Mă lepăd de tine ca de Satana, însă în final ajung agățată tot de gâtul tău…

Mă lepăd de tine ca de Satana, însă în final ajung agățată tot de gâtul tău…

Dar să nu mă iei niciodată în serios. Șansele ca eu să mai cad răpusă de dragoste la picioarele vreunui bărbat sunt aproape nule. Sunt o iluzie. Sunt impulsivă. Dacă simt, acționez. Însă mă pun în mișcare doar atunci când sunt încolțită de niște sentimente puternice. Așa îmi pierd nu doar starea, ci și mințile. Nu am somn. Nu mă pot concentra la nimic altceva și-aș fi în stare să străbat țara în lung sau în lat pentru a-mi astâmpăra dorul. Sunt capabilă de lucruri inimaginabile și, din păcate, pot să cobor până-n Infern pentru a-mi atinge scopurile care, deși nu sunt meschine, nu sunt nici tocmai cinstite.

Orgasmul… nu sexul este cel mai important, ci dorința. Dacă, vreodată, întreaga mea ființă va tânji după tine, dacă prezența ta în viața mea va fi de o importanță maximă, atunci să știi că sufletul meu se află în palma ta, iar tu vei avea întreaga putere. Vei putea să îl fărâmi, mi s-a mai întâmplat, sau vei putea să îl înalți la ceruri. Libertatea o ai tu, curajul îl am eu. Îmi asum modul în care aș putea fi ucisă. Și știi de ce?! Pentru că nimeni nu are voie să decidă în locul meu. Nimeni nu poate și nu are trebui să trăiască în locul meu dragostea sau durerea, dumnezeirea sau iadul, virtutea sau păcatul.

Când iubesc, nimic nu mă mai sperie. Și n-am curajul nebunului. Nu! Sunt perfect conștientă de alegerile pe care le fac, de dansul morții în care mă bag, de jocul riscant și periculos în care îmi folosesc toate armele din dotare. Sigur că este epuizant, dar dacă nu sunt provocată, parcă nu merită efortul. Asta nu e iubire? Se prea poate! Însă este singura formă de dragoste pe care o cunosc eu. Spune-i fantezie, obsesie, iluzie sau risc, așa mă simt vie.

Dar, așa cum ți-am spus și mai sus, șansele ca eu să mă mai îndrăgostesc nebunește sunt aproape inexistente.

Sexul nu este un indicator al iubirii. Dacă fac sex cu tine nu înseamnă că te iubesc, nu înseamnă că te vreau pe termen lung, nu înseamnă că mă poți domina. Nu sunt a ta, eu nu aparțin nimănui. În ultima vreme repet această propoziție într-un mod aproape obsesiv și nimeni nu mă crede. Ba chiar sunt și „amenințată”: „Băi, dacă te culci cu mine, n-o să mai vrei vreodată alt bărbat!” Pe bune?! Hai, mai taie din infatuare că nu te-ai născut Zeu al Sexului.

Culmea este că eu, așa nimfomană cum par pe blog, aleg să mă culc în special cu bărbații care nu prezintă niciun pericol pentru mine. Cum adică? Pur și simplu. Când mă conving că nu m-aș putea îndrăgosti de tine, atunci primești accesul în cearșafurile mele. FĂRĂ STRES, fără obligații, fără așteptări, fără dureri de cap și, mai ales, dețin controlul! Știu, știu… sexul nu se compară cu a face dragoste cu omul iubit. Dar de unde să îl iau eu pe acest om iubit?! Nu există.

Așa că, pentru că trebuie să am grijă de mintea și de corpul meu, pentru că sexul este și o necesitate, dar și o modalitate de a combate plictiseala, rutina și monotonia, din când în când aleg să mă plimb cu Dacia GRATIS decât să-mi pierd viața într-un Ferrari. Sigur că cele două experiențe nu se pot compara. Dar vedeți voi, după 30 de ani, nu prea mai găsești câte un Ferrari la fiecare colț de stradă. Așa că iei Dacia, nouă, bună, sigură, satisfăcătoare. Nu te dă pe spate, dar nici nu te omoară. Totul e confortabil și SAFE.

Lipsește adrenalina? Lipsește! Însă de oricâte ori m-aș lepăda eu de Satana, în final tot agățată de gâtul lui ajung. Da, spun adesea că mă cumințesc, că nu mai vreau jocuri și amor periculos, însă până la urmă sfârșesc bălăcindu-mi picioarele tot în ape tulburi. La început intru până la glezne, fiind sigură că nimic rău nu mi se poate întâmpla, însă când apele învolburate îmi trec de genunchi, ajung la mâna sorții. Și-atunci… Dumnezeu cu mila. Dar cine se bucură de adrenalină? Cine ajunge la mal vie, însă nu tocmai nevătămată? Eu! Dar mai puternică decât am fost vreodată.

Mă lepăd de tine ca de Satana, însă fii sigur, în final tot agățată de gâtul tău ajung!

P.S. Titlul este o metaforă! Dacă trebuie să explic ce-am vrut să comunic prin titlu, înseamnă că nu ești cititorul pe care l-am vizat și, probabil, blogul meu nu îți va fi pe plac. Așa că nu te osteni, mergi mai departe!

Să-ți spun că mi-e dor?!

Sa-ti spun ca mi-e dor?!

Tu stii, ma cunosti fara sa iti vorbesc deschis.

Mi-e atat de dor de mi se putrezesc buzele sarutandu-ti urmele.

Mi-e atat de dor, incat, iti strig numele neincetat si traiesc tot timpul cu ecoul lui in suflet.

Cel mai usor este sa traiesc cu absenta ta, cica in prezenta ta ma fac scrum de atata dragoste.

Oare stii cata iubire se ascunde in mine?

Tin dragostea asta ca pe un monstru incatusat.

Stiu ca ti-e frica, de aceea stau inlantuita.

Libera nu m-ai putut suporta niciodata.

Nu sufar. Asa te iubesc eu. Chinuitor.

Dar dincolo de toate gandurile astea schizofrenice, se afla linistea.

Linistea ta.

Linistea ta imi mangaie obrazul.

Este ca si cum m-ai atinge tu pe intuneric.

Inchid ochii si te simt.

Esti la fel de viu ca mine.

Nu trebuie sa fii aici ca sa iti vad chipul, sa iti simt parfumul si sa-ti aud vocea.

Te sarut.

Tu esti parte din mine. Partea mea intunecata. Atat de sfanta incat n-o cunoaste nimeni.

N-am cui sa ma destainui. Nimeni nu ma intelege.

In bezna nu sunt niciodata singura. Sunt cu tine. Imi traiesc dorul. Ma mistuie, dar ma insufleteste.

Daca as descatusa iubirea. Daca as lasa-o libera. Cine as mai fi eu?!

Ce chip ar mai purta neimplinirile mele?

Cum ar mai arata neputinta?

Cum as mai trai? Pe cine as mai iubi?

Ce barbat as mai teroriza? Asupra cui mi-as mai frange obsesiile?

Cine m-ar mai acuza ca sunt nebuna? Cine ar mai putea vedea in mine ce ai vazut tu?

In ce m-as transforma? Cum as mai scrie?

Daca as uita sa mai respir?

Daca innebunesc? Daca imi uit numele?

Daca s-ar alege praful de mine?

Si totusi asta nu e iubire. Este obsesia unei scriitoare. Nimic mai mult.

Tu ma faci nemuritoare.

Cum te cheama? Cine esti tu? De ce s-a ajuns aici?

Pentru ca dorul trebuie sa aiba si el un chip.

Si pentru ca dorul este cel mai puternic stimulent al scriitorilor, te-am ales pe tine.

Ghinionistule.

Esti toate relele pamantului, esti orice, mai putin uitarea!

Trecut de două noaptea

Este trecut de două noaptea și cele câteva pahare cu vin băute își spun cuvântul! Mi se împleticește mintea, rațiunea mi-e adormită, iar sentimentele îmi dau târcoale. De ce învie ele la băutură?! De ce nu rămân în același con de umbră?! Zilnic mă chinui cu ele, zilnic le încătușez, dar uite, sunt nopți în care se eliberează vrând-nevrând, torturându-mă!

Am scris vreodată la această oră?! M-am lăsat vreodată purtată de avalanșa de gânduri care-mi sufocă mintea într-un ritm alert, atroce?! Nu știu, nu-mi pasă! Nu-mi mai pasă de nimic în acest moment, totul e gol și pustiu. Pentru câteva minute am voie să simt golul atât cât scriu acest articol, apoi îmi șterg lacrimile și mă oblig să te uit. Îmi dau voie să sufăr, să doară, să plâng, să-mi strig neputința! Nu mă mai gândesc nici la ce am de făcut mâine azi, nici la planurile de viitor, nici la visurile pe care le am de îndeplinit, nu mă mai gândesc la nimic. Las deoparte pârghiile de care mă agaț zilnic. Mi-e al dracului de dor!

Mi-e al dracului de dor și nu știu de unde să te iau! Nu știu de unde să te chem, cum să te strig și în ce fel să dau de tine! Nu pot să te fur de nicăieri, ai plecat. Ai plecat așa cum ai spus. Te-ai dus! Unde dracului te-ai dus?! Ți-o fi bine?! Ți-ai găsit liniștea? Țelul, scopul, uitarea?! Nu de mine n-aveai cum să mă uiți pentru că nu m-ai purtat niciodată în mintea și în sufletul tău. Ce naiba e ăsta?! Se cheamă dor?! Cred că de fapt îți duc grija așa cum eram obișnuită să o fac! Îți duc grija și nu meriți. Mă gândesc adesea ce-o fi în mintea și în sufletul tău. Același haos, același întuneric, același gol?! Aceeași putere și stăpânire de sine?! Cum ai putut să fii atât de puternic și totuși atât de slab?!

Câte întrebări îmi pun Întrebări inutile. Nu-și mai au rostul. Nu știu de ce mă frământ, de ce mă gândesc, de ce-mi mai înveninez sufletul. Nu știu de ce nu pot să te dau dracului pur și simplu! Pentru că meriți! Cât meriți să șterg cu tine pe jos! Cât ai fi meritat să-ți terfelesc reputația și mândria! Cât ai fi meritat să te umilesc! Dar ai făcut-o tu pentru mine. Singur te-ai distrus! N-aveam ce să mai distrug și eu! Nimicul nu poate fi nimicit! Doamne, și cât iubesc nimicul! Cât l-am iubit și cât de mult am vrut să-i dau viață nimicului!

Ochii mei în ochii mei găsesc tristețea de fiecare dată când mă gândesc la tine! Cândva am fost omul care te privea cu cea mai mare încredere și dragoste. Oare ceea ce am văzut în tine era fals?! S-au dovedit toate neadevărate

Când o să scap de tine?! Când?! Spune-mi!!! Cât aș vrea să te șterg din mine. Am ajuns să regret eu care nu regret niciodată ceea ce a fost săvârșit dar uite că regret! Și nu meriți nici măcar un cuvințel din ceea ce am scris! Nu meriți nici măcar ceea ce a fost scris să trăim!

Spionajul, curiozitate sau obsesie?!

Spionajul, curiozitate sau obsesie?!

Femeile sunt curioase din naștere. Nu cred că s-a născut femeia care să nu-și fi cercetat pe internet iubitul, fostul iubit, viitorul iubit, fostele iubitului, muierile care se dau la el sau pe cele care par dubioase. De asemenea ele verifică și neamurile, dar și neamurile neamurilor. Nu cred că există vreo femeie care să spună – eu n-am spionat niciodată. Dacă îmi spui asta, minți cu nerușinare, fetică!

Spionajul se află în sângele femeilor!!!

În ziua de astăzi toată lumea are cont de Facebook, iar unii dintre noi avem conturi și pe alte rețele de socializare, plus site-uri personale. În momentul în care faci parte din mediul online, îți asumi acest lucru și accepți faptul că vei fi căutat, vizitat și studiat. Mi se pare o mare cretinitate să te simți invadat. Într-adevăr, este o linie fină între curiozitate și obsesie. Una este să verifici contul cuiva de facebook pentru a vedea ultimele noutăți și cu totul altceva este să-i scrii pe toate conturile posibile. Aici da, vorbim de nebunie curată.

Și eu fac parte din rândul spioanelor. Mi-e aproape imposibil să mă abțin. Dacă l-am plăcut și dacă mi-a fost drag, am căutat „referințe” pe internet despre el. Pur și simplu caut, stă în natura firii mele. Motivul predominant pentru absolut toate femeile este curiozitatea – vrem să știm tot, să aflăm tot, să fim la curent cu tot. Sunt și cazuri în care aceste căutări îți dezvăluie un adevăr pe care bărbatul în cauză refuză să ți-l spună și atunci, dacă tot simți că e ceva în neregulă, rămâne în grija ta să afli. De asemenea să nu uităm de momentul numit despărțire. După despărțire toate muierile verifică profilurile fostului pentru a fi la curent cu starea și schimbările din viața lui dar și din cauza dorului, la naiba!

Am fost spioană, am fost și o mică hărțuitoare. Nu spun că am procedat corect, uneori am întrecut limita, știu asta, tocmai de aceea și spun că limita dintre curiozitate și obsesie este fină. Iar de la obsesie la nebunie este doar un pas mărunt. Cine dracului nu caută?! Din surse sigure știu că și bărbații caută, iar motivele lor sunt cam aceleași ca și ale noastre. Chiar dacă am căutat și am exagerat în căutările mele, nu am făcut rău nimănui și nici nu aș fi făcut rău cuiva, indiferent ce aș fi aflat. Dacă am căutat, am făcut-o pentru mine. Pentru că eram curioasă, pentru că muream de dor, pentru că îndoielile mă omorau, pentru că neliniștea nu îmi dădea pace sau pentru că simțeam că ceva necurat se afla la mijloc.

Spre deosebire de alte spioane, eu mai am și prostul obicei de a-i spune omului: știi, te-am căutat pe facebook și te-am găsit. Ți-am văzut pozele cutare, neamurile cutare, am văzut că ai făcut cutare lucru, că ai fost în cutare loc și tot așa. Îmi dau cu părerea fără jenă. În nebunia mea, îi spun întotdeauna omului că l-am căutat. De ce? Pentru că atât timp cât nu fac nimic rău, nu îmi fac simțită prezența și nu deranjez pe nimeni, nu dau cereri de prietenie, nu dau like-uri și nici nu comentez, consider că nu greșesc cu nimic! Cu ce te deranjează dacă văd?!

Prima fază este întotdeauna curiozitatea,

apoi căutările devin verificări de rutină

sau pură obsesie!

Azi mănânc o ciorbă care nu îmi place. Urăsc să-mi scrie cineva pe toate căile posibile doar-doar de-oi vorbi. Nu merge așa. Dacă vreau, vorbesc. Dacă îmi place cineva, demonstrez. Dacă m-am îndrăgostit, simte el cu vârf și îndesat. Dar dacă spun civilizat că NU azi NU și nici altă dată, atunci cel mai bine este să mă lași în pace. Cu toate acestea, nu pot interzice unui om să-mi viziteze blogul sau să arunce un ochi pe facebook-ul meu. Dracu’ să-l ia de facebook, uită-te dacă ai ce vedea! Dracu’ să-l ia de blog, citește și recitește de câte ori îți poftește inima! Aș fi ipocrită să spun că sunt hărțuită sau mă simt agasată în condițiile în care mi-am asumat prezența în mediul online.

Poate că suntem invazive, poate că exagerăm adesea, poate că suntem prea curioase, nebune sau obsedate, dar frățică, atât timp cât ai conturi de socializare, trebuie să-ți asumi acest fapt. Asumă-ți că ești cercetat, că ochii sunt ațintiți asupra ta și nu poți face nicio mișcare fără să aflăm, mai devreme sau mai târziu, adevărul!

Așa că lasă mofturile, femeile spionează!

Ori accepți, ori block!

Dar dacă dai block, ți-ai dat foc la pălărie!

Când o Eva moare, o alta îi ia locul

Când o Eva moare, o alta îi ia locul...

În seara asta mi-e dor. Și mi-e atât de dor încât simt că mi se usucă venele în sânge, iar sângele mi se înfierbântă sub presiunea gândurile care clocotesc pe un foc mocnit. Aștept și tot aștept să-mi treacă efectul supradozei pe care am înghițit-o acum câteva luni și sufletul pare să mi se împotrivească. Cu fiecare zi nu e mai ușor. E mai greu, pentru că m-apasă dorul, grija, vina și gândul că tare mi-ar mai fi plăcut să dau timpul înapoi.

Aș da timpul înapoi, m-aș înarma cu toate șurubelnițele și cheile franceze din lume, și-aș repara toate cele câte le-am greșit. Oare unde mi-a fost mintea? Unde mi-a fost stăpânirea de sine? Unde dracu’ mi-a fost șiretenia-mi specifică?! Pfff, dacă vreau sunt vicleană. Dar nu știu din ce cauză sau cine-a fost de vină, dar am uitat să-mi mai manifest coasta de drac. De parcă coasta aia, aia care mă apără de toate relele, mi s-a topit pe loc și-a fost absorbită de un sistem imunitar defectuos.

Cred că Eva e de vină. Eva, cea care a mâncat din fructul interzis, cea care s-a lăsat sedusă de un șarpe, apoi s-a ales cu un Adam slab, care-a făcut ca ea. Doar că eu nu sunt o Eva și nu mă aleg nici cu cel mai amărât Adam. Eu nu aleg Adamii care iubesc, dispuși să se sacrifice pentru mine, eu îi prefer pe cei deja sacrificați pentru alte Eve. De parcă eu, ca o copie proastă a unei Eve autentice, aș avea puterea de a mai schimba ceva. N-am putere. Dar m-am mințit că am și-acum zac. Sunt bolnavă de dor, de neputință, de indignare. Pe mine însămi mă plâng. Trebuia să știu că dragostea vindecă doar dacă este dezinteresată. Dar eu n-am fost dezinteresată, am vrut și am încercat să smulg ca să am. De fapt tot ce-am făcut a fost să mă sinucid. M-am sinucis în mici fărâme, dar iarba rea nu piere și iată, n-am murit. Sunt mai vie ca niciodată. Prin mine curge ceva curge ziua de ieri pe care nu o s-o mai recuperez vreodată.

Până mai ieri până să fie el și eu să fiu slabă, eram abilă. Știu toate teoriile din lume, știu toate fețele făcutelor și nefăcutelor și totuși, am avut îndrăzneala și nesimțirea cruntă încât să mă lepăd de umbre și de perfidie. Și pentru ce?! Pentru a fi o dezlănțuită. O muiere care a dat voie obrajilor aprinși să-i încingă creierul. Și mi l-am încins până l-am aprins. Și imediat, mi-am dat foc cu totul. Am luat foc, m-am perpelit în suc propriu și nu m-a durut prea tare. Șocul era mai mare decât durerea. Abia de-acum începe să se simtă. Se simte dorul în loc să se simtă nepăsarea.

Se spune că atunci când o Eva moare, o alta îi ia locul. Oare și ea va avea aceeași soartă? Se prea poate.

Contact după despărțire…

Contact după despărțire...

Astăzi mi-a atras atenția o căutare care m-a făcut să zâmbesc: „Cum să te bagi în seamă după despărțire”.

Normal că zâmbesc, pentru că sunt expertă în a căuta pe cineva după ce mi se spune „nu mă mai căuta” sau și mai rău, după ce spun eu „am terminat-o”. Da, sunt mama băgărilor în seamă. S-ar putea spune că n-am orgoliu. Dar ce-mi pasă mie de orgoliu?! Problema este că n-am stare. De fiecare dată când mi se interzice ceva sau mă simt vinovată din cauza a ceva, caut omul în cauză. Uneori pentru a clarifica lucrurile sau pur și simplu pentru că mi-e dor și vreau să aflu ce face. Nu contează cine este vinovat, asta simt simt nevoia să contactez persoana respectivă.

Nu știu ce voia să afle „căutătorul” meu, însă pot să-ți spun cu siguranță că ideea de a contacta pe cineva la care ți-a rămas gândul nu este o dovadă de slăbiciune, ci de curaj. Chiar dacă inima îți bate cu putere și îți tremură mâinile, dacă simți că trebuie să aveți acea discuție, inițiaz-o! Dacă au rămas lucruri nespuse sau dacă încă mai crezi într-o posibilă împăcare, atunci caută omul. Până la urmă ce mare rău ți se poate întâmpla?!

Un om educat o să te respingă fără să te jignească, o să-ți explice, frumos, în două-trei vorbe că nu te mai vrea și gata.

Un om needucat, o să te înjure și-atunci constați că n-ai suferit nicio pierdere. Normal că o să te doară ca dracu’, dar dacă atât poate, atât poate și pace.

Mai există și posibilitatea în care te-ar putea ignora, asta nu-l face nici educat, nici needucat, ci doar total dezinteresat. Ei bine dacă te ignoră e nasol.

Dacă te ignoră, trebuie să faci valuri. Să provoci omul și să-i stârnești reacțiile. Încearcă la început să o faci cu frumosul – sensibilizează-l și propune-i o discuție liniștită și normală în care să vă spuneți ceea ce n-ați putut sau n-ați apucat până în acel moment. Dacă nici așa nu-ți răspunde lansează-i o provocare. O provocare care i-ar plăcea lui sau ei mult. Aici este important să cunoști persoana respectivă, pentru că dacă n-o cunoști, poți face o gafă colosală și n-o s-o mai întorci din drum nici cu toate promisiunile din lume.

Ideea e ai grijă ce provocări lansezi. Ele nu îți asigură împăcarea, ci doar amână puțin momentul despărțirii definitive. Dar dacă tu ai nevoie de acea amânare pentru a încheia socotelile astfel încât să fii un om împăcat cu tine însuți, foarte bine, fă ce-ți dictează inima.

Însă sunt și momente când pur și simplu trebuie să accepți despărțirea. Oamenii vin și pleacă din viețile noastre. Fiecare dintre ei reprezintă niște lecții de viață, fiecare schimbă în noi câte ceva, fiecare dintre ei ne îmbogățesc sau ne sărăcesc. Fiecare inimă se frânge diferit și fiecare avem propriul nostru ritm de a ne reveni. În astfel de cazuri, când nimic nu mai poate fi făcut sau schimbat, pur și simplu trebuie să mergi mai departe.

Și ține cont de un lucru – dacă omul acela e menit să fie cu tine, o să fie și o să te caute el.

Învață să dai timpului timp. Eu încă n-am învățat lecția asta!

Ziua internațională a dorului…

Ziua Internațională a Dorului... adu-ți aminte!

Astăzi este Ziua Internațională a Dorului. Hmmm trebuia să fie o zi și pentru dor, nu-i așa?! În fond avem zile internaționale pentru orice, de ce n-am avea și pentru dor?!

Ce e dorul? Cred că cel mai apăsător și sufocant sentiment. Și totuși ce dulce este dorul atunci când aștepți pe cineva și el/ea este pe cale să vină. Ce dulce este dorul atunci când se sfârșește atunci și dacă se sfârșește. Mie îmi place dorul într-un fel. V-am spus și în articolul „Fă-mă să-mi fie dor de tine”. Îmi place dorul atunci când se sfârșește așa cum mă aștept eu, așa cum îmi doresc și visez.

Și dacă tot este Ziua Internațională a Dorului, te îndemn să te lepezi de orice durere, de orice apăsare, de orice supărare și dezamăgire. Lasă în urmă acel sentiment întunecat și gândește-te la acea persoană specială din viața ta. Nu contează dacă mai este sau nu lângă tine. Nu contează dacă ți-a greșit sau i-ai greșit. În acest moment nu mai contează timpul – trecutul, prezentul sau viitorul. Gândește-te pentru câteva minute la acea persoană deosebită pe care nu ai uitat-o și poate nu o vei putea uita vreodată. De ce? Pentru că poate a schimbat ceva în tine. Zâmbește! Zâmbește-i chiar dacă nu te vede. Refă-i figura în minte și sărută-l/o cu aceeași pasiune cu care o făceai odinioară. Pentru o clipă adu-ți aminte că ați aparținut unul altuia total. Sărută-l/o, mângâie-i chipul, îi simți iarăși mirosul încearcă să-i simți bătăile inimii, ritmul respirației. Este aproape! Imaginează-ți că este aproape și spune-i tot ce n-ai mai apucat să-i zici.

Readu în prezent acel sentiment minunat, acea iubire încă vie, acele momente care nu și-au pierdut deloc din strălucire. Acea iubire merită să o rememorezi de Ziua Internațională a Dorului. Pentru că datorită acelei povești ai cunoscut fericirea. O fericire de scurtă sau de lungă durată. Nici nu mai contează. Dorul de astăzi te asigură că v-ați iubit și poate și el/ea se gândește la tine cu același jind, cu același dor, cu aceeași poftă. Cine știe?! Nimeni nu știe, dar tu știi ce a însemnat pentru tine. Ai iubit, ești privilegiat/ă că ai cunoscut iubirea. Asta este tot ce contează!

Articol scris pe 13 mai 2015.

Închide ușa după mine…

Am intrat, suntem înăuntru, în camera noastră. Este pentru prima dată. Pășesc prima, apoi îți spun:

Închide ușa după mine!

Cât ne-a luat să ne vedem! Oh, cât de dor mi-a fost de tine! Cât de mult mi-am dorit să te văd să te simt să mă iubești, acum, aici, trup și suflet fizic și mintal! Taci! Nu-mi spune nimic! Strânge-mă în brațe! În această clipă sunt a ta! Nu vreau să-mi spui nimic. Nici măcar nu vreau să-ți aud vocea. Nu mă interesează numele tău! Nu vreau să-mi reamintești trecutul. Nu-mi pasă ce ne rezervă viitorul. Timpul se oprește aici! Cu noi doi! Ceasul a încetat să mai ticăie, doar vântul pătrunde pe ferestrele larg deschise. Este aproape întuneric. A apus soarele. Dintotdeauna am urât apusul. Îmi amintește de singurătatea nesfârșită pe care o simt în fiecare seară. De afară se aude un soi de gălăgie mută. Orașul e treaz. Noi fierbem sub atingerile fierbinți ale iubirii.

Vreau să mă lași să te iubesc așa cum nu am făcut-o niciodată! Vreau să mă lași să te răsfăț! Vreau să mă lași să te ating! Pot să te ating? Pot să te sărut? Lasă-mă să-mi aștern buzele pe pielea ta fierbinte. Tremur când îți simt palmele căutându-mi sânii! Fiori reci îmi străbat coloana! Îți sărut buzele și te mușc ușor de cea inferioară. Gura ta are gustul piersicilor coapte. Sunt deasupra ta și-mi las pielea să o mângâie pe a ta. În brațele tale mă simt în siguranță. Parcă m-ai purta spre înaltul cerului. Mă simt vulnerabilă, tremur, nu pot să mă abțin. Te privesc în ochi și văd cum pupilele ți se dilată. Chiar dacă ai ochii închiși, întunericul din ei se mărește. În întunecimea lor, strălucesc. Îți zâmbesc și-mi las buzele să-ți caute gâtul, îți șoptesc o vorbă dulce la ureche, apoi încep să-ți descopăr trupul ca pe o hartă. Îți sărut fiecare centimetru de piele, îmi las mâinile să-ți mângâie corpul puternic și cu o poftă nestăvilită, încep să-ți ațâț cu nesaț penisul cu limba. Îți place, știu că-ți place, te văd cum freamăți sub buzele mele. Te întărât și mai tare, ai gust bun, miroși a dragoste, deja tot corpul meu miroase a tine. Ești întins pe pat, afundat în așternuturile vișini, te lași pradă senzațiilor pe care eu ți le ofer cu multă afecțiune. Mâinile mele te descoperă, buzele te iubesc, sunt doar a ta și tot ce vreau este să te fac al meu.

Deodată preiei controlul, te tragi de sub mine, mă răsucești aproape cu violență sub tine, îmi imobilizezi mâinile deasupra capului și începi să intri cu delicatețe. Aș vrea să mă eliberez și totuși te strâng cu coapsele-mi cât pot de puternic, îți fac loc și te las să intri cu generozitate. Faci cercuri nebune în mine, te apeși, ieși, mă gâdili cu vârful penisului tău erectil, te joci cu simțurile mele, mă amăgești. Tânjesc după tine cu toată ființa. Mă eliberez din strânsoarea ta și te apuc cu fermitate de fund. Te trag în mine și te apăs, încerc să preiau controlul mișcărilor. Șoldurile mele dansează în tăria bărbăției tale. Mina feței tale este de neprețuit. Te privesc în ochi, îți aud geamătul, îți sărut buzele dulci, apoi mă întorc cu spatele la tine. Te las să intri și să ieși în voie, în timp ce degetele tale îmi frământă sfârcurile. Îți simt buzele pe gâtul meu, pe umerii mei. E atât de bine. Sunt aproape gata bătăile inimii mi-o iau razna. Ești aproape gata respirația ta se accelerează. Îți sună telefonul. Nu știu cine este, în acest moment nici nu mă interesează, tot ce vreau este să eliberez toată tensiunea care mi s-a strâns în pântece. Reușim să ne eliberăm în același timp, explodăm, mă prăbușesc pe burtă în pat, fericită, iar tu te întinzi după telefon.

Ăsta e primul tău gând după? Telefonul?

Este ea, nu te supăra!

Este EA

Și deodată cerul își pierde nuanța. Realizez că e noapte. Atât de întuneric încât aproape că îmi vine să mor! Cine sunt eu și ce caut aici?! Ce mi-am făcut singură?! Aproape că m-am sinucis cu propria-mi slăbiciune! Te-am vrut și te-am avut. M-ai vrut și m-ai avut! Acum gata! Tu poți să te întorci la EA, eu îmi reiau viața și am terminat această poveste. Am încheiat capitolul numit NOI. Mă doare! Dar nu-i nimic, o să îmi treacă! Așa cum mi-a trecut de fiecare dată. Suntem animale. Am ajuns să ne iubim, dar acum faptul este consumat. Ar trebui să redevenim oameni. Ne-am satisfăcut poftele! Oricât te-aș iubi, nu te mai vreau. Din acest moment, îmi iau singură piatra de pe inimă. Și parcă durerea este tot mai grea începe să îmi placă de tine, de noi. Tocmai am mărturisit că te iubesc. Mă arde sufletul. Îmi dau seama că din cea mai dulce persoană, ai devenit o capcană. Am ajuns la final.

Lacrimile îmi năpădesc obrajii, sunt cu spatele la tine. Mă ridic, îmi adun hainele, mă îndrept spre duș, mă spăl, vreau să-mi scot din piele mirosul tău. Nu reușesc. Mă îmbrac și plec spunându-ți:

S-a terminat, închide ușa după mine!

A fost o poveste…

Profită…

Profita profita de mine astazi, profita de timpul acesta pretios maine nu stiu ce va fi. Nu-ti pot promite ziua de maine, pentru ca eu doar pentru astazi traiesc. Astazi ard de dorinta si de nerabdare. Mi-a fost dor de tine, dar uite-ma, sunt aici, am ajuns in patul tau. Drumul meu a fost ocolit, dar te-am gasit si-ai stiut sa ma gasesti. Profita de mine, saruta-ma ca si cum ar fi primul si ultimul sarut, iubeste-ma de parca ai vrea sa ma convingi sa raman, atinge-ma de parca ai vrea sa mi se impregneze in piele mangaierea ta.
Nu te gandi la maine, maine nici nu conteaza. Mereu e maine, astazi este tot ce conteaza. Traieste clipa alaturi de mine, cu mine in mine. Azi sunt a ta, numai a ta, sunt scanteia ce va da foc tuturor fanteziilor tale. Astazi iti apartin asa cum nu am mai apartinut nimanui. Astazi te voi face fericit si-mi voi ingenunchia trupul, mintea si sufletul in fata ta. Profita de mine, dar fa-o cu finete. Iubeste-ma cu pasiune, violent, animalic, lasa-mi pe piele insemnele iubirii tale. Fa-ma sa-ti strig numele si fa-ma sa nu-ti uit numele.
Saruta-ma, dragul meu, sa nu ne gandim la nimic sa n-ai remuscari, nici temeri, maine ma voi intoarce in lumea mea, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, ca si cum un vis s-ar fi petrecut. Puna mana pe pieptul meu, astazi inima mea bate numai pentru tine. Sanul plin striga causul palmei tare, iar pantecul imi cere cu disperare taria barbatiei tale. Buzele mele s-au inrosit de-atata foame, vor sa fie sarutate, vor sa fie framantate de gura ta lacoma. Pana si gatul mi se usuca de dor, iar trupul meu imbracat in piele si senzatii, isi doreste sa-l strangi in brate cu putere.
Nicicand n-am mai dorit un barbat cu atat ardoare m-ai atras din prima clipa, dar desi m-am impotrivit, pasii m-au calauzit catre tine. Astazi ti-am batut la usa casei tale, ma daruiesc tie si vreau sa faci dragoste cu mine, cu disperare. Saruta-ma, fa-ma a ta, dezbraca-ma de haine si de inhibitii. Am trecut pragul tau goala, umple-ma cu tandretea ta. Profita de mine, fa-ma femeia dorintelor tale si lasa-ma sa-ti implinesc si cea mai tainica fantezie. Astazi sunt dispusa sa risc, sunt dispusa la tot. Maine ma voi pierde din nou in singuratatea mea.
Apropie-te, lasa-ma sa-ti simt mirosul mirosi a barbat, a putere, a pasiune. Lasa-ma sa-ti gust dulceata buzelor si da-mi voie sa-mi mangai chipul de barba ta care ma inteapa si ma starneste in egala masura. Simti fiorii care ne cuprind?! Vreau sa-ti aud inima batand, sa-mi asez pieptul peste al tau, sa-ti simt caldura si sa cred ca timpul a stat in loc. Respiratia ta imi da viata azi. Hai sa facem dragoste ca doi nebuni, profita de mine azi, maine sunt din nou a nimanui.