Sexul fără poveste nu are niciun farmec

Sexul fără poveste nu are niciun farmec!

Nu mai funcționează nici măcar dorința! Pentru ce?! De ce aș renunța la haine și la inhibiții?! Pentru o partidă de sex care oricum n-are cum să fie la înălțimea unui moment în care chiar există dragoste? Nu! Se pare că am trecut de vârsta în care făceam sex doar din curiozitate. Atracția nu mai este de ajuns. Vreau poveste! Vreau să simt nebunia aceea care mă face să nu-mi pot lua gândul de la el. Doar așa pot spune Da în fața așternutului, altfel nu.

Zilele trecute au fost tentante. Am aflat că nu mai sunt vechea Damă. Am fost ispitită de doi ochi albaștri și de niște buze cărnoase pe care le-aș fi sărutat în draci. Avea tot ce-i trebuia pentru a-l dori oriunde, oricând, în cele mai nerușinate ipostaze. L-aș fi sodomizat, așa cum ar spune Devill, prietenul meu. Imaginația mi-a luat-o de câteva ori la trap din cauza lui. Aș fi vrut să-l simt mișunându-mi prin sânge, însă m-am controlat și m-am comportat ca o femeie decentă, demnă de vârsta pe care o am. N-am dat de bănuit nimic, deși ochii mă trădează și pe mine. Recunosc, creierul meu e departe de a fi decent și tare m-aș mai fi scăldat în palmele lui lăsându-mă dusă de valul unor sărutări fierbinți. Am un creier de curvă uneori

Vechea Damă mă îndemna să mă dezlănțui, să gust din fructul interzis și să-mi asum din nou o aventură cu un bărbat mai tânăr decât mine. În alte condiții probabil că aș fi făcut-o. Acum câțiva ani m-aș fi dat de trei ori peste cap și aș fi reușit în timp record să-mi satisfac această curiozitate perversă. Are toate calitățile necesare pentru a mă simți atrasă de el, mai puțin o minte ageră ca a mea. Dețin o armă cu care l-aș putea bate la fundul gol – o minte mult mai ascuțită decât a lui.

Ar putea să dea foc imaginației și dorinței mele sexuale, dar n-ar putea niciodată să mă provoace intelectual. Oh, de când am devenit atât de complicată?! De când sentimentele au devenit atât de importante?! De când am încetat să mai ard etape?! Iată! Odată cu zbuciumul ăla interior, marcant, am dobândit și maturitatea necesară de a fi mai selectivă. Acum se pare că mă prețuiesc, nu mă mai mulțumesc cu puțin și nici nu mă mai mint că sunt impresionată de un zâmbet șarmant. Și ce zâmbet! Dar i-am rezistat! Deși glezna mi-ar fi scăpat într-un hal fără de hal, m-am răsucit pe călcâie și-am plecat din fața lui demnă. Câteva zile l-am tot avut în fața ochilor, „suportându-i” glumele amuzante, vorbele de duh, mărturisirile incitante, poveștile hazlii despre trecut și toate acele manifestări ale personalității lui care îmi plăceau.

Am fost tentată să revin la vechile obiceiuri. Dar cu ce m-aș fi ales? Cu o amintire care ar fi putut să fie jalnică! Unde dragoste nu e, nimic nu e. Sexul fără poveste nu are niciun farmec. N-are rost să mai trec peste seducție, peste acea stare minunată a îndrăgostirii sau peste momentele de euforie pe care le simt numai atunci când iubesc. Nu se compară nimic nu se compară. Poate fi frumosul frumoșilor, cu cei mai minunați ochi albaștri, dacă nu iubesc, înseamnă că nu iubesc și nu are rost să mă aplec în fața lui, obedientă și cu chiloții în vine! Unde-i lege, nu-i tocmeală! 🙂

P.S. Din punctul meu de vedere, sexul fără poveste nu are niciun farmec. Climaxul trebuie să fie atât la nivel fizic, cât și la nivel mental și emoțional! Doar așa e poveste!

Sharing is caring!