Sex din răzbunare…

Sex din răzbunare... 

Ai făcut vreodată sex din răzbunare? Dacă nu nici să nu faci vreodată! Dacă da atunci ai simțit pe pielea ta sila și sentimentul de vinovăție.

În febra nervilor și a dezamăgirilor ai luat decizia de a te culca cu un alt bărbat. Ai crezut în celebrul proverb: „cui pe cui se scoate”. Dar „cui pe cui se scoate” doar dacă te îndrăgostești de altul. Dacă nu ești îndrăgostită de acela, regula aceasta simplă nu se aplică. Nu uiți niciodată un bărbat pe care l-ai iubit dacă faci sex cu altul pentru care nu simți nimic.

L-ai înșelat și poate că a meritat, însă nu te-ai simțit niciodată mai rău. Ai făcut sex din răzbunare, dar te-ai răzbunat pe tine, nu pe el. Nu trebuia și nu-și avea rostul această faptă. Ai crezut că va fi mai ușor, că va fi o modalitate rapidă de a-l uita, însă de fapt ți-a fost mai greu decât niciodată. Un sentiment de dezgust te-a cuprins și atunci ai realizat că te-ai înjosit. Te-ai înjosit și ți-ai „murdărit” trupul cu o partidă de sex din curiozitate sau pentru că voiai să-ți „ștergi” de pe piele amintirea mâinilor lui tandre. Dar știi ce, după acea partidă lamentabilă de sex, ai realizat că acolo unde atingerile lui au fost, atingerile altora nu reușesc să mai trezească în tine nicio emoție. N-ai simțit nicio emoție, nicio plăcere, nimic.

Ai făcut sex cu altul pentru că voiai să uiți. Voiai să-l uiți și a fost jalnic, te-ai simțit mizerabil. Îți părea rău pentru tipul care încerca să te satisfacă, dar mult mai mult îți părea rău pentru tine, pentru că ai ajuns să faci așa ceva. Disperarea te-a împins, dar nu ai nicio scuză. Te faci vinovată de prostie și fapte necugetate. Nu ai simțit nicio plăcere și tot ce îți doreai era să ajungi mai repede la duș, să-ți speli de pe corp mirosul celuilalt. Cumva, pentru câteva ore, ai reușit să înlocuiești amintirile minunate cu el, cu niște amintiri care te vor face mereu să te rușinezi. De acum noile amintiri umbresc frumusețea celor vechi. Ai primit în schimb o dezamăgire imensă – sexul din răzbunare nu funcționează!

Acum tot ce poți să faci este să te ierți. L-ai înșelat și poate că a meritat sau nu. Mergi înainte, dar altă dată nu mai repeta aceeași greșeală. Sexul din răzbunare nu funcționează. Când iubești un bărbat, un act sexual din răzbunare nu dă rezultate și nu te face să îl uiți. Doar timpul șterge iubirea și uneori nici vremea nu te face să-l uiți.

Cui pe cui se scoate doar dacă te îndrăgostești de altcineva, altfel nu.

Ce ironie…

       Astăzi… o nouă zi frumoasă zi! Mă uit în oglindă și-mi place ce văd. Deși nu se văd, trupul îmi este plin de tatuaje, am desenate pe mine însemnele trecutului. Fiecare imagine reprezintă ceva, pe cineva sau o situație anume. Trupul mi-e plin de amintiri. Încheieturile mâinilor îmi par strâns legate în cătușile trecutului. Nu mă strâng, m-am învățat de mult cu ele. Le port ca pe niște brățări de onoare. Nici măcar nu zornăie, nu-mi însângerează palmele și nici nu mă fac să sufăr. Rănile s-au cicatrizat și-n locul lor au rămas desenele tatuajele, cele care îmi amintesc că am trăit, că am iubit, că am visat Dama Fără Secrete, plină de tatuaje ascunse, ce ironie.

       Am pe mine desenat fiecare chip iubit, fiecare atingere duioasă, fiecare sărut furat și fiecare promisiune încălcată. Toate îmi amintesc că n-am trăit degeaba, că am evoluat și că nu mai sunt adolescenta credulă care m-a dezamăgit în urmă cu mulți ani. Dar am iertat-o și pe ea, era mică, neștiutoare, novice în tainele iubirii. Și deși a căzut pradă multor brațe, în fond a fost iubită, chiar și trecător. O iert și-i las loc noii femei. Dama care se reflectă în oglindă îmi place mult mai mult, în primul rând este puternică, sigură pe ea și a învățat de mult să nu se mai încreadă în promisiuni. Și ce dacă este singură, în spatele ei vulturii n-au reușit să o răpună. Stă mai dreaptă și mai mândră decât oricând. Așteaptă așteaptă o lume nouă, un nou orizont, o nouă iubire, căreia este nerăbdătoare să i se redea. Se înfioară numai la gândul acesta

        Și mă uit în oglindă și sunt surprinsă de propriele-mi tatuaje. Văd multe umbre, culori vii, imagini, frânturi din viață, care mai de care înfățișate mai măiestos. Nu insist cu privirea pe umbre, nu-mi face plăcere să le văd sau să îmi amintesc. În spatele lor stau ascunși câte un demon, câte o meteahnă, câte o amintire tristă. Ce rost are să mă încarc din nou cu supărarea vremurilor apuse?! Prefer să-mi scald ochii în culorile vii și tari care mi-au îmbrățișat trupul. Constat că trecutul meu, dacă ar fi să îl pun într-o balanță, are mai multe lucruri bune, decât rele. Dar știu de ce. Inițial tot trupul mi-a fost încătușat în umbre, în alb și negru apoi încet, încet, descoperind sensul desenelor, mi-am dat seama ce lecții de viață trebuie să asimilez. Și-am căutat în mine veninul, l-am înghițit și l-am scuipat, până am scăpat de el. Și astfel umbrele au lăsat loc culorilor. Cicatricile au lăsat loc tatuajelor artistice.

       Frumos trup, frumoase însemne, frumoasă viață și câte mai am să descopăr din ea