Sinele trebuie respectat!

Sinele trebuie respectat pentru că unele fapte nu pot fi retractate!

 

Sunt o femeie nebună, am zis că de acum încolo o să public doar fragmente din carte. Zilele acestea am lenevit și mi-am recitit jumătatea de carte pe care am scris-o deja și adevărul este că nu-mi place nimic din ce-am citit. M-a molipsit Marius, artistul tatuator, cu mania lui de a fi nemulțumit de propria artă. Lui nu îi place cum arată tatuajul pe care îl bate până când îl aduce cât mai aproape de perfecțiune. Sper că această nemulțumire a mea să mă facă să scriu o carte excepțională. Dar este greu, este o responsabilitate pe care o îndeplinesc cu mare drag, dar și cu mari eforturi.

Inițial am scris cartea la persoana I, apoi am rescris totul și am inventat personajul Aida – partea mea întunecată, ca să spun așa. Acum ce credeți că o să fac?! Rescriu totul la persoana I. O să scriu despre mine și o să-mi asum cele scrise. Am decis că nu este nevoie să inventez un personaj pentru a-mi povesti iubirile și păcatele. Până când refac cele 105 pagini și scriu un nou capitol, o să abordez în continuare pe blog diverse teme.

Aproape în fiecare dimineață mă trezesc cu același gând – ce scriu azi pe Dama? Întrebarea persistă în mintea mea până când apare ideea-minune. Indiferent ce aș face, ăsta e gândul zilei, ce subiect să mai abordez pe blogul meu. Azi inițial am vrut să scriu despre un fost iubi dubi pe care l-am scos din sărite în Vinerea Mare – adică aș fi vrut să scriu despre darul meu de a scoate ce e mai rău din bărbați (sper să nu uit să abordez această temă). Apoi mi-am amintit de M., de urarea erotică și amuzantă pe care mi-a făcut-o de ziua mea și de propunerea lui de a ne revedea. M-am fofilat, bineînțeles, ca să nu fiu nevoită să-l refuz, dar și pentru că mi-e tare drag și nu vreau să-l fac să se simtă mai puțin bărbat. Ne știm de vreo 9 ani, ne leagă o prietenie drăguță și transparentă, iar sexul nu ne-a afectat relația de niciun fel. Nici negativ și nici pozitiv. Suntem aceiași unul față de altul. De ce? Habar n-am de ce, dar e frumos așa.

El nu este și nici n-a fost vreodată mai puțin bărbat, în alte condiții m-aș fi îndrăgostit de el. Are tot ce îi trebuie din toate punctele de vedere, ba chiar este impresionant din multe privințe. Este un bărbat frumos (serios vorbesc), inteligent și potent atât fizic, cât și financiar. Ochii lui plin de dorință sunt extraordinar de frumoși, iar zâmbetul său copilăros ar putea cuceri orice femeie. Cred că niciun bărbat nu m-a privit vreodată mai frumos decât el. În privirea niciunui bărbat nu m-am simțit mai dorită. Am o mulțime de defecte, iar el nu le dă nicio importanță. Sărută extraordinar și nu are absolut nicio inhibiție în pat. Este un bărbat fermecător și un berbec minunat, însă eu sunt nebună! :))))))

Am acceptat să trecem granița prieteniei obișnuite într-un moment în care eu nu eram eu însămi. Nu regret ceea ce s-a întâmplat cu M., însă m-am simțit cea mai josnică femeie în momentul în care am realizat că l-am folosit crezând că este antidotul perfect pentru a-mi reveni după toată furtuna pe care o trăisem și din care simțeam că nu pot ieși. Nu știam cum să mai fac față situației și am crezut că făcând sex cu altcineva aveam să merg mai ușor înainte. Mare greșeală!

Mai făcusem asta și în trecut și funcționase, dar adevărul este că niciodată, nimeni și nimic nu poate suplini dragostea omului pe care tu îl iubești, dar pe care nu îl mai ai. Oricât ai încerca să umpli acel gol cu altcineva, nu ai cum să faci asta. Ba din contră, ajungi să te simți mizerabil pentru că îți folosești trupul pentru a-ți amorți mintea și sufletul. Le amorțești, dar doar pe moment. Și treci prin toate stările posibile, de la furie pe omul iubit până la acel sentiment sufocant de vinovăție.

A fost de ajuns să îi spun un simplu „vino” și în câteva ore eram împreună. Chiar dacă am mai scris o dată despre sexul din răzbunare, o să reiau puțin subiectul acum. Ceea ce am făcut eu nu a fost tocmai sex din răzbunare pentru că în esență nu am înșelat pe nimeni și nu m-am răzbunat pe nimeni. Pe mine m-am lovit, de mine și de sufletul meu mi-am bătut joc. M. s-a purtat ireproșabil însă eu nu știam cum să plec mai repede. Am aterizat la prima terasă și m-am îmbătat acuzându-mă încontinuu de prostie. Mi-era scârbă de mine, de deciziile mele și de prostiile pe care le făcusem și în care persistasem luni de zile. Mă simțeam ultima femeie de pe fața pământului. Cu această ultimă acțiune nechibzuită ștersesem pe jos cu stima mea de sine. Sexul cu altcineva nu-mi scosese muza din sistem, iar eu mă simțeam mai mizerabil decât niciodată.

Noi, oamenii, suntem capabili de multe rele. Facem tot felul de acte necugetate pe care le regretăm amarnic după. Cred că dorința de răzbunare este firească, dar este nefiresc să și îndeplinești răzbunarea. Suntem oameni, avem slăbiciuni și defecte, cu toate acestea, am fost înzestrați cu rațiune. Oricât de mult ți-ar întuneca cineva mintea, gândește-te la tine căci tu ești cea mai importantă ființă din viața ta – crezi că răzbunarea te va face să te simți mai bine? Nu! Chiar dacă neiubirea doare, nu o să doară mai puțin dacă îi plătești cu aceeași monedă. În astfel de cazuri cel care se răzbună ajunge să se simtă cumplit – de fapt cumplit e puțin spus. Răzbunarea nu-ți ușurează sufletul, ci te afundă într-o depresie îngrozitoare. Evită tot acest iad pe cât posibil!

Evită iadul fără să treci prin el, este mai bine așa. Sinele trebuie respectat pentru că unele fapte nu pot fi retractate, din păcate. Asta e lecția pe care am învățat-o odată cu așa-zisa partidă de sex din răzbunare! 🙂

Sharing is caring!