne, toate ar trebui sa fim. Dar macar curve sub acoperire, sa nu se vada in haine, in machiaj sau in atitudine. Pe strada si in lume, totul cu masura si decenta. Cu el in pat, suntem libere sa fim si fiare, nu ne va sti nici vantul nici pamantul. Sau bine, poate vreo doi-trei prieteni de-ai lui si doua-trei prietene de-ale noastre, dar in rest NIMENI.
Si da, dezbracatul nu mi-a adus fericirea si nici imbracata pana-n gat n-am cunoscut-o. Dar macar intr-o forma decenta, am reusit sa ma fac remarcata nu numai ca fiinta sexuala, dar si ca una spirituala si inteligenta. Macar acum nu mai sunt un obiect, ci o femeie cu care se poate iesi si pe strada. Si cand ma uit dimineata in oglinda, sunt multumita de ce vad. Sunt o femeie intreaga, NU o femeie ciuntita de mai multi barbati, avuta de mai multi, dar in fond nedorita de nimeni. Sunt a cui vreau eu sa fiu! Sunt Dama Fara Secrete si cine este in stare sa vada frumusetea mea dincolo de maldarul de haine, are drumul liber si spre dormitor.

De ce femeile n-ar trebui să plângă…

        Daca si barbatii plang cateodata, noi femeile ar trebui sa NU plangem niciodata.
Ce sunt lacrimile in fond?! O descarcare a sufletului, rezultatul unor emotii lacrimile ne fac oameni. Cu toate acestea, n-ar trebui sa plangem niciodata, oricat am fi noi de slabe, desi ni se spune sexul slab, suntem mai puternice decat 1000 de barbati, dar emotive. Emotiile ne prostesc sau ne inmoaie, cum vreti sa-i spuneti. Plangem din orice. Plangem din cauza durerii, supararii, bucuriei, fricii si tot asa. Una-doua lacrimi, lacrimi si iar lacrimi. Dar trebuie sa recunoastem, cel mai des plangem din dragoste, din cauza barbatilor din viata noastra.
Ei la naiba cu barbatii!!! Aia care ne fac sa plangem nu ne merita, nu ar trebui sa varsam pentru ei nici macar o lacrima. Nici macar n-ar trebui sa ne mai gandim la ei, sa le mai vorbim si cu atat mai putin sa-i iertam. Aceia nu-s barbati, nu-s oameni de iubit sunt jucatori, tipi care umbla din floare in floare si care in final nu raman cu niciuna. Si de ce sa plangi pentru un astfel de barbat?! Ce-ai pierdut? Praful dupa toba, mai multa bataie de cap, stres, neliniste si sarutari mincinoase? Astea le-ai pierdut? Inseamna ca de fapt n-ai pierdut nimic si viata trebuie sa mearga inainte, fara el si fara lacrimi.
O femeie este puternica, oricat ar fi de necajita ca l-a pierdut, trebuie sa inteleaga si prin urmare sa inceteze sa se mai injoseasca plangand despartirea. Nu are rost, oricum cu el, cu cel care face o femeie sa planga, nu se face casa si nici nu se cladeste o relatie serioasa. Nicio femeie n-ar trebui sa se incapataneze sa tina langa ea un barbat care o face sa planga. Nicio femeie nu ar trebui sa se injoseasca astfel in fata unui barbat.
Desi acest articol pare o reteta motivationala proasta, desi din vorbe e usor sa spui gata nu mai plang din cauza lui X, sa stiti ca daca vreti, chiar se poate. Plangi la inceput, urli de durere, dar apoi trebuie sa-ti revii, draga femeie. Trebuie sa o iei de la capat, de la zero, dar trebuie sa inveti sa te respecti, sa te apreciezi si prin urmare sa alegi barbatul care sa-ti ofere acea stabilitate si fericirea de care ai nevoie. Daca plangem, noi suntem de vina. Alegem prost, iertam de prea multe ori, trecem cu vederea si speram, ca niste idioate, ca se va schimba. Ei bine, el nu se schimba niciodata. Ori te schimbi tu si spui STOP, ori iti vei trai tineretea plangand si ducandu-i grija. Si de ce sa-i duci grija, cand de fapt de tine trebuie sa te ingrijesti?! De tine si de sentimentele tale, nu de el.
Eu nu plang dupa niciun prost, nu plang pentru niciun prost, nu-mi storc creierul cum sa-l leg langa mine, nu apelez la santaj sentimental, nu ma reinventez doar pentru ca mi-e teama ca se va plictisi, nu ma rog de el, nu fac strategii, nu controlez pe nimeni si nici nu vreau sa-mi traiesc viata intr-un continuu stres. Viata mea nu se ghideaza dupa el, el nu e soarele dupa care ma invart, daca nu merita. Nu ma injosesc fiind la cheremul lui tot timpul, nu-l implor sa mai stea si nu plang daca s-a terminat. Daca nu e in stare sa ma iubeasca in starea mea naturala, atunci nu merita sa-i arat starea mea de femeie indragostita. Daca nu ma vrea ca iubita oficiala si permanenta, atunci n-are rost sa ma complic. Au trecut vremurile cand eram proasta, au trecut vremurile cand ma dadeam cu capul de pereti, au trecut vremurile cand acceptam orice magarie, au trecut vremurile cand plangeam. Acum prefer sa fiu singura, mai bine singură decat langa un barbat care nu ma apreciaza sau nu ma iubeste.

Diavolița…

        Era noapte si frig, peste masura de frig. Geamurile erau impanzite de flori de gheata. Incerca sa adoarma, insa oricat s-ar fi straduit sa doarma, nu putea. In capatul holului, la cativa metri distanta de camera ei, se afla camera lui. Pentru ea era un barbat interzis. Un barbat de care nu avea voie sa se atinga, nici chiar daca ar fi fost obligata. Era viitorul sot al prietenei ei. A doua zi el se casatorea cu femeia visurilor lui. Toti invitatii erau cazati in acea pensiune. Viitorii miri dormeau separat in acea noapte. Iar ea simtea ca nu are stare. Probabil ca nu-l iubea, dar il placea si dintotdeauna fusese atrasa de el. Inca de cand il cunoscuse, atractia pentru el ii daduse mari batai de cap. In tot acest timp incercase sa il ignore, insa intr-o seara, la un party in club, ei s-au sarutat pe ascuns si s-au atins putin, departe de ochii lumii. De atunci, acea amintire nu ii mai daduse pace. Si chiar daca s-au comportat ca si cum intre ei nu s-ar fi intamplat nimic, acele atingeri, acele saruturi, nu-i ieseau din minte.
Voia sa incheie aceasta poveste, o data pentru totdeauna. Stia ca trebuie sa incheie, dar daca nu avea sa consume acest vis, probabil ca ar fi facut-o dupa casatoria lui.
Pe loc, in minte ii veni o idee care ii dadu fiori, pe deoparte era speriata, insa pe alta parte tremura de dorinta. Se dadu jos din pat, isi dadu jos pijamaua groasa, lua un halat pe pielea complet goala, papucii din plus, deschise camera cat putu de incet, se uita in dreapta si-n stanga si porni fugind spre camera lui. Ajunse parca intr-o secunda, apasa clanta si usa se deschise cu usurinta. In camera era intuneric, focul ardea mocnit in semineu si imprastia in jur un parfum de brad, nemaipomenit. Se uita in pat, era singur, Diana chiar dormea in camera ei, lasandu-l pe el prada usoara pentru ea. Se uita in baie, nu era nimeni. Incuie usa camerei cu cheia, isi dadu jos halatul si papucii si se baga langa el. Era atat de cald de frumos si-atat de bine ce mirosea, incat pe loc sfarcurile i se intari. El dormea cu fata in sus, nu parea sa o fi simtit-o.
Il privi vreme indelungata fara sa il atinga nu se mai satura de el. Insa pe cat de mult il privi, pe atat de tare crescu dorinta in ea. Impinse patura jos si il dezveli complet era si el la fel de gol, de parca o asteptase sau sperase ca ea sa vina la el. Incepu sa il mangaie usor pe piept, iar buzele ii acompaniau atingerile, atunci el tresari si printre gene o privi o trase aproape de el sa-i vada chipul. Mirosul ei nu-l inselase, nu era Diana, era Ea, cea pe care o dorea si el de mult. O saruta incet, cu ochii inchisi si-i lipi trupul de al lui. Ea ii alinta barbatia cu palma, facandu-l sa se intareasca intr-o secunda. Era deasupra lui si-l saruta cu-atata dor, de parca cu fiecare sarut viata ei urma sa se termine. El era intre vis si realitate, dar se lasa purtat de placerea ce i-o oferea ea. Saruturile lor erau lungi, vii si delicioase
Iar ea cobora din ce in ce mai jos, buzele ei isi croiau drum de pe gatul lui, pe piept, pe abdomenul ferm, pentru ca mai apoi sa ajunga in dreptul falusului care ii dadea fiori. Il cuprinse cu degetele lungi, cu buzele, cu limba ii desena placere in stare pura pe piele pe pe cuvintele nu-si au rostul. Magia invaluia momentul. In intuneric trupul ei dezgolit, la picioarele lui, era mai sexy decat al oricarei zeita. O privea printre gene cum ii daruia iubire, gemea incet, parca-si inabusea fiecare scancet probabil ca daca n-ar fi fost intr-o pensiune, intr-o camera alaturata de cea a iubitei lui, ar fi strigat in gura mare cat de bine ii era.
Buzele ei se umezira de-a binelea, el o lua de barba si o trase in sus, sarutand-o cu foc. Era toata numai a lui o lipi de el, pe o parte, o lua in brate de la spate si incepu sa o descopere pe intuneric. Ii saruta umarul stang, ceafa, iar mana ii framanta rand pe rand sanii. Tremura langa el tremura si asta ii placea nespus. Isi arcui spatele mult, cand degetele lui ajunsera in interiorul pulpelor ei mana ei o apasa pe a lui, aratandu-i locul exact unde ii placea sa fie atinsa. In camera era o caldura infernala, lemnele mocneau, iar ei gemeau incet, in timp ce se iubeau. Printre atatea mangaieri, el ii ridica piciorul stang peste al lui, deschizand-o complet, numai pentru el. Atunci o patrunse pentru prima data parea fecioara si chiar daca nu era, pantecul ei era atat de strans si de fierbinte. Abia isi puteau abtine strigatele. O tinea in bratele lui si o rascolea oricine i-ar fi vazut, ar fi spus ca dorm pe o parte, strans lipiti, dar nu, focul ii ardea pe dinauntru.
Incet, incet, ea aluneca pe burta, el ii trase o perna sub abdomen, si deasupra ei, tinandu-se cu mainile de grilajul patului, el continua sa o iubeasca si sa-i sarute cu delicatete spatele. O ridica in sus de bazin, acum ea se sprijinea de pat, iar el incepu sa o traga cu putere, de solduri, intrand in ea cu frenezie. Patul scartaia, dar nu mai conta facand atata zgomot, ea se gandi sa preia controlul si astfel il trase sub ea, de acum ea impunand un ritm lasciv si apasator. In sfarsit se priveau in ochi, din cand in cand el isi ingropa fata in sanii ei, muscand-o, de parca ar fi vrut sa termine cu ea, de parca era cel mai dulce pacat. Simti in ea avalansa calda, atunci atinse si ea apogeul. Ca sa-si opreasca strigatul, il saruta puternic.
Apoi trasera patura peste ei, se sarutara inca de cateva ori, apoi el adormi si ea pleca pe nesimtite, la fel cum si veni a doua zi el se casatori ca si cum nu existase vreodata aseara insa ea ea probabil ca avea sa-l mai ispiteasca si-n alte dati.