De ieri m-am lăsat de fumat!

De ieri m-am lăsat de fumat. Nu, te rog să nu mă înțelegi greșit. Nu m-am lăsat de țigări, ele îmi sunt mai prietene decât niciodată. Le fumez de parcă mi-aș fuma emoțiile, adică cu o plăcere nemaipomenită, aproape orgasmică. Țigările fac parte din mine, sunt o prelungire a eului meu complicat. Ard la fel de frumos ca și mine, la fel cum o făceam eu odată. De mult, ce mult pare c-a trecut. Cât a trecut?

Când fumez, tutunul fin îmi invadează plămâni, mintea îmi amorțește, iar inima începe să-mi bată mai lin, nu se mai zvârcolește în piept spasmodic. Fumez țigările așa cum mi-am fumat și dorințele. Pe nerăsuflate. Iar tutunul se transformă în fum la fel de repede cum mi s-au risipit iluziile. Știam că sunt iluzii. Dar voiam să le fac reale. Tânjeam. Doream. Voiam. Aproape că aveam. Dar am rămas fără. S-a dovedit a nu fi real, nici măcar ceea ce simțeam eu nu era adevărat, ci doar o himeră orgoliu, încăpățânare, trufie. O fantomă a ceva ce-mi plăcea să simt și-mi doream cu încăpățânare să prindă viață. Pentru că așa voiam eu! Și trebuia să am!

M-am lăsat de fumat. De ieri am încetat să-mi mai fumez sufletul. L-am scos din jar cu două degete. Era mai ușor decât atunci când mi-a fost aruncat în cel mai găunos loc al infernului. Mi-am adus aminte de el. Dintr-o dată mi-am dat seama că doar de mine am nevoie pentru a-mi fi bine. De mine și de nimeni altcineva. Uitasem de sufletul meu, îl abandonsem în trecut. De parcă trecutul îmi ținea de cald sau de foame. Trecutul m-a făcut fericită o perioadă, apoi m-a bătut la fundul gol. Mi-a dăruit simțire și visare, apoi mi le-a smuls cu tărie și violență. Trecutul m-a readus din morți și mi-a redat pofta de viață. Ce momente. Ce zâmbete au mijit atunci pe chipul meu. Ce emoții nemaipomenite. A fost frumos, atât de frumos.

S-a dus și-o dată cu el, cu trecutul, am uitat și de sufletul meu. Dar l-am recuperat. L-am obligat să revină în prezent, aici sunt eu, nu acolo. Am impus sufletului să uite de nori, de fluturași, de nopțile albe și de cele negre. Nu-i convine. Îl simt că nu-i convine. Nu vrea prezentul. Se cam teme. Se confruntă cu o speranță nouă, el voia să rămână agățat de trecut, pentru că-i plăcuse acolo, îi plăcuse iluzia cu care a fost păcălit. Bietul suflet, nu și-a dat seama că trecutul ne-a făcut cu mâna din mers. Ne-a pupat de la distanță și-a plecat. Dar acum nu are încotro, oricât s-ar împotrivi. Acum aleg eu pentru el. Prefer să aleg cu mintea și să nu-mi mai las sufletul să-și facă mendrele cu mine.

Nu se poate pune cu mine. Destul! Până acum a iubit așa cum a poftit! Nu i-am refuzat nicio plăcere, chiar dacă am fost conștientă de nemernicia faptelor și dovezilor. De parcă eu, în carne și oase, am fost o marionetă în mânile lui. A venit vremea să alegem și altfel. M-am vândut de ajuns, m-am îmbătat destul cu apă rece. Trecutul n-a fost blând, însă prezentul e în mâinile mele. Așa că de ieri am renunțat să-mi mai fumez sufletul. Îl pregătesc pentru o nouă oare cum s-o numi?! Nu vreau să invoc dar se întrezărește ceva la orizont mă tentează mă ațâță dar sper să nu mă transform și eu într-o ticăloasă la fel ca profesorul care mi-a aplicat ultima lecție.

La dracu’ cu ele de îndoieli! Cui pe cui se scoate! Întotdeauna!

Sex din răzbunare…

Sex din răzbunare... 

Ai făcut vreodată sex din răzbunare? Dacă nu nici să nu faci vreodată! Dacă da atunci ai simțit pe pielea ta sila și sentimentul de vinovăție.

În febra nervilor și a dezamăgirilor ai luat decizia de a te culca cu un alt bărbat. Ai crezut în celebrul proverb: „cui pe cui se scoate”. Dar „cui pe cui se scoate” doar dacă te îndrăgostești de altul. Dacă nu ești îndrăgostită de acela, regula aceasta simplă nu se aplică. Nu uiți niciodată un bărbat pe care l-ai iubit dacă faci sex cu altul pentru care nu simți nimic.

L-ai înșelat și poate că a meritat, însă nu te-ai simțit niciodată mai rău. Ai făcut sex din răzbunare, dar te-ai răzbunat pe tine, nu pe el. Nu trebuia și nu-și avea rostul această faptă. Ai crezut că va fi mai ușor, că va fi o modalitate rapidă de a-l uita, însă de fapt ți-a fost mai greu decât niciodată. Un sentiment de dezgust te-a cuprins și atunci ai realizat că te-ai înjosit. Te-ai înjosit și ți-ai „murdărit” trupul cu o partidă de sex din curiozitate sau pentru că voiai să-ți „ștergi” de pe piele amintirea mâinilor lui tandre. Dar știi ce, după acea partidă lamentabilă de sex, ai realizat că acolo unde atingerile lui au fost, atingerile altora nu reușesc să mai trezească în tine nicio emoție. N-ai simțit nicio emoție, nicio plăcere, nimic.

Ai făcut sex cu altul pentru că voiai să uiți. Voiai să-l uiți și a fost jalnic, te-ai simțit mizerabil. Îți părea rău pentru tipul care încerca să te satisfacă, dar mult mai mult îți părea rău pentru tine, pentru că ai ajuns să faci așa ceva. Disperarea te-a împins, dar nu ai nicio scuză. Te faci vinovată de prostie și fapte necugetate. Nu ai simțit nicio plăcere și tot ce îți doreai era să ajungi mai repede la duș, să-ți speli de pe corp mirosul celuilalt. Cumva, pentru câteva ore, ai reușit să înlocuiești amintirile minunate cu el, cu niște amintiri care te vor face mereu să te rușinezi. De acum noile amintiri umbresc frumusețea celor vechi. Ai primit în schimb o dezamăgire imensă – sexul din răzbunare nu funcționează!

Acum tot ce poți să faci este să te ierți. L-ai înșelat și poate că a meritat sau nu. Mergi înainte, dar altă dată nu mai repeta aceeași greșeală. Sexul din răzbunare nu funcționează. Când iubești un bărbat, un act sexual din răzbunare nu dă rezultate și nu te face să îl uiți. Doar timpul șterge iubirea și uneori nici vremea nu te face să-l uiți.

Cui pe cui se scoate doar dacă te îndrăgostești de altcineva, altfel nu.