Pauzele în relații apropie…

Pauzele în relații apropie...

Știi, poate că ar fi mai bine să luăm o pauză? Îmi spuse el.

Ce? O pauză? De ce? Pentru ce? Ce-ți veni? Adică cum? L-am întrebat eu aproape isterizată.

Cred că este mai bine pentru amândoi. Decât să sărim unul la gâtul altuia mereu, mai bine luăm o pauză!

Dar eu nu vreau o pauză, nu am nevoie de o pauză. I-am spus eu crezând că îl voi face să se răzgândească.

Am zis să luăm această pauză de comun acord, dar dacă nu vrei și nu mă pot înțelege cu tine, foarte bine, pune-mi mie în cârcă și această hotărâre. Impun această pauză și nimic nu o să mă fac să revin asupra deciziei.

Și cam asta a fost, vrând-nevrând a impus o pauză. Dar ce-am simțit atunci a fost de neînchipuit. Disperare, supărare, tristețe, dispreț, nebunie, cele mai întunecate sentimente posibile. Deși vedeam că nimic nu mai funcționa, chiar dacă ne certam din ce în ce mai des, nu îl credeam capabil să abandoneze barca, așa cum eu nu aș fi abandonat-o nici în ruptul capului.

L-aș fi omorât. L-aș fi omorât și iubit până la epuizare. L-aș fi omorât din cauza orgoliului, a trufiei, pentru că mă simțeam respinsă, umilită și pentru că uram să mi se impună ceva. Dintotdeauna detestasem regulile și impunerile, iar el mi le băga pe gât din ce în ce mai des. Simțeam cum tot cerul îmi picase în cap și tot ce voiam era să găsesc o soluție de a trece peste pauză, de a o fenta fără ca relația noastră să aibă și mai mult de suferit.

N-am conștientizat că pauza aceea chiar era necesară și am făcut în așa fel încât am distrus tot ce ar fi putut să salveze perioada de respiro. Dacă aș fi avut răbdare, dacă i-aș fi respectat decizia, dacă aș fi fructificat timpul și absența lui reflectând asupra relației, probabil că n-aș mai fi ucis o legătură care rezistase ani de zile și care credeam că este indestructibilă. Dar nimic nu este indestructibil pe lumea aceasta, așa cum niciun om nu este de neînlocuit. Putem distruge orice și putem fi înlocuiți oricând, cu oameni mai buni sau mai distruși decât noi. Depinde de norocul fiecăruia.

Săptămâna trecută am scris despre războiul dintre sexe, război care nu ia niciodată sfârșit fără o pauză neplăcută, dar atât de necesară. Sunt oameni care nu știu să se iubească liniștit, oameni care nu cunosc pacea iubirii. Sunt o grămadă de oameni vii ca și mine care ard de dorință, care sunt înconjurați de flăcările unor sentimente incendiare și care înjunghie prin cuvinte și cer iertare fără vorbe, printr-o pasiune specifică numai nouă, a celor care nu știu să fie normali. Cu siguranță nu este o formă sănătoasă de a iubi. Aș îndrăzni chiar să spun că atunci când dragostea se transformă într-un război, aceea nu mai e iubire, ci obsesie, joacă, un proces ludic care ne menține vii, dar ne răpește liniștea, echilibrul și rațiunea.

Dacă aș putea, aș scoate pauzele din calendar, însă oricât aș fi de nebună, nu pot să nu văd avantajele despărțirii temporare. Pauzele apropie dacă oamenii se iubesc. Pauzele îți impun acea singurătate benefică pentru a cântări lucrurile, pentru a-ți da seama unde greșești, unde exagerezi, ce simți, cât simți, cât ești dispus să oferi și care sunt soluțiile pentru ca tu să nu mai comiți aceleași și aceleași greșeli. Pauzele te fac să te detașezi puțin de evenimentele violente, de certurile sufocante și de sentimentele care te orbesc. Doar așa ți se limpezește mintea. Pauza te face să privești atent în sufletul tău și în jurul tău.

Pauzele liniștesc apele și domolesc războiele dintre sexe. Și dacă oamenii nu se mai înțeleg, înțelept ar fi să ia o pauză pentru a-și da fiecare seama ce vor să facă pe viitor, unde vor să ajungă și cu cine. Însă este adevărat, când iubești un om nu poți să stai nici măcar o secundă fără el. Numai gândul că nu trebuie să vă vorbiți și să vă vedeți te omoară. Știu sentimentul, am trecut prin el și nu am reușit să-i rezist. Am fost slabă în fața dorului și-am scorbolit în noroi până când am transformat pauza într-un scandal monstru și dorul într-un sentiment de dezgust profund.

Pentru mulți dintre noi pauza reprezintă preludiul despărțirii. Dar nu este musai să fie așa. Dă-i omului un moment de respiro, lasă-l să-și dea seama ce vrea și dacă te iubește se va întoarce la tine cu respirația tăiată. Însă până nu încerci, n-ai cum să simți efectele benefice ale pauzei. Pe unii pauza îi desparte definitiv, însă pe cei mai mulți îi apropie. Pauza ar putea fi și un test pentru cei care se dovedesc a fi dependeți de partenerii lor. În funcție de modul în care reziști, îți poți da seama dacă iubești sau doar nutrești o obsesie. Cert este că pauzele sunt necesare mai ales atunci când războiul nu mai contenește.

Sharing is caring!

2 thoughts on “Pauzele în relații apropie…

  1. Pauzele sunt „necesare” atunci cand iti spala creierul iubitul certaret. O s-o tineti numai din cearta in cearta, pauzele nu rezolva problema! Nu cred ca vreun psiholog v-ar sugera sa luati pauze, pana la urma o sa va indeperteze pauza, ci sa rezolvati problema..

    1. Ba da, pauzele apropie. Ți se face dor, înveți să apreciezi, îți relevă niște lucruri. 🙂

Comments are closed.