Egoul rănit urlă de fiecare dată când nu ești în acord cu nevoile mele!

egoul ranit

Egoul rănit urlă de fiecare dată când nu ești în acord cu nevoile mele, dorințele mele și planurile mele cu tine! Știi gheara aceea din piept puternică? Ei bine, nu e durere. Este egoul rănit care realizează că tu nu vrei să iei parte la scenariul pe care eu l-am creionat cu tine… din tine… pentru mine. Mi-am făcut o fantezie în cap în ceea ce te privește și oricât m-aș strădui, tu mereu îi depășești granițele. Faci tu ce faci și zdrunci fantezia, îi zobești colțurile și o determini să mi se scurgă printre degete. Să-ți fie rușine!

Dar știi, egoul rănit este foarte înșelător. Când mă lovești de zidul respingerii, de bariera nevoilor neîmplinite, am impresia că se sfârșește lumea. Zici că-mi sfâșii carnea și mi-o dai la câini, iar eu nu pot face altceva decât să privesc neputincioasă cum fiarele mă devorează. Dar totul este în imaginația mea. Am o imaginație dezvoltată și un ego mai mare decât îl au oamenii obișnuiți. De vină nu ești tu, ci eu, experiențele trăite, educația mea și toate porcăriile tâmpite pe care părinții, școala, Biserica și telenovele mi le-au insuflat.

Mă apucă disperarea când îmi simt egoul rănit.

O disperare din aceea nebună, soră cu cea a celor care își pierd averile la aparate. Ai jucat vreodată la păcănele? Ai pierdut vreodată o sumă importantă de bani la jocurile de noroc? Fix aia e senzația. Furie, disperare, confuzie, nefericire, dezgust de sine… de parcă ai vrea să se deschidă pământul pentru a te înghiți. Într-un cuvânt, te simți umilit, un nenorocit care face umbră pământului degeaba. Cam asta este povestea și cu egoul rănit din dragoste.

Dar nu din prea multă iubire pentru călău, pentru cel care mă rănește, ci din prea multă dragoste pentru fantezia din capul meu. Probabil că tu, dragul meu cititor, crezi că sunt schizofrenică. Dar nu este așa… dacă ești bărbat, îți va fi greu să mă înțelegi. Dacă ești femeie… s-ar putea să te regăsești în ceea ce scriu eu acum.

Lucrurile sunt cât se poate de simple. Îl văd și îmi place. Cumva, și el este atras de mine. Lucrurile evoluează. Descopăr compatibilitatea sexuală cu el și o senzația de bine în compania lui. Emoția începe să atingă cote din ce în ce mai înalte. Fiecare întâlnire, gest și cuvințel conduc la crearea unui atașament față de acel bărbat. Evident că se instalează starea de îndrăgostire. Sexul bun îndrăgostește.

Încep să îl idealizez și să cred despre el că este bărbatul potrivit pentru mine.

Cu cât înaintez mai mult în aceste idei și întâmplări mai mult sau mai puțin emoționante, cu atât gândirea mea, de femeie completamente enamorada, se deformează mai mult. Odată deformată gândirea și realitatea se distorsionează. Și în loc să îi văd problemele, defectele, incapacitatea de a se angaja într-o relație exclusivistă, indisponibilitatea emoțională sau chiar retardul emoțional, încep să îi găsesc scuze.

Și cu cât scuzele sunt mai mari… cu atât ia amploare și fantezia din capul meu. Încep să mi-l doresc pe el și să îl percep ca fiind unica formă posibilă de iubire pentru mine. Îl doresc pe el, un el pe care îl condider perfect pentru mine, dar care, în toată nebunia mea, conștientizez că nu răspunde nevoilor și dorințelor mele. Iar el nu e prost, conștient sau inconștient, vrând sau nevrând, se opune scenariului meu prin diverse acțiuni ale sale.

Însă scenariul meu nu poate fi fărâmat atât de ușor. Așa că mă întrec pe mine însămi și încerc să te îndes în cutiuța dorințelor mele. Te înghesui în cutiuța fanteziei mele și mă chinui să te fac să accepți să iei parte la scenariul meu și chiar am pretenția de a-mi demonstra că te simți bine. Însă starea de bine nu este decât un fior de moment… o simulare de dragul meu sau un răspuns forțat la ceea ce eu pretind de la tine.

Scenariul meu te brutalizează și te epuizează!

Toată treaba asta e epuizantă. Când obosești începi să te lupți cu mine, iar respingerea scenariului meu conduce la rănirea egoului meu. Egoul rănit nu poate fi asociat cu iubirea. Iubirea nu are nimic de-a face cu egoul. Ego = egoism.

Te vreau și punct. Nu mai contează dacă mă vrei și tu. Te vreau eu și încerc să te fac să accepți condițiile, nevoile și dorințele mele. Cam așa se traduce încercarea mea de a seduce, cuceri și de a fi pe termen lung cu un bărbat nepotrivit, prin egoism, falsitate și multe alte tertipuri la care femeile apelează pentru a-și atinge scopul. În esența nu vrem răul cuiva, credem că vrem binele propriu și mai avem proasta impresia că femei mai bune decât noi nu există. Nu există femeie mai bună, există femeie potrivită și femeie nepotrivită. Există femeie compatibilă și femeie incompatibilă.

Egoul meu te cere pentru că ești butonul prin intermediul căruia toate slăbiciunile mele ies la suprafață cu scopul de a fi dizolvate și rezolvate. Egoul rănit îmi dezvăluie adevărata fire și natură. Când egoul meu ajunge franjuri realizez că… stima mea de sine este încă mult sub nivelul unei femei sănătoase, că acționez egoist, că acționez impulsiv, că încă apelez la tertipuri, că încă mă tem de abandon, că încă apelez la compromisuri care îmi compromit relațiile, că încă nu m-am vindecat de prostul obicei de a cumpăra bărbatul prin fel și fel de acțiuni măgulitoare pentru el, că încă mă consider nedemnă și insuficientă, că încă sunt dispusă să rabd, să tac, să înghit, să închid ochii și să ocup planul secund doar pentru a-mi îndeplini fantezia, care n-are deloc legătură cu realitatea, de a avea o conexiune specială și desăvârșită cu bărbatul pe care eu îl plac și îl vreau.

Nu e nimic special într-o astfel de poveste.

Nu e nimic real într-o astfel de poveste. Nu e nimic palpabil într-o astfel de poveste. Nu este nimic de durată într-o astfel de poveste. Nu e iubire într-o astfel de poveste, ci doar un ego rănit, sub forma unui semnal de alarmă care îți spune că e vremea să pui stop, să îți reevaluezi propria persoană cu scopul de a te vindeca de prostiile care… aproape de fiecare dată… te bagă în același gen de relație. Este același tipar. Alt bărbat, dar cu aceeași pălărie. Dacă lecția ta este prețuirea de sine, atunci vei întâlni doar bărbații care, prin neiubirea lor, te vor obliga și chinui să înveți și să îți însușești iubirea de sine.

Asta nu transformă bărbatul respectiv într-o scârbă. Nu! Din punct de vedere karmic, tu l-ai cerut și l-ai programat să apară în viața ta pentru a te ajuta să îți înveți lecția. Și acum o să-mi spui, dar de ce trebuie să doară? Pentru că întunericul reflectă lumina. Nu ai cum să descoperi binele până nu cunoști răul. Nu ai cum să descoperi fericirea până nu cunoști durerea. Nu ai cum să te bucuri de sănătate dacă nu ai știut niciodată ce înseamnă boala. Îți place sau nu, tipul respectiv, nenorocitul care te-a marcat, ți-a făcut un favor… un favor pe care tu l-ai cerut în viața ta!

Când îți vei însuși lecția prețuirii de sine o să apară și bărbatul potrivit… atunci se va încheia și ciclul relațiilor toxice, nefericite și fanteziste.

Până atunci, folosește egoul rănit și transformă-l în învățătorul tău personal. Pune pe hârtie ce simți, exact acelea sunt punctele pe care trebuie să insiști pentru a ajunge la o variantă a ta mai bună. Scrie… egoul rănit îmi arată că iubitul meu / amantul meu / soțul meu / prietenul meu mă face să mă simt prost, să mă simt umilită, să mă simt neiubită, să mă simt nefericită, să mă simt insuficientă, să mă simt nedemnă, să mă simt nebună, etc.

Și acum o să spui: Bine, ok! Mă transform într-o cârpă pentru el! Cum să fac să nu mai fiu o cârpă? Cum să fac să îi fac față? Cum să fac să nu mai sufăr? Cum să fac să nu îmi mai fie frică de el sau de singurătate? Cum mă poți învăța tu toate aceste lucruri când tu, dragă Dama, încă te lupți cu propriul tău tipar repetitiv al relațiilor toxice?

Renunțarea la frică este calea, iar egoul rănit se va dizolva!

Egoul rănit ți-a dictat: nu trăiești iubire, ci este încă o cale prin care ești forțată să evoluezi spiritual și să dobândești iubirea de sine. Cât timp nu o să ai iubire de sine, nu o să poți avea cu un bărbat o relație împărtășită și deplină, nu o să experimentezi iubirea divină. Gândește-te, de ce te-ar iubi el dacă tu nu te iubești și consideri că nu meriți ceva mai bun?! Calea este RENUNȚAREA LA FRICĂ. Teama de singurătate, teama de abandon și tumoarea din capul tău care te face să crezi că nu meriți mai mult te mențin în această relație toxică.

Calea este să îți înfrunți frica și să acționezi în relația cu el contrar a ceea ce făceai de obicei. Îi acceptai toate condițiile fără să clipești, chiar dacă acest lucru însemna să suferi tu? Încetează să mai faci asta! Ce dacă te părăsește! Să te părăsească! Astfel îți vei da șansa de a cunoaște bărbatul potrivit ție. Și nu te teme că ai deja o vârstă, un copil sau că nu ieși atât de mult încât să cunoști un alt bărbat. O să apară. Cu siguranță o să apar.

Iar când o să apară un nou bărbat, ține-te fermă pe poziții. Nu mai accepta bălării. Nu îl accepta cu iubită / nevastă. Nu îl accepta fără serviciu dacă asta presupune să îl întreții tu. Nu accepta să îți dea dragoste cu lingurița. Nu accepta să îi fie rușine cu tine. De la primele semne apărute, spune-ți punctele de vedere astfel încât să nu fie nevoie să îți irosești ani de zile cu un bărbat care nu o să se schimbe. Nu se schimbă. Dacă te respectă, o va face din prima clipă. Dacă te vrea deplin și cu toată ființa lui, o va face din prima secundă. Nu în timp. Când un bărbat te poziționeză pe un loc dureros pentru tine, e vremea să pleci.

Eșecurile mele sunt învățăminte pentru tine! Egoul rănit se află în slujba ta!

Și eu sunt o femeie ca toate celelalte, este firesc să eșuez. Dar eșecurile nu mă doboară și nici nu mă îngroapă în depresie. Folosesc neîmplinirea pentru a scrie, iar cu durerea îmi șlefuiesc propriul spirit. Sufletul meu este precum o cameră plină cu smoală uscată și închegată de zeci de ani. Acum, prin fiecare eșec, în loc să mai torn o găleată de smoală pe podeaua sufletului, iau șpaclul și încep să curăț. Cu greu, de mână, dar o fac… curăț smoala. Și fac asta de ani de zile. Mă străduiesc să ajung la o variantă a mea mult mai bună.

Captivitate… in captivitatea mintii… in captivitatea dorintelor ascunse!

captivitate

Captivitate… in captivitatea mintii… in captivitatea dorintelor ascunse!

Este 23:01 in momentul in care incep sa scriu acest articol. Cu siguranta nu dormi si nici nu ma aflu in gandurile tale. Ma intreb daca ma visezi vreodata. Ma visezi? Visele reprezinta modul subconstientului de a-si trai dorintele refulate. Daca nu ma visezi, inseamna ca nu ma doresti prea tare. De fapt, daca m-ai fi dorit, pana acum m-ai fi avut… de nenumarate ori, pana cand te-ai fi asigurat ca niciodata, in nicio circumstanta, nu te-as fi uitat.

Mi-e frica. Nu de tine, ci de ceea ce ar putea sa aduca prezenta ta reala in viata mea. Esti o relatie karmica. Nu esti nici sufletul meu pereche, nici barbatul potrivit pentru mine. Esti karma mea si sunt in captivitate! Sunt captiva in propria mea minte!

Acum o sa razi si o sa spui ca sunt nebuna. Crezi ce iti pofteste inima. Stai usor, ajungem si la erotism. Inainte sa ma las penetrata, trebuie sa ma asigur ca sunt pe deplin excitata, altfel nu simt nimic. Chiar vrei sa nu simt nimic? Ce daca ma atingi, ma saruti, pot foarte bine sa nu simt nimic. Sunt un specimen aparte.

Mie trebuie sa-mi stimulezi creierul…

Sa ma faci sa cred ca atingerea ta ajunge pana-n adancul mintii mele. Repet, nu stiu daca te iubesc cu inima, dar mintea mea te adora, e inca obsedata de tine, chiar daca nu la acelasi nivel ca in trecut.

M-ai neglijat, m-ai dezamagit si m-ai lasat prada abandonului. Asta nu e un repros, e o consecinta a respingerii tale. Cand tu ma respingeai, altcineva imi musca sfarcurile, imi hranea spiritul ludic si ma facea sa cred ca viata fara tine nu e chiar imposibila. Dar eu inca ma aflu in captivitate… in captivitatea mintii mele!

Esti karma mea pentru ca… spuneam ca m-ai invatat sa fiu puternica, dar nu e asta. E drept, dupa tine nicio suferinta nu poate fi mai mare. Am simtit abandonul tau la fel de acut ca atunci cand mi s-a spus ca nu o sa mai merg.

Cand ti se spune ca nu o sa mai mergi, ai impresia ca viata ta s-a sfarsit. Cand TU m-ai abandonat, m-ai facut sa cred ca sunt sortita singuratatii. M-am înșelat în ambele privințe! Pășesc… și nu pe calea singurătății!

Un hau imens. Un iad. O durere pe care nu o pot compara cu nimic altceva.

Dar nu puterea e virtutea mea, ci capacitatea de a ierta. Daca te-am iertat pe tine, pot ierta orice, iar asta inseamna ca ma conduc spre o viata lipsita de amaraciuni, frustrari si dureri inutile.

Mi-e frica de prezenta ta reala pentru ca e temporara. Chiar daca cred si sustin ca nu poti muri de doua ori de mana aceluiasi calau, pentru ca dispui de o inteligenta peste medie si te incadrezi intr-un tipar al carui studiu nu l-am epuizat, vei identifica tu calea de a semana furtuna acolo unde eu am sadit liniste si intelepciune.

Este 23:25 si… crede-ma, sunt al naibii de excitata. Scriind despre si pentru tine, automat mintea o ia la trap si incepe sa spere. Sunt in captivitate… in captivitatea mintii mele!

Ce sa sper? Ca intr-o zi vei creste si vei avea coa**le suficient de mari incat sa dai cu mine de toti peretii.

Stii cum mi-ai legat sufletul in trecut?! Fedeles! Mi-ai soptit „mai conteaza ziua de maine”, am zis „nu” si am stiut ca o sa ma abandonezi.

De atunci agonizez in cautarea unor emotii la fel de puternice si am ramas captiva in propria mea minte. Ma aflu in captivitate… in captivitatea propriilor dorinte intunecate.

Daca tot sunt oarba in ceea ce te priveste, leaga-ma la ochi si fa-ma sa te descopar doar cu buzele si simtul tactil.

Fumez o tigara si beau un pahar cu vin. Sunt imbracata sumar, asezata pe fotoliul din camera. Imi frec picioarele unul de altul pentru ca sunt excitata. Sunt teribil de excitata. Ma las usor pe spate, imi ridic incet camasa pe care o port si ma ating in zona intima. Sunt putin umeda si simt ca-mi pulseaza clitorisul chiar si la cea mai mica atingere. Un picior mi-l pun pe manerul fotoliului, iar pe celalalt il las sa curga in jos. Ma privesti dintr-un colt al camerei, insa eu nu te vad, sunt legata la ochi. Desfac fiecare nasture de la camasa pe care o port… e camasa ta. Miroase a tine, iar asta imi sporeste starea de excitatie.

Bajbai cu mana spre paharul cu vin, imi dezvelesc sanii, imi trag putin chilotul intr-o parte, beau o gura, apoi las sa se prelinga vin din pahar pe sanii mei, pana intre picioare.

Oh, ti-am patat camasa, iti zic.

Dar putin imi pasa. Pun paharul pe masuta de langa mine si incep sa imi ating frenetic clitorisul. Ma masturbez. Iti place sau nu, nu ma intereseaza. Sunt destul de bauta si tot ce imi doresc este sa scot din mine cele mai pacatoase dorinte.

Simt valul de placere dintre picioarele mele, simt cum orgasmul se apropie, iar tu nu zici nimic, insa iti aud pasii. Pasesti usor spre mine. Iti simt energia. Te asezi in genunchi. Nu ma atingi, insa iti simt prezenta, repiratia calda pe obrazul meu. Mainile tale incep sa imi cerceteze sanii, iar gura ta o devoreaza pe a mea. Ma cuprinzi cu mainile de solduri, tragi in jos chilotii de pe mine (sigur i-ai rupt) si incepi sa imi lingi pasarica cu o pofta nebuna. Ma musti usor, iar limba ta danseaza in cercuri de foc cu clitorisul meu. Stii unde, cat si cum sa apesi ca sa ma innebunesti.

Ma auzi cum gem, cum te implor? Indura-te de mine si ofera-mi un orgasm care sa ma transforme definitiv in sclava ta. Sunt la mana ta, acum si intotdeauna.

Vibrez toata, spasmele musculare ma cuprind si ma eliberez… intr-o placere care ma aduce in pragul lesinului.

Ma iei de mana, ma saruti cu acelasi foc si te asiguri ca acum stau in sezut. Sunt uda toata. Imi mangai fata si cu degetul mare imi framanti buzele. Te musc usor de el si imi dau jos camasa de pe mine. Imi arde fiecare centimetru de piele. Te apuc de mijloc si iti sarut abdomenul, dorind sa intru in contact cu penisul tau. Incerc sa ma ridic putin, pentru a-l stinge cu sanii, dar ma impingi la loc.

Ma iei de barba si ma ghidezi cu buzele spre falusul tau. Imi spui ca nu am voie sa il ating cu mana, ci doar cu buzele si limba.

Asa ca te las sa ma mangai cu penisul pe buze, iar eu, cand prind un moment bun, iti cuprind cu varful buzelor barbatia. Te dezmierd cu limba, insa cand mi-e lumea mai draga, te retragi si ma amagesti.

Insa eu sunt vicleana, iti mangai abdomenul, iti sarut mana, iti ling usor degetele pana cand reusesc sa iti cuprind cu toata gura mea penisul erectil. Ei, acum esti al meu. Te prind cu mainile de fese si te trag ritmic spre mine pana cand, din ce in ce mai adanc, mai apasat, mai umed si mai fierbinte, simti ca nu vrei sa ma mai opresc. Continui sa ma joc cu limba de-a lungul penisului tau, acordand atentia cuvenita si celorlalte bijuterii. Dar te cuprind iar cu gura, maresc ritmul, adancesc penetrarea pana cand… Vrei sau nu vrei, ejaculezi pe sanii mei. Gust ultimele picaturi si ti-o sarut cu aceeasi pofta ca la inceput.

Ce, gata, ai obosit? Nu, mie nu mi-e de ajuns, vreau mai mult si trebuie sa imi dai mai mult.

Nu-ti place sexul prea dragastos, stiu. Hai, fii salbatic, revino in genunchi si hai sa ne sfasiem carnea unul celuilalt. Tu invineteste-mi sanii, eu iti zgarii umerii, iar buzele noastre animalice ne vor trezi din nou simturile. Atunci ma voi lasa pe spate, imi voi pune picioarele in jurul tau si a bratelor tale si ma voi preda penetrarilor tale violente si apasate. Imi voi imagina ca acum esti tu in captivitate! Si, in toata salbaticia asta, vei gasi momente in care imi vei sopti din nou lucruri de neuitat, ma vei amagi cu sarutarile tale, imi vei mangaia obrazul si vei aluneca in mine cu tandrete si pricepere. Vei slabi ritmul si il vei accelera pana cand voi simti ca imi pierd mintile…

De cate ori sa imi pierd mintile dupa tine… ?! 

Este 00:19… Aberez… in captivitate! 

Rochii de mireasă reduceri EdenBride.ro – când Universul îmi demonstrează că vreau mai mult decât recunosc!

rochii de mireasa reduceri EdenBride.ro

Rochii de mireasă?! În articolul trecut spuneam că nu vreau să mă mărit. Că măritișul nu este pentru mine. Că nu vreau să îmi schimb numele. Că nu vreau să port același inel toată viața. Că nu vreau să îmi asum un astfel de angajament serios doar pentru că am trecut de 30 de ani și de acum nu mă mai ia de nevastă nici dracul, dar nici eu pe el. Că nu mă văd organizând o nuntă de la A la Z. Că nu sunt genul care să cumpere o rochie de mireasă de mii de lei sau mii de euro, după posibilități, pentru ca apoi să o distrugă la trash the dress. Că nu îmi plac acordeoniștii din fața blocului și că mi se pare un efort inimaginabil să fii și să reziști cu brio ca mireasă la propria ta nuntă.

Dar ce credeți?! Nici n-am publicat bine articolul anterior că-mi apare o reclamă MAAAARE cât Casa Poporului pe Facebook: ROCHII DE MIREASĂ REDUCERI! Și-mi spun, what the fuck?! Am anunțat eu că mă mărit la anul?! Nu! Și atunci cum or fi dedus algoritmii Facebook că eu aș fi interesată de o astfel de reclamă?! Păi simplu! Corespund criteriilor: femeie singură de peste 30 de ani, din România, care a publicat pe Facebook un articol care folosește următoarele cuvinte cheie: măritiș, nuntă, căsătorie, rochie de mireasă, nevastă, etc.. Mă mai mir?! Nu mă mai mir!

Știi vorba aceea: ce semeni aia culegi.

Și mă împinge păcatul să accesez magazinul online de rochii de mireasă la reducere. Și ce crezi?! Îmi pică fața efectiv. Mi se topește inima când văd asemenea splendori și-mi dau seama că refuzând cu vehemență să trăiesc acest eveniment al vieții – nunta – îmi impun un blocaj. O da, sunt genul care analizează și forma firului de iarbă. Caut un sens în orice. Poate că despic prea mult firul în 4, însă astfel ajung să îmi analizez corect prostiile din cap.

Rochia de mireasă perfectă există!

De ce refuz eu să mă mărit? Pentru că mă tem de suferință. Ce face frica? Limitează calitatea vieții. Ce pierd din cauza faptului că mă tem să îmi iau un astfel de angajament? S-ar putea să ratez cea mai frumoasă poveste de dragoste, doar pentru că eu nu sunt capabilă să las garda jos, să mă dăruiesc unui bărbat întru totul și să recunosc că nu sunt cu nimic mai specială față de alte femei – în adâncul sufletului meu și eu îmi doresc ca un bărbat să vrea să ajungă cu mine în fața altarului.

Și eu îmi doresc o poveste cu happy end!

Nu știu dacă a fost mâna destinului faptul că mi-a apărut în fața ochilor sintagma rochii de mireasă reduceri EdenBride.ro, dar un lucru este cert: trebuie să renunț la limitarea pe care mi-o impun. Decât să spun nu vreau să mă mărit, mai bine admit față de mine însămi că da, vreau să mă mărit cu bărbatul potrivit. Așa că dacă omul potrivit o să apară, o să îmbrac și rochia aceea minunată de mireasă.

Nu trebuie să ai un corp perfect ca să îmbraci o rochie de mireasă. Nu trebuie să fii înaltă sau slabă ca să porți cu atitudine o rochie de mireasă superbă. Nu trebuie să fii bogată ca să îți permiți o rochie de mireasă spectaculoasă. Nu trebuie să îți refuzi plăcerea de a îmbrăca o rochie de mireasă incredibilă doar pentru simplul fapt că nunta ta va fi restrânsă. Rochia de mireasă perfectă te așteaptă. Este la reducere. Îți respectă bugetul. Este realizată din materiale de cea mai bună calitate. Este creată cu atenție și migală. Are detaliile pe care le dorești și îți vine ca turnată – tailor made!

Ai probat vreodată o rochie de mireasă?

Rochii de mireasă tailor made!

Ar trebui să încerci această experiență de a proba mai multe rochii de mireasă!

Când scriu pe blog, risc să fiu un formator de opinie. Într-un mod pozitiv sau negativ – influențez oameni. Și înfluențez în mod special femeile. Pot folosi blogul ca pe un instrument de influență pozitivă sau ca pe un instrument de influență negativă. Tocmai de aceea, pentru că știu că zilnic îmi citesc blogul cel puțin 500 de oameni, îți spun să nu te mai mulțumești cu puțin.

Da, nu te mai mulțumi cu puțin. Nu te mai mulțumi doar cu statutul de concubină, iubită sau amantă. Poți fi soție. Meriți să fii nevastă. Și nu pentru că astfel îl vei „lega” pe el cu un act. Nu pentru că ai nevoie de validare. Nu pentru că așa trebuie. Nu pentru că așa îți cere egoul. Ci pentru că atunci când doi oameni se iubesc cu adevărat și sunt o familie, căsătoria devine un pas firesc.

Probează rochii de mireasă și decide-te să te măriți cu bărbatul potrivit!

Nu pentru fală și mândrie. Nu pentru darul de nuntă. Ci pentru că îți dorești să celebrați iubirea voastră și hotărârea de a rămâne împreună până la adânci bătrâneți. Un act nu te leagă, nu îți asigură viitorul, dar reprezintă o dovadă de sinceritate, un angajament pe care ți-l iei în fața persoanei iubite cu tot sufletul. Este ca și cum ai depune o declarație pe propria răspundere: Declar că te iubesc astăzi și sunt pe deplin convins/ă că te voi iubi în fiecare zi a vieții mele. De aceea mă căsătoresc cu tine. Pentru că tu ești singurul om lângă care vreau să îmbătrânesc frumos.

Nu te mai mulțumi cu puțin – mărită-te!

Unele femei s-au născut ca să fie neveste

Unele femei s-au născut ca să fie neveste, altele s-au născut pentru a fi celebre, fericite, de succes…

Pentru unele femei singurătatea este o adevărată tragedie. Fac din măritiș un scop în viață și dacă nu le iese pasența înainte să împlinească 30 de ani, devin depresive. Se văd fiind soțiile unor bărbați pe care să îi iubească și să îi îngrijească cu bucurie. Se văd având o droaie de copii, făcând enșpe feluri de mâncare sâmbăta, cocolind duminica, schimbând la scutece căcate, cârpind ciorapi și chiloți, făcând liste de cumpărături și toate acele lucruri pe care le fac soțiile și mamele. Sunt puțintel eroine, ce-i drept. Dar nici femeile singure nu-s mai prejos, au alt gen de realizări, uneori ating un tip de succes la care abia dacă ajung unii bărbați.

De când mama dracului e o așa tragedie să fii singură?!

De când e un păcat să fii femeie singură?!

Nu prea le înțeleg pe fetele care se dau cu capul de toți pereții că sunt singure. Nu prea le înțeleg nici pe cele care se dau de anul morții că nu-s măritate. De ce este așa important să-ți trăieși viața în jurul unui bărbat sau pentru un bărbat?! Singură chiar nu reprezinți nimic?! Când vei învăța să trăiești singură și să fii fericită așa, crede-mă, îți vei pierde singurătatea. Vei cunoaște bărbatul potrivit care se va îndrăgosti de tine așa fascinantă, puternică, sigură pe tine, minunată și de succes așa cum poți fi. Bărbații sunt extrem de atrași de femeile mândre și la propriu și la figurat.

Fetelor, ca să fiți fericite în doi, trebuie să învățați să fiți fericite singure. O femeie care nu se simte bine cu ea însăși, cu greu își va găsi echilibrul și bucuria alături de un bărbat. Și s-o mai spun și p-aia dreaptă, dacă tu nu te iubești și nu te prețuiești, cine naiba să te iubească și cine să te vadă la adevărata valoare dacă tu însăți nu-ți aloci locul cuvenit în viața ta?!

Oamenii vin și pleacă. Trebuie să înțelegi că singura persoană care o să rămână întotdeauna alături de tine ești TU. Vor veni zile când se vor risipi până și prietenii, când nu o să mai ai cu cine să-ți petreci timpul, când nu o să mai ai cu cine să ieși, când nu o să mai ai cu cine să te distrezi. Ce o să faci atunci? O să rămâi cu tine, tocmai de aceea trebuie să înveți să faci lucruri doar tu cu tine și sa te bucuri de acele momente liniștite, dar extrem de frumoase.

Ce-ar fi să te bucuri de viață și fără un bărbat?

Nicio căsnicie nu este așa cum pare. De afară totul pare perfect, însă în realitate traiul în doi poate fi extrem de greu și de dureros. Și să nu uităm că frica pentru cineva este cea mai mare frică posibilă. Să-ți fie frică pentru el, să-ți fie frică de abandon, să-ți fie frică de infidelitate, să-ți fie frică de divorț, sunt frici mari la care ești expusă permanent atunci când ești căsătorită. Îți poți asuma aceste riscuri? Iar dacă se va ajunge să îți fie frică de el și de reacțiile lui, atunci traiul tău va deveni chiar tragic și trebuie să fugi, să fugi mâncând pământul!

Căsătoria nu este o realizare, căsătoria este o muncă permanentă. Frumoasă poate, dar tot muncă este. Crezi că ești în stare de o asemenea construcție? Eu nu! 😀

Oare l-aș mai primi în patul meu?

Oare l-aș mai primi în patul meu? Gata! Renunț! Mi s-a blocat mintea, dar încerc să-mi revin! Arată mai bine ca oricând. Mi-a scurtcircuitat creierul din nou. Mi-e poftă. Mi-e dor. L-aș vrea. L-aș devora, probabil. Dar oare chiar aș face-o? Mi-am adus aminte de toate nebuniile, mai ales de alea bune decât de alea rele. La un moment dat, odată cu trecerea timpului, cele rele ajung să nu mai conteze, abia dacă ți le mai amintești. Cred că este un mecanism de apărare al minții. În fond, de ce ai alege să suferi când poți să ierți și să mergi mai departe?! Timpul șterge orice durere.

Și să dea dracu’ dacă îl vei uita vreodată. Nu o să-l uiți. Din când în când o să-ți aduci aminte de el. Vrei sau nu vrei, fie o să îl visezi, fie îți va apărea în minte fără să îl chemi. Așa, dintr-o dată. Dar nu pentru că ai fi vreo nebună sau vreo obsedată, ci pentru că așa suntem construiți, să ne amintim de oamenii care au contat foarte mult pentru noi. S-ar putea să te apuce dorul sau s-ar putea să te apuce căldurile, oricum ar fi, inima o să ți se facă ghem.

Recunoooosccc!!! S-a oprit timpul în loc când l-am văzut. Pentru o secundă mi-a stat inima. Nu prea am știut cum să reacționez, însă acum, fix în clipa asta, mă bucur. Mă bucur cu tot sufletul. Nu sunt eu prea altruistă, iar furia mi-a clocotit adesea în vene, însă sunt fericită că este atât de bine. Mereu m-am întrebat cum i-o fi. A fost de ajuns să-l văd ca să îmi dau seama că e bine, poate chiar mai bine ca niciodată. Îl cunosc, la naiba, și știu când ochii lui drăcești sunt bucuroși sau pierduți. Era încântat, iar eu mă bucur pentru el.

Băi, adevărul este că viața nu se oprește la un bărbat sau la o femeie. Viața merge înainte și e atât de frumos când oamenii reușesc să evolueze și separat. E mișto să sufere și el oleacă, altfel m-aș simți neimportantă, însă nu mi-ar plăcea ca suferința să devină un stil de viață pentru bărbatul lângă care nu mai sunt. Nimeni n-ar trebui să-și trăiască viața suferind, deși mulți o fac. Și exact atunci când îți pierzi speranța, apare fix femeia potrivită sau bărbatul potrivit care te ajută să te vindeci și-ți ia cu mâna toată durerea pe care ai îndurat-o, poate, ani de zile.

Cu omul potrivit vindecarea vine de la sine. Abia atunci poți spune că trăiești o poveste de dragoste adevărată, când totul se petrece natural și frumos, fără tertipuri, jocuri de putere, dominanțe sau alte tâmpenii la care nu ar trebui să recurgem vreodată. Dar recurgem, că na, e tentant să devorezi un suflet. E interesant să ai putere absolută asupra cuiva. Poți poseda un om o perioadă, însă asta nu e iubire.

Aseară stăteam în pat și mă uitam la o cretinitate de film. Mintea îmi era complet goală. Nu mă mai gândisem la el de o vreme și când colo, mi-am amintit fix primul sărut și parcă pentru o fracțiune de secundă i-am simțit din nou voluptatea buzelor și mirosul. De ceva timp mi-am dat seama că o să ocupe mereu un loc special în sufletul meu. Nu mai ard, nu mai sunt nebună după el, nu mai simt acel război interior și nici nu mă mai interesează să primesc vreo explicație, însă nici nu pot să mă prefac că n-a existat sau că nu s-a întâmplat nimic. Nu mai sunt „vitriolă” în ceea ce-l privește. El e acolo, însă în loc să se zbată, stă liniștit în colțișorul pe care i l-am alocat și pe care, probabil, nu o să i-l ia nimeni, oricâți bărbați se vor perinda prin viața și prin patul meu.

Și acum revin la întrebarea de baraj, oare l-aș mai primi în patul meu?

Hai să facem duș împreună…

Hai să facem duș împreună! Îmi zise el.

Nu, mă duc eu prima, că-s mai „delicioasă”, apoi urmezi tu. Dar separat, i-am spus eu încercând să-i tai orice dorință de a insista.

Când să mă ridic din pat, el mă opri acoperindu-mi corpul cu al lui. Semn clar că nu aveam să scap până ce nu ascultam ce avea de zis.

De ce te ascunzi? De ce fugi când e vorba să trecem la un alt nivel de intimitate? Tocmai ne-am tras-o, ca să nu zic că am făcut dragoste, că tot nu-ți place expresia. Crezi că sunt orb? Crezi că nu-ți văd defectele și calitățile? Ba le văd. Îți cunosc fiecare imperfecțiune chiar dacă tu preferi să facem sex cu draperiile trase sau dacă e prea întuneric, aprinzi lumina de la baie și o închizi pe cea din cameră. Știu că mai tare preferi să vociferezi mai pronunțat decât să fii văzută. Te cunosc de parcă ai fi a mea.

Stătea cu totul pe mine și aproape că mă strivea cu greutatea lui. Cu o mână îmi mângâia șoldul stâng, cu insistență aproape, iar cu cealaltă îmi oprea orice încearcare de a mă da jos din pat.

Haide, lasă-mă să trec. Facem duș altă dată, nu azi. I-am zis eu.

După cum vezi, îți știu semnele și cicatricile trupului, A., însă se pare că eu le accept cu mai multă deschidere decât tine. Eu, ca bărbat, nu mi-am ales niciodată femeia pentru că are un cur demențial, niște picioare superbe sau pentru că are sânii incredibil de mari. Tu știi că mie îmi plac fetele micuțe, volptoase, cu părul scurt, ca tine așa. Tu știi că eu sunt atras mai ales de mintea unei femei decât de aspectul ei. Și să-ți mai spun ceva, femeia care îmi place mie este cea mai frumoasă. Ca mine gândesc toți bărbații. EA poate fi oricum, dacă e pe placul MEU, este perfectă. Fără sâni, fără buze, fără craci, fără cur, astea sunt detalii. Pentru bărbatul îndrăgostit femeia potrivită este întregul său univers.

Adică tu ești îndrăgostit? L-am întrebat eu.

Adică n-ar trebui să-ți mai fie rușine cu trupul tău.

Și cu această mărturisire îmi dădu voie să plec din patul lui.

Avea dreptate și știam acest lucru. Mă băgase în „ședință” deși eu știam foarte bine că pentru bărbatul potrivit femeia lui este cea mai frumoasă. Chiar dacă mă privea ca și cum eram prăjiturica lui preferată și reacționa într-un mod cât se poate de erotic la orice atingere a mea, noi nu eram făcuți unul pentru altul. Făceam sex cu el, dar asta nu însemna că mă dăruiam complet. Eram a lui din punct de vedere fizic, însă sufletește îmi aparțineam. Eu nu știu să iubesc. Mi-e greu să mă atașez, așa am fost dintotdeauna. Acea barieră exista, iar el știa mai bine decât oricine. Mă simțeam bine cu el, dar nu eram în extaz. Nu eram pregătită să-mi spăl păcatele în fața lui, să renunț la toate granițele mele pentru a mă îndrăgosti.

Nu voiam să defilez în fundul gol prin fața lui, nu voiam să-mi spăl pielea de amintirile trecutului cu el, nu voiam să-i fac mărturisiri, să-i spun ce am trăit sau n-am trăit. Nu aveam de gând să-i dezvălui secretele mele, să-i arat cicatricile inimii sau să-i dezvălui vreun strop din sensibilitatea mea. Chiar dacă pe alocuri mă percepea ca pe o femeie complexată pentru că impuneam anumite condiții, adevărul este că nu voiam să renunț la intimitatea mea sufletească pentru el. Era puternic, m-ar fi putut lipi oricând de un perete pentru a face sex în cabina de duș, dar n-am vrut.

Cu toate acestea, deținea adevărul absolut. Femeile n-ar trebui să-și ascundă trupul în fața bărbatului iubit, indiferent cum ar arăta ele și câte defecte ar avea. Odată ce bărbatul este acolo, în acel pat și nu în altul, înseamnă că el iubește acea femeie și o venerează. Și cu cât vei fi mai nebunatică și mai dezinhibată cu el, cu atât îl vei seduce mai tare. Cu cât ești mai complexată și-i refuzi cu mai multă îndârjire cererile, cu atât relația devine mai obositoare. Tu te vei simți agasată, el se va deveni nesigur și-atunci, vă veți răci unul de altul. Bărbatul n-ar trebui să ceară, tu ar trebui să iei inițiativa și dacă totuși nu ai curaj, fii atentă la semnalele lui și anticipează-i dorințele.

Deși nu-mi place să generalizez, orice bărbat își dorește o curvă în pat și o doamnă în societate. Dacă îți sărută fiecare centimetru al pielii, atunci nu ai de ce să fii rușinoasă cu el. Te cunoaște și te vrea exact așa cum ești!

Cum să-ți alegi partenerul potrivit

Cum să-ți alegi partenerul potrivit...?!

Să presupunem că ești un om de afaceri de succes.

Cum ți-ai alege angajatul ideal?

Cel mai probabil aplicanții la marele post ar trimite CV-uri însoțite de poze, apoi i-ai intervieva, i-ai testa pentru a le afla calitățile, abilitățile și/sau punctele slabe și mai mult ca sigur ai impune o perioadă de probă. După ce aplicanții trec prin acest lung proces de selecție, tu ai decide care este angajatul ideal pentru tine.

Când vine vorba de viața personală, de sentimente și relații amoroase, niciunul dintre noi nu procedează ca în lumea afacerilor. Cel mai frecvent ne lăsăm la mâna sorții.

Cum procedăm atunci când ne alegem un partener?

Pur și simplu nu facem nimic special. Mergem pe principiu: l-am văzut, l-am plăcut, să vedem ce-o ieși!

Ei bine, lucrurile pot funcționa mai bine de atât. Dacă ne uităm în urmă, în viața noastră, vom observa că am avut de-a lungul anilor unul sau cel mult doi parteneri potriviți, restul au fost total nepotriviți. Și ce-am făcut? Ne-am afundat în relații care au început accidental, ne-am îndrăgostit, a fost frumos o perioadă, apoi ne-am lovit de certuri și neînțelegeri. Ne-am despărțit, am suferit, am învățat. End of story!

Dar dacă am putea schimba viitorul? Dacă am putea să nu ne mai lăsăm la voia întâmplării, oare s-ar schimba ceva? Cu siguranță da!

Creierul observă doar ceea ce-l interesează, restul ignoră cu desăvârșire. Astfel dacă ție îți plac femeile blonde, vei observa în jur numai femei blonde. Dacă îți dorești să vizitezi Egiptul, vei fi invadat de informații despre Egipt, fără să le cauți măcar. Orice te interesează, îți sare în ochi! N-ai cum să observi oameni, informații și detalii de care nu ești interesat. Poate doar dacă sunt de-a dreptul șocante. Altfel nu.

Creierul urmărește și asimilează doar 5% din ceea ce se petrece în jur. Dacă ar „vedea” mai mult, ar ceda. Pur și simplu nu ar mai face față și nu ar mai funcționa așa cum trebuie.

Cum să-ți alegi partenerul potrivit?

Nu, nu o să-l supui unui proces ca de angajare, ci o să-ți educi creierul să observe doar ce-l interesează. Cum? Simplu! Făcând o listă a calităților pe care vrei să le aibă viitorul partener. Faci lista și te ții de ea! Dacă omul nu întrunește minum 70% din criteriile de selecție, atunci n-are rost să mai pierzi vremea. Oamenii nu se schimbă. Nimeni nu se schimbă fundamental. Un om poate să evolueze. Poate să devină mai bun sau mai rău. Dar în totalitate nu se schimbă nimeni. Ba mai mult decât atât, aduce cu el în relația actuală tot „bagajul” din relațiile trecute!

Așa că nu mai spera la minuni. Nu spera că o să devină fidel peste noapte, că o să devină mai comunicativ, mai afectuos, mai vesel sau mai protector. Dacă partenerul tău nu este genul care să fie așa cum îți dorești tu, nu se va schimba nici măcar din dragoste. Îl poți accepta așa cum este și poți adopta faimoasa tactică a indiferenței, adică să nu-i mai bagi în seamă defectele și să îl iei ca atare, sau te desparți de el și cauți omul care îți este potrivit. Cu omul nepotrivit n-ai cum să fii fericit/ă.

Gândește-te foarte bine cum ar fi omul potrivit pentru tine! Cum ar arăta? Ce calități ar avea? Ce personalitate? Cum îți vezi viitorul cu el?

În continuare o să mă dau exemplu chiar pe mine! Până în prezent alegerile mele au fost în mare parte nepotrivite. Când eram mai tânără, nu prea știam ce voiam. Acum, deși știu foarte bine ce fel de bărbat îmi doresc și ce fel de relație m-ar încânta, am ales să închid ochii și să mă mulțumesc cu puțin. Greșit! Nimeni n-ar trebui să se mulțumească cu puțin. Fiecare dintre noi merităm totul. Merităm o relație care să ne facă fericiți.

Iată ce calități ar trebui să aibă partenerul potrivit pentru mine:

Brunet, potrivit de înalt, cu barbă și/sau ochelari. Nu trebuie să fie musai frumos, ci să-mi placă mie, să fie șarmant.

Liber. Da, nu vreau să poarte în spate povara unor iubiri neîmpărtășite. Nu vreau să fiu femeia din umbră, nici cea care se străduiește să-l facă să uite de o alta din trecut. Cu fantomele nimeni nu poate lupta.

Fidel. Nimic nu urăsc mai tare decât infidelitatea. Da, am fost înșelată, am înșelat. Nu-i deloc plăcut, indiferent de ce parte a baricadei te-ai afla. Stima de sine se reduce la zero.

Sincer. După infidelitate, urăsc minciunile. Am fost mințită și am mințit. Nesiguranța este la ordinea zilei. Nu vreau să mai trăiesc așa. Vreau să am încredere totală în bărbatul de lângă mine.

Deștept. Inteligența nu este de ajuns dacă nu este însoțită de ambiție. Degeaba un om este inteligent dacă își irosește mintea sclipitoare nefăcând nimic. Dacă este deștept, atunci va avea și țeluri înalte și va lupta să evolueze din punct de vedere profesional.

Comunicativ. Nu îmi plac bărbații cărora le scot vorbele cu cleștele. Eu promit să-i înțeleg nevoia de singurătate, însă… ar fi cazul să nu refuze discuțiile cu mine, altfel ioc relație. Tăcerea mă înnebunește.

Vesel. Îmi plac bărbații optimiști și veseli. Vreau un bărbat cu umor, capabil să mă facă să zâmbesc atunci când toate par să nu mai funcționeze în parametrii normali.

Afectuos – pasional iubitor. Ce să mai zic aici?! Pupăcios și tot tacâmul.

Spontan. Îmi fac planuri în viața profesională. Zilnic îmi fac o listă cu sarcini pe care le duc la îndeplinire fie ce-o fi. Însă nu-mi plac planurile în viața sentimentală. Nu vreau să trăiesc uitându-mă la ceas, așteptând o zi anume sau un moment anume. Vreau să fie un tip spontan, capabil să-mi spună – îmbracă-te, azi plecăm în Honolulu. Și aș pleca cu el până la capătul lumii.

Capabil să-și exprime sentimentele. Nu vreau să-mi spună musai că mă iubește, dar să fie suficient de deschis încât să-mi dea de înțeles că mă iubește… prin fapte.

Hotărât. Vreau să știe ce vrea de la viață, de la mine, de la relația noastră. Nu-mi plac bărbații nehotărâți, care se dau după cum bate vântul. Ori e albă, ori e neagră.

Ușor dominant. Să fie bărbat. Să fie capabil să ia decizii. Să nu facă doar ce spun eu, ci să fie atât de curajos încât să-mi spună când și ce nu-i convine. Să fie îndrăzneț și asumat. Să mă îndrume dacă este nevoie. Să ia inițiativa. Să nu se teamă dacă mă supăr sau nu.

Cam acestea sunt calitățile pe care ar trebui să le aibă bărbatul potrivit pentru mine! Calități pe care le am și eu. Dacă nu le-aș avea, nu le-aș pretinde.

Fă-ți și tu o listă, memoreaz-o și ține-te de ea! Dacă nu îndeplinește nici 70% din criteriile tale, atunci n-are rost să-ți mai complici existența. Pentru ce să te îndrăgostești, să te implicit, să oferi, să-ți dai duhul, dacă el nu poate să răspundă la fel?! Compromisurile compromit relațiile! Nu uita! Dacă renunți la prea multe criterii, de fapt renunți la tine, la liniștea și la relația deplină pe care o meriți.

Bărbatul potrivit nu o să-ți bată la ușă. De aceea este important să ieși cât mai mult din casă, să cunoști cât mai mulți oameni și să-ți faci mulți prieteni. Așa poți găsi bărbatul potrivit pentru tine.

Și nu, nu te comporta cu el ca la interogatoriu. Din acțiunile lui îți vei da seama dacă are acele calități sau nu.

Atragi ceea ce vrei să ai!

Crezi că poți să devii așa metodic/ă? Măcar încearcă! N-ai ce pierde!

P.S. Să nu faci o listă exagerat de lungă, cu criterii imposibile. Dacă îți dorești un Brad Pitt, trebuie să fii cel puțin o Angelina Jolie!

P.P.S. Devill, știu ce-mi vei spune: „Aunci când te lovește dragostea în moalele capului…” Ei bine, să nu mă mai lovească. Nu mă mai mulțumesc cu jumătăți de măsură sau cu oameni nepotriviți. Prefer să renunț la timp. Nu o să mai stărui în nicio relație mai mult decât e cazul! Am zis! :)))