Există prietenie între un bărbat și o femeie?

există prietenie între un bărbat și o femeie

Există prietenie între un bărbat și o femeie? Sunt ferm convinsă că nu există iubire fără prietenie. Acolo unde există sentimente sincere, există și prietenie. Omul pe care îl iubești nu este doar partenerul tău de viață și de sex, este și cel mai bun prieten al tău. Este omul cu care poți vorbi ca în oglindă. Este cel căruia îi poți spune ORICE, fără teamă și fără jenă. Este omul în fața căruia poți renunța la orice mască. Este cel față de care NU ai secrete. Nu simți nevoia să îi ascunzi nimic. Nu concepi să îi fii infidel/ă.

Prietenul nu te judecă, dar nici nu te îndeamnă să persiști în prostie. Este vocea conștiinței tale.

Prietenia înseamnă încredere, devotament, reciprocitate, naturalețe, afecțiune, căldură. Prietenia este, probabil, cea mai frumoasă relație interumană, cea mai sinceră și mai trainică dintre toate. Prietenul este și familia pe care o alegi tu, cu bună știință, asumat și din toată inima.

Totuși, există prietenie SINCERĂ între un bărbat și o femeie?

Prietenia poate fi fundația oricărui tip de relație. O mamă poate fi prietena fiicei sale. Un tată poate fi prietenul cel mai bun al fiului său. Un iubit și iubita sa pot fi și prieteni. Soția și soțul său pot fi prieteni. Mătușa poate fi cea mai bună prietenă pentru nepoata ei. Așadar, prietenia poate exista oriunde și în orice relație, mai puțin într-o relație de… iubire pe ascuns.

Amanții nu pot fi prieteni. Aici nu există prietenie!

Când prietenia devine un motiv pentru a face sex, aceea este de fapt o relație toxică în care unul se folosește de celălalt pentru ceva. Mai devreme sau mai târziu, unul din cei doi „prieteni” care se bucură de momentele lor de intimitate, vor avea de suferit. Respectivele partide de sex se transformă în niște pastile de slabire a rațiunii. Îți slăbești psihicul și te lași dominat de plăcere, dorință și pasiune. Dar nu cinstit, ci viclenește! Cu cât ai parte de mai multe partide de amor pe ascuns, cu atât crezi că vrei mai mult acea persoană doar pentru tine. Și de aici începe joaca de-a cine îndrăgostește pe cine prefăcându-se în prietenul ideal.

Când prietenia este doar o mască a infidelității, atunci aceea nu este prietenie, ci un teatru.

Un teatru pe care îl joci din mai multe motive:

  • Simți nevoia de afecțiune.
  • Simți nevoia de iubire.
  • Te-ai îndrăgostit de acea persoană și crezi că sexul bun o să o îndrăgostească și pe ea.
  • Sau îți place acea persoană, dar nu atât de mult încât să ai o relație de cuplu asumată cu ea.
  • Sau speri că într-o zi să ai o relație de cuplu cu persoana cu care te joci de-a prietenia și faci sex ocazional. Vrei acea persoană, dar pentru că ea încă nu te vrea, îți aștepți rândul pentru a deveni perechea lui/ei oficială.

Trezește-te la realitate!

Când masca prieteniei ascunde sexul pe furat, acea relație nu o să aibă șanse să reziste pe termen lung. Și odată ce treci cu acea persoană de barierele unei relații firești și normale de prietenie, cu greu mai poți îndrepta o legătură pe care ai degradat-o în ultimul hal transformând-o într-un amantlâc. În trecut nu te poți întoarce pentru a corecta lucruri. Așadar, fie sunteți iubiți și prieteni, fie sunteți amanți și vă jucați de-a prietenia.

De ce amantlâcurile NU se pot bucura și de o prietenie frumoasă?

Pentru că amantlâcurile se bazează, în general, pe minciuni, pe ascunzișuri, tertipuri, escapade și evadări dintr-o realitate nu prea frumoasă. A fi amanta cuiva, înseamnă a spera la o relație deplină pe care nu o să o trăiești, probabil, niciodată cu acea persoană. A fi amantă înseamnă să te bucuri de compania unui bărbat pe care îl placi cu toată ființa ta, dar care nu o să fie niciodată al tău, probabil.

Ca amantă n-ai prea multe opțiuni și nici prea multe de făcut: trebuie să-i fii alături când își dorește, trebuie să îl asculți, trebuie să îl ajuți, trebuie să îl iubești necondiționat, trebuie să îi fi sprijin, trebuie să îl distrezi, trebuie să îl faci fericit. Ei bine, dacă faci toate astea nu înseamnă că ești prietena lui. Înseamnă că ești amanta lui și speri ca într-o zi să vadă iubirea și devotamentul pe care i le oferi. Ca amantă aștepți, speri, suferi și înghiți toate porcăriile fără prea mare drept de apel. De ce fără drept de apel? Pentru că dacă deschizi gura… ți-e frică de posibilitatea de a-l pierde. Și nu te părăsește pentru că este un om rău, ci pentru că el deja trăiește cu tine relația pe care și-o dorește. Atât vrea, atât trăiește!

Prietenia nu rănește și nici nu se folosește de oameni!

Așadar, odată ce am conchis împreună la începutul articolului că prietenia se bazează pe sinceritate și reciprocitate, atunci înseamnă că prietenia este la polul opus amantlâcului. Când te culci cu un om pe ascuns și vă leagă o sumedenie de minciuni, atunci nu trăiți o prietenie, ci o poveste cu mai multă sau mai puțină iubire… care o să înceteze în ziua când unul nu o să-i mai satiafacă nevoile celuilalt.

Când ți-e rușine sau teamă să-i împrătășești celuilalt gândurile sau experiențele tale, pentru că știi că faptele și gândurile tale îl vor răni și tu vei suferi o pierdere, înseamnă că nu sunteți prieteni, ci vă jucați de-a prietenii pentru a masca povești obscene, lucruri cu adevărat dureroase și, uneori, chiar josnice!

Metresa este terapeuta pe care bărbatul NU o plătește cu bani

Metresa este terapeuta cuplului

Metresa este terapeuta pe care bărbatul NU o plătește cu bani, ci cu prețul propriei sale transformări. Ți-ai dori să fiu amanta iubitului tău. Și știi de ce? Pentru că îți modelez iubitul într-un bărbat mai bun.

Amanta nu este o cârpă pe care bărbatul o folosește, dar nu este nici dușmanul iubitei. Ea este, să spunem, o prietenă a cuplului. Amanta este terapeuta cuplului. Acest triunghi amoros, imperfect, și dureros, de altfel, are un singur scop: acela de a ne transforma în oameni mai buni. Știu că tot ceea ce scriu aici se bate cap în cap cu principiile omului sănătos, fidel, incapabil de a trăi o asemenea mizerie, însă citește-mi articolul până la capăt. S-ar putea să înveți câte ceva.

Suntem diferiți!

Avem firi complexe!

Iubirea nu este întotdeauna de ajuns.

Ai să spui că dacă iubirea nu este de ajuns, ce rost mai are relația, pe ce se mai bazează ea dacă nu există fidelitate, sinceritate, siguranță și iubire împărtășită?! Ei bine, atunci când ai început povestea cu el, ai văzut toate părțile lui frumoase, împachetate minuțios și servite pe tavă, pentru ca tu să descoperi în el promisiunea unei relații de lungă durată. Ai întâlnit în el premisa propriei dezvoltări spirituale, iar el a descoperit în tine normalitatea și liniștea pe care nu le-a primit niciodată de la o altă femeie.

Bărbatul, dacă nu se simte stăpân pe acea relație, dacă nu poate avea încredere în devotamentul femeii, nu se avântă într-o relație serioasă, cum ar defini-o restul lumii. El nu se lasă ademenit de speranță. Speranța nu are ce căuta în mintea unui bărbat. El se bazează pe lucruri concrete, pe fapte, iar nasul lui miroase de la distanță devotamentul femeii.

Sunteți unul pentru altul tot ceea ce aveți nevoie pentru a vă trăi viața împreună. Reprezentați imaginea ideală a cuplului pe care societatea și familia ne-au tot descris-o încă din copilărie. Un adult responsabil și împlinit muncește, își construiește o carieră, are o relație cu o persoană cu care se potrivește, se căsătorește, face copii, realizează lucruri… și apoi? În ce dispoziție este de fapt starea sufletească a adultului RESPONSABIL care își trăiește viața conform normelor insuflate de familie și societate?! În ochii lumii are, aparent, o viață perfectă, nu-i așa? Tot ce trăiești este de ajuns pentru a fi pe deplin fericit?

Iubește-l, dar știi tu, oare, care este slăbiciunea lui cea mai mare?

Îi cunoști durerile, frustrările, neîmplinirile?

Îți spun eu: nu!

Pentru că în ochii tăi trebuie să fie puternic, capabil de a te proteja.

Amanta scoate la suprafață vulnerabilitatea, frica, nesiguranța, pasiunile, viciile și obsesiile unui bărbat. Ai putea spune că scoate la suprafață tot ce-i mai rău dintr-un om. Așa este. Îl ajută să-și descopere tot întunericul pe care nu îl conștientizează întru totul și cu care se luptă în loc să-l accepte și să-l elimine. Întunericul ăsta, deși nu este pe deplin cunoscut, el există și se reflectă în toate acțiunile, stările și dispozițiile bărbatului.

Are idei vagi, nu știe cu certitudine de unde i se trag toate nefericirile, frustrările și proastele lui dispoziții. Dă vina pe muncă, pe familie, uneori te acuză și pe tine de propria lui nefericire sau nemulțimire de sine când, de fapt, în el zac laturi încă nedescoperite, dar care mocnesc. Bărbatul trebuie ajutat să-și aprindă flacăra interioară, să ajungă la versiunea lui cea mai bună, iar dacă asta înseamnă să stârnesc un tsunami, foarte bine. Scot afară tot ce-i mai rău!

Ăsta-i rolul amantei, să-i arate bărbatului Iadul pentru a-și descoperi propriile limite și pentru a identifica adevăratele motive de fericire.

Amantlâcurile nu se bazează doar pe sex. Bărbatul nu-și face o amantă doar pentru sex. Sexul este atât de ușor de obținut. Ai fi uimită câte femei sunt dispuse să se culce cu un bărbat aflat deja într-o relație.

Nu lua amantlâcul ca pe o aventură, nu este. Dacă omul e nemulțumit în pat sau îi lipsește sexul, o să găsească o fătucă într-o seară… plătită sau sedusă pe moment. Ea chiar nu o să însemne nimic, probabil că nu o să îi țină minte nici numele, doar forma și satisfacția de după. Fără schimb de numere de telefon, fără promisiunea zilei de mâine, oricât de amazoană ar fi fost ea în pat.

Amantlâcurile nu sunt aventuri. Nu sunt povești lipsite de urmări. Nu sunt lipsite de sentimente. Nu sunt doar experiențe, sunt întâmplări intense. Nimeni nu iese neschimbat dintr-o astfel de peripeție de lungă sau de scurtă durată. Și dacă ai aflat de cealaltă și ți-a spus că n-a însemnat nimic și că n-a iubit-o, te minte cu nerușinare. Ba a iubit-o, dar într-o manieră diferită față de iubirea pe care ți-o poartă ție. Poate că mai puțin importantă, dar amanta nu este niciodată nesemnificativă. Îți garantez.

Metresa este terapeuta pe care bărbatul NU o plătește cu bani, ci cu apreciere!

Știi de câte ori am auzit: îți sunt foarte recunoscător pentru tot ce ai făcut pentru mine?! Cu cât ea l-a ajutat mai mult în schimbarea și în dezvoltarea lui spirituală și intelectuală, cu atât îi va fi mai greu să se rupă de ea. În povestea aia, în amantlâcul ăla, au fost amândoi. A fost o relație, da, o relație, pe de deplin împărtășită și asumată de amândoi.

Știu că ți-a vândut o minciună credibilă în fața căreia tu ai închis ochii și ai ales să fii fată deșteaptă și să nu-l pierzi în detrimentul celeilalte. Ai făcut foarte bine. Însă așa curvă, obsedată și nebună cum ți-a descris-o ție, femeia aceea a însemnat ceva pentru el. Nu scapă de ea? Ba poate să scape de ea, în orice clipă și în orice moment, dar încă nu este pregătit să o facă. (Nu mă întreba pe mine de ce, cu toții avem motivele noastre.)

Eu demonstrez că există viață după durere și dezamăgire.

Toate poveștile mele amoroase au început, să spunem, de la niște prietenii foarte frumoase. Eu, cu toate calitățile și defectele mele, inspir încredere și sunt de încredere. Cu mine bărbații sunt ei înșiși. Nu există motive de teamă, de frică sau de rușine. Atingerea mea nu o să facă niciodată rău, oricât rău mi-ar provoca el. Am ajuns la concluzia că menirea mea este aceea de a determina bărbatul să ajungă la cea mai bună versiunea a sa. Nu alături de mine. Eu doar dau startul. Amprentez și mai departe el își urmează cursul firesc al transformării sale.

La mine ajung cele mai murdare gânduri. Eu descopăr cele mai puternice frici. Cu mine își trăiesc cele mai mari frământări. Palmele mele au alinat mai multă durere decât îți imaginezi. Eu ofer bărbatului o perspectivă pe care, singur sau împreună cu tine, n-ar conștientiza-o. Eu dau amploare viziunii. Îl provoc să gândească, să vadă, să înțeleagă și să simtă dincolo de realitatea sa imediată. Cu mine află că are abilități noi, iar limitele pe care și le impunea realizează că sunt doar imaginare. Eu dau foc mizeriei pentru ca el să învețe să controleze tot ceea ce înainte i se părea de necontrolat.

Eu dovedesc, prin acțiunile mele mai mult sau mai puțin potrivite, că dincolo de imoralitate și mârșăvie se află un bărbat care alege să se salveze și să se purifice de dragul unei singure femei.

Nu te necăji, nu vrei să-i vezi această latură. S-ar putea să te sperii. S-ar putea să nu i-o poți tolera. În fond, imoralitatea nu este ușor de cărat. Tu trebuie să fii protejată și iubită de un bărbat bun, stăpân pe sine, care își cunoaște foarte bine nevoile, prioritățile și viitorul. Așa trebuie să îl cunoști tu și așa îți dă voie să îl vezi.

Metresa este terapeuta pe care bărbatul NU o plătește cu bani, ci cu prețul propriei sale transformări… de care se bucură atât el, cât și iubita lui!

Cândva o să îmi cumpăr bărbatul pe care mi-l doresc!

Cândva o să îmi cumpăr bărbatul pe care mi-l doresc!

 Eram în club la ziua unei prietene. Când, deodată, îl văd venind la masa noastră de mână cu o gagicuță drăguță.

– Pfff, cine-i acest zeu?! O întreb pe sărbătorită.

Ea începe să râdă și-mi spune:

– Este C., cum, nu îl știi?! Aveam impresia că îl cunoști, ți-am mai vorbit despre el. Este fostul lu’ A. (indicându-mi o fată pe care o știam) și acum e însurat cu mimoza asta. Îți place de el?

– La nebunie! De ce mimoză?!

– Eh, o să vezi tu.

Îi cunosc toți prietenii prietenei mele, însă pe C. nu îl știam și eram absolut fascinată de el. De când l-am văzut mi s-au aprins toate beculețele din corp și toate alarmele. Mi-a plăcut la nebunie. M-a atras atât de tare încât, pentru tot restul serii, am uitat de tot și de toate, de toți bărbații trecuți sau prezenți. Îl doream într-un mod obscen și m-aș fi culcat cu el chiar dacă este un bărbat însurat. În preajma lui n-am avut pic de spirit de conservare.

Tot restul serii mi l-am petrecut privindu-l, admirându-l și provocându-l, însă nici el nu s-a lăsat mai prejos. Mi-a răspuns zâmbindu-mi, făcându-mi cu ochiul, servindu-mă cu vin și fiind aproape neobișnuit de prietenos cu mine. Îmi plăcea de la felul provocator cum dansa până la modul își băga în seamă nevasta botoasă, lipsită de chef și de pasiune, care nu dorea și nici n-avea vreo intenție să se distreze. De ce se însurase cu o tristă?!

Îmi plăceau ochii lui întunecați și vicleni, buzele perfecte pe care i le-aș fi mușcat în cel mai perves mod, spatele lat și umerii de zeu, palmele cu degete lungi pe care mi le imaginam pe pielea mea dornică de el. Îl doream și îl plăcea cu toată ființa mea. Mă imaginam încolăcită în jurul lui, lăsându-mă în voia simțurilor. Mirosea ireal de frumos, iar asta m-a stârnit fantastic. M-a dat peste cap atât de tare încât a doua zi mi-am cumpărat fix parfumul pe care îl folosea el. Bineînțeles că pe mine nu are același efect, însă voiam să-l am și să-l simt pe gâtul meu.

Seara s-a încheiat cu o îmbrățișare strânsă și un sărut pe obraji. Nu l-am mai văzut de atunci, însă nici nu cred că îl voi uita prea curând. A trezit în mine o femeie pe care o credeam pierdută, o femeie pe care am încătușat-o în interiorul meu și pe care vreau să o uit. Este fără scrupule și este capabilă de orice pentru a-și trăi dorințele și pasiunile carnale. De data asta m-am abținut, dar nu pentru că așa am vrut eu, ci pentru că nu era loc de mai mult și tipul, oricât de mult îi plăcea lui flirtul cu mine și cu altele, își vedea de nevasta lui.

Cândva o să îmi cumpăr bărbatul pe care mi-l doresc… pentru o seară, pentru o perioadă sau pentru toată viața. Am obosit să mai caut fericirea sau relația perfectă și deși în prezent am parte de o legătură frumoasă care mă împlinește, măcar parțial, când sunt pusă în fața unor trăiri ca cele pe care le-am descris mai sus, știu că sunt în stare de orice compromis pentru a-mi hrăni această nevoie, aproape de nestăvilit, de a-mi trăi pasiunile și obsesiile până în pragul nebuniei. Pot merge inimaginabil de departe pentru bărbatul pe care îl doresc cu toată ființa mea și dacă am parte de el așa cum mi-l doresc, pot accepta cu ușurință rolul de amantă în viața lui.

Nu știu dacă acest adevăr mă transformă într-o femeie slabă sau puternică, nu sunt neapărat sclava propriilor mele dorințe, nu sunt vreo ahtiată după sex și nici nu tratez bărbații ca pe obiecte pe care trebuie să le posed, însă îmi recunosc slăbiciunile și, uneori, aleg să le trăiesc decât să fug de ele.

Și nu, n-aș cumpăra un bărbat cu bani, pentru că bărbații care îmi plac mie sunt potenți financiar. L-aș „cumpăra” făcând compromisuri și devenind imaginea femeii pe care el și-o dorește. L-aș „cumpăra” vânzându-i visuri, momindu-l cu ceea ce râvnește și seducându-l cu ceea ce nu a putut avea. Știu că astfel aș lua-o pe o pantă teribil de alunecoasă care, la final, m-ar arunca într-un infern inimaginabil, însă pe mine doar trăirile puternice mă fac să mă simt vie. În rest… doar exist.

Și deși e liniște și e bine când „doar exist” și mă las iubită, în adâncul sufletului meu simt lipsa unei iubiri nebunești. Dragostea care arde nu mă face fericită, însă mă trezește la viață și mă face să mă simt puternică. Iubirile de genul sunt ca un drog, cu cât iei mai mult, cu atât te simți mai extaziat, dar ești și mai aproape de distrugere și moarte!

Când îmi pierd mințile, sunt în stare să mor, tocmai de aceea evit astfel de „ispite”. Însă iată, viața ni le scoate în cale fără să le cerem.

Putem fi fericiți toți patru?!

Putem fi fericiți toți patru?!

– Hai să-ți dau o „pesă”.

– Ia uimește-mă!

– Vezi că s-ar putea să te răscoleasc, îmi spuse ea râzând cu gura până la urechi.

– Hai odată!

– Na, poftim!

Și-o ascult o dată. Și o ascult de două ori. Și o ascult de trei ori. O trag pe stick și mă sui în mașină. Plec. Vreau să mă „duc” la capătul lumii, însă nu „îndrăznesc” să merg atât de departe. Intru ca într-o stare de transă și o apuc fix pe „drumul care mi-e cel mai interzis dintre toate. Mă îndrept spre orașul pierzaniei, acolo unde mi-e sufletul. O stare de dor și de nebunie mă încearcă din toate colțurile minții mele. Sunt sufocată de o nevoie acerbă…

E duminică. Drumul e liber. Nu mă claxonează nici dracu’. Merg cu 125 km la oră, melodia „urlăpe repeat. În mod normal nu-s vitezomană, dar mă simt de parcă la capătul șoselei m-ar aștepta dragostea vieții mele. Sunt fericită, însă în realitate nu mă așteaptă nici naiba. Am plecat de nebună spre un infinit pe care nu reușesc să îl ating.

Mă apropii de intrarea în oraș, melodia se oprește, iar mașina începe să-mi „sune. Am uitat că telefonul mi se conectează automat la mașină, trebuia să închid bluetooth-ul. Mă sună cineva. Răspund din reflex, fără să-mi dau seama că acel apel avea să-mi fure toată magia, readucându-mă cu picioarele pe pământ.

– Hey, ce faci, micuțo? Mi-am terminat treaba, vrei să ne vedem?

– Aaaa, tu erai?

– Da, eu. De ce, nu mai ai numărul meu în telefon? Mă întrebă el râzând.

– Ba da, doar că sunt în mașină, conduc, și nu am fost atentă la nume.

– Unde te duci?

– În orașul X.

– Îți cumperi ceva?

– Nu!

– Atunci?

– Știind că tu ești ocupat, am ieșit să mă plimb.

– Păi întoarce-te și hai să ne plimbăm împreună.

Și uite așa am făcut eu cale întoarsă, trezindu-mă la o realitate care avea să-mi provoace repulsie. Sunt atât de nemernică, de egoistă și de scârbă încât aș fi în stare să duc de nas un bărbat bun doar pentru a-mi satisface niște dorințe… mărșave. Ce-i drept, rațiunea îmi spune că aș greși profund, însă în realitate nu aș avea nici cea mai mică mustrare de conștiință.

Crezi că sunt singura care gândește așa?! Absolut deloc. S-ar putea ca tocmai bărbatul tău să aibă o viață paralelă. Și nici femeile nu-s mai breze. Și ele sunt încântate și atrase de bărbații diferiți, diferiți față de cei pe care îi au acasă. În general, femeile se „udă” în fața bărbaților mai „răi” decât cei oficiali.

Extrem de mulți oameni au vieți paralele. Acasă sunt așteptați de persoanele potrivite, alea bune și echilibrate, iar în „târg” își trăiesc nebuniile și fanteziile. Acasă liniștea, în oraș adrenalina.

Sinceră să fiu, o astfel de viață este obositoare și nu este pentru oricine. Decât pentru aceia care pot minți și își pot disimula sentimente. Pentru aceia care, atunci când trec de pragul ușii, își lasă în urmă amanții. Dacă ești un cretin care își umilește nevasta, doar pentru că ești frustrat că nu poți fi cu iubita, atunci ești un fraier care habar nu are cum să gestioneze lucrurile și nu-ți meriți nici nevasta și nici amanta.

Eu aș putea să duc o astfel de viață doar din dragoste. Altfel nu. Pentru ce, pentru sex?! Nu, mulțumesc. Sexul nu este niciodată de ajuns. Conexiunea, emoțiile și sentimentele sunt mult mai importante decât sexul. Nu de la sex pleacă dragostea, sexul este doar un bonus.

Și da, putem fi fericiți toți patru doar dacă uităm că suntem oameni. Putem fi fericiți toți patru doar dacă închidem ochii și ne asumăm să trăim ca niște nemernici capabili să călcăm pe cadavre doar pentru poftele inimile noastre egoiste și pline de venin. Putem fi fericiți toți patru doar dacă devenim sclavii propriilor noastre sentimente.

Niciun om pe lumea asta nu ar trebui să fie trădat în halul ăsta. Cred că nu există nimic mai dureros decât să știi că bărbatul tău te înșeală și iubește încă o femeie, nu doar pe tine.

Putem fi fericiți toți patru?! Din punctul meu de vedere, pentru că nu sunt eu cea „oficială”, putem… ce-mi pasă mie?! După mine, potopul!

Între două nu te plouă, dar nici bine nu îți e

Între două nu te plouă, dar nici bine nu îți e! Ce-i drept, poți iubi două persoane în același timp, le poți considera indispensabile pentru existența ta, însă în realitate doar una singură este cea importantă. Cealaltă este doar obișnuința vieții tale, persoana lângă care te-ai învățat să trăiești, la care ții și pentru care ai face multe sacrificii, însă cu care nu mai trăiești o dragoste la fel de pasională ca la început.

De ceva vreme este mediatizat excesiv, după părerea mea, bărbatul cu două neveste și o puzderie de copii triști și lezați pshic și emoțional pe care îi are cu acestea. Pe lângă faptul că mi se pare un tip libidinos căruia i se scurg ochii la toate femeile tinere și frumoase, cu un zâmbet de-a dreptul scârbos și o privire de om dus cu pluta, eu nu le înțeleg pe surorile care stau cu el, căci da, nevestele lui sunt surori bune, iar el le cordește pe amândouă de o viață.

Înțeleg să îți placă mai multe femei, să iubești mai multe femei, să te culci cu mai multe femei, dar nu înțeleg cum poate o femeie să accepte cu bună știință că singură nu îi este de ajuns bărbatului pe care îl iubește. Cum poți să accepți așa ceva?! Cum să înțelegi că doar cu o altă madam în familie și în pat bărbatul este fericit și satisfăcut?! Cu singuranță acele femei au o stimă de sine extrem de scăzută și în loc să rămână singure, decid să-și împartă bărbatul cu încă o proastă cu aceleași sechele și probleme emoționale ca și ea.

Și nu cred că viața în trei este mai ușoară, că treburile casei sunt rezolvate mai repede și mai bine pentru că sunt împărțite și că din punct de vedere financiar lucrurile sunt mai facile. Nu cred că într-un astfel de trio poate exista acea iubire înălțătoare pe care o promovează ei. Nu cred că acele femei sunt fericite și că acei copii pot crește și se pot dezvolta normal și sănătos. Ei formează tineri la fel de bolnavi ca și ei. Formează femei supuse și nesigure și bărbați impotenți sau din contră, obsedați sexual.

Într-o astfel de relație și familie, nu văd decât obsesia sexuală a bărbatului și nebunia acestuia, nefericirea femeilor și chinul copiilor.

Din păcate sunt genul de femeie care a făcut la viața ei multe tâmpenii și multe compromisuri. Îmi amintesc și acum momentul în care i-am spus bărbatului iubit că și însurat de ar fi, eu tot l-aș iubi și m-aș întâlni cu el. Pot fi amantă și la ora actuală, într-o oarecare măsură, însă la un moment dat tot îmi voi dori ca acel bărbat să fie al meu. Sunt egoistă și posesivă.

Toate femeile au simțul proprietății dezvoltat, chiar dacă nu recunosc. Cele care spun că sunt ok cu statutul de amantă, mint. N-ai cum să fii fericită știind că bărbatul tău o fute când pe ea, când pe tine. N-ai cum să nu-ți imaginezi că și pe ea o atinge la fel cum te atinge pe tine. Nu poți să nu îți smulgi părul din cap știind că nu îi ești de ajuns. Și cu siguranță te frămânți întrebându-te ce are ea și nu ai tu.

Știi ce are ea și nu ai tu? Încă nu știe de tine sau dacă știe, gradul ei de toleranță este mai mare decât al tău sau poate e mai șireată decât tine și are încredere în armele ei, cele cu care crede cu ardoare că va pune mâna pe el pentru totdeauna. Deși le înțeleg pe aceste femei, bărbații ăștia nu merită atâta luptă și atâta chin. Nu așa trebuie să fie o relație bazată pe dragoste, respect și reciprocitate. Nu așa.

Toate ca toate, dar cum mama naibii poate să suporte un bărbat două femei?! Cum le poate tolera când femeile vorbesc atât de mult și sunt așa avide de atenție?! Cum, Doamne iartă-mă, reușește să gestioneze lucrurile atât de bine? Cum poate să stăpânească, bărbatul, două femei fidele și îndrăgostite până peste cap?! Câtă putere să ai să le satisfaci pe amândouă din punct de vedere sexual? Pentru că femeia îndrăgostită vrea sex, nenică, nu se încurcă! Nu o fi obositor? Între două nu te plouă, dar nici bine nu îți e, asta-i clar!

 

A fi sau a nu fi amantă…

Niciodata nu mi s-a parut corect statutul de amanta si niciodata nu mi-a placut sa fiu pe locul doi. Mi se pare nedrept sa fiu femeia din umbra, cea care iubeste dar care nu se poate bucura pe deplin de iubirea ei. Cea care traieste, dar numai ferita de ochii lumii. Cea care se daruieste in totalitate, dar care primeste in schimb numai franturi. Cea mai indragostita dintre femei, dar care nu-si poate striga iubirea in cele patru colturi ale lumii. Si nu, nu-i musai sa te lauzi cu relatia pe care o ai, dar cand fericirea te cuprinde, vrei sa arati lumii intregi cat esti de iubita. Dar aceste lucruri nu-s posibile, cel putin nu pe de-a-ntregul, ci numai cu jumatati de masura. Nu poti sa te bucuri decat de acele putine momente de fericire si atat. Nici macar nu ai voie sa speri, pentru ca nu poti spera sa-ti cladesti fericirea pe nefericirea altei femei. Ar fi inuman, nedemn si injositor sa defaci legatura aceea pe care Dumnezeu a binecuvantat-o. Si mai ales cand sunt copii la mijloc. Dar cate nu fac asta in fine!
Si desi niciodata nu mi-a placut statutul de amanta, am fost si eu la randul meu amanta, dar nu cu un barbat casatorit, ci cu unul care avea in spate o iubita oficiala. Trebuie sa recunosc ca de cele mai multe ori am acceptat pentru ca am sperat la mai mult. Niciodata nu s-a intamplat. Aproape niciodata nu se intampla. Caci acela care nu vrea sa te iubeasca, n-o va face niciodata. Alteori mi-am asumat pur si simplu si-am trait clipa. Dar nu mi-a fost usor, pentru ca eu sunt facuta sa iubesc trup si suflet si nu obisnuiesc sa ma incurc cu jumatati de masura, decat daca vreau eu, decat daca acela merita cu adevarat sacrificiul meu. E neplacut sa fii mereu femeia din umbra, sa nu il poti suna oricand, sa nu il poti cauta oricand, sa nu il poti iubi oricand, sa nu il poti prezenta prietenilor sau familiei, sa nu te poti plimba cu el de mana, sa nu poti face multe. Ca amanta astepti, intarati, satisfaci, iubesti si asculti. Mai mult de atat nu poti face.
Dar mult mai dureros este cand amantii simt ca sunt suflete pereche, cand se inteleg din toate punctele de vedere, se ajuta si se iubesc, dar nu pot fi impreuna pentru ca si-ar intoarce pe dos intreaga lume. Unele iubiri si relatii sunt facute sa ramanain umbra, sa ramana ascunse, altfel vraja se risipeste. Dar asta nu inseamna ca nu este dureros, pentru ambii amanti. Cel mai bine pentru o femeie este sa nu accepte vreodata statutul de amanta, insa cine ne poate invata cum sa rezistam tentatiei?! Cum ne putem infrana curiozitatea?! Cum stingem dorinta?! Cum omoram pasiunea?! Cum sa rezistem cand ardem de nerabdare sa gustam fructul oprit?!
Mda, cel mai bine pentru toata lumea este sa ne gasim parteneri liberi si fara obligatii, insa viata nu este un drum drept si nici un drum lin, neprevazutul se intampla. Unii au putere de caracter, altii nu. Dar desi amantii sunt pacatosii fara iertare, crucea lor nu e deloc usoara, viata lor nu e simpla, iar ideea de a iubi pe cineva care nu va fi niciodata al tau, nu este numai lapte si miere. Printre momentele fericite sunt si multe regrete, temeri, remuscari, invinovatiri, lacrimi si suferinte. Sa stii ca iubitul tau doarme seara in patul de drept al alteia, este crunt. Sa stii ca mangaierile lui nu sunt numai alte tale, este trist. Sa crezi ca vorbele lui sunt adevarate si de fapt sa fie mincinoase, este si mai trist. Dar unele lucruri trebuie sa ni se intample ca sa ne putem invata lectia.
Si stau si ma intreb, a fi sau a nu fi amanta?! Si daca nu te poti abtine, mai bine doar o aventura de o noapte, fara remuscari, fara nume, fara numere de telefon, fara asteptari si fara alte seri.