Sătulă de prostul de acasă? Nu-i nimic, are balta destul pește…

Sătulă de prostul de acasă? Nu-i nimic, are balta destul pește…

– Serios, bărbate-su e bețiv, o ține din scurt, nu îi aduce bani în casă. Ea singură întreține casa și copilul.

– Sigur nu minte?

– De ce m-ar minți?

– Mhm… și se fute pentru că…?

– Hai că ești sub orice critică. Înțelegi că e femeie amărâtă?! Ăla e bărbatul ei cu numele, atâta tot.

– O femeie amărâtă nu are chef să și-o tragă cu altul. N-are tragere de inimă. Nu poate. Faptul că are bărbatul bețiv îi dă dreptul să se culce cu altul, nu-i așa?! Pentru că el este un nenorocit bețiv, pentru că nu poate să o mai fută, pentru că nu îi aduce bani acasă, pentru că se simte singură și neconsolată. Are toate motivele de a fi adulteră, nu?

– Nu știm noi ce e la ei acolo…

– Acum o dai cotită. Ți-am pus la îndoială cinstea ei. Faci ce vrei… poți să te culci cu ea și de 3 ori pe zi, poți să o iei tu de bună în locul respectivului, însă gândește-te simplu, ție ca bărbat ți-ar plăcea ca nevasta ta să îți facă așa ceva? Cine te asigură pe tine că nu ești încă un fraier pe care ea îl seduce pentru a-și satisface nevoile, poftele sau capriciile? Poate ești încă o victimă de-a ei sau sunteți o apă și-un pământ. Fii obiectiv. Ia-o ca atare și nu vă mai consolați conștiințele încărcate că e nea bețiv. Sunteți atrași unul de altul, vă place să v-o trageți și nu vă pasă de nimeni și de nimic. Simplu ca bună ziua. Fii sincer cu tine însuți și trăiește-ți povestea asumat. Dă dovadă de maturitate.

– Mă faci să mă simt vinovat…

– Încerc doar să te trezesc la realitate… femeile nu sunt atât de naive și de neajutorate așa cum crezi tu. Femeile sunt puternice și își îndeplinesc întotdeauna dorinețele, își realizează obiectivele, fac tot ceea ce își propun. Chiar dacă își pun în minte niște găinării, le duc până la capăt. Așadar, nu fii tu naiv…

Ăsta e un cuplu clasic: bețivul și curva.

E plină România de ei. Îi vezi la tot pasul. Ea are ochii vii și jucăuși, el îmbuibați de alcool. Vă dezgustă? Stați puțin că lucrurile nu sunt așa simple. Este exemplul tipic de relație în care cei doi sunt dependenți unul de altul și deși, aparent, trăiesc vieți mizerabile, ei SUNT în zona lor de confort. Așa știu să trăiască. Fără o ea curvă și nenorocită, el n-ar mai avea justificare pentru viciul lui și-ar fi nevoit să renunțe la băutură. Fără un el bețiv și nemernic, ea n-ar mai putea să-și trăiască plăcerile și fanteziile cu bărbații care o atrag, care o fac să se simtă femeie. N-ar mai avea „motiv” să pice în brațele unuia și altuia și-ar fi nevoită să fie fidelă unui singur bărbat. Pentru că el este alcoolic, iar ea ușuratică, ambii își pot trăi vieți pe care le doresc. Sunt exact unde își doresc să fie.

Știu, pare SF ce scriu aici,

însă dacă îi scoți din tipar, niciunul din ei nu ar ști cum să facă față noii realități. Scoși din zona de confort, din cercul pe care îl cunosc și știu cum să îl gestioneze, din povestea în care ei sunt păpușarii, habar n-ar mai avea cum să acționeze, cum să simtă, cum să trăiască. Nu s-ar mai recunoaște și-ar pica într-o depresie cumplită. Lăsați în povește, aparent luptă pentru mai bine, au un scop, acela de a-l schimba pe celălalt. Scoși de acolo, vor simți că și-au ratat viețile, că acum nu o să îi mai placă nimeni, că nu vor mai putea să își refacă viețile și dacă totuși vor reuși să își găsească un nou partener, va fi unul care corespunde aceluiași tipar. El o să fie atras tot de „curve”, iar ea o să observe tot bărbații cu vicii pe care la început va dori să îi salveze, însă ulterior îi va ajuta să se afunde și mai tare în viciile lor, ea căutând consolarea în alte părți.

Te regăsești într-un astfel de tipar?

Nu-i așa că îți convine că el bea și pleacă de acasă și nu îți observă escapadele? Nu-i așa că îți convine că bea și poți să refuzi să te mai culci cu el? Nu-i așa că îți convine că ea lipsește des de acasă, iar atunci când este, stă mai mult cu nasul în telefon, preocupată de „prietenele ei” și astfel nu mai are timp și chef să se ia de tine că bei zilnic? Nu-i așa că îți convine că se ocupă ea de cheltuielile casei? Dacă îți convin toate astea, atunci nu te mai văita și nu-ți mai găsi scuze, trăiești exact ceea ce vrei să trăiești. Dacă nu-ți convin porcăriile pe care le înduri, pleacă de acolo. Desparte-te, divorțeaz, cere ajutor specializat, fă terapie, distruge tiparul și învață să trăiești sănătos, fericirea deplină există. Clișeu, dar schimbarea chiar începe cu tine.

Te mai rețin 2 minute pentru un scurt exercițiu de imaginație:

Crezi că bărbatul tău este în siguranță într-un loc unde lucrează preponderent bărbați? Nu ește așa. Ispitele se află la tot pasul. Chiar și în cele mai „sigure” locuri se află cel puțin o femeie sătulă de prostul de acasă și dornică de aventură. Al tău e mai răsărit, mai isteț, mai frumușel, deosebit față de alții? Ei bine, o să îl observe și madam vulpe bătrână și o să ți-l înhațe cât ai zice pește.

Să nu crezi că la al tău nu se uită nimeni, să nu crezi că este de neobservat, să nu te culci pe o ureche că este al tău și n-are cine să îți pună în pericol relația. Zic să nu dormi în ghete, fii atentă și vigilentă, dar mai presus de orice, dă-i omului tău tot ceea ce are nevoie, iubește-l, susține-l, dă-i sex și mai ales, fii spontană și dezinhibată. Cu cât devii mai acră, mai indispusă și mai indisponibilă, cu atât îi îndepărtezi atenția de la tine. Îl faci să se uite la altele, la alea care îl privesc cu admirație, îl fac să se simtă bărbat și trezesc în el masculul alfa, vânătorul, seducătorul. Nu-i minimiza masculinitatea, fă-l să dea frâu liber sexualității lui… altfel îți sulfă madam șunca din ciorbă. Ți-l ia, ți-l gustă… și n-o să fie deloc plăcut să afli că îl împarți ocazional cu altele.

Și totuși… nu fii nebună, nu-l suspecta din orice, nu-l verifica, nu-i mânca zilele. Lasă-i libertatea de care are nevoie, însă fii atentă la el și la nevoile lui. Fiți un adevărat cuplu, nu unul de fațadă, de ochii lumii și atât.

Aplauzele și comentariile le aștept pe

Facebook-ul Dama Fără Secrete! 😀

Mă dezbrac și îți place…

Mă dezbrac și îți place…

 Shhh… te rog, nu spune nimic. TACI! Nu vreau să te aud. Nu-mi spune nimic. Nu vreau să aud ADEVĂRUL. Minte-mă! Minte-mă frumos. Și rămâi. Rămâi să-mi dezbrac trupul. Așa știu eu. Rămâi să-mi dezbraci mintea. Rămâi să-mi rănești pielea. Rămâi să nu-mi vorbești, să ne ascultăm gemetele în tăcere și palmele să ne vorbească iubirea. Lasă-mă, te rog, în brațele tale. Lasă-mă să-ți alunec în gânduri. Lasă-mă să mă odihnesc în sufletul tău. Lasă-mă să te iubesc așa cum n-am iubit nicioată. Întotdeauna se poate mai RĂU. DAA! Pot! Lasă-mă să-ți fiu și lasă-te să-mi fii. Să-mi fii ultimul gând noaptea și primul dimineața.

Nu pot să te privesc. Nu te uita la mine. Nu mă obliga să-ți întâlnesc privirea. Știu ce zace în ea. Știi că mă dezarmează, știi că devin slabă… așa cum îți place. Nu-mi zâmbi, te rog. Zâmbetul tău îmi topește voința. Nu mă mușca, te rog. Îmi schimbi coordonatele. Și nu, te rog nu, nu îmi frământa sânii, nu îmi respira pe gât, nu mă săruta pe umăr și nu-mi mai șopti că nu vrei să mă pierzi niciodată. De ce-mi faci asta?! De ce sădești speranța? Eu știu să trăiesc doar fără speranță!

Încetează! Ești o curvă! O curvă de bărbat. Dar te plac… și mi se înmoaie picioarele când îți simt mirosul. Mă dezbrac și îți place. Vreau să-mi miroasă pielea a tine. Te vreau cu toată ființa mea. Ce-mi pasă că umbli cu picioarele goale, reci, prin sufletul meu! Știu ce mă așteaptă. Urmează să mă sinucid din dragoste. Din nou. Am mai făcut-o. Nu știi tu… habar n-ai câtă forță de distrugere se află în mine…

Ești naiv. Știi unde te atrag? Ai habar ce te așteptă?! Rupe-mi sutienul! Fă-o! N-ar fi primi dată. Eu promit să-ți dezrădăcinez orice credință. Te voi iubi așa cum nimeni nu a mai făcut-o și nici nu o va mai face. O să-ți dezmembrez fiecare celulă nervoasă și apoi o să jonglez cu emoțiile tale până când o să-mi ia foc rațiune… și-atunci ne vom transforma amândoi în cenușă. Și vei pleca… și voi pleca… cândva.

Acum… însă, e vremea să-mi sucești mințile! Înnebunește-mă! Posedă-mă! Fă-mă să mă doară! Fă-mă să urlu de durere și de plăcere. Fă-mă să te vreau așa cum un alcoolic își vrea băutura pentru a rezista vieții. Fă-mă să tremur în lipsa ta. Vreau să-mi pierd liniștea, iar tu o poți distruge cu un simplu sărut. Dă-l încolo de romantism, acum vreau doar să mă… apăsat… tare…

Când se despart oamenii…

Ce-mi place când se despart oamenii. Când se despart oamenii și nu mai au nimic de pierdut, se transformă în neoameni, în haite, în niște arătări care nu seamănă nici în clin și nici în mânecă cu cei care erau odată. Mi-e scârbă

Dintr-o dată bărbații devin niște nemernici, obsedați, nebuni, psihopați, screlozați, scârbe și așa mai departe. Iar doamnele, care cândva erau doamne, devin curve, puturoase, jegoase și așa mai departe. Așa vorbim despre foștii parteneri, ca despre niște gunoaie. Ideea e gunoaiele se îngroapă, nu se dezgroapă. Dacă răscolești gunoiul pute!

Cel mai dureros este atunci când se produce ruptura și foștii parteneri ajung să se bălăcărească ca la ușa cortului. Oamenii, când nu mai au nimic de pierdut devin mai răi decât dracii. Se dezumanizează complet și se transformă într-un soi de demoni capabili să spună și să facă orice pentru a-i răni pe ceilalți. Înfierbântați de nervi, de durere, de neputință sau din cauza vinovăției, ajungem să facem și să spunem niște lucruri pe care în mod normal nu le-am fi spus vreodată.

Și eu mă dezbrac de caracter! Și de mine mi-e la fel de scârbă așa cum îmi este de cei pe care îl blamez acum. Nu îi judec, știu cum este să-ți clocotească sângele în vene, să ți se întunece mintea și să ți se ia vălul de pe ochi. Știu cum este, am trăit starea de multe ori și mereu îmi dau voie să mă manifest însă, greșesc. Și la fel de tare greșești și tu atunci când ajungi să-ți târăști fostul partener prin mocirlă doar pentru a te răzbuna sau pentru a-ți elibera sufletul de durerile și frustrările pe care le-ai acumulat în timpul relației.

Dacă el a fost un nemernic, proastă ai fost tu pentru că l-ai acceptat așa. Îl vedeai, erai conștientă de cine este el și totuși te mințeai și-ți spuneai că poate se va schimba. Nu-l mai terfeli pentru că de fapt te terfelești pe tine și propriile-ți alegere. L-ai ales, ai fost cu el, ai murit cu el de gât?! Acceptă-ți trecutul și trăiește-ți prezentul cu demnitate!

Dacă ea a fost o curvă și o javră de muiere, bou ai fost tu pentru că ai acceptat-o așa. O vedeai că nu-ți merită iubirea, simțeai că-i umblă fundul sau mintea prin alte părți și totuși alegeai să închizi ochii. Nu o mai jigni pentru că o jignești degeaba. Suntem singurii responsabili pentru alegerile noastre. Fiecare dintre noi suntem răspunzători pentru faptele noastre și pentru alegerile noastre.

Dar e al dracului de greu să te stăpânești, să îți muști buzele și să nu-l faci cu ou și cu oțet. Este al naibii de greu să-ți stăpânești furia și pornirile distructive și auto-distructive atunci când suferi și tot ce ți-ai dori este să-l vezi terminat, una cu pământul. Este greu dar dacă îți asculți mereu instinctele întunecate, dacă reacționezi mereu violent unde ajungi?! Cine mai ești?!

Cât de cârpă poți să fii?!

Dur titlul – cât de cârpă poți să fii – nu-i așa?! Ei bine, ești o femeie cârpă dacă dai voie bărbatului să te trateze ca pe o haină veche. Îți asumi rolul de femeie cârpă atunci când te face de rușine public, când te înjură public sau în particular; când te înșală fără să mai ascundă acest lucru; când te lovește sau pur și simplu, când se comportă cu tine ca și cum ai fi un cățel, adică îți dă dragoste cu lingurița și afecțiune cât să nu-ți pierzi interesul. Nicio femeie nu ar trebui să accepte un astfel de „tratament”. Dacă bărbații au orgoliu și mândrie și TU ar trebui să ai stimă și respect de sine. Nu accepta așa ceva, indiferent cât de mult l-ai iubi.

Aia nu e iubire atunci când zi de zi îți subminează sinele și te face să te simți un nimic. Tu NU ești un NIMIC! Meriți respectul cuvenit. Meriți să fii tratată cu blândețe, considerație, dragoste și așa mai departe. Dacă într-o relație nu există respect și o comunicare decentă, atunci aceea nu mai este o relație. Clar nu! Ești făcută curvă, ți se reproșează vrute și nevrute sub motivul geloziei; ești proastă pentru că nu îl înțelegi; nu ești bună de nimic, pentru că nu ești în stare să-i ghicești poftele; ceri voie ca să ieși în oraș cu prietenii, pentru că amicii nu îl plac pe el sau el nu-i place pe ei; îți impune să-ți vizitezi mai rar mama, pentru că ea se bagă în relația voastră. Limitele, reproșurile și jignirile sunt la ordinea zilei. Atunci de ce mai stai cu el? Ce te orbește atât de tare încât să rămâi tot acolo?

Ți-a spălat creierul și prin urmare ești o cârpă! Dar stai liniștită, într-o zi, oricât de uzată ar fi cârpa, oricât de ruptă, de murdară și de găurită ar fi ea, dacă o speli, o bagi puțin la clor și o clătești cu balsam, s-ar putea ca zdreanța să-și recapete strălucirea de odinioară. Deșteaptă-te, femeie! Nu, n-am de gând să-ți recit imnul! Doar te provoc să renunți la a mai fi găina călcată și bătută de „cocoș”. Leapădă-te de gândirea îngustă și renunță să mai crezi – mă iubește, dar așa e el, nu se poate schimba! Ba se poate schimba! Problema este că nu vrea, iar tu continui să-i permiți orice, fiind EXTREM de sigură că te iubește, dar așa e el – puternic – al naibii să fie el!

Fii o cârpă în continuare, iar el o să șteargă cu tine pe jos până când o să apară o femeie ADEVĂRATĂ. O femeie care să îl provoace și care să îi stârnească ACEL interes și ACEA curiozitate pe care tu, îndobitocită fiind, nu mai poți să le trezești în el. Bărbații așteaptă să fie puși la respect! N-ai crede, nu-i așa?! Eh, mai învață! Ca să te respecte, trebuie să te faci respectată! O femeie adevărată își cunoaște locul și știe să și-l câștige într-o relație. Fiind cârpă, nu faci altceva decât să grăbești sfârșitul relației. Un bărbat inteligent nu înjosește, iar o femeie deșteaptă, care se prețuiește, nu acceptă să fie înjosită și umilită. Oricât de mult l-ai iubi și oricât de bine ar face sex (nu dragoste!), ca să nu spun, oricât de bine te-ar fute, TREBUIE să fii femeie, nu cârpă!

De ce ajung bărbații scârbe?!

De ce ajung bărbații scârbe?!

Fără să vreau, i-am cunoscut mama și vă spun sincer, nu mă așteptam să dau peste o femeie deosebită. Bineînțeles că n-am avut prilejul să ne descoasem una pe alta la modul acela nerușinat și profund, dar mi s-au înmuiat genunchii când am văzut că el îi semăna leit. L-am iubit atât de mult pe el încât, văzând-o, mi-a venit să plâng și mi-aș fi dorit să o îmbrățișez. Ea îl născuse pe EL!

M-a uimit toată dragostea cu care vorbea despre el și chiar dacă știu că orice mamă își iubește și își laudă puiul, această mamă era o femeie deosebită care încercase să îi dea cea mai bună educație. Femeia asta îl crescuse frumos, îi insuflase niște principii și valori drepte, făcuse tot felul de sacrificii pentru ca el să ajungă un om de bine și un bărbat pe cât posibil de bărbat.

De asta mă îndrăgostisem de el. Pentru că atât cât s-a putut, fusese un bărbat așa cum rar îți este dat să cunoști. Educat, manierat, emaptic, inteligent, bun, protector, sensibil, comunicativ, curajos, asumat etc.. Cred cu toată ființa că este visul oricărei femei, doar că n-am știu să îl fac să fie bărbatul visurilor mele. Femeia care îl va iubi și pe care o va iubi, va fi o femeie extrem de fericită.

Și uite așa am încetat să mai detest un bărbat care m-a rănit într-un hal fără de hal. Un bărbat cu o mamă bună, n-avea cum să fie un om rău. Așadar, mi-am dat seama că pentru suferință nu este niciodată de vină un singur partener, ci amândoi. Dacă am primit răutate și suferință, sunt conștientă că și eu sunt de vină. Am iscat toată acea furtună, am partea mea de vină. Am trezit în acel bărbat toate acele sentimente negative și n-am putut să mă opresc la timp.

Da, poate că unii bărbați n-au nicio justificare! Sunt răi din născare! Pentru că așa le place să fie. Pentru că suferința femeii le alimentează propria stare de bine și îi face să se simtă puternici și invincibili, însă în majoritatea cazurilor, când relațiile nu merg, nu merg din cauza amândurora.

De ce, mama naibii, ajung bărbații scârbe?

Păi dacă e să analizăm, psihologii vor sări imediat cu veșnicul răspuns: părinții. Pentru că mama a fost posesivă sau din contră, pentru că mama a fost o ființă rece. Pentru că tatăl a fost autoritar sau pentru că n-a avut deloc tată. Pentru că părinții au fost alcoolici, l-au bătut sau n-au știut să îl ajute, să îl susțină, să îl încurajeze sau să-l educe așa cum trebuie. Sau mai e și varianta în care o dezamăgire cumplită în dragoste l-a transformat iremediabil. Știți, clasica poveste: fata a fost curvă sau a iubit o fată și respectiva n-a reușit să se îndrăgostească de el.

Cu toate acestea, oricât motive mi-ar îndruga cineva, pentru răutate nu există justificare! Un bărbat care nu se oprește atunci când simte sau vede suferința femeii, nu e bărbat. Când o relație nu mai funcționează, te oprești. Pui punct. Îndepărtezi femeie lângă care cele mai mari defecte ale tale ies la suprafață și gata. Ea nu mai e o nemernică frustrată, tu încetezi să mai fii o scârbă de bărbat.

Deși mi-e greu să recunosc, dacă bărbatul devine o scârbă, noi, femeile, trezim „monstrul”! El încetează să mai fie bărbatul visurilor tale atunci când tu ești cicălitoare, îl jignești, îl sufoci, ești prea disponibilă sau indisponibilă, când îl castrezi emoțional, ești posesivă, geloasă, exagerată, îl înșeli sau nu îl respecți, ceri prea mult sau oferi prea mult. În tot trebuie să existe un echilibru și mai ales, să nu treci niciodată acea barieră a certurilor. În toate cuplurile există probleme și conflicte, însă dacă încalci bariera și uiți de respect, să nu te aștepți ca el să rămână un domn. Din păcate, nu-i poți cere să fie domn când tu te porți ca o țață nesuferită!

Suntem oameni, iar domnia se pierde atât de ușor. De ce ajung bărbații scârbe?! Pentru că noi îi împingem în acel punct al degradării supreme.

Bărbații plătesc pentru sex! Dar cum ar fi să plătească și femeile?!

Bărbații plătesc pentru sex! Dar cum ar fi să plătească și femeile?! Nu este niciun secret pentru nimeni faptul că unii bărbații merg la dame de companie! Bineînțeles că unii neagă cu vehemență sau refuză ferm ideea de a plăti o femeie pentru a face sex. Însă mai devreme sau mai târziu, toți plătesc! De ce o fac?! Din curiozitate, pentru că le pică cu tronc o anumită femeie, pentru că n-au încotro sau pentru că vor să încerce și asta, măcar o dată în viață. Dacă nimerești o cocotă pricepută, s-ar putea să ai parte de o experiență inedită, care să-ți schimbe total percepția despre sexul plătit și sexul din dragoste.

       Nu strâmba din nas! Într-un fel sau altul cu toții plătim pentru sex, mai ales tu, dragă mascul alfa. Nu te mira! O să-ți explic! Ai o iubită pe care o iubești și o respecți. Ca orice femeie, trebuie stimulată. O scoți în oraș, îi cumperi flori, îi oferi cu dragă inimă diverse atenții și cadouri, îi mai dai bani de o geantă, o duci în vacanță și câte și mai câte. Cumva plătești pentru sex! Îi satisfaci capriciile, îi faci poftele, îi demonstrezi că o iubești și este importantă, iar ea îți sex oricând vrei. Cu cât ești mai drăgăstos și mai atent, cu atât ea își va deschide mai des picioarele. Indirect plătești și tu pentru sex și s-ar putea să ieși chiar mai în pagubă decât acela care oferă o anumită sumă unei dame. Diferența este că damele sunt puțin mai oneste decât iubitele.

       De ce este dama de așternut mai onestă? Pentru că îți spune direct suma, nu percepe comision extra, nu are așteptări, nu te stresează, nu îți dă bătăi de cap, nu îți face probleme, nu te presează, nu îți face reproșuri, nu te jignește, nu te minte, nu te înșală. Ba mai mult decât atât, în pat își va da toată silința să te satisfacă și să îți satisfacă orice capriciu și fantezie sexuală. Ea nu așteaptă să o îmbrățișezi după, nu trebuie să-i spui că ți-a plăcut (ea știe deja, pentru că este profesionistă), nu te va minți că o doare, nu va suferi de migrene, nu trebuie să-i spui te iubesc, nu trebuie să o suni după! Bineînțeles că nu te încurajez să plătești pentru sex, nu-ți spun să faci din asta o obișnuință, ceea ce încerc să fac este să te conving să NU mai condamni damele de așternut și să nu te mai dai cocoșul care NU plătește! Ba plătești, într-un fel sau altul plătești! Și la un moment dat vei ajunge în patul unei cocote. Poate că nu acum, dar vei ajunge. Never say never! Și nu uita, dacă plătești o femeie pentru sex nu înseamnă că ești mai puțin bărbat sau că asta te transformă într-un pervers! Deloc! 😛

         Bun, dacă am clarificat lucrurile cu bărbații trec la femei acum. Draga mea, spune-mi sincer, cum ar fi dacă ai plăti un bărbat pentru sex?! Te-ai gândit vreodată? Te rog să nu fii ipocrită. Nu strâmba din nas nici tu. Știu ce vei spune – bărbații plătesc pentru sex, nu noi, femeile! Adevărat. Dacă ne luăm după statistici, procentajul bărbaților care plătesc pentru sex este mai mare decât procentajul femeilor care dau bani bărbaților. În România nu se poartă prea mult această metodă în rândul femeilor. Sau dacă se poartă, este un subiect tabu. Nicio femeie nu o să recunoască faptul că a plătit pentru sex. Dar am văzut o grămadă de cazuri în care femeile își întrețin iubiții. De ce îi întrețin? Din diverse motive. Tipul ori n-are job, ori este un incapabil și nu poate să-și țină un loc de muncă, ori e prea bun pentru a sta pe un salariu minim pe economie, ori e liber profesionist și face bani din an în Paște, ori pur și simplu ăsta îi e obiceiul – să trăiască de pe urma femeilor. Ei bine, aceste doamne și domnișoare plătesc pentru sex. Nicio femeie normală la cap nu și-ar întreține iubitul la nesfârșit. Înțeleg să accepți situația o perioadă, să-l susții, să-i fi alături, dar dacă el nu-și dă silința să miște ceva, atunci altul la rând. Deci, până și femeile plătesc pentru sex. Dacă accepți situația de a-ți întreține iubitul, asta înseamnă că tipul prestează bine. Nu-mi spune că-l iubești de nu mai poți pentru că nu te cred. E ceva mai mult. Este vorba despre plăcerea carnală, sex and guilty pleasure! 🙂

         Închei subiectul acestor cazuri izolate sau nu. Și vreau să te întreb, draga mea cititoare, cum ar fi dacă ai plăti pentru sex? Nu te încântă ideea? Și nu, nu mă refer la enșpe ore de stat în penis, nu mă gândesc la perversiuni, nu mă gândesc la fantezii aplicabile doar cu un străin, nu mă refer la un taur comunal cu o bărbăție de 30 de centimetri (horror), ci mă gândesc la o experiență INEDITĂ! Ceva ce nu cred că vei putea trăi vreodată cu soțul sau cu iubitul tău.

        Hai să îți propun un scurt exercițiu de imaginație! Gândește-te că ai în fața ta zece bărbați frumoși, exact genul tău. Dintre toți, alegi unul singur sau doi, după cum te ține buzunarul. Discuți cu el, faceți un târg – îi spui ce vrei, iar el îți spune câți bani vrea pentru munca prestată și faceți o înțelegere! Îl alegi, îl iei, luați o camera la hotel și dați drumul fanteziei. Imaginează-ți ce fabulos ar fi să te culci cu un bărbat cu care nu trebuie să-ți dai silința, de care nu trebuie să te rușinezi, care nu are așteptări și pe care nu trebuie să-l impresionezi cu NIMIC. Partida asta de sex este pentru tine. Doar sex și atât, fără să-ți pese de sentimentele lui, de sufletul lui, de părerile lui și de așteptările lui. Fără să te temi de ziua de mâine și fără să te gândești: oare i-a plăcut, oare mă va suna mâine, oare o să mă mai căute, oare a fost bine și pentru el, oare m-am ridicat la înălțime, oare l-am satisfăcut?! Nici nu contează dacă lui i-a plăcut sau nu! Trebuie să-ți placă ție! Tu să te simți bine! Știi vorba aceea – clientul nostru, stăpânul nostru.

        Dacă tot plătești, măcar să te simți super bine! Tu ești personajul principal. Nici nu mai contează dacă ai sau nu defecte fizice, dacă ești grăsuță sau slabă, frumoasă sau urâțică, sexi sau mai puțin sexi, deșteaptă sau proastă. O singură lege nescrisă este obligatorie, din punctul meu de vedere, atât pentru tine cât și pentru el – să fiți curați, sănătoși și să stabiliți clar dinainte termenii și condițiile înțelegerii. Tu oferi cât vrei și primești fără limită, căci de plătești pentru asta! Practic nu vei face altceva decât să-ți dai șansa la un orgasm neîngrădit sau mai multe, dacă tipul e bun! Dacă nu vrei, nu miști niciun deget, doar primești plăcerea și te bucuri de ea. Însă ține cont de un lucru, gagiul este și el un bărbat, NU un robot. Cumva, dacă vrei să facă treabă bună, trebuie să îl stimulezi. Gândește-te pentru o clipă cum ar fi să fii satisfăcută așa cum îți place ție, cum vrei tu, cât vrei tu, în pozițiile preferate și așa mai departe. Și ca să știi, toată treaba pleacă de la creier.

        Atunci când are loc un contact sexual consimțit între doi adulți iubiți, amanți, prieteni cu beneficii, ce sunt ei oamenii au emoții și nu se lasă duși de val cu toată ființa. Au diverse temeri, complexe, inhibiții etc. și atunci nu reușesc să ofere tot ce știu și au mai bun. În momentul în care plătești pe cineva, nu te mai gândești la nimic, tot ce vrei este ca banii pe care i-ai cheltuit cu el, să-ți asigure satisfacția meritată. Plătești pentru plăcere și nu mai contează absolut deloc părerile celuilat despre tine sau despre actul în sine. L-ai plătit, îl deții în acel moment și n-are de ce să facă nazuri. Înțelegerea e înțelegere! Dacă plătești un bărbat nu înseamnă că ești o curvă, nu înseamnă că nu ești în stare să cucerești un tip, nu înseamnă că ești egoistă, ci înseamnă că vrei să te simți extraordinar. Vrei să te rupi de realitate pentru o noapte sau câteva ore și clar vrei să uiți cine ești, de unde vii și încotro să te îndrepți.

Ce zici, ai fi în stare de o asemenea nebunie? 🙂 S-ar putea să-ți placă! 😀

Curvă în pat și doamnă în societate

Mi s-a spus de atâtea ori: „Femeia TREBUIE să fie curvă în pat, doamnă în societate și gospodină în bucătărie”. N-am înțeles niciodată de ce TREBUIE. De ce nu poate fi numai curvă, doamnă sau gospodină? Numai curvă, e rușinos și înjositor. Numai doamnă, e prea rece și frigidă. Și numai gospodină, e prea cuminte, poate chiar delăsătoare și de-a dreptul neinteresantă ca femeie. Oricum, Bubulina gospodina e doar una.

       Ei bine, mixul acesta este MUSAI necesar, cică. Altfel, femeia nu mai e femeie. Sau încetează să mai fie de trei ori femeie, habar n-am. Înțeleg ideea de a fi curvă și doamnă, dar de ce trebuie să fie și gospodină? Adică o trece dragostea prin stomac, însă poate găti și el, se poate ocupa și el foarte bine de cumpărături, nu? Și ce te faci atunci când se presupune că doamna este doamnă și curvă numai cu tine, și ea de fapt este curvă pentru toți bărbații pe care-i întâlnește. Ce te faci, ca bărbat, când îți iei o asemenea țeapă și ajungi să ții lângă tine femeie tuturor? Hm?

      Unii misogeni susțin că locul femeii e la cratiță. Ăhă nu serios? Pe bune? Hai să fim serioși! De fapt locul bărbaților este la cratiță! Ați văzut și voi, cei mai buni și mai renumiți bucătari sunt bărbați, așa că mai tăiați din locuri, femeia se potrivește oriunde vrea ea să fie, nu neapărat la cratiță. N-am o problemă cu gospodinele, bravo lor că se îngrijesc de familie. Însă locul meu nu este la cratiță și nici la mop și nici nu va fi vreodată. Era să fiu domesticită odată. Era cât pe ce să pic în plasă. Dar m-am deșteptat la timp. Mi-am dat seama că nu sunt făcută să fiu o femeie supusă și nici nu aveam de gând să mă ofilesc într-o relație în care trebuia să fiu dominată. Și recunosc, îmi place să fiu dominată dar nu tot timpul, nu în viața de zi cu zi, nu în asemenea hal încât să cer voie să mă duc undeva sau să fac ceva. Decât cu un asemenea bărbat, mai bine singură. Singură, tânără și neliniștită.

       Căci da, decât curvă în pat, doamnă în societate și gospodină în bucătărie, mai bine femeie. Pur și simplu, femeie. Cu bune și rele. Cu virtuți și defecte. Cu nebunii și obsesii. Cu fantezii și fetișuri. Tânără și liberă, dispusă să iubească și să se lase iubită ori de câte ori i se ivește ocazia. Nu-mi place încadrarea femeilor într-o anumită tipologie. Nici eu nu încadrez bărbații în anumite tipologii, chiar dacă unii sunt prea proști, alți sunt doar boi și unii chiar nepricepuți în ale amorului. Am impresia că se așteaptă prea mult de la femei și prea puțin de la bărbați. Puțini sunt bărbați adevărați. Puțini dau totul în intimitate, puțini se dăruiesc pe de-a-ntregul, puțini iubesc cu adevărat, puțini respectă și puțini țin cont de dorințele femeilor. Sau poate am întâlnit eu numai specimene care cer mai mult decât oferă. Însă trebuie să recunoaștem, societatea are mai multe pretenții de la o femeie decât de la un bărbat.

      Ea nu își poate trăi viața liber și neîngrădit pentru că automat este catalogată ca fiind curvă. În vreme ce un bărbat care a avut numeroase femei este perceput ca fiind șmecher sau experimentat; femeia care a trecut prin patul multor bărbați este numită târfă! Unde mai este egalitatea în drepturi? Unde mai este egalitatea dintre un bărbat și o femeie? Vă spun eu, încă nu este egalitate între femeie și bărbat. Mai sunt și femei curajoase care își trăiesc viața după bunul plac, însă societatea o critică asupru. Femeile măritate, „la locul lor”, se tem să-și lase bărbații în preajma lor, iar bărbații le tratează ca pe niște bunuri consumabile. Ei nu-i chiar așa, și CURVELE AU SUFLET. Și până la urmă, de ce le spunem curve? Sunt femei! Fac ce vor până la urmă. Fiecare este dator să-și trăiască viața după cum vrea, chiar dacă e bine sau nu. Până la urmă toți ne plătim „păcatele” mai devreme sau mai târziu și nimeni nu le plătește în locul nostru.

        Eu zic să nu mai aveți așa multe așteptări de la femei, să nu le mai încadrați în nicio categorie, lăsați-vă surprinși de frumusețea lor și iubiți-le așa cum sunt! Pentru că merită și în fond suntem născute pentru a fi iubite!

În drumul spre dormitor…

Ceea ce numesc eu astazi frumusete, pentru altii poate parea banal. Acum ceva timp as fi fost si eu in stare sa merg pe strada goala sau aproape goala. Ma simteam nebagata in seama. Credeam ca a fi femeie, cu sanii la inaintare, e o treaba mega, super wow. Credeam ca altfel un barbat nu ma poate observa. N-aveam picioare de fuste mini, dar aveam niste sani mari si provocatori, ca doua pere coapte ce abia asteaptau sa fie devorate, pe care ii scoteam mereu la iveala. Purtam bluze exagerat de decoltate, alteori nu-mi luam sutien, numai pentru ca sfarcurile sa-mi strapunga tricoul si astfel barbatii sa VADA mai bine. Hm eram fraiera, habar n-aveam eu ca barbatii care observa astfel de femei, nu fac altceva decat sa le trateze ca pe niste obiecte. Dar si eu eram un obiect, ma purtam ca atare. Nu prea voiam sa fiu o femeie inteligenta, ci o femeie dorita. De parca sex appeal-ul tine de cald si de foame. De parca sex appeal-ul naste dragostea. De parca o femeie nu poate fi sexy si cu sanii acoperiti. Minte de adolescenta cu capul in nori. Minte de adolescenta care se desconsidera si credea ca nu poate trezi interesul decat cu sanii pe-afara.
Si-am tot dus-o asa, goala si la propriu si la figurat, pana m-am saturat sa mai fiu in preajma unor barbati de doi lei. Cand am inceput sa ma imbrac si sa ma apreciez, viata mea a luat o alta turnura. Nu ma mai observau tipii frivoli, ci cei care chiar isi doreau sa vada ce am dincolo de haine si de carne. Cam atunci am descoperit si eu adevarata afectiune. Atunci am inteles ca barbatului ii place sa seduca, nu sa ia de-a gata. Atunci am inteles ca barbatului ii place sa descopere, nu sa vada totul din prima. Atunci am inteles ca barbatului ii place sa cucereasca, nu sa aiba o femeie care i se ofera pe tava. Sigur ca n-o refuza nici pe cea in costumul Evei, dar nu si-o va dori vreodata langa el ca fiind iubita oficiala. Vampele stau ascunse de ochii lumii. Vampele nu sunt doamne in societate si nici mame bune. Cel putin asa cred unii barbati, n-o sa iasa in lume prea des sau prea mult timp, cu una care tot ce stie sa faca este sa-si arate si sa-si departeze cracii.
O femeie demna de luat in seama este curva in pat, doamna pe strada si o buna gospodina in casa. Sigur ca nu toaaaate suntem gospodine, dar macar curve si doamne, toate ar trebui sa fim. Dar macar curve sub acoperire, sa nu se vada in haine, in machiaj sau in atitudine. Pe strada si in lume, totul cu masura si decenta. Cu el in pat, suntem libere sa fim si fiare, nu ne va sti nici vantul nici pamantul. Sau bine, poate vreo doi-trei prieteni de-ai lui si doua-trei prietene de-ale noastre, dar in rest NIMENI.
Si da, dezbracatul nu mi-a adus fericirea si nici imbracata pana-n gat n-am cunoscut-o. Dar macar intr-o forma decenta, am reusit sa ma fac remarcata nu numai ca fiinta sexuala, dar si ca una spirituala si inteligenta. Macar acum nu mai sunt un obiect, ci o femeie cu care se poate iesi si pe strada. Si cand ma uit dimineata in oglinda, sunt multumita de ce vad. Sunt o femeie intreaga, NU o femeie ciuntita de mai multi barbati, avuta de mai multi, dar in fond nedorita de nimeni. Sunt a cui vreau eu sa fiu! Sunt Dama Fara Secrete si cine este in stare sa vada frumusetea mea dincolo de maldarul de haine, are drumul liber si spre dormitor.