Domnul misterios și relația bărbat-femeie

Domnul misterios și relația bărbat-femeie

Domnii misterioși trag la mine. E dovedit științific. Bineînțeles că glumesc, numai că… uneori, am plăcerea de a da peste un om care să mă stimuleze intelectual. Atunci iau naștere aceste articole. Într-un fel sau altul găsesc inspirația în discuții și dezbateri care mă stimulează nu doar să gândesc și să-mi doresc să mai schimb câte ceva la mine, dar și să scriu despre aceste „probleme”.

Domnul misterios m-a întrebat – Ai și tu impresia că ceva a dereglat la un moment dat relația firească bărbat-femeie?

Răspunsul a fost – DA! La cât de rar întâlnită este dragostea, sigur ceva a stricat relația bărbat-femeie. Dar nu știu ce anume a dereglat firescul relațiilor. Nu știu când s-a produs această dereglare și nu știu dacă mai poate fi reglată în vreun fel.

Adevărul este că trăim într-o lume în care atracția fizică este mai importantă decât iubirea. Cei mai mulți oameni vor să se distreze, vor să simtă pericolul, să le curgă prin sânge pasiunea; foarte puțini sunt capabili să-și ia un angajament serios, să se înhame într-o relație deplină, bazată pe iubire, încredere și fidelitate. În fond, cine și-ar dori o relație adevărată când totul în jur este nesigur, când ispita este la tot pasul și avem din ce în ce mai puțină voință?! De frica suferinței, oamenii fug de iubire și aleargă după împlinirea sexuală. Este normal așa?!

Domnul misterios a venit, însă, cu o completare mult mai complexă – Acum culegem roadele revoluției sexuale care a transformat bărbatul și femeie din ființe complementare în competitori. Acel nivel de empatie și cunoaștere profundă nu se mai atinge pentru că totul este eclipsat de cunoașterea fizică, de sexul ca divertisment. Pe de altă parte, sunt convins că sunt multe fete care încearcă să fie cât mai dezirabile și disponibile sexual din naivitate, crezând că așa câștigă atenția și respectul bărbatului. Cu alte cuvinte, ne comportăm după standardele cerute de societate, dar în sinea noastră vrem exact opusul. Bărbații, cretini și lipsiți de onoare, voință și dominați de patimi caută și pretind femeilor respect și devotament. Iar femeile, vulgare și masculinizate, vor să demonstreze că „pot”, că sunt independente și reușesc tot ce își propun, dar care simt nevoia unui bărbat afectuos.

Există cumva o rezolvare? Probabil că există, dacă ne-am dori mai mult o iubire deplină și am învățat să ne dăruim complet. Dacă am pune mai puțin baza pe sexul ca divertisment și ne-am dori mai mult o familie, atunci poate că lucrurile s-ar îndrepta și ar fi mai puțini oameni singuri. În cartea „Feministul și noua ordine mondială”, Henry Makow, autorul, a dat o definiție foarte interesantă relației dintre bărbat și femeie, ca ființe complementare. Iată un scurt fragment din carte:

„Feminitatea are drept trăsătură definitorie iubirea unei femei pentru soțul, copiii și familia ei. Masculinitatea are drept trăsături definitorii puterea și spiritul de conducător. Puterea bărbatului este afrodisiacul suprem pentru femei. Bărbații în mod firesc tânjesc după putere. Femeile vor dragoste. Astfel, contractual heterosexual (căsătoria) presupune schimbul dintre puterea femeii și puterea masculină, exprimată sub forma iubirii. Femeile îi fac pe bărbați puternici, încredințându-le puterea lor în schimbul dobândirii iubirii. Căsătoria canalizează puterea masculină pe o cale socialmente constructivă: construirea și sprijinirea familiei. Femeile „nu pot” avea totul. În sfera personală ele trebuie să aleagă între dragoste și putere.”

Concluzia: Bărbații și femeile trebuie să facă schimb de putere, nu să-și confrunte puterile, doar așa relația bărbat-femeie se va regla!

Atracție fizică versus conexiune mentală

Atracția fizică fără conexiune mentală e precum un chibrit aprins în ploaie!

Habar n-am cine a zis citatul, dar l-a nimerit, cred eu! Când vorbim doar de atracție fizică, vorbim de fapt de curiozitate și de sex – sex de curiozitate sau descărcare sexuală și nimic mai mult. Este adevărat că oamenii se plac la început datorită „ambalajului”, însă, dacă nu ajung să realizeze niciodată o conexiune mentală, nu vor reuși să treacă la un nivel superior. Relația aia este sortită pieirii. Nu este musai o pierdere de vreme pentru cei doi, poate să iasă o aventură memorabilă, însă aproape niciodată o dragoste cât pentru o viață întreagă.

Atracția fizică fără conexiune mentală este aidoma diferenței dintre a face sex și a face dragoste. Faci sex cu un om pe care îl placi. Te bucuri de plăcerea fizică. Poți să fii afectuos și implicat atunci când întreții un raport sexual, însă la sfârșit… nicio emoție, nicio amintire care să-ți furnice pielea. Pe când atunci când faci dragoste, o faci cu un om pe care nu doar că îl placi, dar ții la el și se simte altfel, total altfel. La mijloc sunt sentimente, simplele gesturi de afecțiune devin adevărate demonstrații de tandrețe, iar implicarea specifică ție, pe care o manifești cu oricare alt partener sexual, devine pură pasiune. Iar focul pe care toți îl numesc orgasm sau ejaculare, reprezintă mai mult de atât. Reprezintă punctul culminant al simțirilor dintre cei doi.

Și de ce să nu fim sinceri, odată ce-ai făcut dragoste, nu vei mai privi la fel sexul. Oricât de pricepuți, de potenți și de apți au fost partenerii anteriori sau vor fi partenerii ulteriori, vei vedea că nu mai e același lucru. De ce? Pentru că acolo a fost mai mult decât o atracție fizică, a fost o conexiune sentimentală și mentală. Conexiunea face diferența. Nu atracția fizică. Nu pofta. Nu priceperea. Nici măcar tehnica. Dar ca să poți să trăiești așa ceva, trebuie să cunoști partenerul.

Trăim în secolul vitezei. Oamenii nu mai au răbdare să se cunoască. Bărbații nu se mai străduiesc să seducă, ci încearcă să impresioneze. Iar femeile cedează, de cele mai multe ori, prea ușor. Au acea mentalitate greșită – de ce să mai pierd vremea?! Dacă aștepți nu înseamnă că pierzi vremea. Ba din contră, vă oferiți răgazul necesar de a vă cunoaște și de a vă conecta, de a vă atașa unul de altul. Abia după ce s-a realizat conexiunea mentală și emoțională poți face dragoste. Abia când simți că arzi de dorință, de nerăbdare, când tremuri de fiecare dată când te sărută sau când îți atinge mâna din greșală, când îți tresare inima numai când îi simți mirosul sau căldura corpului, atunci poți să faci dragoste. Nu mai trăim în 1900 toamna, dar tocmai de aceea oamenii de la acea vremea rămâneau împreună o viață. Pentru că aveau răbdare și pentru că era mai important să ajungă să se cunoască, să se cucerească și să se iubească. Abia după ce îndeplineau aceste trei criterii se bucurau și de conexiunea trupească. Și oricât de nepricepuți erau, oricât de atehnici sau de stângaci, simțeau contactul sexual ca pe un eveniment unic. De fiecare dată unic!

Tu cât de mult ești dispus/ă să aștepți?