Rochii de mireasă reduceri EdenBride.ro – când Universul îmi demonstrează că vreau mai mult decât recunosc!

rochii de mireasa reduceri EdenBride.ro

Rochii de mireasă?! În articolul trecut spuneam că nu vreau să mă mărit. Că măritișul nu este pentru mine. Că nu vreau să îmi schimb numele. Că nu vreau să port același inel toată viața. Că nu vreau să îmi asum un astfel de angajament serios doar pentru că am trecut de 30 de ani și de acum nu mă mai ia de nevastă nici dracul, dar nici eu pe el. Că nu mă văd organizând o nuntă de la A la Z. Că nu sunt genul care să cumpere o rochie de mireasă de mii de lei sau mii de euro, după posibilități, pentru ca apoi să o distrugă la trash the dress. Că nu îmi plac acordeoniștii din fața blocului și că mi se pare un efort inimaginabil să fii și să reziști cu brio ca mireasă la propria ta nuntă.

Dar ce credeți?! Nici n-am publicat bine articolul anterior că-mi apare o reclamă MAAAARE cât Casa Poporului pe Facebook: ROCHII DE MIREASĂ REDUCERI! Și-mi spun, what the fuck?! Am anunțat eu că mă mărit la anul?! Nu! Și atunci cum or fi dedus algoritmii Facebook că eu aș fi interesată de o astfel de reclamă?! Păi simplu! Corespund criteriilor: femeie singură de peste 30 de ani, din România, care a publicat pe Facebook un articol care folosește următoarele cuvinte cheie: măritiș, nuntă, căsătorie, rochie de mireasă, nevastă, etc.. Mă mai mir?! Nu mă mai mir!

Știi vorba aceea: ce semeni aia culegi.

Și mă împinge păcatul să accesez magazinul online de rochii de mireasă la reducere. Și ce crezi?! Îmi pică fața efectiv. Mi se topește inima când văd asemenea splendori și-mi dau seama că refuzând cu vehemență să trăiesc acest eveniment al vieții – nunta – îmi impun un blocaj. O da, sunt genul care analizează și forma firului de iarbă. Caut un sens în orice. Poate că despic prea mult firul în 4, însă astfel ajung să îmi analizez corect prostiile din cap.

Rochia de mireasă perfectă există!

De ce refuz eu să mă mărit? Pentru că mă tem de suferință. Ce face frica? Limitează calitatea vieții. Ce pierd din cauza faptului că mă tem să îmi iau un astfel de angajament? S-ar putea să ratez cea mai frumoasă poveste de dragoste, doar pentru că eu nu sunt capabilă să las garda jos, să mă dăruiesc unui bărbat întru totul și să recunosc că nu sunt cu nimic mai specială față de alte femei – în adâncul sufletului meu și eu îmi doresc ca un bărbat să vrea să ajungă cu mine în fața altarului.

Și eu îmi doresc o poveste cu happy end!

Nu știu dacă a fost mâna destinului faptul că mi-a apărut în fața ochilor sintagma rochii de mireasă reduceri EdenBride.ro, dar un lucru este cert: trebuie să renunț la limitarea pe care mi-o impun. Decât să spun nu vreau să mă mărit, mai bine admit față de mine însămi că da, vreau să mă mărit cu bărbatul potrivit. Așa că dacă omul potrivit o să apară, o să îmbrac și rochia aceea minunată de mireasă.

Nu trebuie să ai un corp perfect ca să îmbraci o rochie de mireasă. Nu trebuie să fii înaltă sau slabă ca să porți cu atitudine o rochie de mireasă superbă. Nu trebuie să fii bogată ca să îți permiți o rochie de mireasă spectaculoasă. Nu trebuie să îți refuzi plăcerea de a îmbrăca o rochie de mireasă incredibilă doar pentru simplul fapt că nunta ta va fi restrânsă. Rochia de mireasă perfectă te așteaptă. Este la reducere. Îți respectă bugetul. Este realizată din materiale de cea mai bună calitate. Este creată cu atenție și migală. Are detaliile pe care le dorești și îți vine ca turnată – tailor made!

Ai probat vreodată o rochie de mireasă?

Rochii de mireasă tailor made!

Ar trebui să încerci această experiență de a proba mai multe rochii de mireasă!

Când scriu pe blog, risc să fiu un formator de opinie. Într-un mod pozitiv sau negativ – influențez oameni. Și înfluențez în mod special femeile. Pot folosi blogul ca pe un instrument de influență pozitivă sau ca pe un instrument de influență negativă. Tocmai de aceea, pentru că știu că zilnic îmi citesc blogul cel puțin 500 de oameni, îți spun să nu te mai mulțumești cu puțin.

Da, nu te mai mulțumi cu puțin. Nu te mai mulțumi doar cu statutul de concubină, iubită sau amantă. Poți fi soție. Meriți să fii nevastă. Și nu pentru că astfel îl vei „lega” pe el cu un act. Nu pentru că ai nevoie de validare. Nu pentru că așa trebuie. Nu pentru că așa îți cere egoul. Ci pentru că atunci când doi oameni se iubesc cu adevărat și sunt o familie, căsătoria devine un pas firesc.

Probează rochii de mireasă și decide-te să te măriți cu bărbatul potrivit!

Nu pentru fală și mândrie. Nu pentru darul de nuntă. Ci pentru că îți dorești să celebrați iubirea voastră și hotărârea de a rămâne împreună până la adânci bătrâneți. Un act nu te leagă, nu îți asigură viitorul, dar reprezintă o dovadă de sinceritate, un angajament pe care ți-l iei în fața persoanei iubite cu tot sufletul. Este ca și cum ai depune o declarație pe propria răspundere: Declar că te iubesc astăzi și sunt pe deplin convins/ă că te voi iubi în fiecare zi a vieții mele. De aceea mă căsătoresc cu tine. Pentru că tu ești singurul om lângă care vreau să îmbătrânesc frumos.

Nu te mai mulțumi cu puțin – mărită-te!

Unele femei s-au născut ca să fie neveste

Unele femei s-au născut ca să fie neveste, altele s-au născut pentru a fi celebre, fericite, de succes…

Pentru unele femei singurătatea este o adevărată tragedie. Fac din măritiș un scop în viață și dacă nu le iese pasența înainte să împlinească 30 de ani, devin depresive. Se văd fiind soțiile unor bărbați pe care să îi iubească și să îi îngrijească cu bucurie. Se văd având o droaie de copii, făcând enșpe feluri de mâncare sâmbăta, cocolind duminica, schimbând la scutece căcate, cârpind ciorapi și chiloți, făcând liste de cumpărături și toate acele lucruri pe care le fac soțiile și mamele. Sunt puțintel eroine, ce-i drept. Dar nici femeile singure nu-s mai prejos, au alt gen de realizări, uneori ating un tip de succes la care abia dacă ajung unii bărbați.

De când mama dracului e o așa tragedie să fii singură?!

De când e un păcat să fii femeie singură?!

Nu prea le înțeleg pe fetele care se dau cu capul de toți pereții că sunt singure. Nu prea le înțeleg nici pe cele care se dau de anul morții că nu-s măritate. De ce este așa important să-ți trăieși viața în jurul unui bărbat sau pentru un bărbat?! Singură chiar nu reprezinți nimic?! Când vei învăța să trăiești singură și să fii fericită așa, crede-mă, îți vei pierde singurătatea. Vei cunoaște bărbatul potrivit care se va îndrăgosti de tine așa fascinantă, puternică, sigură pe tine, minunată și de succes așa cum poți fi. Bărbații sunt extrem de atrași de femeile mândre și la propriu și la figurat.

Fetelor, ca să fiți fericite în doi, trebuie să învățați să fiți fericite singure. O femeie care nu se simte bine cu ea însăși, cu greu își va găsi echilibrul și bucuria alături de un bărbat. Și s-o mai spun și p-aia dreaptă, dacă tu nu te iubești și nu te prețuiești, cine naiba să te iubească și cine să te vadă la adevărata valoare dacă tu însăți nu-ți aloci locul cuvenit în viața ta?!

Oamenii vin și pleacă. Trebuie să înțelegi că singura persoană care o să rămână întotdeauna alături de tine ești TU. Vor veni zile când se vor risipi până și prietenii, când nu o să mai ai cu cine să-ți petreci timpul, când nu o să mai ai cu cine să ieși, când nu o să mai ai cu cine să te distrezi. Ce o să faci atunci? O să rămâi cu tine, tocmai de aceea trebuie să înveți să faci lucruri doar tu cu tine și sa te bucuri de acele momente liniștite, dar extrem de frumoase.

Ce-ar fi să te bucuri de viață și fără un bărbat?

Nicio căsnicie nu este așa cum pare. De afară totul pare perfect, însă în realitate traiul în doi poate fi extrem de greu și de dureros. Și să nu uităm că frica pentru cineva este cea mai mare frică posibilă. Să-ți fie frică pentru el, să-ți fie frică de abandon, să-ți fie frică de infidelitate, să-ți fie frică de divorț, sunt frici mari la care ești expusă permanent atunci când ești căsătorită. Îți poți asuma aceste riscuri? Iar dacă se va ajunge să îți fie frică de el și de reacțiile lui, atunci traiul tău va deveni chiar tragic și trebuie să fugi, să fugi mâncând pământul!

Căsătoria nu este o realizare, căsătoria este o muncă permanentă. Frumoasă poate, dar tot muncă este. Crezi că ești în stare de o asemenea construcție? Eu nu! 😀

Oare l-aș mai primi în patul meu?

Oare l-aș mai primi în patul meu? Gata! Renunț! Mi s-a blocat mintea, dar încerc să-mi revin! Arată mai bine ca oricând. Mi-a scurtcircuitat creierul din nou. Mi-e poftă. Mi-e dor. L-aș vrea. L-aș devora, probabil. Dar oare chiar aș face-o? Mi-am adus aminte de toate nebuniile, mai ales de alea bune decât de alea rele. La un moment dat, odată cu trecerea timpului, cele rele ajung să nu mai conteze, abia dacă ți le mai amintești. Cred că este un mecanism de apărare al minții. În fond, de ce ai alege să suferi când poți să ierți și să mergi mai departe?! Timpul șterge orice durere.

Și să dea dracu’ dacă îl vei uita vreodată. Nu o să-l uiți. Din când în când o să-ți aduci aminte de el. Vrei sau nu vrei, fie o să îl visezi, fie îți va apărea în minte fără să îl chemi. Așa, dintr-o dată. Dar nu pentru că ai fi vreo nebună sau vreo obsedată, ci pentru că așa suntem construiți, să ne amintim de oamenii care au contat foarte mult pentru noi. S-ar putea să te apuce dorul sau s-ar putea să te apuce căldurile, oricum ar fi, inima o să ți se facă ghem.

Recunoooosccc!!! S-a oprit timpul în loc când l-am văzut. Pentru o secundă mi-a stat inima. Nu prea am știut cum să reacționez, însă acum, fix în clipa asta, mă bucur. Mă bucur cu tot sufletul. Nu sunt eu prea altruistă, iar furia mi-a clocotit adesea în vene, însă sunt fericită că este atât de bine. Mereu m-am întrebat cum i-o fi. A fost de ajuns să-l văd ca să îmi dau seama că e bine, poate chiar mai bine ca niciodată. Îl cunosc, la naiba, și știu când ochii lui drăcești sunt bucuroși sau pierduți. Era încântat, iar eu mă bucur pentru el.

Băi, adevărul este că viața nu se oprește la un bărbat sau la o femeie. Viața merge înainte și e atât de frumos când oamenii reușesc să evolueze și separat. E mișto să sufere și el oleacă, altfel m-aș simți neimportantă, însă nu mi-ar plăcea ca suferința să devină un stil de viață pentru bărbatul lângă care nu mai sunt. Nimeni n-ar trebui să-și trăiască viața suferind, deși mulți o fac. Și exact atunci când îți pierzi speranța, apare fix femeia potrivită sau bărbatul potrivit care te ajută să te vindeci și-ți ia cu mâna toată durerea pe care ai îndurat-o, poate, ani de zile.

Cu omul potrivit vindecarea vine de la sine. Abia atunci poți spune că trăiești o poveste de dragoste adevărată, când totul se petrece natural și frumos, fără tertipuri, jocuri de putere, dominanțe sau alte tâmpenii la care nu ar trebui să recurgem vreodată. Dar recurgem, că na, e tentant să devorezi un suflet. E interesant să ai putere absolută asupra cuiva. Poți poseda un om o perioadă, însă asta nu e iubire.

Aseară stăteam în pat și mă uitam la o cretinitate de film. Mintea îmi era complet goală. Nu mă mai gândisem la el de o vreme și când colo, mi-am amintit fix primul sărut și parcă pentru o fracțiune de secundă i-am simțit din nou voluptatea buzelor și mirosul. De ceva timp mi-am dat seama că o să ocupe mereu un loc special în sufletul meu. Nu mai ard, nu mai sunt nebună după el, nu mai simt acel război interior și nici nu mă mai interesează să primesc vreo explicație, însă nici nu pot să mă prefac că n-a existat sau că nu s-a întâmplat nimic. Nu mai sunt „vitriolă” în ceea ce-l privește. El e acolo, însă în loc să se zbată, stă liniștit în colțișorul pe care i l-am alocat și pe care, probabil, nu o să i-l ia nimeni, oricâți bărbați se vor perinda prin viața și prin patul meu.

Și acum revin la întrebarea de baraj, oare l-aș mai primi în patul meu?

Hai să facem duș împreună…

Hai să facem duș împreună! Îmi zise el.

Nu, mă duc eu prima, că-s mai „delicioasă”, apoi urmezi tu. Dar separat, i-am spus eu încercând să-i tai orice dorință de a insista.

Când să mă ridic din pat, el mă opri acoperindu-mi corpul cu al lui. Semn clar că nu aveam să scap până ce nu ascultam ce avea de zis.

De ce te ascunzi? De ce fugi când e vorba să trecem la un alt nivel de intimitate? Tocmai ne-am tras-o, ca să nu zic că am făcut dragoste, că tot nu-ți place expresia. Crezi că sunt orb? Crezi că nu-ți văd defectele și calitățile? Ba le văd. Îți cunosc fiecare imperfecțiune chiar dacă tu preferi să facem sex cu draperiile trase sau dacă e prea întuneric, aprinzi lumina de la baie și o închizi pe cea din cameră. Știu că mai tare preferi să vociferezi mai pronunțat decât să fii văzută. Te cunosc de parcă ai fi a mea.

Stătea cu totul pe mine și aproape că mă strivea cu greutatea lui. Cu o mână îmi mângâia șoldul stâng, cu insistență aproape, iar cu cealaltă îmi oprea orice încearcare de a mă da jos din pat.

Haide, lasă-mă să trec. Facem duș altă dată, nu azi. I-am zis eu.

După cum vezi, îți știu semnele și cicatricile trupului, A., însă se pare că eu le accept cu mai multă deschidere decât tine. Eu, ca bărbat, nu mi-am ales niciodată femeia pentru că are un cur demențial, niște picioare superbe sau pentru că are sânii incredibil de mari. Tu știi că mie îmi plac fetele micuțe, volptoase, cu părul scurt, ca tine așa. Tu știi că eu sunt atras mai ales de mintea unei femei decât de aspectul ei. Și să-ți mai spun ceva, femeia care îmi place mie este cea mai frumoasă. Ca mine gândesc toți bărbații. EA poate fi oricum, dacă e pe placul MEU, este perfectă. Fără sâni, fără buze, fără craci, fără cur, astea sunt detalii. Pentru bărbatul îndrăgostit femeia potrivită este întregul său univers.

Adică tu ești îndrăgostit? L-am întrebat eu.

Adică n-ar trebui să-ți mai fie rușine cu trupul tău.

Și cu această mărturisire îmi dădu voie să plec din patul lui.

Avea dreptate și știam acest lucru. Mă băgase în „ședință” deși eu știam foarte bine că pentru bărbatul potrivit femeia lui este cea mai frumoasă. Chiar dacă mă privea ca și cum eram prăjiturica lui preferată și reacționa într-un mod cât se poate de erotic la orice atingere a mea, noi nu eram făcuți unul pentru altul. Făceam sex cu el, dar asta nu însemna că mă dăruiam complet. Eram a lui din punct de vedere fizic, însă sufletește îmi aparțineam. Eu nu știu să iubesc. Mi-e greu să mă atașez, așa am fost dintotdeauna. Acea barieră exista, iar el știa mai bine decât oricine. Mă simțeam bine cu el, dar nu eram în extaz. Nu eram pregătită să-mi spăl păcatele în fața lui, să renunț la toate granițele mele pentru a mă îndrăgosti.

Nu voiam să defilez în fundul gol prin fața lui, nu voiam să-mi spăl pielea de amintirile trecutului cu el, nu voiam să-i fac mărturisiri, să-i spun ce am trăit sau n-am trăit. Nu aveam de gând să-i dezvălui secretele mele, să-i arat cicatricile inimii sau să-i dezvălui vreun strop din sensibilitatea mea. Chiar dacă pe alocuri mă percepea ca pe o femeie complexată pentru că impuneam anumite condiții, adevărul este că nu voiam să renunț la intimitatea mea sufletească pentru el. Era puternic, m-ar fi putut lipi oricând de un perete pentru a face sex în cabina de duș, dar n-am vrut.

Cu toate acestea, deținea adevărul absolut. Femeile n-ar trebui să-și ascundă trupul în fața bărbatului iubit, indiferent cum ar arăta ele și câte defecte ar avea. Odată ce bărbatul este acolo, în acel pat și nu în altul, înseamnă că el iubește acea femeie și o venerează. Și cu cât vei fi mai nebunatică și mai dezinhibată cu el, cu atât îl vei seduce mai tare. Cu cât ești mai complexată și-i refuzi cu mai multă îndârjire cererile, cu atât relația devine mai obositoare. Tu te vei simți agasată, el se va deveni nesigur și-atunci, vă veți răci unul de altul. Bărbatul n-ar trebui să ceară, tu ar trebui să iei inițiativa și dacă totuși nu ai curaj, fii atentă la semnalele lui și anticipează-i dorințele.

Deși nu-mi place să generalizez, orice bărbat își dorește o curvă în pat și o doamnă în societate. Dacă îți sărută fiecare centimetru al pielii, atunci nu ai de ce să fii rușinoasă cu el. Te cunoaște și te vrea exact așa cum ești!

Cum să-ți alegi partenerul potrivit

Cum să-ți alegi partenerul potrivit...?!

Să presupunem că ești un om de afaceri de succes.

Cum ți-ai alege angajatul ideal?

Cel mai probabil aplicanții la marele post ar trimite CV-uri însoțite de poze, apoi i-ai intervieva, i-ai testa pentru a le afla calitățile, abilitățile și/sau punctele slabe și mai mult ca sigur ai impune o perioadă de probă. După ce aplicanții trec prin acest lung proces de selecție, tu ai decide care este angajatul ideal pentru tine.

Când vine vorba de viața personală, de sentimente și relații amoroase, niciunul dintre noi nu procedează ca în lumea afacerilor. Cel mai frecvent ne lăsăm la mâna sorții.

Cum procedăm atunci când ne alegem un partener?

Pur și simplu nu facem nimic special. Mergem pe principiu: l-am văzut, l-am plăcut, să vedem ce-o ieși!

Ei bine, lucrurile pot funcționa mai bine de atât. Dacă ne uităm în urmă, în viața noastră, vom observa că am avut de-a lungul anilor unul sau cel mult doi parteneri potriviți, restul au fost total nepotriviți. Și ce-am făcut? Ne-am afundat în relații care au început accidental, ne-am îndrăgostit, a fost frumos o perioadă, apoi ne-am lovit de certuri și neînțelegeri. Ne-am despărțit, am suferit, am învățat. End of story!

Dar dacă am putea schimba viitorul? Dacă am putea să nu ne mai lăsăm la voia întâmplării, oare s-ar schimba ceva? Cu siguranță da!

Creierul observă doar ceea ce-l interesează, restul ignoră cu desăvârșire. Astfel dacă ție îți plac femeile blonde, vei observa în jur numai femei blonde. Dacă îți dorești să vizitezi Egiptul, vei fi invadat de informații despre Egipt, fără să le cauți măcar. Orice te interesează, îți sare în ochi! N-ai cum să observi oameni, informații și detalii de care nu ești interesat. Poate doar dacă sunt de-a dreptul șocante. Altfel nu.

Creierul urmărește și asimilează doar 5% din ceea ce se petrece în jur. Dacă ar „vedea” mai mult, ar ceda. Pur și simplu nu ar mai face față și nu ar mai funcționa așa cum trebuie.

Cum să-ți alegi partenerul potrivit?

Nu, nu o să-l supui unui proces ca de angajare, ci o să-ți educi creierul să observe doar ce-l interesează. Cum? Simplu! Făcând o listă a calităților pe care vrei să le aibă viitorul partener. Faci lista și te ții de ea! Dacă omul nu întrunește minum 70% din criteriile de selecție, atunci n-are rost să mai pierzi vremea. Oamenii nu se schimbă. Nimeni nu se schimbă fundamental. Un om poate să evolueze. Poate să devină mai bun sau mai rău. Dar în totalitate nu se schimbă nimeni. Ba mai mult decât atât, aduce cu el în relația actuală tot „bagajul” din relațiile trecute!

Așa că nu mai spera la minuni. Nu spera că o să devină fidel peste noapte, că o să devină mai comunicativ, mai afectuos, mai vesel sau mai protector. Dacă partenerul tău nu este genul care să fie așa cum îți dorești tu, nu se va schimba nici măcar din dragoste. Îl poți accepta așa cum este și poți adopta faimoasa tactică a indiferenței, adică să nu-i mai bagi în seamă defectele și să îl iei ca atare, sau te desparți de el și cauți omul care îți este potrivit. Cu omul nepotrivit n-ai cum să fii fericit/ă.

Gândește-te foarte bine cum ar fi omul potrivit pentru tine! Cum ar arăta? Ce calități ar avea? Ce personalitate? Cum îți vezi viitorul cu el?

În continuare o să mă dau exemplu chiar pe mine! Până în prezent alegerile mele au fost în mare parte nepotrivite. Când eram mai tânără, nu prea știam ce voiam. Acum, deși știu foarte bine ce fel de bărbat îmi doresc și ce fel de relație m-ar încânta, am ales să închid ochii și să mă mulțumesc cu puțin. Greșit! Nimeni n-ar trebui să se mulțumească cu puțin. Fiecare dintre noi merităm totul. Merităm o relație care să ne facă fericiți.

Iată ce calități ar trebui să aibă partenerul potrivit pentru mine:

Brunet, potrivit de înalt, cu barbă și/sau ochelari. Nu trebuie să fie musai frumos, ci să-mi placă mie, să fie șarmant.

Liber. Da, nu vreau să poarte în spate povara unor iubiri neîmpărtășite. Nu vreau să fiu femeia din umbră, nici cea care se străduiește să-l facă să uite de o alta din trecut. Cu fantomele nimeni nu poate lupta.

Fidel. Nimic nu urăsc mai tare decât infidelitatea. Da, am fost înșelată, am înșelat. Nu-i deloc plăcut, indiferent de ce parte a baricadei te-ai afla. Stima de sine se reduce la zero.

Sincer. După infidelitate, urăsc minciunile. Am fost mințită și am mințit. Nesiguranța este la ordinea zilei. Nu vreau să mai trăiesc așa. Vreau să am încredere totală în bărbatul de lângă mine.

Deștept. Inteligența nu este de ajuns dacă nu este însoțită de ambiție. Degeaba un om este inteligent dacă își irosește mintea sclipitoare nefăcând nimic. Dacă este deștept, atunci va avea și țeluri înalte și va lupta să evolueze din punct de vedere profesional.

Comunicativ. Nu îmi plac bărbații cărora le scot vorbele cu cleștele. Eu promit să-i înțeleg nevoia de singurătate, însă… ar fi cazul să nu refuze discuțiile cu mine, altfel ioc relație. Tăcerea mă înnebunește.

Vesel. Îmi plac bărbații optimiști și veseli. Vreau un bărbat cu umor, capabil să mă facă să zâmbesc atunci când toate par să nu mai funcționeze în parametrii normali.

Afectuos – pasional iubitor. Ce să mai zic aici?! Pupăcios și tot tacâmul.

Spontan. Îmi fac planuri în viața profesională. Zilnic îmi fac o listă cu sarcini pe care le duc la îndeplinire fie ce-o fi. Însă nu-mi plac planurile în viața sentimentală. Nu vreau să trăiesc uitându-mă la ceas, așteptând o zi anume sau un moment anume. Vreau să fie un tip spontan, capabil să-mi spună – îmbracă-te, azi plecăm în Honolulu. Și aș pleca cu el până la capătul lumii.

Capabil să-și exprime sentimentele. Nu vreau să-mi spună musai că mă iubește, dar să fie suficient de deschis încât să-mi dea de înțeles că mă iubește… prin fapte.

Hotărât. Vreau să știe ce vrea de la viață, de la mine, de la relația noastră. Nu-mi plac bărbații nehotărâți, care se dau după cum bate vântul. Ori e albă, ori e neagră.

Ușor dominant. Să fie bărbat. Să fie capabil să ia decizii. Să nu facă doar ce spun eu, ci să fie atât de curajos încât să-mi spună când și ce nu-i convine. Să fie îndrăzneț și asumat. Să mă îndrume dacă este nevoie. Să ia inițiativa. Să nu se teamă dacă mă supăr sau nu.

Cam acestea sunt calitățile pe care ar trebui să le aibă bărbatul potrivit pentru mine! Calități pe care le am și eu. Dacă nu le-aș avea, nu le-aș pretinde.

Fă-ți și tu o listă, memoreaz-o și ține-te de ea! Dacă nu îndeplinește nici 70% din criteriile tale, atunci n-are rost să-ți mai complici existența. Pentru ce să te îndrăgostești, să te implicit, să oferi, să-ți dai duhul, dacă el nu poate să răspundă la fel?! Compromisurile compromit relațiile! Nu uita! Dacă renunți la prea multe criterii, de fapt renunți la tine, la liniștea și la relația deplină pe care o meriți.

Bărbatul potrivit nu o să-ți bată la ușă. De aceea este important să ieși cât mai mult din casă, să cunoști cât mai mulți oameni și să-ți faci mulți prieteni. Așa poți găsi bărbatul potrivit pentru tine.

Și nu, nu te comporta cu el ca la interogatoriu. Din acțiunile lui îți vei da seama dacă are acele calități sau nu.

Atragi ceea ce vrei să ai!

Crezi că poți să devii așa metodic/ă? Măcar încearcă! N-ai ce pierde!

P.S. Să nu faci o listă exagerat de lungă, cu criterii imposibile. Dacă îți dorești un Brad Pitt, trebuie să fii cel puțin o Angelina Jolie!

P.P.S. Devill, știu ce-mi vei spune: „Aunci când te lovește dragostea în moalele capului…” Ei bine, să nu mă mai lovească. Nu mă mai mulțumesc cu jumătăți de măsură sau cu oameni nepotriviți. Prefer să renunț la timp. Nu o să mai stărui în nicio relație mai mult decât e cazul! Am zis! :)))