Sătulă de prostul de acasă? Nu-i nimic, are balta destul pește…

Sătulă de prostul de acasă? Nu-i nimic, are balta destul pește…

– Serios, bărbate-su e bețiv, o ține din scurt, nu îi aduce bani în casă. Ea singură întreține casa și copilul.

– Sigur nu minte?

– De ce m-ar minți?

– Mhm… și se fute pentru că…?

– Hai că ești sub orice critică. Înțelegi că e femeie amărâtă?! Ăla e bărbatul ei cu numele, atâta tot.

– O femeie amărâtă nu are chef să și-o tragă cu altul. N-are tragere de inimă. Nu poate. Faptul că are bărbatul bețiv îi dă dreptul să se culce cu altul, nu-i așa?! Pentru că el este un nenorocit bețiv, pentru că nu poate să o mai fută, pentru că nu îi aduce bani acasă, pentru că se simte singură și neconsolată. Are toate motivele de a fi adulteră, nu?

– Nu știm noi ce e la ei acolo…

– Acum o dai cotită. Ți-am pus la îndoială cinstea ei. Faci ce vrei… poți să te culci cu ea și de 3 ori pe zi, poți să o iei tu de bună în locul respectivului, însă gândește-te simplu, ție ca bărbat ți-ar plăcea ca nevasta ta să îți facă așa ceva? Cine te asigură pe tine că nu ești încă un fraier pe care ea îl seduce pentru a-și satisface nevoile, poftele sau capriciile? Poate ești încă o victimă de-a ei sau sunteți o apă și-un pământ. Fii obiectiv. Ia-o ca atare și nu vă mai consolați conștiințele încărcate că e nea bețiv. Sunteți atrași unul de altul, vă place să v-o trageți și nu vă pasă de nimeni și de nimic. Simplu ca bună ziua. Fii sincer cu tine însuți și trăiește-ți povestea asumat. Dă dovadă de maturitate.

– Mă faci să mă simt vinovat…

– Încerc doar să te trezesc la realitate… femeile nu sunt atât de naive și de neajutorate așa cum crezi tu. Femeile sunt puternice și își îndeplinesc întotdeauna dorinețele, își realizează obiectivele, fac tot ceea ce își propun. Chiar dacă își pun în minte niște găinării, le duc până la capăt. Așadar, nu fii tu naiv…

Ăsta e un cuplu clasic: bețivul și curva.

E plină România de ei. Îi vezi la tot pasul. Ea are ochii vii și jucăuși, el îmbuibați de alcool. Vă dezgustă? Stați puțin că lucrurile nu sunt așa simple. Este exemplul tipic de relație în care cei doi sunt dependenți unul de altul și deși, aparent, trăiesc vieți mizerabile, ei SUNT în zona lor de confort. Așa știu să trăiască. Fără o ea curvă și nenorocită, el n-ar mai avea justificare pentru viciul lui și-ar fi nevoit să renunțe la băutură. Fără un el bețiv și nemernic, ea n-ar mai putea să-și trăiască plăcerile și fanteziile cu bărbații care o atrag, care o fac să se simtă femeie. N-ar mai avea „motiv” să pice în brațele unuia și altuia și-ar fi nevoită să fie fidelă unui singur bărbat. Pentru că el este alcoolic, iar ea ușuratică, ambii își pot trăi vieți pe care le doresc. Sunt exact unde își doresc să fie.

Știu, pare SF ce scriu aici,

însă dacă îi scoți din tipar, niciunul din ei nu ar ști cum să facă față noii realități. Scoși din zona de confort, din cercul pe care îl cunosc și știu cum să îl gestioneze, din povestea în care ei sunt păpușarii, habar n-ar mai avea cum să acționeze, cum să simtă, cum să trăiască. Nu s-ar mai recunoaște și-ar pica într-o depresie cumplită. Lăsați în povește, aparent luptă pentru mai bine, au un scop, acela de a-l schimba pe celălalt. Scoși de acolo, vor simți că și-au ratat viețile, că acum nu o să îi mai placă nimeni, că nu vor mai putea să își refacă viețile și dacă totuși vor reuși să își găsească un nou partener, va fi unul care corespunde aceluiași tipar. El o să fie atras tot de „curve”, iar ea o să observe tot bărbații cu vicii pe care la început va dori să îi salveze, însă ulterior îi va ajuta să se afunde și mai tare în viciile lor, ea căutând consolarea în alte părți.

Te regăsești într-un astfel de tipar?

Nu-i așa că îți convine că el bea și pleacă de acasă și nu îți observă escapadele? Nu-i așa că îți convine că bea și poți să refuzi să te mai culci cu el? Nu-i așa că îți convine că ea lipsește des de acasă, iar atunci când este, stă mai mult cu nasul în telefon, preocupată de „prietenele ei” și astfel nu mai are timp și chef să se ia de tine că bei zilnic? Nu-i așa că îți convine că se ocupă ea de cheltuielile casei? Dacă îți convin toate astea, atunci nu te mai văita și nu-ți mai găsi scuze, trăiești exact ceea ce vrei să trăiești. Dacă nu-ți convin porcăriile pe care le înduri, pleacă de acolo. Desparte-te, divorțeaz, cere ajutor specializat, fă terapie, distruge tiparul și învață să trăiești sănătos, fericirea deplină există. Clișeu, dar schimbarea chiar începe cu tine.

Te mai rețin 2 minute pentru un scurt exercițiu de imaginație:

Crezi că bărbatul tău este în siguranță într-un loc unde lucrează preponderent bărbați? Nu ește așa. Ispitele se află la tot pasul. Chiar și în cele mai „sigure” locuri se află cel puțin o femeie sătulă de prostul de acasă și dornică de aventură. Al tău e mai răsărit, mai isteț, mai frumușel, deosebit față de alții? Ei bine, o să îl observe și madam vulpe bătrână și o să ți-l înhațe cât ai zice pește.

Să nu crezi că la al tău nu se uită nimeni, să nu crezi că este de neobservat, să nu te culci pe o ureche că este al tău și n-are cine să îți pună în pericol relația. Zic să nu dormi în ghete, fii atentă și vigilentă, dar mai presus de orice, dă-i omului tău tot ceea ce are nevoie, iubește-l, susține-l, dă-i sex și mai ales, fii spontană și dezinhibată. Cu cât devii mai acră, mai indispusă și mai indisponibilă, cu atât îi îndepărtezi atenția de la tine. Îl faci să se uite la altele, la alea care îl privesc cu admirație, îl fac să se simtă bărbat și trezesc în el masculul alfa, vânătorul, seducătorul. Nu-i minimiza masculinitatea, fă-l să dea frâu liber sexualității lui… altfel îți sulfă madam șunca din ciorbă. Ți-l ia, ți-l gustă… și n-o să fie deloc plăcut să afli că îl împarți ocazional cu altele.

Și totuși… nu fii nebună, nu-l suspecta din orice, nu-l verifica, nu-i mânca zilele. Lasă-i libertatea de care are nevoie, însă fii atentă la el și la nevoile lui. Fiți un adevărat cuplu, nu unul de fațadă, de ochii lumii și atât.

Aplauzele și comentariile le aștept pe

Facebook-ul Dama Fără Secrete! 😀

Câteva partide de sex nu îl transformă în „fostul” tău!

Câteva partide de sex nu îl transformă în „fostul” tău!

Eu nu am „foști”. Nu am pierdut niciun bărbat pentru că nu am deținut pe nimeni. Ei n-au fost „bunurile” mele, deși sunt o femeie egoistă și posesivă. Și chiar dacă imediat după ce sufăr „pierderea” mă doare și am tendința de a apela la mecanismele mele distructive, după o vreme, când se așterne acceptarea, realizez că pentru simplul fapt că am iubit și am fost iubită, sunt o învingătoare. Am câștigat fericirea, chiar și de scurtă durată. Nu păstrez niciodată cu mine suferința, ranchiuna sau vina. Sunt capabilă să iert și să merg mai departe. Pot iubi un om chiar dacă este sau nu prezent în viața mea. Capacitatea mea de a iubi trece dincolo de trup și spațiu. Sentimentele mele sunt infinite și pot distruge cu ele orice distanță sau durere.

Nu sunt vreo martiră, nu sunt nici naivă. Pur și simplu, îmi accept trăirile și nu îmi înveninez sufletul repetându-mi suferințele pătimite. Prefer să-mi amintesc ce a fost frumos decât să îmi mușc buzele dând nume durerilor.

Îmi amintesc tot, însă n-am rămas captivă într-o dramă. M-am elibertat de ea și am decis să cred că am ales omul potrivit, care a meritat toată iubirea mea și care a făcut tot ce a putut, tot ce a știut și tot ce a simțit pentru a împlini povestea noastră. Iar dacă ea a rămas neîmplinită, înseamnă că așa a fost să fie și amândoi am fost capabili doar de atât.

Așadar, scumpa mea, dacă ți-ai tras-o de câteva ori cu un tip, asta nu înseamnă că este „fostul” tău. Poate că este omul iubit, prostul care te-a întreținut pentru o vreme, cel care ți-a încălzit patul, tipul după care ți-au sfârâit călcâiele sau lecția ta de viață. Chiar dacă face parte din trecutul tău, a avut de-a face cu formarea ta ca om și femeie, iar dacă a fost doar o aventură, cu atât mai mult asta nu îl transformă într-un „fost”. A fost cel mult un amant, nicidecum un „fost” iubit.

Omul iubit este cel care îți face inima să vibreze chiar și atunci când el nu mai este în viața ta. Niciodată nu o să vorbești despre el la trecut. Este idealul tău. Omul suprem. Îl simți pe Dumnezeu aproape când ești cu el. Lângă el minunile există. Până și timpul își pierde din putere. Este iubirea ta divină. Jumătatea ta. Sufletul tău pereche. Cel lângă care te simți completă, liniștită și fericită. Omul lângă care radiezi și înflorești. Cel lângă care viața nu are limite. De ce te-ai înjosi numindu-l „fostul” tău când știi foarte bine că el este nemurirea ta?!

– Fosta mea obișnuia să…

– „Fosta” ta fiind tipa cu care ți-ai tras-o înainte să fii cu mine?

– Da!

– Ai iubit-o?

– Nu neapărat.

– Atunci nu e „fosta” ta, e doar o tipă cu care te-ai simțit bine. Ce obișnuia ea să facă sau să zică, cum te iubea ea sau cum te satisfăcea, nu mă interesează. Nu vreau să știu nimic. Dacă între noi nu există limite, zic să nu existe nici trecut. Dacă vrei să fiu normală, echilibrată, tolerantă, drăguță, disponibilă, „supusă” și zâmbitoare, nu-mi povesti. Protejează-ne de scenariile mele!

– Ok, așa te vreau! SUPUSĂ dorințelor mele!

– Vezi că vorbim aceeași limbă?! Îi spun eu sărutându-l.

Dragoste cu sufletul, cu mintea și cu trupul…

Dragoste cu sufletul, cu mintea și cu trupul…

 

Primului meu iubit nu îi plăceau virginele, iar în câteva luni am înțeles că nici mie nu-mi plăceau începătorii. Am fost prima virgină din viața lui. Săracul, cred că l-a durut mai tare decât pe mine. Acum cred că mi-aș dori un bărbat de modă veche, însă pe vremea aceea voiam să experimentez, să gust cât mai mult din ceea ce nu cunoșteam. Sexul oral l-a refuzat până când a început să dea ochii peste cap, dar sex anal n-am îndrăznit să cer. Mi-l și imaginez spunându-mi că el nu vrea să facă așa ceva. SODOMIE!

Nu, nu era credincios sau ceva de genul. Era doar cumințel și cu gânduri serioase privind relația noastră. Nu prea voia „să facă muie” cu iubita lui, însă până la urmă, draca de mine, l-a convins. Prima noastră seară împreună a fost comică și cred că a fost și singura dată când am țipat la un bărbat în pat. Vai, ce îmi mai place să țip! Acum mă amuz, însă nu cred că e deloc ok ca în „focurile iadului” să-i spui unui bărbat:

Dacă nu reușești, poți să te duci dracului.

Nuuu, bineînțeles că n-a fost iubire, eram doar o disperată de optsprezece ani care credea că-i trecuse vremea. GREȘIT. Eh, dar m-am reprofilat rapid și-am început să sar din așternut în așternut până când mi-am satisfăcut toate curiozitățile pe care le aveam. Am fost atrasă de detalii, mărimi și performanțe până când a dat norocul peste mine și-am ajuns în patul unui bărbat impotent. Din acel moment performanțele n-au mai contat, ci trăirile.

Ai putea spune că Universul mă pedepsise pentru că îi fusesem infidelă băiatului conservator care mă luase de bună, de cea mai bună femeie, însă adevărul este că acel EL care nu putea să-și mențină erecția, a reprezentat o mare lecție de afecțiune și tandrețe pentru mine. Foamea lui de a mă descoperi de fiecare dată, de a mă face fericită și siguranța emoțională pe care mi-o oferea m-au ținut lângă el aproape trei ani. Cu întreruperi, bineînțeles, căci dracă am fost dintotdeauna, însă de fiecare dată mi-am croit drum în brațele lui. Probabil vă întrebați de ce, nu-i așa?!

Noi, oamenii, cam asociem masculinitatea cu potența și performanța sexuală. Ei bine, acel EL era mai bărbat decât au fost mulți bărbați din viața mea. Cred că a fost singurul bărbat cu care nu am simțit rușine sau teamă. Nu doar că mi-a deschis mintea, mi-a destupat și inima și am învățat să îl iubesc fix așa cum era, fără ca așteptările și fanteziile din mintea mea să depășească realitatea pe care noi doi o trăiam. M-am simțit în siguranță, iubită și apreciată. Pe deplin, prin fiecare por. Niciun bărbat nu mi-a aplaudat mai tare calitățile și niciunul nu mi-a tolerat cu mai multă diplomație defectele. Era un domn, iar domnii știu să iubească atât de frumos și plin.

Pe cât de bolnav pare totul, m-a purtat într-o lume erotică inimaginabilă. Lui nu îi era teamă să se arate vulnerabil, sensibil și afectuos. Cu el intensitatea emoției era cea mai importantă. Vorba lui Andrei Vulpescu, „bărbații nu se judecă după tăria penisului, ci după blândețea mâinilor sale”. Cu acel EL am acceptat invitația de a iubi fizic și sufletește și chiar dacă nu am rezistat împreună, am învățat și am trăit atât de multe lucruri frumoase.

Femeia, atât de „slabă” cum e ea, are nevoie de un bărbat puternic, dar mai mult decât orice, are nevoie de un bărbat în palmele căruia să ardă cu totul. Cifrele, numerele, matematica nu contează. Povestea reprezintă totul. Tocmai de aceea astăzi, după ce am trecut prin tot felul de experiențe, după ce am ars și am renăscut din propria cenușă, spun că sexul fără iubire este banal, este plictisitor și este degeaba. Poate că facem sex de curiozitate, de plictiseală, de nevoie sau din răzbunare, însă experiența este senzațională abia atunci când faci dragoste cu sufletul, cu mintea și cu trupul.

Când se trece de bariera consumului, se intră pe făgașul artei. Abia atunci sexul este o artă, când oamenii se iubesc și când „partidele de sex” ajung să se simtă de parcă ar fi de fiecare dată noi, proaspete, vii și intense. Sigur că și aventurile sunt interesante, însă oamenii merită să trăiască iubirea, nu să consume sex.

Cică relațiile încep toate pe picior de egalitate, ca potențiale aventuri, și doar unele ajung să se transforme în adevărate povești de dragoste. La dracu’, când se termină aventura și începe dragostea? Dar până la urmă, ce e aia aventură? Poate mă lămuriți și pe mine

Te vreau, dar doar puțin…

Te vreau, dar doar puțin, atât cât să-mi umezesc buzele cu limba ta, atât cât să-mi înmoi puțin inima în mintea ta, atât cât să-mi îmblânzesc poftele carnale, atât cât să gust puțin din tine. Te vreau, dar doar puțin, atât cât să-mi încălzești patul, atât cât să mă simt dorită, atât cât să nu sufăr. Te vreau, dar doar puțin, atât cât să cred că te gândești și tu la mine, atât cât să mă mint că sunt iubită. Te vreau, dar doar puțin, atât cât să-mi omor timpul cu tine, atât cât să-mi petrec sufletul cu cineva, atât cât să-mi dezlănțui fanteziile pe pielea ta, atât cât să leșin de plăcere și-apoi să plec de parcă nimic nu s-ar fi petrecut. Te vreau, dar doar puțin, atât cât să trăiesc clipa, atât cât să-i pot minți pe cei din jur că sunt fericită și împlinită. Mă mulțumesc cu ce-mi oferi. Sunt întruchiparea iubirii necondiționate!

Trezirea! Acest scenariu nu există. Declarațiile de genul le veți găsi doar pe bloguri, în cărți și în filme. În viața reală femeile vor totul sau nimic!

Dragi bărbați, treziți-vă din somn. Femeile nu sunt așa bune și iubitoare. Oricât ar vrea ele să vă accepte la pachet cu vreo iubită sau soție, niciuna nu face acest lucru CHIAR dezinteresat și mi se pare normal să fie așa. Dacă poți sau nu să o iubești, dacă o vrei pe termen lung sau scurt, dacă ai sau nu obligații, nicio femeie nu se mulțumește cu puțin la infinit. Doar dă impresia că îți acceptă condițiile, însă în realitate speră să fii doar al ei și să o iubești nebunește.

Nu există cale de mijloc. Chiar dacă la început acceptă aceste jumătăți de măsură, pentru că probabil crede că poate să ducă o astfel de relație, până la urmă speranța o să-i consume capacitatea de a te accepta în condițiile tale. Se va trezi la realitate, din păcate pentru tine și din fericire pentru ea. Mai devreme sau mai târziu toate femeile ajung să-și dorească TOTUL, pentru că ele merită totul. Până la urmă nicio doamnă sau domnișoară nu ar trebui să se mulțumească cu puțin, însă această lecție nu o învață nimeni din senin, ci doar trăind o relație incompletă.

Așadar, orice ți-ar promite, să n-o crezi. Nu există dragoste dezinteresată între două ființe care fie fac sex, fie se doresc și din punct de vedere sexual.

Iar dacă totuși o crezi, ține cont că odată cu timpul nevoia ei de tine o să crească. Dorindu-te atât de mult și neavând prilejul să te aibă pe săturate, te vei trezi într-un moment în care ți se va cere totul. Se prea poate să te lovești de un ultimatum și ce bine că ți-l impune. Până la urmă, drag bărbat, nici măcar n-ar trebui să ai parte de o relație în care tu nu te oferi sau te oferi cu măsură. Ori e laie, ori bălaie. Știi, iubirile din păcate se bazează pe reciprocitate. La început ea se poate crede o eroină, însă în esență rămâne o femeie, iar femeile vor totul sau nimic.

Noi, femeile, dispunem de un soi de radar. Recunoaștem bărbații care reprezintă un „pericol” pentru noi, dar și pe cei de care nu ne-am putea îndrăgosti în vecii vecilor. Suntem mai dispuse să acceptăm o aventură cu un bărbat pe care nu îl placem foarte mult decât cu unul pentru care simțim o reală slăbiciune. Așa că n-ar trebui să te miri dacă o femeie te refuză deși simți că te place. O face pentru că știe foarte bine că nu ești un bărbat bun pentru ea, nu ești potrivit, nu ai ce să-i oferi și nu este dispusă să accepte mai puțin decât merită, îți miroase incapacitatea de a-i fi alături pe termen lung.

Când o femeie nu se simte în siguranță din punct de vedere emoțional și nu își vede viitorul cu tine, o să te refuze cu nerușinere. Nu se poate altfel!

De ce nu mă atrag bărbații singuri?

De ce nu mă atrag bărbații singuri?

O cititoare a ajuns pe blogul meu căutând: De ce nu mă atrag bărbații singuri?

Fără menajamente o să afirm faptul că femeile sunt egoiste, posesive și geloase. Până și cele care nu recunosc, au simțul proprietății dezvoltat. M-aș mira ca o femeie care iubește, să fie capabilă să-și împartă bărbatul iubit cu o altă femeie. Stă în natura firii noastre să vrem bărbatul respectiv numai și numai pentru noi. Chiar dacă ești sau nu iubita oficială, mai devreme sau mai târziu îți vei dori să fii singura femeie din viața acelui bărbat.

Multe dintre noi, femeile, avem impresia că bărbații buni au fost deja luați. Acest lucru este, să spunem, parțial adevărat. Bărbații deja luați par mai buni decât cei fără obligații pentru că ei au învățat să se adapteze la o viață în doi. Au învățat să iubească o femeie, să se dăruiască și să ofere, știu cum să se poarte cu o femeie pentru a o face fericită și-atunci, bărbații cu obligații par fără cusur. Cei singuri, tocmai pentru că sunt singuri, nu prezintă interes pentru că noi nu reușim să vedem în ei toate acele calități pe care le observăm cu ușurință la bărbații cu obligații. Nu de puține ori ne-am trezit spunând: „Ia uite-l pe ăla ce-și iubește iubita, ce frumos se poartă cu ea, ce atent este cu ea, ce afectuos este. Se vede că o iubește din tot sufletul”. Și pac, beculețul se aprinde și ne gândim: „Îl vreau. Vreau să mă iubească și pe mine așa”. Numai că… aproape niciodată dorința nu se îndeplinește. Bărbații știu foarte bine să delimiteze o aventură de o relație serioasă, de viitor.

De multe ori avem impresia că dacă un bărbat este singur, are câte un defect major, câte o meteahnă sau din contră, că este periculos, că-și bate joc de femei sau nu știe să iubească sincer o femeie. Nu este așa. Bărbații singuri sunt cei pe care trebuie să îi vizăm. Pe ei trebuie să îi observăm primii. Așa este firesc. Și chiar dacă nu sunt cei mai învățați în arta amorului, dragostea se construiește în doi.

Ca femeie, ești datoare să ai răbdare și astfel să faci bărbatul singur să se deschidă, să vrea să se implice, să vrea să ofere, să vrea să iubească. Dar dacă tu nu ai răbdare, nu știi cum să-l „mânuiești” și nu te simți în stare să iei lucrurile pas cu pas, atunci să nu te mire faptul că nu ai pe nimeni lângă tine și nu ești atrasă de un bărbat singur. Cu toții avem defectele și calitățile noastre. Poate că bărbații singuri nu sunt niște „zâni”, dar uneori nici noi nu suntem mai breze, facem alegeri nepotrivite și-apoi ne plângem de milă.

Așadar, dacă nu te atrag bărbații singuri, înseamnă că ai un blocaj emoțional sau pur și simplu ești atrasă de fructul interzis.

Blocajul emoțional. Este de ajuns să faci puțină pace cu tine, să te gândești din ce în ce mai mult la tine și la nevoile tale și îți vei da seama de ce nu vrei lângă tine un bărbat fără obligații. Este foarte probabil ca tu să fii cea care nu poate să se dăruiască total. Tu să fii cea care are rețineri și nu poate să iubească deplin. Dacă știi că nu poți să oferi fără limite, atunci este clar că nu ești pregătită pentru o relație completă. Fiind cu un bărbat care nu e singur, care are lângă el o altă femeie, te menții oarecum în siguranță. Ești conștientă că nu ești singura femeie din viața lui și-atunci, nu ești nevoită să te implici prea mult în acea relație, te bucuri de prezent și atât. Fără să te gândești la ziua de mâine sau la obligații. Așadar, trăiești momentul și atât.

Fructul interzis. Fructul interzis este delicios, știm cu toții. Majoritatea dintre noi l-am gustat, chiar și cei care nu recunosc. Este aproape imposibil să nu fi călcat nici măcar o dată „strâmb”. Tentațiile sunt la tot pasul. Ispitele ne fac cu ochiul din toate părțile. Dar să „mănânci” doar fructe interzise nu este un stil de viață sănătos. Mai devreme sau mai târziu ascunzișurile te vor sufoca și îți vei da seama că vrei mai mult. Vei realiza că vrei o relație normală, care să te împlinească cu adevărat și care să te consume mai puțin. Nicio femeie nu acceptă la infinit locul din umbră, oricât de grozav ar fi bărbatul acela și oricât de senzațională ar fi relația ta interzisă cu el.

Relațiile cu bărbații care nu sunt singuri sunt foarte frumoase o perioadă, dar devin insuficiente în timp și nu aduc niciodată fericirea deplină. Așadar, dacă vrei să fii fericită, dă-ți șansa unei relații cu un bărbat singur. Încearcă să descoperi frumusețea unei relații complete.

Atracție fizică versus conexiune mentală

Atracția fizică fără conexiune mentală e precum un chibrit aprins în ploaie!

Habar n-am cine a zis citatul, dar l-a nimerit, cred eu! Când vorbim doar de atracție fizică, vorbim de fapt de curiozitate și de sex – sex de curiozitate sau descărcare sexuală și nimic mai mult. Este adevărat că oamenii se plac la început datorită „ambalajului”, însă, dacă nu ajung să realizeze niciodată o conexiune mentală, nu vor reuși să treacă la un nivel superior. Relația aia este sortită pieirii. Nu este musai o pierdere de vreme pentru cei doi, poate să iasă o aventură memorabilă, însă aproape niciodată o dragoste cât pentru o viață întreagă.

Atracția fizică fără conexiune mentală este aidoma diferenței dintre a face sex și a face dragoste. Faci sex cu un om pe care îl placi. Te bucuri de plăcerea fizică. Poți să fii afectuos și implicat atunci când întreții un raport sexual, însă la sfârșit… nicio emoție, nicio amintire care să-ți furnice pielea. Pe când atunci când faci dragoste, o faci cu un om pe care nu doar că îl placi, dar ții la el și se simte altfel, total altfel. La mijloc sunt sentimente, simplele gesturi de afecțiune devin adevărate demonstrații de tandrețe, iar implicarea specifică ție, pe care o manifești cu oricare alt partener sexual, devine pură pasiune. Iar focul pe care toți îl numesc orgasm sau ejaculare, reprezintă mai mult de atât. Reprezintă punctul culminant al simțirilor dintre cei doi.

Și de ce să nu fim sinceri, odată ce-ai făcut dragoste, nu vei mai privi la fel sexul. Oricât de pricepuți, de potenți și de apți au fost partenerii anteriori sau vor fi partenerii ulteriori, vei vedea că nu mai e același lucru. De ce? Pentru că acolo a fost mai mult decât o atracție fizică, a fost o conexiune sentimentală și mentală. Conexiunea face diferența. Nu atracția fizică. Nu pofta. Nu priceperea. Nici măcar tehnica. Dar ca să poți să trăiești așa ceva, trebuie să cunoști partenerul.

Trăim în secolul vitezei. Oamenii nu mai au răbdare să se cunoască. Bărbații nu se mai străduiesc să seducă, ci încearcă să impresioneze. Iar femeile cedează, de cele mai multe ori, prea ușor. Au acea mentalitate greșită – de ce să mai pierd vremea?! Dacă aștepți nu înseamnă că pierzi vremea. Ba din contră, vă oferiți răgazul necesar de a vă cunoaște și de a vă conecta, de a vă atașa unul de altul. Abia după ce s-a realizat conexiunea mentală și emoțională poți face dragoste. Abia când simți că arzi de dorință, de nerăbdare, când tremuri de fiecare dată când te sărută sau când îți atinge mâna din greșală, când îți tresare inima numai când îi simți mirosul sau căldura corpului, atunci poți să faci dragoste. Nu mai trăim în 1900 toamna, dar tocmai de aceea oamenii de la acea vremea rămâneau împreună o viață. Pentru că aveau răbdare și pentru că era mai important să ajungă să se cunoască, să se cucerească și să se iubească. Abia după ce îndeplineau aceste trei criterii se bucurau și de conexiunea trupească. Și oricât de nepricepuți erau, oricât de atehnici sau de stângaci, simțeau contactul sexual ca pe un eveniment unic. De fiecare dată unic!

Tu cât de mult ești dispus/ă să aștepți?