Schimbă tiparul, acceptă fericirea!

Schimbă tiparul, acceptă fericirea!

Recunosc, atunci când vine vorba de relații, cel mai mult îmi place flirtul și seducția de la început. Atunci mă simt cel mai bine, dețin controlul și știu ce am de făcut astfel încât să incit mintea „interlocutorului”. Iar asta se întâmplă destul de rapid, nici nu trebuie să fac mari eforturi. Însă odată ce legătura tinde să treacă la următorul nivel, unul mai serios, mă sperii și aș vrea să fug mâncând pământul.

Și nu, nu mă tem că o să fiu rănită. În primul rând nu cred că mă mai poate răni cineva atât de rău încât să mă ucidă și în al doilea rând, eu sunt acea fericită care încă mai crede că toți oamenii sunt buni, corecți și frumoși… până când mă lovesc de minciuni și replici de căcat, atunci chiar că mă închid și nu mă mai deschide nici dracu’.

Dar da, încă am încredere în bărbați și-am învățat să am încredere și în alegerile mele și în instinctele mele. Nu mai ignor semnalele. Nu mai sper ca proasta în vânt. Nu mai aștept schimbări care nu vin niciodată.

Viața este simplă. Oamenii sunt sau nu sunt disponibili. Oamenii vor să iubească sau nu vor să iubească. Oamenii pot să iubească și o fac, iar alții aleg, pur și simplu, să nu se implice. Potrivirea, încrederea, înțelegerea și sinceritatea ori există de la început, ori nu există deloc. A spera într-o minune este echivalent cu a-ți irosi timpul și tinerețea.

Am 30 de ani, până când să mă mint singură?! Până când să visez la cai verzi pe pereți și la iubirile mele imposibile?! Până când să mă pedepsesc spunându-mi că încă nu s-a născut omul care să mă suporte și pe care să-l suport. Nu știu cum s-a întâmplat, dar mi s-au deschis ochii. Niște ochi pe care i-am ținut închiși ani de zile. Nu vedeam nici în stânga și nici în dreapta. Acum văd. 🙂

Ce-i drept, am schimbat tiparul și m-am luptat mult cu mine însămi ca să învăț să observ și să plac bărbații cu adevărat buni. Cu un nebun dragostea este cu năbădăi, este absolut minunată și plină de adrenalină, n-ai cum sau când să te plictisești, dar nu este niciodată o iubire pe termen lung. Și e de-a dreptul extenuant să trăiești chinuit. Iubirile nebunești sunt temporare și ard atât de rău încât, la final, te transformă în cenușă. În acea clipă ai doar două posibilități: să te aduni și să devii o femeie puternică, atât de deșteaptă încât să nu mai repeți aceleași greșeli, ori să pici ca fraiera în depresie, să îți pierzi încrederea în bărbați, să îți plângi de milă și să rămâi singură crezând că „toți bărbații e porci”.

Cu toate acestea, nefiind familiarizată cu acest soi de sentimente și acest tip de legătură în care respectul, sinceritatea și reciprocitatea există întru totul, este absolut firesc să am emoții. Ce-i drept, parcă cineva m-ar smulge din zona de confort. Și nu, nu domnul e problema, ci eu. Pentru că în adâncul conștiinței mele cred că nu merit, că nu am ce oferi și că un bărbat nu mă poate iubi pentru ceea ce sunt, ci este atras de iluziile și curiozitățile pe care știu că le trezesc în bărbați.

Conștient îmi spun că merit totul, însă stima mea de sine încă este făcută franjuri. Ca femeie am impresia că nu valorez prea mult deși, sinceră să fiu, știu că sunt superioară multor femei, din multe puncte de vedere. Însă îmi repet că nu trebuie să mă mulțumesc cu puțin și că trebuie să îmi dau voie să trăiesc și ceva frumos, minunat deplin. Mă oblig să nu mai gândesc negativ și îmi alung voit demonii, lăsându-mă în voia… …. ….?! Nici nu pot să pronunț, încă.

O să fie o luptă în care eu îmi voi smulge fiecare mască și fiecare scut. De data aceasta trebuie să fiu corectă, mai ales cu mine însămi. Cum, mama naibii, o să învăț să primesc fără să mă omor și fără să mă sacrific?! Serios, nu-i ușor deloc… însă cred că rezultatul final merită. Cine știe, poate mă așteată o iubire divină dincolo de tot acest pachet plin cu desconsiderări.

Serios vorbind, draga mea cititoare, dacă nu schimbi tiparul, nu o să cunoști fericirea. Străduiește-te să acorzi atenție domnilor și adevăraților bărbați, nu acelora care fie sunt victime și confundă iubirea cu nevoia de o anumită femeie – știți și voi replicire: am nevoie de tine ca de aer, fără tine nu pot să trăiesc, fără tine mor – fie sunt călăii care își „demonstrează” iubirea fiind posesivi, geloși, violenți, dominanți sau indiferenți. Să știi că dincolo de acești „băieți răi”, se află adevărații bărbați – ăia pe care nu îi vezi pentru că ești prea oarbă și prea prinsă în suferința după vreun Romeo... eșuat.

Schimbă tiparul, acceptă fericirea!

Sharing is caring!